Pretenţii. Decizia nr. 2411/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2411/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2411/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2411 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. N.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: V. O. P.
Pe rol se soluționează apelul civil declarat de apelanta-reclamantă E. R. P. împotriva sentinței civile nr. 9749/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă SIȘU M., cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Apărătorul intimatei-pârâte invocă excepția de netimbrare a apelului și solciită admiterea excepției invocate.
Tribunalul, constată faptul că apelanta-reclamantă și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, dovada achitării acesteia in cuantum de 50 lei fiind depusă la dosarul cauzei la fila 13, astfel că respinge ca neîntemeiată excepția de netimbrare a apelului.
Tribunalul constată faptul că in timpul ședinței publice, la ora 16:10, prin serviciul registratură, apelanta-reclamantă a depus cerere de amânare a cauzei in vederea depunerii la dosar a înscrisurilor de care înțelege să se folosească in cadrul probai cu înscrisuri. Astfel, tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de amânare.
Apărătorul intimatei-pârâte se opune amânării cauzei si solicită respingerea cererii de amânare, susținând faptul că partea adversă litigantă nu a indicat concret la ce înscrisuri se referă și nici nu a făcut dovada efectuării unor diligențe pentru a obține și depune la dosar înscrisurile respective.
Tribunalul, după deliberare respinge ca neîntemeiată cerere de amânare a cauzei, reținând faptul că apelanta-reclamantă avea obligația, conform art. 470 N. C. proc. civ, de a depune la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească împreună cu cererea de apel și nici nu a făcut indicat strict la ce înscrisuri se referă.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de ridicat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul parților asupra apelului.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul declară închise dezbaterile si reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 11.06.2014, sub nr._, reclamanta E. R. P. a chemat în judecată pe pârâta Ș. M., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale rezultate ca efect al conduitei ilicite a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 2012, a fost anchetată de organele de cercetare penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, pentru presupuse fapte penale săvârșite de aceasta, la plângerea prealabilă a pârâtei.
Reclamanta a arătat că pârâta a formulat plângere penală împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod Penal și uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 Cod Penal.
Reclamanta a arătat că, prin această plângere, pârâta a susținut că s-a falsificat semnătura acesteia din conținutul contractului încheiat de societatea MSR . aceasta avea calitatea de administrator, cu societatea la care reclamanta era angajată în funcția de director, . SRL, fără a putea demonstra în vreun fel acest lucru.
Reclamanta a arătat că în urma cercetărilor efectuate în cauză, după mai multe audieri ale acesteia de către organele de cercetare, după efectuarea unei expertize grafoscopice și audierea mai multor martori, a rezultat indubitabil faptul că aceasta nu a falsificat semnătura din contract și nu a avut niciun fel de legătură cu semnarea contractului de către firmă la care pârâta era administrator, ori nu s-a folosit de actul falsificat în vreun scop personal.
Reclamanta a arătat că acțiunea penală a pârâtei a avut, în esență, un scop bine determinat, respectiv suspendarea acțiunii civile intentate de societatea la care aceasta lucra, pentru plata sumelor datorate de societatea MSR . exact sustragerea pârâtei de la plata sumelor datorate societății GET S BET SRL.
Reclamanta a arătat că pârâta a înțeles să se folosească de persoana sa pentru a-și atinge un scop personal și a se sustrage de la plata unor sume pe care le datorează.
Reclamanta a arătat că, pe rolul Judecătoriei Sector 5 București a fost înregistrată o acțiune civilă având ca obiect recuperare debit, ce face obiectul dosarului nr._/302/2011.
Reclamanta a arătat că, pentru a întârzia aceste plăți, știind foarte bine că se află în culpă și va fi obligată să plătească datoriile societății, pârâta a formulat un denunț calomnios la adresa acesteia, sperând că în acest fel va fi exonerată de la plata datoriilor.
Reclamanta a arătat că prin acțiunea abuzivă și ilicită a pârâtei, aceasta a avut de suferit atât pe plan personal cât și pe plan profesional.
Reclamanta a arătat că pe plan personal, a suferit traume ca urmare a stresului prin care a trecut în acea perioadă, întrucât era chemată frecvent la poliție pentru a da mai multe declarații și specimene de semnătură, fiind obligată să accepte un tratament ce nu este demn de persoana și personalitatea sa.
Reclamanta a arătat că întreaga sa familie a avut de suferit, întrucât aceasta a fost pentru prima dată în viața sa, când a avut de-a face cu poliția ori procuratura.
Reclamanta a arătat că era obligată să meargă la audieri cu copilul său de 7 ani, după ce îl lua de la școală, care aștepta nemâncat și speriat în incinta poliției mai multe ore, ca aceasta să fie audiată.
Reclamanta a arătat că toate aceste situații au generat o situație de stres maxim, atât pentru aceasta, cât și pentru familia sa, motiv pentru care consideră că pârâta trebuie să răspundă cel puțin financiar.
Reclamanta a arătat că pe plan profesional, în acea perioadă a pierdut mai multe contracte de muncă, din cauza faptului că în domeniul în care lucrează (societate de pariuri și jocuri de noroc) nu se admite, sub niciun mod, să aibă probleme cu legea ori să fie cercetată în dosare penale.
Reclamanta a arătat că din cauza acestui dosar în care a fost cercetată penal, numele său a fost menționat de mai multe ori în mediul în care își desfășoară activitatea, ca având probleme cu poliția, fiind cercetată penal.
Reclamanta a arătat că, și în prezent îi este foarte greu să se reintegreze în acest domeniu, suportând pierderi financiare considerabile.
Reclamanta a arătat că în luna mai 2013, a luat la cunoștință de faptul că, în dosarul penal menționat, P. a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta, ca urmare a faptului că nu există probe suficiente care să indice faptul că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost acuzată.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1357 și următoarele din Noul Cod Civil.
La data de 26.06.2014, prin serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 25.07.2014, prin serviciul Registratură, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 28.10.2014, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă oral în ședința de judecată.
La data de 04.11.2014, prin serviciul Registratură, s-a comunicat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 dosarul penal nr. 6034/P/2012.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, pârâta a depus note de ședință, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări, excepție ce a fost respinsă de către instanță ca neîntemeiată.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 18.11.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv dosarul de urmărire penală, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul N. A., precum și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
La termenul de judecată din data de 09.12.2014, instanța a administrat proba cu interogatoriul părților, precum și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul N. A..
Prin sentința civilă nr. 9749/16.12.2014 Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ridicată de aceasta prin întâmpinare, instanța urmează a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că cererea reclamantei se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie, reglementată de art. 1.357 și următoarele din Codul civil.
Pe fondul cauzei instanța reține că între GET’S BET SRL, cu director general reclamanta și MSR . asociat unic și administrator pârâta, au avut loc raporturi în temeiul unui contract de asociere în participațiune pe o perioadă de un an (02.09.2009 – 02.09.2010) care au condu la un litigiu civil.
Mai precis, GET’S BET SRL a facturat suma de 21.505,86 lei în sarcina MSR . contractul arătat expirase, folosindu-se de un alt înscris, care s-a dovedit că nu fusese însușit de pârâtă în numele MSR .>
Față de situația ivită, pârâta a formulat în numele MSR . plângere penală pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, care a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 6034/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorul 6 București.
Prin rezoluția pronunțată la data de 18 aprilie 2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamantă cercetările pentru săvârșirea infracțiunii de fals urmând să continue în vederea identificării autorilor.
Din declarația martorei audiată în cauză rezultă că reclamanta a avut de suferit atât în plan psihic cât și în plan material ca urmare a plângerii penale pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals formulată de pârâtă în numele MSR .>
Totuși instanța nu constată întrunite elementele răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de art. 1.357 și următoarele din Codul civil. Mai precis, reclamanta în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu nu a avut un comportament diligent, a emis facturi fiscale în sarcina MSR . asociat unic și administrator pârâta, deși contractul inițial în participațiune expirase, iar actul pe care s-a întemeiat s-a dovedit că nu a fost semnat de pârâtă.
Atitudinea pârâtei ca în numele MSR . facă o plângere penală nu apare ca un fapt ilicit. Pârâta nu a făcut decât să își respecte atribuțiile de serviciu în vederea identificării falsului și oricum, în exercitarea legitimă a drepturilor o persoană nu se face vinovată de săvârșirea.
Față de cele arătate, instanța a constatat intervenite condițiile prevăzute de art. 1.353 din Codul civil, care prevăd că cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv, astfel încât urmează a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă la data de 13.03.2015 sub nr._ .
În motivarea apelului, apelanta a arătat în esență că trebuie înlăturate considerentele primei instanțe în sensul că pârâta nu a făcut altceva decât să respecte atribuțiile de serviciu întrucât aceasta din urmă a declarat organelor de cercetare penală ca reclamanta este cea care a falsificat înscrisul supus cercetării și ca ar fi semnat la rubrica „beneficiar” în locul acesteia. De asemenea, prin expertiza grafoscopică efectuată în dosarul penal reiese în mod clar că actul adițional nu a fost semnat de apelanta-reclamantă.
Astfel cum a arătat, acțiunea penală a pârâtei a avut un scop bine determinat, respectiv suspendarea acțiunii civile intentată de societatea la care lucra reclamanta. Pârâta a înțeles să se folosească de persoana sa pentru a-și atinge un scop personal și de a sustrage de la plata unor sume pe care le datorează. De asemenea, instanța a reținut în mod greșit faptul că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1353 c.civ., în sensul că pârâta a cauzat un prejudiciu prin chiar exercitarea drepturilor sale și că nu este obligată să-i repare acest prejudiciu. Aceste rețineri trebuie înlăturate având în vedere că în mod vădit pârâta a formulat plângere penale la adresa sa, indicând în mod concret că este persoana care a semnat actul adițional, fapt cu totul și din expertiza efectuată în dosarul penal.
Apelanta a subliniat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel: existența prejudiciului, anume rezultatul negativ – nerealizarea unor venituri de natură salarială în perioada în care a fost cercetată penală, pornind de a un venit minim de 2500 euro/lună, existența faptei ilicite constând în formularea plângerii penale, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. Din punct de vedere personal, apelanta a menționat că a suferit traume în perioada în are era chemată frecvent la poliție pentru a da declarații și specimene de semnătură, fiind obligată să accepte un tratament ce nu este demn de persoana sa. Totodată, întreaga sa familie a avut de suferit, inclusiv fiul său de 7 ani. Totodată, profesional, având în vedere că în acest domeniu nu sunt acceptate persoanele care sunt cercetate în dosarele penale, nu a putut găsi un loc de muncă corespunzător experienței sale.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 c.pr.civ și ale art. 1357 c.civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.04.2015 pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În esență, apelanta reclamantă critică sentința primei instanțe sub aspectul întrunirii în persoana pârâtei a condițiilor răspunderii civile delictuale. Aceste critici determină limitele devoluțiunii în apel, conform art. 477 c.pr.civ. și vor fi examinate în cele ce succed.
Astfel, sub aspectul situației de fapt, se reține că fapta delictuală imputată pârâtei constă în aceea de a fi formulat o plângere împotriva apelantei-reclamante, generând cercetarea acesteia sub suspiciunea săvârșirii infracțiunii de fals.
În acest context, Tribunalul remarcă faptul că, deși îi revenea sarcina probei, reclamanta nu a dovedit că pârâta iar fi adus astfel de acuzații, nefiind înaintată la dosar nicio copie a vreunei plângeri penale îndreptate împotriva sa de către intimata-pârâtă, ori a vreunei soluții pronunțate eventual de organele de cercetare penală.
Prin urmare, apelanta-reclamantă nu a dovedit că intimata-pârâtă ar fi săvârșit vreo faptă delictuală împotriva sa (în întâmpinarea depusă de intimată în fața instanței de fond susținând că titulara plângerii penale ar fi fost . și ar fi fost îndreptată împotriva . SRL, care sunt subiecte de drept distincte).
Desigur că sesizarea organelor de cercetare penală nu echivalează ab initio unei manifestări abuzive a drepturilor recunoscute de lege, ci pentru a avea caracter ilicit trebuie ca cel care formulează sesizarea să aibă reprezentarea caracterului neîntemeiat al plângerii, respectiv scopul urmărit să fie șicanatoriu.
În cauza de față nu numai că acest scop nu a fost probat, dar, după cum s-a menționat, nici faptul că apelanta-reclamantă ar fi fost cercetată penal din inițiativa pârâtei, nu a fost dovedit. Pe cale de consecință, lipsește condiția premisă a atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei din perspectiva art. 1357 c.civ., anume aceea a săvârșirii unui delict civil.
Pentru aceste considerente, în mod corect prima instanță a respins acțiunea, iar conform art. 480 c.pr.civ. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă E. R. P. cu domiciliul ales la cab. av. B. I. cu sediul în sector 5, .. 6, împotriva sentinței civile nr. 9749/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă SIȘU M. cu domiciliul în sector 5, București, .. 59.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. N. A. C. V. O. P.
Red. Tehnored. AC/4 ex
JS6- jud. C. D. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1674/2015. Tribunalul... → |
|---|
