Contestaţie la executare. Decizia nr. 2571/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2571/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 2571/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
Decizia civilă nr. 2571/A
Ședința publică din data 30.07.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. D.
JUDECĂTOR: C. D. C.
GREFIER: E. N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta – contestatoare M. București prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 2656/ 02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare” în contradictoriu cu intimata - creditoare Mc G. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reprezentantul intimatei - creditoare, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata - creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, că apelanta - contestatoare a depus la dosar un exemplar al apelului cu semnătura în original.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei – creditoare având cuvântul solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de fond. În ceea ce privește primul motiv de apel apreciază că este neîntemeiat în primul rând această sumă este greșit calificată ca reprezentând onorariu executor judecătoresc pentru obligația de a face cu privire la ansamblul executării silite pe lângă obligația de a face a fost executată silit obligația de predare a bunului și obligația de a face a cheltuielilor de judecată. Pentru aceste toate motive cheltuielile de judecată în cuantum de 2240 lei sunt proporționale, sunt rezonabile și mai ales legale raportat la OMJ în materie. Au fost elaborate ample activități de executare silită respectiv 35 popriri la bănci, adrese, somații, s-a participat la predarea silită a bunului alături de avocați este vorba de o executare silită care a pornit încă din februarie 2014 cu privire la un titlu executoriu din anul 2012, astfel că contestatoarea a avut timp îndelungat să se conformeze benevol. Aceleași argumente sunt și în sprijinul proporționalității onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 6448 lei Acesta privește toate obligațiile care au fost aduse la îndeplinire prin executare silită și nu numai obligația de a face anexa 2 din17.02.2007 este un act abrogat așa cum corect a constat și instanța de fond. Cheltuielile privind cuantumul onorariului avocațial s-a raportat pe de o parte la complexitatea cauzei și pe de altă parte la volumul de muncă care a presupus o întindere în timp a executării silite din 2014 la zi a presupus de asemenea demersuri anterioare executării silite o notificare adresată P.M.B. și o corespondență cu executorul judecătoresc.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2656/02.03.2015 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită formulată de contestatorul M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimata Mc G. S. și a obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 300 Lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia civilă nr. 909A/16.12.2011 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă Mc G. S. în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, M. București, prin primar General, Primarul General al mun. București și Primăria mun. București, prin primar General, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 348 mp și construcție C4 și puț american dezafectat situate în mun. București, . Sector 6, astfel cum au fost identificate de expert S. negru; a constata dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, situat la aceeași adresă, anume 161 mp teren, construcția C 1 și construcția C 2, în forma de la data preluării de către stat, anterior extinderii și modificării, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a obligat pârâții M. București și primăria mun. București la plata către reclamantă a sumei de 702 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 1777 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia 6557/29.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de M. București, prin primar General, împotriva deciziei Curții de Apel București susmenționată, obligând recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
La data de 27.02.2014, creditoarea a formulat cerere de executare silită, fiind format dosar execuțional nr. 893/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., deschis prin încheierea din data de 28.02.2014.
Executarea silită a fost încuviințată la data de 13.03.2014 de Judecătoria Sectorului 4 București, iar prin încheierea din data de 26.03.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 12.118 lei.
La data de 26.03.2014, au fost emise trei somații .Prima îi punea în vedere debitorului contestator M. București, prin Primar General, ca în termen de 10 zile de la primirea somației să emită Dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură și obligația de a achita suma de 3479 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și suma de 12.118 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită. A doua somație îi punea în vedere debitorului contestator să predea imobilul situat în mun. București, . Sector 6, compus din teren de 348 mp și construcție C 4 și puț american dezafectat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în apel de expert S. N., respectiv să achite suma de 3479 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și suma de 12.118 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită. A treia somație îi punea în vedere contestatorului debitor să dispună luarea măsurilor care se impun în vederea achitării sumei de 15.579 lei, în cazul în care se află în situația premisă prevăzută de OG nr. 22/2002 să prezinte dovezi în acest sens, somațiile fiind comunicate la 27.03.2014 și la 28.03.2014.
La data de 08.04.2014 a fost întocmit procesul-verbal prin care a fost declarat ca fiind predat imobilul situat în mun. București, . Sector 6, compus din teren de 348 mp și construcție C 4 și puț american dezafectat, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat în apel de expert S. N..
La data de 29.04.2014 au fost emise adrese de înființare a popririi, pentru înființarea popririi conturilor aparținând debitorului contestator, deschise la terții popriți BANCPOST, BCR, BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA, Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică, VOLKSBANK ROMANIA SA, până la concurența creanței de 12.121,48 lei.
La data de 05.05.2014, s-a revenit cu somație către debitorul contestator, pentru a emite Dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, situat la adresa din mun. București, . Sector 6, anume 161 mp teren, construcția C 1 și construcția C2, în forma de la data preluării de către stat, conform Titlului VII din Legea nr.10/2001, precum și să achite suma de 3479 lei, cheltuieli de judecată, și suma de 12.118 lei, cheltuieli de executare silită.
Anterior formulării cererii de executare silită, a fost emisă Notificarea înregistrată la primăria mun. București sub număr_/17.01.2014, prin care i s-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 909A /16.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, pentru a se restitui în natură imobilul situat în mun. București, . Sector 6, compus din teren de 348 mp și construcție C 4 și puț american dezafectat, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat în apel de expert S. N., de a se aplica prevederile art.21 alin.1 și alin.2 din legea nr. 165/2013, pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, precum și de a dispune plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3479 lei, notificare căreia debitorul contestator nu i-a dat curs.
Astfel, prima instanță a reținut că titlul executoriu a devenit irevocabil la data de 29.10.2012, iar cererea de executare silită a fost formulată la 27.02.2014, interval de timp rezonabil în care debitorul nu a efectuat nici un demers pentru executarea de bună voie a acestui titlu. Obligația față de creditoarea intimată Mc G. S. îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul contestator a fost parte și care a fost comunicată acestuia. Debitorul nu s-ar putea considera surprins de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi. Potrivit art. 622 alin.1 NCPC, debitorul este cel care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 26.03.2014, prima instanță s-a raportat la dispozițiile art. 669 NCP, din care rezultă că partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop; cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare; debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare silită au, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. În cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată; pentru sumele astfel stabilite, încheierea executorului constituie titlu executoriu, pentru creditor și pentru executorul judecătoresc.
Prima instanță a reținut că onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 6448 lei, pentru executarea obligației de a face, este legal stabilit, în conformitate cu Anexa Ordinului 2550/2006, modificat prin Ordinul 2561/2012, care prevăd un onorariu maximal de 5200 Ron pentru debitorul persoană juridică; în speță, onorariul executorului este de 5200 Ron la care se adaugă TVA de 24%, în total 6448 lei.
Deși dispozițiile Ordinului 2550/2006 nu prevăd expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin.3 Cod fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practica de prestator, pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului prestat. TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul urmăririi silite.
Prin titlul executoriu au fost stabilite două obligații de a face în sarcina contestatorului, anume: obligația de a dispune restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 348 mp și construcția C 4 și puț american dezafectat, situate în mun. București, Sector 6, .; obligația de a emite Dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru partea de imobil imposibil a fi restituit în natură, situate la adresa din mun. București, Sector 6, . .Aceste obligații au făcut obiectul executării silite în litigiu.
S-a reținut de prima instanță că onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu durata procedurii de executare, care a început la data de 27.02.2014, răspunderea executorului judecătoresc, amploarea și complexitatea actelor de executare efectuate de executor, care au presupus întocmirea de încheieri, solicitarea încuviințării executării silite, emiterea și comunicarea unui număr de 4 somații, identificarea conturilor debitorului, întocmirea, emiterea și comunicarea adreselor de înființare a popririi, deplasarea executorului judecătoresc la locul situării imobilului, însoțit de u expert tehnic, întocmirea și redactarea procesului verbal din data de 08.04.2014.Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executărilor silite.
Referitor la onorariul executorului de 430 lei pentru recuperarea debitului de 3479 lei, prima instanță a reținut că a fost stabilit conform art.39 alin.1 lit. a) din Legea nr. 188/2000 la care a fost adăugat TVA de 24%.
Referitor la suma de 2240 lei, reprezentând alte cheltuieli de executare, prima instanță a reținut că prin Hotărârea UNEJ nr.1/2013 a fost abrogată Anexa 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor judecătorești din data de 03.09.2010, începând cu data de 25.06.2013, prin anexa respectivă fiind stabilit un plafon maxim al cheltuielilor efectuate de executorii judecătorești pentru actele de executare. Aceste cheltuieli au un cuantum cert, lichid și exigibil și au fost stabilite de executorul judecătoresc prin încheiere care constituie titlu executoriu .Aceste cheltuieli au fost apreciate de prima instanță ca fiind proporționale în raport de activitățile necesare procedurii de executare silită, constând în cheltuieli necesare redactării și comunicării actelor de executare, cheltuieli de transport, cheltuieli materiale.
Referitor la solicitarea de reducere a onorariului de avocat în cuantum de 3000 lei, prima instanță a reținut că, în faza executării silite, creditoarea a fost reprezentată de Cabinet Individual de Avocat O. I. V., conform împuternicirii avocațiale aflate la dosar, iar onorariul achitat a fost de 3000 lei, conform chitanței din 20.03.2014. Văzând criteriile de stabilire a onorariului de avocat, enumerate de art. 127 din Statutul profesiei de avocat, prima instanță a apreciat că onorariul susmenționat este proporțional cu valoarea debitului ce face obiectul executării silite, cu gradul de complexitate al obligațiilor de a face cuprinse în titlul executoriu și complexitatea activităților desfășurate de avocatul creditoarei, constând în asistarea și reprezentarea acesteia în fața executorului judecătoresc, în derularea activității de executare silită și oferirea de consultații juridică în legătură cu actele de executare efectuate.
Activitatea avocatului a presupus nu numai formularea cererii de executare silită, ci și obținerea unei copii legalizate de pe titlul executoriu, plata taxelor, completarea cererilor aferente procedurii de executare, urmărirea derulării procedurilor de executare silită, prin menținerea unui contact permanent cu executorul judecătoresc, pentru a-i furniza informațiile necesare. Au fost avute în vedere și cheltuielile materiale ale avocatului plata taxelor și impozitelor pe care trebuie să le achite, costurile suportate de avocat în vederea deplasării la executorul judecătoresc și la instanța de judecată. În concluzie, au fost avute în vedere toate activitățile efectuate de avocat, inclusiv demersuri premergătoare activității de executare silită, concretizate în redactarea și comunicarea Notificării înregistrate la Primăria mun. București sub număr_/17.01.2014.
Obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea contestației la executare s-a făcut în considerarea culpei procesuale a acestuia și reprezintă onorariul de avocat de 300 lei.
Împotriva sentinței civile susmenționate a formulat apel contestatorul M. București, care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației sale la executare silită, motivat, în esență, prin următoarele:
Onorariul de executor în cuantum de 2240 lei, aferent obligației a face, este mare în raport de prevederile din anexa Hotărârii nr.2/17.02.2007 privind Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în care se precizează că onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executori în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei, iar prin ordinul nr.2561/2012 al Ministerului Justiției Anexa 1 s-a stabilit că onorariul executorului judecătoresc poate fi de 50 lei pentru creanțe de până la 1000 lei. Aceste prevederi ale Ordinului 2561/2012 se aplică și în cazul urmăririi silite imobiliare. În sarcina apelantului debitor a fost instituită prin titlul executoriu o obligație a face intuituu personae .Potrivit deciziei nr. 3/2011 pronunțată de ÎC.C.J în recurs în interesul legii, asemenea obligații nu pot fi executate silit, ci legea a pus la îndemâna creditorului posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect aplicare amendă civilă prevăzută de art. 580 ind.3 C.pr.civ., prin care debitorul să fie obligat la plata unei amenzi în favoarea statului și daune interese către creditor. În acest context, pentru aducerea la îndeplinire a obligației intuituu personae stabilită în sarcina debitorului apelant, executorul judecătoresc trebuia să emită doar o somație, pentru care onorariul aferent este de 248 lei TVA inclus, iar nu 2240 lei.
Onorariul de avocat de 3000 lei, aferent fazei executării silite, este exagerat. Art.127 din Statutul profesiei de avocat specifică clar criteriile de stabilire a onorariului unui avocat, raportat la munca efectiv depusă. Prima instanță a apreciat că și cheltuielile materiale ale avocatului sunt avute în vedere, dar aceste cheltuieli nu sunt un criteriu legal .
Cheltuielile de judecată de 300 lei sunt nejustificate, deoarece nu s-a dovedit culpa procesuală a debitorului contestator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-art. 482 NCPC.
Intimata creditoare Mc Garitty S. a depus întâmpinare ( f. 8 ), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-art. 478 NCPC, tribunalul apreciază că este nefundat și îl va respinge, în temeiul art. 480 NCPC, pentru următoarele considerente:
Prima critică din cererea de apel se referă la suma de 2240 lei, pe care apelantul debitor M. București o califică drept onorariu executor și o consideră exagerată ca onorariu de executor. Or, cum în mod corect s-a apărat intimata creditoare, suma susmenționată nu este identificată în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, din 26.03.2014 (f. 80 dosar fond), ca onorariu de executor, ci ca și ale cheltuieli de executare. Prin această încheiere, au fost stabilite următoarele categorii de cheltuieli: 430 lei –onorariu executor TVA inclus aferent debitului de recuperat; 6448 lei –onorariu executor judecătoresc TVA inclus aferent obligației de a face și obligației de predare bun imobil; 3000 lei-onorariu de avocat; 2240 lei-cheltuieli de executare. Cum în mod corect a reținut prima instanță, potrivit ordinului 2550/2006, onorariul maximal pentru predare bunuri este, în cazul debitorului persoană juridică, 5200 lei, respectiv 6448 lei, dacă se adaugă TVA. Astfel, se poate observa că în speță executorul a cerut doar onorariul maximal pentru obligația de predare bunuri, deși a emis și notificare pentru ca debitorul persoană juridică să îndeplinească obligația a face intuituu personae.
Referitor la onorariul de avocat de 3000 lei, apelantul debitor îl consideră exagerat și critică soluția primei instanțe care a apreciat că este menit să acopere și cheltuielile material efectuate de avocat. Tribunalul apreciază că și această critică este nefondată. Astfel, deși art. 127 din Statutul profesiei de avocat nu indică în mod expres categoria de cheltuieli susmenționate ca fiind un criteriu la stabilirea onorariului de avocat, trebuie observat că textul de lege indică expres drept criterii conlucrarea avocatului cu experți și alți specialiști și avantajul obținut de avocat pentru clientul său. Tribunalul apreciază că respectivele cheltuieli materiale pot i încadrate la cele două criterii indicate expres de art. 127 pentru stabilirea onorariului de avocat,astfel că sunt legale, deși sunt menționate cu altă denumire în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, de 300 lei, tribunalul apreciază că obligarea apelantului contestator la plata acestei sume este legală, câtă vreme a fost respinsă contestația sa la executare silită, astfel că este dovedită culpa procesuală a acestuia și incidența dispozițiilor art. 453 al.1 NCPC.
În concluzie, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul de față ca nefundat, iar în baza art. 453 al.1 NCPC, tribunalul a obliga apelantul aflat în culpă procesuală la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 500 lei, reprezentate de onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul contestator M. București, reprezentat prin Primar General, cu sediul în mun. București, Sector 6, Splaiul Independenței nr. 291-293, împotriva sentinței civile nr. 2656/02.03.2015, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata creditoare Mc Garitty S., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat O. I. V., în mun. București, Sector 3, . ..2 etaj 2 ..
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință public azi, 30.07.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. D. C. D. C. E. N.
Red.C.C.D/ 4 ex/ 22.01.2016
J.S.4- jud. fond M. M.-R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1674/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2928/2015. Tribunalul... → |
|---|
