Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Hotărâre din 22-05-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1262/2015
ROMANIA
DOSAR NR._
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
I N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE:S. E. P.
JUDECĂTOR: L. I.-C.
JUDECĂTOR: R. S.
GREFIER:C. M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-petent P. M. A. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. U. B. cauza având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apel nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-petent personal, lipsind intimatul
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Tribunalul procedează la legitimarea recurentului-petent, ale cărui date de identificare sunt consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-petent, personal, arată că solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii formulate împotriva refuzului executorului judecătoresc. Arată că refuzul executorului judecătresc de a-i elibera sume ade_ lei reprezentând drepturi salariale este nejustificat. Solicită obligarea intimatuluil să îi elibereze suma de bani solicitată. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul pune în discuția părților, ca motiv de ordine publică, autoritatea de lucru judecat a Deciziei Civile nr. 629/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
Recurentul-petent arată că solicită ca tribunalul să rețină ca autoritate de judecat decizia civilă mai sus-menționată.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 15.05.2015
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2015
Președinte Judecător Judecător Grefier
S.E.P. L.I.-ChirițăR.S..M.P.
DOSAR NR._
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
I N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE:S. E. P.
JUDECĂTOR: L. I.-C.
JUDECĂTOR: R. S.
GREFIER:C. M. P.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.05.2015
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015
Președinte Judecător Judecător Grefier
S.E.P. L.I.-ChirițăR.S..M.P.
DOSAR NR._
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR. 1262 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE:S. E. P.
JUDECĂTOR: L. I.-C.
JUDECĂTOR: R. S.
GREFIER:C. M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-petent P. M. A. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. U. B. cauza având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 15.05.2015 și 22.05.2015, când, în aceeași constituire, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 18.02.2014, petentul P. M. A., în contradictoriu cu intimatul U. B., a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, solicitând instanței obligarea acestuia să ceară încuviințarea executării de la Judecătoria Sector 1 în vederea continuării în condiții de legalitate a executării, precum și aplicarea de sancțiuni disciplinare.
În motivare, a arătat că s-a adresat biroului intimatului pentru aducerea la îndeplinire prin executare silită a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 3689/28.04.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a, formându-se dosarul de executare nr. 2602/2012. Petentul a arătat că după un termen de 15 zile de la data la care suma de bani reprezentând drepturi salariale a intrat în contul de executare, intimatul a refuzat eliberarea sumei și continuarea executării.
Petentul a mai învederat instanței că la data de 05.02.2014 a formulat cerere de continuare a executării în dosarul 2602/2012, însă intimatul a refuzat să continue executarea și să își motiveze în scris refuzul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000.
La termenul din data de 21.03.2014, petentul și-a precizat cererea în sensul că înțelege să solicite angajarea răspunderii Casei de Asigurări în vederea recuperării prejudiciului reprezentând drepturi salariale, în măsura în care intimatul nu va face dovada că suma obținută prin actul de executare prin poprire la data de 11.12.2012 se află în contul de executare.
De asemenea, a solicitat ca instanței să admită plângerea și să-l oblige pe intimat la continuarea executării silite și la eliberarea sumei de 56.171,74 lei reprezentând drepturi salariale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 45, art. 46, art. 47, art. 49 lit. e), art. 53 și art. 56 din Legea nr. 188/2000.
Prin încheierea din data de 30.05.2014, instanța a admis excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești pentru capătul de cerere prin care s-a solicitat aplicarea sancțiunii disciplinare ori de excludere din profesie, date fiind dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000.
Prin încheierea din data de 28.08.2014, instanța a respins excepția de conexitate ca neîntemeiată.
Dată fiind admiterea excepția nulității capătului de cerere cu privire la angajarea răspunderii Casei de Asigurări, la termenul din 10.10.2014, instanța a anulat cererea de chemare in judecată în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat angajarea răspunderii Casei de asigurări.
De asemenea, dată fiind soluția asupra excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată in raport de cererea formulată pe capătul de cerere prin care se solicită aplicarea sancțiunii disciplinare ori de excludere din profesie, la termenul din 30.05.2014, instanța va respinge cererea de chemare in judecată în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat aplicarea față de executorul judecătoresc a sancțiunii disciplinare ori de excludere din profesie, ca inadmisibila.
Prin sentința civilă nr._/24.10.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a anulat cererea de chemare in judecată în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat angajarea răspunderii Casei de asigurări; a respins cererea de chemare in judecată în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat aplicarea față de executorul judecătoresc a sancțiunii disciplinare ori de excludere din profesie, ca inadmisibila; a respins acțiunea formulată de petentul P. M. A. în contradictoriu cu intimatul U. B., executor JUDECATORESC IN C. BIROULUI EXECUTORULUI JUDECATORESC U. B., ca neîntemeiata; a respins cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a admis în parte cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă petentul la plata către intimat a sumei de 175,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând costul copierii dosarului de executare nr. 2602/2012 ce a fost depus la dosarul cu nr._ .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea depusă executorul judecătoresc, în dosarul nr. 2602/2012, la data de 06.02.2014, filele 412-413 vol. II, petentul a solicitat executorului: să efectueze demersuri in vederea încuviințării executării silite la Judecătoria Sectorului 1; să reactualizeze creanța, prin calcul unitar prin includerea drepturilor salariale devenite exigibile și înființarea popririi până la concurența sumei astfel stabilite, asupra conturilor .; eliberarea sumelor obținute în acest dosar de executare pentru care Judecătoria Sectorului 1 a respins contestația la executare.
Instanța a analizat stadiul executării silite la data de 06.02.2014 și in raport de care se va stabili dacă suntem in prezența unui refuz nejustificat din partea executorului în a-și îndeplini atribuțiile.
Din actele existente in dosarul de executare se va reține că la data de 06.02.2014, Judecătoria B. pronunțase deja Sentința nr. 5131/16.09.2013, dosar nr._/94/2012, prin care s-a hotărât „Respinge excepția autorității lucrului judecat invocata de intimat. Admite contestația la executare. Anulează în parte actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 260/2012, pana la limita sumei de 3.759 lei. Obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecata constând în onorariu avocat in cuantum de 7.443,99 lei. Pronunțata in ședința publica azi, 16.09.2013”, f. 357-361 vol. I.
S-a mai reținut că o copie legalizată a acestei sentințe a fost predată executorului judecătoresc la data de 14.01.2014 de către reprezentantul convențional al debitoarei ., f. 356 vol. I.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 377 alin.1 pct. 1 C.proc.civ din 1865, sentința nr. 5131/16.09.2013 pronunțată în dosarul nr._/94/2012 este o hotărâre definitivă.
În raport de cele de mai sus, la data de 14.01.2014, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal prin care a dispus eliberarea sumei de 67.446,25 lei către .. Debitoarea a intrat în posesia sumei ca urmare a unui virament bancar efectuat de către executor, in speță prin OP nr. 64/14.01.2014.
În prezentul dosar instanța nu a fost investită cu privire la verificarea legalității actului de executare constând in procesul verbal din data de 14.01.2014 (anularea unui act de executoare putând fi solicitată doar in cadrul unei contestații la executare).
În ce privește modul în care executorul judecătoresc a acționat, față de cererea petentului din 06.02.2014, se vor reține după cum urmează:
În primul rând, așa cum rezultă cu claritate din dispozitivul Sentinței nr. nr. 5131/16.09.2013, instanța a stabilit că petentul nu are împotriva debitoarei o creanță de 67.446,25 lei, cât s-a poprit din contul debitoarei deschis la BRD, ci valoarea creanței petentului este de 3.759 lei.
Această soluție a instanței constituie un motiv suficient pentru ca executorul judecătoresc să nu mai procedeze la o recalculare a creanței, așa cum a solicitat petentul, din moment ce valoarea acesteia a fost stabilită de instanța de executare care a analizat dispozițiile titlului executoriu.
În al doilea rând, în ce privește cererea de continuare a executării silite prin solicitarea de către executor a unei încuviințări de executare silite de la Judecătoria Sectorului 1, se va reține că în dosarul de executare nr. 2602/2012 fusese deja obținută executarea silită de la Judecătoria B., și executorul efectuase deja acte de executare în baza acestei încuviințări.
Prin urmare, faptul că executorul judecătoresc nu a solicitat încă odată încuviințarea executării silite nu poate constitui un refuz nejustificat, din moment ce această măsură nu era necesară pentru considerentele de mai sus precum și soluția pronunțată în dosarul nr._/94/2012.
În al treilea rând, în ce privește cererea de eliberare a sumei de 67.446,25 lei, obținută ca urmare a popririi contului debitoarei ., se va reține că la data cererii petentului - 06.02.2014, aceasta nu se mai afla la dispoziția executorului judecătoresc, pentru că in data de 14.01.2014 fusese eliberată debitoarei ..
Prin urmare, din moment ce suma poprită nu mai era consemnată la dispoziția executorului, acesta nu mai putea să elibereze petentului, și chiar dacă ar fi fost încă la dispoziția executorului, nici in acest caz nu putea fi eliberată petentului decât cel mult până la valoare de 3.759 lei.
S-a reținut că refuzul executorului de eliberare a sumei de 67.446,25 lei este unul justificat, respectiv acesta a avut in vedere existența procesului verbal din 14.01.2014, act de executare care nu a fost contestat de către petent prin formularea unei contestații la executare.
În drept, au fost avute in vedere dispozițiile Legii nr. 188/2000, cu conținutul avut anterior datei de 15.02.2013, dat fiind că cererea de executare silită ce a stat la baza formulării dosarului de executare nr. 2602/2012 a fost depusă anterior intrării in vigoare a Noului cod de procedură civilă.
Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 „În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Prin raportare la actele din dosarul de executare, nu se poate reține in sarcina executorului judecătoresc faptul că ar fi refuzat in mod nejustificat să îndeplinească actele de executare solicitate de către petent prin cererea depusă in 06.02.2014.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de către petent ca neîntemeiată.
Instanța prin cererea din data de 13.08.2014, f. 4 vol. II, executorul a înțeles să solicite cu titlu de cheltuieli de judecată și suma aferentă fotocopierii dosarului de executare ce a fost în prezentul dosar cu nr._ /2013 (dosarul de executare depus având 351 de file, de la f. 33 la 384 vol. I, costul copierii unei file fiind de 0,5 lei).
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ, instanța a admis în parte cererea de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat petentul la plata către intimat a sumei de 175,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând costul copierii dosarului de executare nr. 2602/2012 ce a fost depus la dosarul cu nr._ .
D. fiind că acțiunea formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată, și deci acesta a căzut in pretenții, instanța a respins și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, tot ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. M. A., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 17.03.2015, solicitând admiterea recursului, schimbarea in tot a soluției pronunțate de instanța de fond, admiterea plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc așa cum a formulat-o, sens in care solicită să se constate faptul ca refuzul executorului judecătoresc U. B. V., executor judecătoresc in cadrul B. U. B. de a-i elibera suma de bani in cuantum de 56.171,74 ron obținută prin poprire in primul act de executare (11.12.2012) in dosarul de executare 2602/2012 este nejustificat; obligarea executorului judecătoresc U. B. V. din cadrul B. U. B. sa îi elibereze suma de 56.171,74 ron reprezentând drepturi salariale nete obținute in primul act de executare In dosarul de executare 2602/2012; în măsura in care se apreciază ca in executarea silita a acestui titlu executoriu, hotărâre judecătoreasca executorie de drept emisa in materia litigiilor de munca investita si cu formula executorie, la momentul la care se afla executarea silita in dosarul 2602/2012 (după momentul de debut al executării silite) se impune încuviințarea executării silite la Judecătoria Sectorului 1 București in vederea continuării executării silite (executare care va continua tot prin poprire si tot la BRD GSG București cu sediul in Sectorul 1) solicită obligarea executorului judecătoresc sa efectueze acest demers.
În motivarea recursului, s-a arătat că în soluția de respingere pronunțata de completul acestui fond în dosarul_/2013 (cererea de executare din 08.05.2013) judecătoarea fondului a reținut in justificarea refuzului executorului judecătoresc ca in cauza începând cu data de 15.01.2015 executarea silita in dosarul 2602/2012 a fost suspendata de Judecătoria Sectorului 1 București, informația care i-a creat certitudinea in acest sens, unica informație din existenta in dosarul de executare 2602/2012, singurul înscris emis de Judecătoria Sectorului 1 București, pana pe data de 20.08.2013 fiind un certificat de grefa eliberat pe data de 16.01.2013 în dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 1 București cu următorul conținut: „Admite cererea. Dispune suspendarea provizorie a executării silite pana la soluționarea pana la soluționarea cererii de suspendare formulata in cadrul contestației la executare, ce face obiectul dosarului_ . Irevocabila. Pronunțata in ședința publica, azi,15.01.2013”.
Împotriva aceleiași debitoare era la acel moment si sunt si in prezent, în calitate tot de unic creditor, in posesia a încă 3 titluri executorii care se executa silit in alte 3 dosare de executare.
Executarea silita a căruia dintre cele 4 titluri executorii a avut vreodată certitudinea completul care a soluționat prezenta cauza pe fond ca s-a suspendat.
Pe data de 13.08.2013 a fost respinsa contestația la executare formulata de debitoare in dosarul_, la primul termen de judecata, fiind respinsa la același termen si cererea de suspendare a executării formulata in cadrul contestației ia executare (nu s-a dispus suspendarea a executării si in cadrul contestației ia executare).
Prin urmare la data de 13.08.2013 efectul invocat la logica erorii (care nu are ce caută in executarea silita a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca pronunțata de o instanța de judecata) a suspendării provizorii a executării silite a dispărut de drept, eroarea dispărând odată cu suspendarea care a produs in fapt efect in executarea silita a dosarului de executare 2602/2012.
În soluția de respingere pronunțata de completul acestui fond în dosarul_/301/2013 (cererea din data de 20.08.2013) aceeași judecătoare „vede” pluritate de creditori in titlul executoriu sentința civila 3680/28.04.2010 si opinează ca formularea contestației la executare; tine loc de dispoziție a instanței de executare cu privire la suspendarea executării silite (pana pe data de 20.08.2013 aceeași judecătoare nu „văzuse” mai mulți creditori in titlul executoriu sentința civila 3680/28.04.2010) însă nu indica cum anume a consemnat executorul judecătoresc in procesul verbal la care implicit face referire instanța, ca împarte suma de 56.171,74 ron intre mine si propria mea persoana.
Împotriva refuzului executorului judecătoresc, plecând de faptul că reprezentata de suspendarea executării silite, de refuzul de eliberare a sumei de 56.171,74 ron obținuți in actul de executare poprire pe cont bancar in circumscripția teritoriala a Judecătoriei sectorului 1 București la data de 11.12.2012, pe motiv de distribuire a sumei (în executarea silita a unui titlu executoriu care conține un singur creditor) in absenta înscrisului in cuprinsul căruia executorul sa consemneze cum împarte suma intre recurent si propria sa persoana, si fata de refuzul executorului de a-i comunica înscrisurile solicitate la care doar făcea referire, a inițiat o . plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc pentru ca instanțele de judecata sa îi formuleze răspunsurile pe care executorul nu le oferea.
După respingerea contestației la executare ce a format obiectul dosarului_ si care a reprezentat fondul suspendării provizorii cu care s-a produs in fapt efect in executarea silită a dosarului de executare 2602/2012 a înregistrat la data de 19.08.2013 (cu o zi înainte de înregistrarea cererii care formează obiectul cauzei din dosarul_/301/2013) o cerere se eliberare a sumei de 56.171,74 ron reprezentând drepturi salariale obținută prin poprire pe cont bancar cu adresa de înființare a popririi emisa la data de 11.12.2012 si înregistrata terțului poprit BRD GSG (SMCC) cu sediul in București .. 1-7, sectorul 1.
Executorul a refuzat eliberarea sumei de 56.171,74 ron motiv pentru care a formulat plângerea ce a format obiectul dosarului_/301/2013.
In calea de atac, Tribunalul București a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, a constatat faptul ca începând cu data de 19.08.2013 refuzul executorului judecătoresc U. B. V. de a-i elibera suma de 56.171,74 ron obținută in actul de executare este nejustificat si a obligat executorul judecătoresc sa îi elibereze suma de 56.171,74 ron, soluția fiind pronunțata la data de 18.02.2015.
Obligația executorului judecătoresc de a-i elibera suma de 56.171,74 ron a fost astfel stabilita cu autoritate de lucru judecat, ca s-a născut începând cu data de 19.08.2013 si nu s-a stins pentru nici un motiv pana îa data pronunțării soluției (18.02.2015).
Tot cu autoritate de lucru judecat se impune si soluția pronunțata in dosarul_/301/2014 pronunțata la data de 18.03.2015 raportata la cererea mea de a-i fi eliberata suma de 56.171,74 ron înregistrata executorului judecătoresc la data de 08.10.2014 prin care Tribunalul București a statuat irevocabil faptul ca refuzul executorului de a-i elibera suma de 56.171,74 ron la cererea sa din data de 08.10.2014 este nejustificat si a obligat executorul judecătoresc sa îi elibereze aceasta suma (aceeași suma care face obiectul plângerii din prezenta cauza).
In soluția pronunțata de respingere pronunțata in prezenta cauza, in dosarul_ /2013 in lipsa de alte inteligente aberații, judecătoarea se muta la ... B., uita si ce număr are dosarul de executare astfel încât scapă „detaliul” numărul de dosar din dispozitiv, iar acolo unde nu are ce vedea încropește caracterul soluției, completând dispozitivul unei soluții pe care nu a pronunțat-o in locul instanței care a pronunțat-o (soluție pronunțata in circumscripția teritoriala a unui alt tribunal).
Soluția pronunțata in aceasta cauza motivata de soluții ale altor instanțe decât instanța de executare este lipsita de orice raționament juridic.
Astfel, instanța de executare este judecătoria in circumscripția teritoriala a căreia se execută silit obligația si nu instanța care încuviințează prima executarea silita (motivarea instanței de fond pe acest aspect care in mod vădit încearcă, pentru a III-a oara, prin soluția pronunțata si în aceasta cauza sa protejeze in continuare un escroc cu statut nemeritat de magistrat care si-a pierdut autocontrolul, este deja hilara si pentru faptul ca deja își contrazice soluțiile anterior pronunțate pe aceeași cerere).
Când executarea silita se efectuează prin poprire, instanța de executare este judecătoria in circumscripția teritoriala isi are sediul terțul poprit.
Executarea silita a sumei de 56.171,74 ron sa efectuat prin poprire pe cont bancar, poprire înființata prin adresa de înființare a popririi emisa de executorul judecătoresc la data de 11.12.2012 si înregistrata in aceeași zi terțului poprit BRD GSG (SMCC) cu sediul in București, .. 1-7, sectorul 1, si prin urmare instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București.
Potrivit soluțiilor pronunțate de ICCJ in recursurile in interesul legii cu privire la executarea silita, instanța de executare este unica instanța care, în faza executării silite, dispune cu privire la actele de executare care se duc la îndeplinire in circumscripția teritoriala a acesteia.
Executorul judecătoresc a refuzat anterior sa elibereze suma de 56.171,74 ron pe motiv ca Judecătoria Sectorului 1 București a suspendat provizoriu executarea silita deci acesta nu are si nu a avut niciodată dubii in ce privește faptul ca instanța de executare si unica instanța care dispune cu privire ia executarea silita a sumei de 56.171,74 ron executata la BRD GSGS București (cu sediul in sectorul 1) este Judecătoria Sectorului 1 București.
In ce privește instanța care a soluționat fondul prezentei cauze, aceasta a respins anterior plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de eliberare a sumei de 56.171,74 ron la cererea sa din data de 08.05.2013 ce a format obiectul dosarului_/301/2013 tocmai pentru motivul executarea silita a sumei de 56.171,74 ron era suspendata la data formulării acelei cereri de eliberare a sumei, de Judecătoria Sectorului 1 București, iar instanța de executare in cazul in care executarea silita se efectuează prin poprire este una singura Judecătoria in circumscripția teritoriala a căreia își are sediul terțul poprit adică Judecătoria Sectorului 1 București. Cu alte cuvinte nici instanța care a soluționat fondul cauzei nu a avut niciun dubiu cu privire la faptul ca instanța de executare si singura instanța care dispune masuri cu privire la suma de 56.171,74 ron obținută in actul de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, adică judecătoria in circumscripția teritoriala a căreia se face executarea.
In motivarea soluției indicând ca instanța de executare Judecătoria B. pentru ca acea instanța a încuviințat executarea silita este lipsita de temei legal in cazul executării silite efectuate prin poprire pe cont pentru ca in speța, suma de 56.171,74 ron a fost obținută in sectorul 1 București, poprirea pe contul bancar al debitoarei s-a efectuat in Sectorul 1 București (aceasta având conturile deschise la unitatea operaționala a BRD GSG care funcționează la aceeași adresa cu sediul central ai BRD GSG ) si nu in B..
In acest sens Judecătoria Sectorului 1 București, singura instanța care a dispus masuri in dosarul de executare 2602/2012 este instanța de executare.
Mai întâi s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite clarificată doar la data la care i-a încetat efectul, adică la data de 13.08.2013.
La data de 13.08.2013 a fost respinsa definitiv contestația la executare formulata de debitoare in dosarul_ (sentința_/13.08.2013) fiind respinsa cererea de suspendare din cadrul contestației ca rămasa fără obiect, cu aceeași data de 13.08.2013 soluția rămânând irevocabila prin anularea recursului debitoarei.
In același timp, prin sentința_/01.10.2013 pronunțata in dosarul_/301/2013 având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a-i elibera suma de bani in cuantum de 56.171,74 ron obținută in primul act de executare, la o cerere anterioara adresata executorului judecătoresc in același dosar de executare, s-a statuat irevocabil ca dreptul meu de a cere continuarea executării silite in dosarul de executare 2602/2012 se naște incepand cu data de 13.08.2013 (data la care a fost respinsa cererea de suspendare a executării si contestația ia executare in dosarul_ ).
Raportată la aceeași data de 13.08.2013 a formulat cerere de despăgubire din cuantumul cauțiunii, in dosarul_, aceeași instanța, instanța de executare, a admis cererea si a dispus despăgubirea sa cu întreaga cauțiune consemnata, pentru lipsa de folosința a sumei de 56.171,74 ron pe perioada 15.01._13. A încasat la dispoziția instanței de executare, a Judecătoriei Sectorului 1 București, dobânda legala a sumei de 56.171,74 ron (suma care este principalul) obținută in primul act de executare din dosarul de executare 2602/2012, fără ca debitoarea sa comenteze.
Odată cu rămânerea irevocabila a soluției prin care a fost respinsa contestația la executare formulata de debitoare împotriva executării prin poprire, instanța de executare (Judecătoria Sectorului 1 București) s-a pronunțat in dosarul_ (sentința_/01.07.2014 irevocabila) cu privire ia continuarea executării silite in dosarul de executare 2602/2012 si eliberarea sumei de 56.171,74 ron in acest dosar de executare, indicând si procedura de urmat in vederea continuării executării instanța de executare a indicat procedura pe care, in calitate de creditor, a obligația sa o urmeze pentru a se naște obligația executorului judecătoresc înregistrarea la sediul B. U. B. a unei cereri de eliberare a sumei si de continuare a executării silite. „executarea silita va continua pe baza unei cereri formulata de intimat si adresata executorului judecătoresc”.
In aceste condiții s-a solicitat a se constata faptul ca nu doar ca instanța de executare, Judecătoria Sectorului 1 București nu a dispus întoarcerea executării silite in dosarul de executare 2602/2012 (fiind singura instanța care putea sa dispună o astfel de măsura cu privire la suma de 56.171,74 ron executata silit in circumscripția acesteia) dar, dimpotrivă a dispus continuarea executării silite in dosarul de executare 2602/2012 si eliberarea sumei obținute in primul act de executare, soluția pronunțata in contestația la executare fiindu-i opozabila executorului judecătoresc care are obligația sa o duca la îndeplinire.
Executorul judecătoresc avea obligația eliberării sumei obținute odată cu respingerea contestației la executare si împlinirea efectului suspendării provizorii a executării silite dispuse in dosarul_ .
Acesta avea înregistrate cereri de continuare a executării cu indicarea contului in care sa îi vireze suma in cuantum de 56.171,74 ron reprezentând drepturi salariate nete obținută in primul act de executare prin cereri succesive la datele de 14.01.2013, 08.05.2013 (dosar_/301/2013 în care motivarea aceluiași complet care a soluționat si prezenta cauza a „văzut”, a avut, din actele dosarului de executare 2602/2012, certitudinea unei suspendări provizorii a executării silite), 20.05.2013, 19.08.2013 (soluție pronunțata in dosarul_/301/2013 prin care Tribunalul București, in ultima instanța, a constatat cu autoritate de lucru judecat ca începând data de 19.08.2013 refuzul executorului judecătoresc de a elibera suma de 56.171,74 ron este nejustificat si a fost obligat executorul judecătoresc sa elibereze suma), 20.08.2013, 21.08.2013, 06.02.2014 (cererea care face obiectul prezentului demers), 26.03.2014, 18.04.2014, 01.08.2014, 26.09.2014, 08.10.2014 (soluție pronunțata de Tribunalul București in dosarul_/301/2014 prin care s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul ca obligația executorului judecătoresc de a elibera suma de 56.171,74 ron reprezentând drepturi salariate obținute in primul act de executare nu s-a stins si a fost obligat executorul judecătoresc prin soluție irevocabila sa elibereze suma de 56.171,74 ron), fiind in continuare înregistrate cereri executorului judecătoresc si corelativ plângeri, iar lista este deschisa pana la îndeplinirea de către executorul judecătoresc U. B. V. a obligației de a elibera suma de bani si de a continua executarea silita in dosarul de executare 2602/2012.
Aceasta „. plângeri este generata de faultul la logica elementara pe care executorul judecătoresc U. B. V. i-a produs prin abuzul reprezentat de refuzul acestuia de a-i elibera suma de 56.171,74 ron reprezentând drepturi salariale motivat de invocarea unei proceduri de distribuire a sumei in absenta unui proces verbal „de distribuire” pe care sa îi fi întocmit el însuși (si care sa poată face obiectul vreunei ipotetice contestații), în speța popririi pe cont bancar înființata de un singur creditor, prin suspendarea astfel fără drept, de către executorul judecătoresc însuși, a executării silite in dosarul 2602/2012, a eliberării sumei executare, in absenta unei dispoziții explicite a instanței de executare.
Aceasta obligație a executorului judecătoresc este născuta deci, încă din 19.08.2013 odată cu înregistrarea primei cererii de eliberare a sumei obținută in actul de executare, după suspendarea provizorie a executării silite acceptata de instanțe ia logica erorii drept justificare a refuzului executorului pana pe data de 19.08.2013.
Obligația de a-i elibera suma de 56.171,74 ron reprezentând drepturile sale salariale nete obținută prin executare silita in Sectorul 1 București, se stinge numai după ducere la îndeplinire de către executorul judecătoresc, adică numai după ce suma ajunge in contul său. Suma executata nu a ajuns in contul acestuia nici in prezent astfel încât obligația executorului subzista încă practic, in realitate întreaga atitudine a executorului judecătoresc in aceasta executare silita, a fost aceea de a favoriza prin orice mijloc închipuibil sustragerea debitoarei de la executarea hotărârii judecătorești contrar obligației pe care acesta o are in executarea silita.
Potrivit Codului Muncii neexecutarea hotărârilor judecătorești care privesc reintegrarea in munca si plata drepturilor salariale in termen de 15 zile reprezintă infracțiune.
In ce privește impozitele cu reținere la sursa, parte a dreptului prevăzut in titlul executoriu, la executarea silita a acestora prin masuri de constrângere a debitoarei, se poate trece numai după ce suma reprezentând salariile nete îi este efectiv achitata, virata mie in cont, pentru ca numai după acel moment se naște obligația debitoarei de a achita impozitele cu reținere la sursa parte a aceleiași obligații prevăzuta in titlul executoriu in discuție.
Numai pentru suma, si aceea calculata parțial, care a fost obținută in primul act de executare nefinalizat abuziv de executor, acesta a favorizat pana in prezent sustragerea debitoarei de ia achitarea impozitelor la sursa in cuantum de aproximativ 20.000 ron, iar de la momentul efectuării actului de executare si pana in prezent au devenit exigibile la plata drepturi salariale aferente pentru încă 27 de luni care urmează sa fie executate tot silit.
Sustragerea de la executare a debitoarei prin intermediul abuzului executorului judecătoresc acoperit la rândul lui de soluțiile hilare ale instanțelor de judecata acoperă infracțiuni precum nerespectarea hotărârii judecătorești, abuz in serviciu in forma continuata, fals intelectual si uz de fals, evaziune fiscala, deturnare de fonduri, spălare de bani fără a limita la cele precizate.
In speța este vorba despre un refuz propriu executorului judecătoresc.
In cauza este in discuție obligația executorului judecătoresc si nu disponibilitatea acestuia astfel ca motivarea instanței de fond fata de faptul ca executorul judecătoresc, a cărui obligație de a-i elibera suma de 56.171,74 ron s-a născut la data de 19.08.2013 si nu s-a stins inca, ar fi făcut altceva cu suma de bani decât era obligat sa facă nu prezintă interes din perspectiva obligației pe care acesta o are constata prin soluții irevocabile pronunțate si cu numai 1 zi in urma.
In ce privește cererea de încuviințare a executării silite de la Judecătoria Sectorului 1 București, titlul executoriu sentința civila 3680/28.04.2010 este o hotărâre judecătoreasca irevocabila pronunțata in materia litigiilor de munca, este o hotărâre judecătoreasca executorie de drept.
Hotărârile judecătorești executorii de drept sunt hotărâri judecătorești care se pun in executare fără sa fie necesara investirea cu formula executorie.
In procedura încuviințării executării silite instanța verifica daca înscrisul in temeiul căruia urmează a se efectua executarea silita de către executorul judecătoresc îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu, daca este investit cu formula executorie.
Încuviințarea executării silite are deci menirea de a supune controlului instanței in circumscripția teritoriala a căreia urmează a se efectua executarea silita, definita in faza executării silite Instanța de executare, momentul de debut ai executării silite, gâlceava pe marginea acestui control al instanței de executare la momentul de debut al executării silite fiind tranșata in urma cu mulți ani de CCR ocazie cu care s-a statuat si cu privire la semnificația încuviințării executării silite, cu rolul acestei proceduri.
Deși potrivit legii hotărârea judecătoreasca - sentința 3680/28.04.2010, in temeiul căruia se efectuează executarea silita in dosarul de executare nr. 2602/2012 este ea insasi titlu executoriu fără sa fie necesara investirea cu formula executorie, in prealabil, înainte de a se adresa executorului judecătoresc cu cererea de punere in aplicare a acesteia prin executare silita a si investit-o cu formula executorie tocmai pentru a nu da naștere unor discuții pe marginea acestui subiect din partea unui debitor care s-a sustras de la executarea silita a acestei hotărâri judecătorești vreme de aproape 2 ani.
Împrejurarea ca executorul judecătoresc, cunoscând faptul ca urma sa înființeze poprire pe cont in circumscripția teritoriala a Judecătoriei Sectorului 1 București nu a solicitat mai înainte de a efectua actul de executare si încuviințarea de la aceasta instanța a generat motiv de formulare a contestației la executare din partea debitoarei, contestație care a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei Sectorului 1 București, respinsa irevocabil încă din data de 13.08.2013, contestație pe fondul cărei s-a solicitat si s-a obținut însă (tocmai motivat de lipsa încuviințării executării silite) suspendarea provizorie a executării silite cu care s-a produs efect in dosarul de executare 2602/2012, suspendare dispusa de aceeași Judecătorie a Sectorului 1 București in dosarul_ pana la soluționarea cererii de suspendare formulata in cadrul contestației la executare ce a format obiectul dosarului_ .
Executarea silita in dosarul de executare 2602/2012 nu se mai afla la momentul de debut, contestația la executare (dosar_ ) formulata de debitoare împotriva primului act de executare a fost irevocabil respinsa iar titlul executoriu este o hotărâre judecătoreasca executorie de drept.
F. de aceasta solicitare de încuviințare a executării silite este necesara o soluție din partea instanței care sa înlăture motive ce ar putea fi in continuare invocate de debitoarea de rea-credința ca si executorul judecătoresc, si care sa înlăture potențialele piedici in calea executării silite in acest litigiu de munca, al cărei termen de executare integrala de 15 zile a expirat de mult.
In ce privește cheltuielile cu fotocopierea dosarului de executare 2602/2012 si reținerea in sarcina mea a acestor cheltuieli va rog sa constatați faptul ca si sub acest aspect soluția instanței de fond este eronata.
In primul rând cheltuielile cu fotocopierea dosarului de executare nu sunt prevăzute în Vechiul Cod de procedura civila care este legea aplicabila in aceasta speța, in executarea silita a dosarului 2602/2012, ci sunt prevăzute expres de lege numai in Codul de Procedura Civila care se aplica numai executărilor silite începute după . acestuia, adică numai pentru executările silite începute după data de 15.02.2013.
Noul cod precizează faptul ca aceste cheltuieli se avansează deci daca urma dispoziția NCPC instanța in absenta avansării cheltuielii cu fotocopierea dosarului de executare nu soluționa deloc cauza.
Dosarul de executare 2602/2012 s-a format înainte de . NCPC deci, din oficiu daca s-a dispus obligarea mea la achitarea acestor cheltuieli, dispoziția este eronata.
Motivarea in acest sens este lapidara si contradictorie.
In măsura in care instanța de fond aprecia ca paratul, B. U. B. prin executorul judecătoresc U. B. V. a formulat pretenții in legătura cu cererea recurentului de chemare in judecata, aceste nu pot îmbracă decât forma unei cereri reconvenționale, cerere reconvențională care însă nu a fost vreodată formulata.
Cererea reconvenționala, sub aspectul formei, se supune acelorași condiții de forma ca si cererea de chemare in judecata.
S-a solicitat a se constata faptul ca in dosarul de instanța_/301/2013 nu s-a formulat nicio cerere reconvenționala care sa facă obiectul soluționării si prin urmare dispoziția cu privire la obligarea recurentului la achitarea contravalorii fotocopierii dosarului de executare exced investirii instanței sens in care soluția pronunțata pe acest aspect este nelegala .
De asemenea, s-a solicitat a se constata faptul ca instanța însăși retine in același timp faptul ca executorul judecătoresc a renunțat la pretenția căreia nici nu i-a dat forma ceruta de lege astfel încât instanța obligându-l la achitarea contravalorii fotocopierii dosarului de executare 2602/2012 s-a pronunțat pe ce nu i s-a cerut.
Mai mult decât atât, comunicarea dosarului de executare se realizează din oficiu de executorul judecătoresc este o obligație a acestuia, nu este o cheltuiala de judecata ci una de executare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin 7, 8, 9, art. 304/1, Legea 188/2000 in forma si numerotarea anterioara modificării prin Legea 76/2012 de punere in aplicare a NCPC.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele.
În ceea ce privește motivul de recurs de ordine publică, ce viza autoritatea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 629A/_/301/2013 tribunalul constată că acesta este neîntemeiat. Astfel, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza).
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., in relația dintre parti, aceasta prezumție are caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia sa pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autoritarii de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Ori, tribunalul constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/301/2013, soluționat definitive prin decizia nr. 629/A/2013 reclamantul a învestit instanța cu o plângere împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc raportată la cererea acestuia de continuare a executării silite din data de 19.08.2013. Prezentul dosar are ca obiect plângerea reclamantului împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc raportată la cererea cestuia de continuare a executării din data de 06.02.2014. ca urmare, constată tribunalul că obiectul cererii de chemare în judecată, chiar dacă același, în sensul că se solicită a se constata refuzul nejustificat al executorului judecătoresc de a efectua un act de executare silită, are drept fundament, cauză juridică două momente distincte ale executării silite, două cereri distincte, de continuare a executării silite, din date diferite, care fiecare provoacă o analiză proprie și individuală a conduitei executorului judecătoresc.
Ca urmare, tribunalul constată nu ne aflăm în ipoteza de autoritate de lucru judecat, iar prin cele reținute mai sus rezultă că nu ne aflăm nici măcar în ipoteza unei puteri de lucru judecat, neputându-se reține un aspect pozitiv al lucrului judecat, fiindcă cele două acțiuni sunt distincte prin momentul analizei.
Reține tribunalul ca prim aspect că în cadrul acestei cereri, fundamentul respingerii plângerii de către prima instanță a fost reprezentat de sentința civilă nr. 5131/16.09.2013, pronunțată în dosarul nr._/94/2012 al Judecătoriei B., care a anulat în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 260/2012, până la concurența sumei de 3759 lei și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată de 7443,99 lei.
Astfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 1 București a fost admisă suspendarea provizorie a executării silite, în dosarul de executare nr. 260/2012, până la soluționarea cererii de suspendare a executării din dosarul având ca obiect contestație al executare, nr._ .
Prin sentința civilă nr._/13.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite și totodată respinsă contestația la executare.
Constată tribunalul că în timpul soluționării contestației la executare, creditorul a formulat o . plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc având ca fundament prevederile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 „În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Astfel, obiectul dosarului nr._ a fost analiza refuzului executorului de îndeplinire a atribuțiilor prin raportare la cerere creditorului de continuare a executării silite, din data de 15.01.2013, instanța respingând plângerea, motivat de faptul că executarea silită era suspendată.
Obiectul dosarului nr._/301/2013 a fost analiza refuzului executorului de îndeplinire a atribuțiilor prin raportare la cerere creditorului de continuare a executării silite, din data de 13.05.2013, instanța respingând de asemenea plângerea, motivat de faptul că executarea silită era suspendată provizoriu.
Obiectul dosarului nr._/301/2013 a fost analiza refuzului executorului de îndeplinire a atribuțiilor prin raportare la cerere creditorului de continuare a executării silite, din data de 20.05.2013, instanța respingând de asemenea plângerea, motivat de faptul că executarea silită era suspendată provizoriu, până la data de 13.08.2013.
În dosarul nr._/301/2013 a fost analizat refuzul executorului judecătoresc de a-și îndeplini a atribuțiilor prin raportare la cerere creditorului de continuare a executării silite, din data de 19-20.08.2013. Prin decizia civilă nr. 629A/2015 a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4199/2014 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, admisă cererea de chemare în judecată și constatat refuzul nejustificat de efectuare a distribuirii sumei rezultate din urmărirea silită ce a făcut obiectul dosarului nr. 2602/2012 al B. U. B..
Instanța de apel a reținut că începând din data de 13.08.2013, dată la care s-a pronunțat instanța asupra contestației al executare în dosarul nr._ și implicit asupra suspendării executării silite, petentul era îndreptățit la eliberarea sumei.
În dosarul nr._/301/2014 a fost analizat refuzul executorului judecătoresc de a-și îndeplini a atribuțiilor prin raportare la cerere creditorului de continuare a executării silite, din data de 06.02.2014, fiind admis recursul, admisă cererea de chemare în judecată și obligat B. să elibereze creditorului suma de_,74 lei, obținută din urmărirea silită prin poprire, constatând că ceea ce s-a analizat a fost de asemene îndeplinirea obligației executorului judecătoresc prin prisma suspendării provizorii a executării silite, care a încetat prin pronunțarea asupra cererii de suspendare executare silită, la data de 13.08.2013.
În dosarul de față s-a solicitat a se analiza conduita executorului judecătoresc prin raportare la cererea de continuare executare silită formulată de creditor la data de 06.02.2014, ori tribunalul reține că în speță instanța de fond a reținut ca temei al aprecierii ca justificat al refuzului executorului judecătoresc de distribuire a sumelor poprite, admiterea de către Judecătoria B. a contestației la executare, prin sentința civilă nr. 5131/16.09.2013, anularea actelor de executare până la concurența sumei de 3759 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată de 7443,99 lei.
Astfel, tribunalul constată că refuzul executorului după anularea parțială a actelor de executare silită, respectiv după data de 16.09.2013, nu este unul nejustificat, ci este consecința anulării actelor de executare silită, cu consecința întoarcerii executării pentru sumele pentru care executarea a fost anulată.
Reține tribunalul că prin decizia civilă nr._/301/2013 a fost analizată conduita executorului judecătoresc pentru o perioadă anterioară admiterii contestației la executare prin sentința civilă nr. 5131/16.09.2013, iar față de decizia civilă pronunțată de Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/301/2014, tribunalul constată că nu se poate reține o putere de lucru judecat, chiar în ipoteza în care se analizează un refuz ulterior celui analizat în prezentul doar, atâta timp cât nu s-a analizat incidența sentinței civile nr. 5131/16.09.2013, ci doar a suspendării provizorii a executării silite.
Tribunalul reține că instanța de fond, în procedura specifică plângerii împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc nu trebuia să analizeze o eventuală competență a instanței de executare care a soluționat contestația la executare în dosarul_/94/2012, chestiune ce excede întru-totul prezentului dosar și care poate fi analizată doar în cadrul contestației al executare sau în măsura în care a fost invocată, în calea de atac îndreptată împotriva sentinței pronunțată în contestație la executare. Prin urmare, tribunalul nu va primi criticile prin care recurentul invocă de fapt necompetența Judecătoriei B. în contestație la executare, criticile neputând fi valorificate în procedura de față, reținând totuși că executarea silită din dosarul de executare nr. 2602/2012 este supusă din punct de vedere procedural, vechiului cod de procedură civilă, inclusiv în materia stabilirii instanțelor de executare.
Mai reține tribunalul că în dosarul nr._ instanța de executare a admis cererea de despăgubire a creditorului, în condițiile art. 723 c.pr.civ și a dispus eliberarea cătreacesta a recipisei de consemnare a cauțiunii, prin sentința civilă nr._/01.07.2014, însă această hotărâre nu are nicio înrâurire asupra cererii ce face obiectul dosarului de față.
Faptul că instanța care a soluționat dosarul de despăgubiri, în condițiile art. 723 c.pr.civ a arătata în considerente, cu referire al o cerere formulată prin concluziile scrise de către creditor că reluarea executării silite se poate face printr-o cerere adresată executorului judecătoresc nu este de antură a pune problema unui eventuale puteri de lucru judecat, instanța nefiind practic învestită cu analiza continuării executării silite, instanța arătând doar ipotetic ce posibilități are creditorul, nefăcând o analiză concretă, în condiții de contradictorialitate asupra existenței unor eventuale impedimente la continuarea executării silite, în forma solicitată de creditor, respectiv prin distribuirea întregii sume poprite, în condițiile în care o parte a actelor de executare a fost anulată.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încuviințarea executării silite, tribunalul reține ca prin plângerea formulată, creditorul a invocat refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea prin eliberarea sumei de_,74 lei, același aspect reiterându-l prin plângerea precizată la data de 20.03.2014.
Ca urmare, tribunalul reține că nu a fost învestită instanța cu analiza refuzului executorului judecătoresc de a formula o cerere de încuviințare executare silită către Judecătoria Sector 1. De altfel, instanța de fond a sesizat corect lipsa interesului într-o astfel de cerere, ce ar putea reprezenta un motiv de contestație propriu-zisă, față de faptul că Judecătoria Sector 1 s-a pronunțat asupra contestației al executare în dosarul nr._, sentință irevocabilă prin constatare nulității recursului. De altfel, tribunalul constată că aceasta este și poziția procesuală a recurentului cu privire la acest aspect.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul arată că instanța de fond a reținut în mod corect incidența art. 274 alin 1 c.pr.civ cu privire la fotocopierea dosarului de executare. Astfel, cheltuielile cu fotocopierea, neprevăzute în vechiul cod, incident speței și prevăzute expres de noul cod de procedură civilă, sunt incidente în situația contestației al executare, unde executorul judecătoresc nu are calitatea de parte în raportul juridic execuțional.
În speță, în ipoteza plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc, acesta are calitate de parte în dosar, urmând ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 274 c.pr.civ, respectiv partea care cade în pretenții să suporte cheltuielile ocazionate de judecată, fără a fi necesară formularea unei cereri reconvenționale în acest sens.
Față de cele de ami sus, tribunalul în baza art. 312 c.pr.civ va respinge ca nefundat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recurentul-petent P. M. A., cu domiciliul în București, .. 7, sectorul 3, împotriva sentinței nr._/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul U. B., EXECUTOR JUDECATORESC IN C. BIROULUI EXECUTORULUI JUDECATORESC U. B., cu sediul în București, . nr. 6, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
S.E.P. L.I.-ChirițăR.S. C.M.P.
Red. SEP
Thred. PI/ 2 ex
J. S. 3 – jud. S. L.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 20/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
