Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 20-03-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 889/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
Decizia civilă nr. 889/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: D. M. P.
JUDECĂTOR: E. L. V.
GREFIER: E. N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul - reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr. 8071/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” în contradictoriu cu intimata – reclamanta L. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - reclamantă asistată de avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind intimata - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul –reclamant depune la dosar chitanțele care atestă plata taxei judiciare de timbru de 3628 plus 3625.21 lei.
Tribunalul ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul - reclamant prin avocat solicită admiterea apelului, la dosarul cauzei există întreg materialul probator pentru că prin cerere se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare, reclamantul deține posesia, din audierea martorilor precum și concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul există în materialitatea lui., fără acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bcurești la 28.03.2013, sub nr. dosar_ , reclamantul L. G. a chemat in judecata pe pârâta L. M., solicitand sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare cu privire la imobilul compus din teren in suprafata de 196 mp. situat in Bucuresti ., sector 1, si constructiile ridicate pe acesta si terenul in suprafata de 38 mp., din suprafata totala de 203 mp., situat in Bucuresti ., sector 1.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin promisiunea bilaterala de vanzare cumparare autentificată sub nr.658/05.05.2011 a cumparat 5/8 din imobilul situat in Bucuresti . si constructiile ridicate pe acesta.
Prin promisiunea bilaterala de vanzare cumparare autentificată sub nr.657/05.05.2011 reclamantul a cumparat de la L. M. si L. M. terenul in suprafata de 38 mp din totalul de 203 mp situat in Bucuresti . sector 1. Prin sentinta civila pronuntata in dosarul nr._/_ vanzatorii sunt proprietarii terenului in suprafata totala de 196 mp. Se mai arata ca L. M. este decedat, fiind citata in calitate de parata L. M.. Reclamantul arata ca a insistat sa autentifice actul de vanzare cumpare, dar nu s-a realizat.
In dovedire s-au depus inscrisuri.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, un martor si expertiza tehnica topo, raportul de expertiza intocmit de expertul M. A. V. fiind depus la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 8071/9.05.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin promisiunea bilaterala de vanzare autentificata cu nr.658/05.05.2011 reclamantul a cumparat 5/8 din imobilul situat in Bucuresti . si constructiile ridicate pe acesta.
Prin promisiunea bilaterala de vanzare cumparare autentificata sub nr._.05.2011 reclamantul a cumparat de la terenul in suprafata de 38 mp din totalul de 203 mp situat in Bucuresti . sector 1. Potrivit sentinței civile pronuntata in dosarul nr._/_, vanzatorii sunt proprietarii terenului in suprafata totala de 196 mp. L. M. este decedat, fiind citata in calitate de parata L. M..
Reclamantul si-a intemeiat cererea pe art.1073 din vechiul codul civil, desi cererea descrie raporturi juridice guvernate de Noul Cod Civil.
In ceea ce priveste accesiunea imobiliara, instanta a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru existenta accesiunii imobiliare artificiale, deoarece nu se regasește niciuna din ipotezele pe care literatura de specialitate si practica judiciara le-a stabilit, in temeiul dispozitiilor pe care codul civil le-a prevăzut, astfel, in primul caz, proprietarul ridica pe terenul său o constructie sau o plantatie, dar cu materialele altcuiva, iar in a doua ipoteza o alta persoana decat proprietarul terenului ridica pe teren o constructie sau o plantatie cu propriile materiale, astfel textele din art.567 si urm c.civil nu sunt aplicabile.
De altfel, reclamantul nu a dovedit nici imprejurarea ca a notificat paratii, in sensul prezentarii acestora la notariat pentru a incheia actul in forma autentica.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, față de prevederile art. 466 C.pr.civ., schimbarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la teren și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin accesiune imobiliară artificială.
Motivând apelul, reclamantul a arătat că sentința primei instanțe este nemotivată, fiind în mod greșit coroborate probele administrate; instanța de fond nu a făcut nicio referire la îndeplinirea condițiilor pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (reclamantul promitent cumpărător se află în posesia bunului și s-a achitat prețul vânzării). De asemenea, în mod greșit a considerat prima instanță că ar exista o obligație de notificare a părții adverse, obligație a cărei existență nici nu a motivat-o, pentru a se înțelege efectele nerespectării ei, iar în privința cererii de constatare a dreptului de accesiune, aceasta a fost la rândul ei greșit respinsă, urmare a respingerii nelegale a cererii privind constatarea vânzării terenului.
S-a arătat, de către apelant, că, dacă instanța se afla în dificultate a înțelege raportul juridic dedus judecății și legea aplicabilă, avea la îndemână dispozițiile art. 200 NCPC, potrivit cărora putea supune regularizării cererea de chemare în judecată și, în caz de neîndeplinire, putea anula cererea. De asemenea, dacă judecătorul se considera nelămurit, putea pune în discuție administrarea altor probe, eventual a unei noi expertize, ceea ce apelantul solicită instanței de apel, alături de suplimentarea probatoriului cu orice alte dovezi, dacă aceasta va aprecia neprobată situația de fapt.
Examinând apelul, din perspectiva criticilor aduse hotărârii, tribunalul constată netemeinicia acestuia, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Este justificată critica referitoare la lipsa ori insuficienta motivare a soluției date de către judecătorul de primă instanță, însă, atâta vreme cât apelantul nu a solicitat expres în memoriul de declarare a căii de atac, precum nu a solicitat nici intimata, tribunalul nu va putea să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, ci va cerceta dacă se impune anularea hotărârii și reținerea spre evocarea fondului, potrivit art. 480 alin. 3 C.pr.civ.
Asupra legii materiale aplicabile, tribunalul reține că aceasta este dată de dispozițiile Noului cod civil, potrivit art. 6 alin. 1 din Cod și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului.
Prin urmare, raporturile juridice deduse judecății vor trebui analizate prin raportare la prevederile Noului Cod civil, cum corect a reținut prima instanță, cu specială referire la prevederile art. 1669, coroborate cu cele ale art. 1516, 1522, 1527 și 1528 din Dispozițiile generale în materia executării obligațiilor.
Acțiunea intentată de reclamant reprezintă un mijloc procedural prin care se realizează executarea în natură a unei obligații de a face, la care creditorul (reclamantul) este îndreptățit potrivit art. 1516, 1527 din Cod, iar specificul acestei acțiuni este dat de suplinirea consimțământului pârâtului, ceea ce pentru reclamant reprezintă un demers prin care el „face să fie executată obligația” debitorului său, în înțelesul art. 1528 alin. 1 teza a doua Cod civil; prin urmare, punerea în întârziere a debitorului era necesară, potrivit art. 1528 Cod civil, căci debitorul nu se afla de drept în întârziere, raportat la ipotezele art. 1523 Cod civil.
Tot specific acțiunii formulate de reclamant este și faptul că punerea în întârziere a debitorului printr-o notificare reprezintă un element al dovezii refuzului de executare, ce reprezintă o condiție importantă pentru admiterea acțiunii, din perspectiva art. 1669 alin. 1 Cod civil.
Contrar susținerii apelantului, pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, instanța nu are a verifica doar două condiții (reclamantul promitent cumpărător se află în posesia bunului și s-a achitat prețul vânzării); tribunalul are în vedere că o astfel de cerere (în constatare și, deopotrivă, în constituirea unui titlu) este, în natura ei, una contencioasă, menită să înfrângă opoziția nejustificată a promitentului vânzător care nu-și mai îndeplinește obligația valabil asumată prin antecontract, de a transfera dreptul de proprietate în forma autentică cerută de lege pentru valabilitatea operațiunii juridice; o astfel de hotărâre substituie, așadar, voința pârâtului în realizarea acordului necesar a fi exprimat în formă autentică, suplinește consimțământul acestuia în acea operațiune juridică, ceea ce constituie o derogare cu efecte severe asupra principiului libertății de voință juridică și are caracter de excepție. Prin urmare, instanța mai are a se convinge, pe baza probelor, că există o opoziție a pârâtului în încheierea actului autentic și că aceasta este nejustificată. Apelantul nu a dovedit și, de altfel, nici nu a explicat în considerentele acțiunii sale de ce comportamentul pârâtei reprezintă un refuz nejustificat, neformulând nicio probă având această teză probatorie; dacă, în realitate, înțelegerea reală, neexprimată în antecontracte, a fost aceea ca părțile (prin acord) să apeleze de la început și direct la instanța de judecată, ocolind competențele notarului public în autentificarea actelor pentru a evita unele cheltuieli, acțiunea iarăși nu poate fi admisă, întrucât raporturile juridice deduse judecății nu sunt, în realitate, litigioase și nu se încadrează în condițiile exercitării acțiunii având acest obiect, și care este subsumată dispozițiilor din codul de procedură civilă ce reglementează procedura contencioasă (Cartea a II-a); nu se poate, într-o astfel de ipoteză, recunoaște părților un drept de opțiune între notarii publici și instanțele de judecată, în autentificarea actelor lor juridice, dacă fondul real al raporturilor a căror dezlegare se cere nu este unul litigios.
Dacă nu a putut fi admisă cererea asupra constituirii unui titlu (cumpărare) cu privire la teren, asupra căruia reclamantul nu a dobândit dreptul de proprietate, nu se putea admite nici cererea cu privire la accesiunea imobiliară artificială, întrucât dispozițiile art. 577 alin. 1 cod civil vorbesc despre proprietarul terenului, care câștigă, prin efectul accesiunii, și proprietatea asupra construcțiilor edificate pe acesta.
Cu aceste explicații, necesare în lipsa unor considerente suficiente ale hotărârii atacate, neputând ajunge la o altă soluție decât cea dată în cauză, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul reclamantului, păstrând soluția primei instanțe care este, sub rezerva insuficientei motivări, una corect adoptată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul L. G., cu domiciliul in sector 4, București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8071/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta L. M., cu domiciliul in sector 1, București, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. P. G. M. N. N. E.
Red., tehnored. DMP / 11.02.2016 / 4 ex.
Jud. fond J S 1 E. R.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 832/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
