Obligaţie de a face. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1576/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1576/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1576
SEDINTA PUBLICĂ DE LA: 17.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
P.: Ș. Ț.
GREFIER: A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamanții B. V. și B. Ș. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință din publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, note de ședință formulate de reclamanți.
Tribunalul, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, reținând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 22.06.2015, reclamanții B. V. și B. Ș., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei să returneze dosarul înregistrat la aceasta sub nr._/CC, către Primăria C. în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării nr. 243/N/2001, privind imobilul situat în C., .. 84, jud. D., compus din teren în suprafață de 1786 mp, casa de locuit și anexe gospodărești.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, la data de 19.02.2015, s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu solicitarea de a returna dosarul înregistrat la aceasta sub nr._/CC către Primăria C., în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării nr. 243/N/2001 privind imobilul situat in C., .. 84, jud. D., întrucât, fata de dispozițiile Legii nr. 165 din 16 mai 2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. <=> 368 2013, OUG nr. 115/2013 și OUG nr. 8/2014 si al HG nr. 401 din 19 iunie 2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, înțeleg sa opteze pentru obținerea de măsurii reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent.
Prin adresa nr._/RG din 10.05.2015, comunicata la data de 25.05.2015, li s-a adus la cunoștința ca „Având in vedere faptul ca cererea formulate a fost depusa ... după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 368/2013,... returnarea dosarului dvs. către entitatea emitenta a dispoziției nu mai este posibilă".
Consideră ca refuzul este nejustificat, motivat de următoarele argumente: - noua reglementare privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, fixează, potrivit art. 1 si 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, principiul prevalentei restituirii în naturi compensarea prin puncte devenind subsidiara si chiar unica forma pentru titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății; - termenul de 60 de zile prev. de art. II alin. 1 din Legea nr. 368/2013 nu este unt termen de decădere, ci unul de recomandare, cu atât mai mult cu cat in lege nu s-a prevăzut o sancțiune in acest scop; - mai mult, alin. 2 al aceluiași art. prevede pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, ca si ele beneficiază de dispozițiile alin. 1, daca au optat potrivit art. 42 din Legea nr. 165/2013, chiar si după expirarea termenului legal, fapt ce dovedește preocuparea legiuitorului de a conserva principiul prevalentei restituirii in natura; - neadmiterea posibilității returnării peste termen a dosarului pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 ar însemna o vădita discriminare in raport cu persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, iar aceasta nu poate subzista in contextual lipsei oricărei rațiuni juridice de a stabili termene diferite pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri in funcție de izvorul dreptului; - nu in ultimul rând, trebuie avute in vedere OUG nr. 115 din 23 decembrie 2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situația prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, precum și pentru prorogarea unor termene, dar si Legea nr. 65 din 31 manie 2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2013, care au prorogat termenul de 18C zile privind întocmirea de către Comisia locala pentru inventarierea terenurilor, conform normelor de aplicare a prezentei legi, a situației terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ - teritorială.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 165/2013 si Legea nr. 368/2013, cu aplicarea art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In dovedirea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanții au solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cproc.civ., judecarea si in lipsă.
La data de 16 iulie 2015 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților -Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei capacității de folosință a Secretariatului Comisiei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 22.07.2015, reclamanții B. V. și B. Ș. au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a ANRP |i pe fond au solicitat să se respingă apărarea pârâtei.
In ședința de azi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 382/2015, Curtea de Apel C. a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții B. V. și B. Ș. și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat T. N., persoana împuternicită cu primirea actelor de procedură fiind av. T. N., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului D. - Secția I Civilă.
În esență, Curtea a reținut că refuzul pârâtei de restituire a dosarului către Primăria C. în vederea analizării cererii reclamanților de opțiune pentru măsuri reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite prin echivalent nu se poate analiza prin prisma contenciosului administrativ, ci trebuie analizat în contextul întregii proceduri prevăzută de Legea nr. 165/2013 și de Legea nr. 10/2001, care instituie competența instanței civile pentru litigiile în materia restituirii proprietăților.
Curtea a constatat că, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013, raporturile juridice dintre părți nu sunt de natură administrativă.
Demersul juridic urmărit de reclamanți prin introducerea cererii de chemare în judecată are ca scop obținerea de măsurii reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent.
Art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 stabilește competența secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității de a soluționa litigiile în care se contestă ^deciziile emise de aceste entități, investite de lege cu soluționarea cererilor formulate în baza Legii. nr. 10/2001, precum și deciziile emise în soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Deși în Legea nr. 165/2013 nu există prevederi exprese privind competența de soluționare a litigiilor care vizează alte operațiuni în materia acordării despăgubirilor, în vederea aplicării unitare a normelor de competență, în situația de față, competența de soluționare nu poate aparține decât instanței prevăzută la art. 35 alin. 1.
În speță, entitatea la care se referă art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 este chiar" emitentul dispoziției și anume Primarul mun. C., iar instanța competentă teritorial să soluționeze pricina este secția civilă a Tribunalului D..
La stabilirea competenței trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, în vigoare la data introducerii acțiunii, în interpretarea cărora s-a statuat în practica judiciară că instanța civilă este competentă să soluționeze acțiunea vizând o obligație de a face prevăzută de legea specială în sarcina autorităților în procedura de acordare a despăgubirilor.
Curtea a menționat că instanța competentă să judece cererea principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, așa cum prevăd expres Opozițiile art. 124 N.Cproc.civ.
Tribunalul D.- Secția a I-a Civilă a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă, reținând în esență, că în speța de față este incidentă ipoteza art. 34 din legea nr. 165/2013 deoarece reclamanții, în contradictoriu cu ANRP au solicitat returnarea dosarului înregistrat la aceasta sub nr._/CC, către Primăria C. în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării nr. 243/N/2001, procedura la entitatea notificată fiind finalizată prin Dispoziția nr._/16.12.2005.
Prin urmare, instanța în circumscripția căreia se afla entitatea notificată nu mai are nici o competență de a se pronunța în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.
Competența teritorială exclusivă aparține, în mod neechivoc, instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță, pârâta avându-și sediul în Municipiul București, aspect pentru care tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este Tribunalul București.
În ședința publică de la data de 17.12.2015, Tribunalul București a invocat necompetența sa teritorială, în ceea ce privește soluționarea cauzei de față, având în vedere următoarele:
În speță, prin Dispoziția nr._/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului C., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005 către reclamanți din cauză, pentru imobilul notificat, din C., .. 84, imposibil de restituit în natură.
Așadar entitatea investită de lege cu soluționarea notificării conform legii speciale este Primăria C., Jud. D., căreia reclamanții din cauză înțeleg să-i solicite schimbarea măsurii inițial dispuse, în măsuri compensatorii, competența de soluționare a cererii de față nefiind atrasă de sediul ANRP, instituție care nu are atribuții în ce privește soluționarea notificării în raport de noua pretenție a reclamanților, ci numai în ceea ce privește etapa finalizării unei proceduri începute și derulate în baza legii speciale.
În speță, ceea ce se urmărește de către reclamanți este tocmai schimbarea de către însăși unitatea deținătoare a categoriei de măsuri dispuse, cu o alta, în raport de legea nr. 165/2013 ori Tribunalul București nu are nicio competență în această privință.
Ca atare, apreciază că se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului D., căruia îi revine potrivit legii speciale și competența de a exercita controlul judecătoresc al noii dispoziții a cărei obținere o urmăresc reclamanții, în cazul în care nu le-ar fi favorabilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 132 și urm. C.pr.civ., va trimite cauza la ÎCCJ pentru rezolvarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. V. și B. Ș. ambii cu domiciliul în C., .. A12, ., jud. D. și cu domiciliul procesual ales la C.. de Av. T. N. în C., str. .. M18, ., jud. D. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în București, .. 202, în favoarea Tribunalului D. – Secția Civilă.
Constată conflict negativ de competență.
Înaintează cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
P. GREFIER
Ș. Ț. A. M.
Red. Jud. Ș.Ț.
Thred. A.M./5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3661/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 4758/2015.... → |
|---|
