Anulare act. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 978/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 978/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

Tribunalul București – Secția A V-A Civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 978

Ședința publică din data de 01 septembrie 2015

Tribunalul constituit din:

Președinte: S. V.

Grefier: M. F. T.

Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantele V. D. E. și G. M. E. în contradictoriu cu instituția pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect „anulare act – Legea nr. 165/2013”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a comunicat dosarul administrativ în care s-a emis Decizia nr. 3641/08.04.2015, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 C.proc.civ., declară închisă faza de cercetare a procesului și, în baza dispozițiilor art. 392 și 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor aflate la dosar.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2015 (data poștei), pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamanta V. D. E., în numele său și al surorii sale G. M. E. domiciliată în B., în prezent în stare de sănătate precară, ca urmare a Deciziei de validare parțială nr.3641/08.04.2015 transmisă acestora cu aviz de primire și primită în data de 29.05.2015 conform ștampilei de pe plic a poștei, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestație în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, apreciind că Decizia de validare parțială nu se bazează pe motive obiective și adevărate, neținând cont de solicitările făcute de acestea în termen în decursul celor 13 ani de tergiversări, procese și cheltuieli cu avocații, la care din motive financiare de această dată nu mai pot apela, ținând seama și de vârsta acestora de peste 80 de ani.

Au arătat că prin Dispoziția nr. 151/2005 Primarul Comunei Sâncel, jud. A. a stabilit ca valoarea de restituire a clădirilor demolate abuziv este în sumă de_ lei (ROL) conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice A. din care rezultă că în C.F. nr. 435 sub nr. topo 2831/1 sunt menționate împreună, casă, curte, în suprafață totală de 1.093 mp și anexe gospodărești, care au aparținut autoarei acestora, F. E., căsătorită B., dobândite de aceasta prin moștenire.

Prin faptul că menționează casele la plural în CF 435 atașată în copie, fără a se menționa detaliat ce reprezintă fiecare casă în parte, consideră că se deduce faptul că au dreptul la toate imobilele construite pe suprafața de 1.093 mp, inclusiv grajdurile și alte anexe construite pe o suprafață atât de mare și numai cu privire la imobilul cu destinația de locuință în suprafață de 60 mp..

În consecință, având în vedere și Decizia nr.4608/2013 a Curții de Apel A. care le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 435 Sâncel-A. și topo 2831/1 „case și curte” fără a detalia poziția, solicită ca la stabilirea punctelor compensatorii să se țină cont de faptul că vina revine Primăriei Sâncel-A. care nu a identificat anexa grajduri și alte mici construcții existente pe o suprafață așa întinsă de teren.

În concluzie, solicită admiterea contestației și calcularea, respectiv, plata despăgubirilor așa cum au fost stabilite de către experți și Direcția Generală a Finanțelor Publice A., apreciind că valoarea de compensare de 23.100 puncte stabilită de către CNCI, este situată cu mult sub valoarea reală a imobilelor și a sumei propusă prin Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A..

Atașat cererii de chemare în judecată au fost depuse la dosar înscrisuri(filele 5 - 15).

Astfel, din Decizia de validare parțială nr.3641/08.04.2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, se reține că a fost validată parțial Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A. și s-a emis decizia de compensare prin 23.100 puncte în favoarea reclamantelor V. D. E. și G. M. E., pentru construcția cu destinație de locuință, în suprafață de 60 mp, care a fost situată în ., demolată și imposibil de restituit în natură, fiind invalidată parțial Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A., pentru grajdul cu suprafața de 480 mp, construcție pentru care s-a reținut că nu s-a formulat Notificare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Din Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A., se reține că această instituție le-a propus pe reclamantele V. D. E. și G. M. E., pentru despăpgubiri echivalente construcțiilor demolate și imposibil de restituit în natură, pe care autoarea acestora le-a deținut în această localitate, în valoare de_ lei (ROL), ținând cont și de Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expertul ing. H. F., care a identificat și un grajd construit din cărămidă, cu fundație de beton, planșeu din lemn, învelitoare din țiglă și pardoseală din cărămidă.

Din Decizia nr.4608/ 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Secția de C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, tribunalul reține că această instanță a admis recursul decalarat de către fost CCSD împotriva Sentinței nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, stabilind că obligația de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor va fi îndeplinită în momentul încetării suspendării procedurilor administrative și numai în ceeea ce privește contravaloarea imobilului înscris în CF nr. 435 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A. și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005 emisă de același Primar al Comunei Sâncel, jud. A..

Reclamantele V. D. E. și G. M. E. au mai depus la dosar (filele 20-33), acte de stare civilă și Certificatele de moștenitor nr. 56/11.12.2000 și nr. 60/23.09.1997, eliberate de BNP O. M., prin care dovedesc calitatea de moștenitoare legale după autoarea F. E., căsătorită B., decedată la 30 august 1997.

Prin precizările la cerere de chemare în judecată (filele 39 – 41 vol. I din dosar), reclamantele V. D. E. și G. M.-E. au arătat că prin cele două contestații formulate și înregistrate sub nr._ la Tribunalul București, au atacat în temeiul art. 35 alin. l) din Legea nr. 165/2013 DECIZIA DE VALIDARE PARȚIALĂ NR. 3641/08.04.2015, și DECIZIA DE VALIDARE PARȚIALĂ NR. 3642/08.04.2015, ambele emise de către COMISIA NAȚIONALĂ pentru COMPENSAREA IMOBILELOR, în temeiul art. 17 alin. l) lit. a) și b) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

I) Astfel, în ceea ce privește Decizia de validare parțială nr. 3641/08.04.2015, aceasta a fost dată având în vedere Dispoziția nr.151/28.02.2005 emisă de către Primarul Comunei Sâncel în favoarea acestora pentru imobilul casă în suprafață de 60 m.p. și imobilul grajd în suprafață de 480 m.p., ambele situate în . și care au făcut obiectul dosarului de despăgubiri nr. 1397/CC/12.10.2005.

Pârâta, COMISIA NAȚIONALĂ pentru COMPENSAREA IMOBILELOR (C.N.C.I.), analizând dosarul menționat, a constatat că anexa ,,grajd” nu ar fi fost notificată în temeiul art.22 din Legea nr. 10/2001, iar în consecință, a validat doar parțial Dispoziția nr.151/28.02.2005, respectiv, doar pentru imobilul construcție în suprafață de 60 m.p. și nu și pentru imobilul grajd.

Față de invalidarea parțială a dispoziției nr.151/2005 înțeleg să solicite instanței:

- anularea parțială a DECIZIEI DE VALIDARE PARȚIALĂ NR. 3641/08.04.2015, respectiv anularea art. 2;

- pronunțarea unei hotărâri prin care, în temeiul art. 35 alin.(3) din Legea nr.165/2013, să constate că existența și întinderea dreptului nostru de proprietate sunt cele menționate în Dispoziția nr.151/28.02.2005, respectiv includ și imobilul,,grajd”;

- să se dispună acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare întregului drept de proprietate;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Apreciază că, în condițiile în care o instanță judecătorească, respectiv Curtea De Apel A. I., prin Sentința nr. 350/2012 a obligat Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților la emiterea în favoarea acestora a deciziei de despăgubire corespunzătoare contravalorii imobilului înscris în CF nr.435 Sîncel, jud. A. stabilită prin Dispoziția nr.151/2005, Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, care potrivit art.18 alin.3) din Legea nr.165/2013 a preluat atribuțiile Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor este ținută de cele dispuse de către instanța judecătorească în sensul că aceasta a fost obligată să emită decizie conținând titlu de despăgubire și nu să repună în discuție dreptul lor de proprietate definitiv consfințit la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nevalorificarea acestuia s-a produs din motive imputabile antecesoarei pârâtei care a tergiversat finalizarea procedurilor.

Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 686/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate, ,,în soluționarea cauzelor privind refuzul entităților învestite de lege de a da curs notificării formulate de persoana îndreptățită, instanțele de fond, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constată că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și obligă pârâtul să emită dispoziție cu propunerea de acordare de despăgubiri, ce vor fi stabilite în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Astfel Curtea a observat că în practică există situații în care deciziile/dispozițiile entităților învestite potrivit legii cu soluționarea notificării prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri au fost emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.(...) A recunoaște Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia competența de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință, de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaște un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție, potrivit cărora, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Prin urmare, Curtea a constatat că darea în competenta Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia a verificării existentei dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar și în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească este contrară prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 124, art. 126 alin. (1) și ale art. 129.

Consideră că este evident că Decizia de validare parțială nr. 3641/08.04.2015 a fost dată în soluționarea refuzului de a da curs notificării acestora, fiind emisă în executarea Sentinței nr. 350/2012, astfel că, pârâta a emis-o în temeiul unui text de lege declarat neconstituțional, motiv ce atrage nulitatea invalidării parțiale.

Oricum, Notificarea nr.20/2002 prin care au solicitat acordarea beneficiului Legii nr. 10/2001 se referea inclusiv la anexele gospodărești, iar întreaga documentație care li s-a solicitat pe parcursul celor 13 ani s-a referit inclusiv la imobilul ,,grajd", fiind nevoite să angajeze cheltuieli pentru dovedirea existenței și întinderii dreptului lor, autoritățile competente neinformându-le în niciun moment asupra tardivității sau lipsei unei cereri/notificări cu privire la imobilul grajd.

Prin invocarea acestui motiv de invalidare parțială a dispoziției nr. 150/2005, consideră că pârâta nu face altceva decât să le lipsească de dreptul de proprietate consfințit anterior și care ar fi trebuit să fi fost valorificat cu mult timp înainte, fiind astfel discriminate în raport de toți cei ale căror dosare au fost deja soluționate.

II) În ceea ce privește Decizia de validare parțială nr. 3642/08.04.2015, arată că aceasta a fost dată având în vedere Dispoziția nr.152/28.02.2005 emisă de către Primarul Comunei Sîncel în favoarea lor pentru cota de 3/4 din construcția demolată în suprafață de 60 m.p. ce a fost situată în . și care face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 1400/CC/12.10.2005.

Pârâta, COMISIA NAȚIONALĂ pentru COMPENSAREA IMOBILELOR (C.N.C.I.), analizând dosarul menționat, a constatat că reclamantele, în calitate de notificatoare au făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în CF nr. 1039 Sîncel sub nr. topografic 455-456 ce a fost situat administrativ în ., apreciind că pentru cota de 1/4 parte din imobil nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Față de invalidarea parțială a dispoziției nr. 152/2005 a solicitat instanței:

- anularea parțială a Deciziei de validare parțială nr. 3642/08.04.2015, respectiv anularea art.2;

- pronunțarea unei hotărîri prin care, în temeiul art. 35 alin.(3) din Legea nr.165/2013 să constate că existența și întinderea dreptului lor de proprietate sunt cele menționate în Dispoziția nr.152/28.02.2005, respectiv asupra imobilelor casă în suprafață de 590 m.p. și curte în suprafață de 331 m.p., imobile evidențiate în CF nr.1039 Sîncel sub nr.top.455-456 în cota de 3/4 parte;

- să dispună acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare întregului drept de proprietate;

- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Fără a relua argumentația mai sus expusă, apreciază că și în acest caz este evident că Decizia de validare parțială nr. 3642/08.04.2015 a fost dată în soluționarea refuzului de a da curs notificării acestora, fiind emisă în executarea Sentinței nr. 350/2012 a Curții de Apel A.-I., astfel încât, având în vedere că temeiul de drept care a stat la baza emiterii deciziei a fost declarat neconstituțional, se impune nulitatea invalidării parțiale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35 alin. l) din Legea nr.165/2013, Decizia nr.686/2014 a Curții Constituționale.

Atașat acestei cereri, au depus la dosar Sentința nr. 350/30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantelor V. D. E. și G. M. E. și a fost stabilită obligația fostei CCSD, de emitere în favoarea acestora, a deciziei conținând titlul de despăgubire corespunzătoare contravalorii imobilului înscris în CF nr. 1026 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 150/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A., a imobilului înscris în CF nr. 435 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A. și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005 emisă de același Primar al Comunei Sâncel, jud. A., fiind respinse celelalte cereri ale reclamantelor privind actualizarea despăgubirilor, daune cominatorii și obligarea la plata unei amenzi civile.

Prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 60 -71 vol. I din dosar), instituția-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

În fapt, arată că prin cererea de chemare în judecată precum și prin cererea de precizare a acesteia, reclamantele V. D. E. și G. M.-E. au chemat în judecată CNCI solicitând:

- anularea parțială a Deciziilor de validare parțială nr. 3641/08.04.2015 și nr. 3642/08.04.2015 emise de CNCI,

- pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, să se constate că existența și întinderea dreptul acestora de proprietate sunt cele menționate în Dispozițiile nr. 151/28.02.2005 și nr. 152/28.02.2005, emise de Primarul Comunei Sîncel,

- să se dispună acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare întregului drept de proprietate,

- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I. În ceea ce privește fondul cauzei, CNCI arată că pretențiile reclamantelor sunt neîntemeiate în raport de dispozițiile legale invocate:

1. În perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013, procedura de evaluare și emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată prin dispozițiile O.U.G nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

Prevederile O.U.G. nr. 4/2012 au fost aplicabile în toate situațiile în care procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire nu se realizase, inclusiv pentru situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, prin care CCSD a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (,..)cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva R., la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Prin dispozițiile noii legi a fost înființată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a-b din Legea nr.165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.”

Articolul 21 alin. 9 din lege prevede, în mod expres, că „în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. În același sens, sunt și dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a, care stabilesc, în mod expres, posibilitatea validării sau invalidării deciziei entității învestite de lege.

Precizează că soluția mai sus menționată este susținută și de Curtea Constituțională a R., care prin Decizia nr. 269/2014 a constatat că CNCI are „obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.”

II. Cu privire la condițiile în care a fost emisă de către CNCI Decizia de validare parțială nr. 3641/08.04.2015, facem următoarele precizări:

1. Prin notificarea nr. 20/04.02.2002 reclamantele G. M. E. și V. D. E., în calitate de moștenitoare ale fostei proprietare B. E. Mița, au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Sîncel, județul A., pentru construcția cu destinație de locuință ce a fost înscrisă în C.F. nr. 1039 Sâncel, sub nr. top 2831/1.

Primarul Comunei Sîncel a emis Dispoziția nr. 151/28.02.2005, prin care a stabilit ca valoare echivalentă a imobilelor imposibil de restituit cuvenită notificatoarelor suma de_ lei, conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice A., sumă ce a reprezentat contravaloarea imobilului compus din casă în suprafață de 60 m.p. și grajd în suprafață de 480 m.p.

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualul secretariat al CNCI, fiind înregistrat sub nr. 1397/CC.

Prin Sentința civilă nr. 350/30.10.2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele V. D. și G. M. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantelor decizie conținând titlul de despăgubire corespunzătoare contravalorii imobilului înscris în CF 1206 Sîncel, județul A., stabilită prin Dispoziția nr. 150/2005, imobilului înscris în CF 435 Sîncel, județul A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 și imobilului înscris în CF 1039 Sîncel, județul A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005.

Prin Decizia civilă nr. 4608/29.04.2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._ pe care a modificat-o în parte în sensul că obligația de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor va fi îndeplinită la momentul încetării suspendării procedurilor administrative și numai în ceea ce privește contravaloarea imobilului înscris în CF nr. 435 Sîncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sîncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005.

Potrivit încheierii pronunțate la data de 30.09.2013, în dosarul civil nr._ *, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei nr. 4608/2013 a Curții de Apel A. I. formulată de pârâta Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor.

2. Ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 5, din Legea 165/2013, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, respectiv completării acestora cu documentația solicitată CNCI a dispus: invalidarea în parte a Dispoziției nr. 151/28.02.2005, emisă de Primarul Comunei Sîncel, județul A., în favoarea notificatoarelor G. M. și V. D., pentru imobilul situat administrativ în Sîncel, județu A., compus din grajd în suprafață de 480 m.p., având în vedere că această anexă nu a fost notificată în temeiul art. 22 din Legea 10/2001 republicată.

3. În urma verificării dosarului din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 5, din Legea 165/2013, CNCI a constatat următoarele aspecte:

A. În ceea ce privește formularea unei notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, precizează că a fost depusă prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc “Saratean A.” notificarea nr. 20/04.02.2002 de către doamnele G. M. și V., în calitate de moștenitoare ale fostei proprietare B. E..

Potrivit declarației de notorietate având încheierea de autentificare nr. 3246/04.10.2012, domnii C. T. și D. M. au declarat că o cunosc pe doamna G. M. - E., fiica lui G. și E., născută B., la data de 23.07.1931, și că aceasta este una și aceeași persoană cu G. M. și G. M..

Obiectul notificării îl constituie solicitarea de despăgubiri bănești pentru construcția cu destinație de locuință ce a fost înscrisă în C.F. nr. 1039 Sâncel, sub nr. top 2831/1.

CNCI arată că în conformitate cu această notificare, reclamantele G. M. E. și V. D. E. nu au solicitat acordarea de despăgubiri și pentru anexa garaj.

B. În ceea ce privește proprietatea, CNCI precizează că imobilul a fost înscris în C.F. 1039 Sâncel, sub nr. top 2831/1, compus din casă și curte, situat administrativ în județul A., ., fostă proprietară tabulară autoarea B. E., născută F..

Arată că Primăria Comunei Sâncel, în cuprinsul adresei nr. 144/17.02.2014, precizează că în arhiva instituției nu se regăsesc registre agricole mai vechi de perioada 1959 - 1963, în ceea ce privește extrasul de rol agricol.

C. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, precizează că potrivit certificatului suplimentar de moștenitor și partaj succesoral nr. 56/11.12.2000, în urma decesului defunctei B. E., decedată la data de 30.08.1997, au rămas ca moștenitori cele două fiice V. D. E. și G. M. E..

D. În ceea ce privește preluarea abuzivă în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, CNCI precizează că Imobilul a fost preluat în mod abuziv fără titlu valabil de către Statul Român după anul 1948 și apoi demolate construcțiile, conform Dispoziției nr. 151/2005 emise de Primarul Comunei Sîncel.

E. În ceea ce privește descrierea imobilului de evaluat, CNCI invocă suprafața și actul din care rezultă aceasta, consemnate în crtea Funciară.

Având în vedere că Primăria Comunei Sâncel, prin Dispoziția nr. 151/28.02.2005, nu a identificat construcția - demolată, din coroborarea înscrisurilor existente în dosar, CNCI a reținut că Imobilul ce urmează a fi evaluat a fost amplasat în ., județul A., și este compus din casă - construită din zidărie de cărămidă, pe fundație de beton, planșeu din lemn, cu căptușală și tencuială tavan, învelitoare din țiglă, tâmplărie de lemn tip vechi și dușumea din scândură de brad.

Adresa Primăriei Comunei Sâncel,cu nr. 144/17.02.2014, în vederea identificării imobilului construcție, a fost atașată la expertiza tehnică întocmită de către expertul H. F., iar potrivit acestei expertize imobilul construcție era compus din casă cu o suprafață de 60 m.p. și grajd cu o suprafață de 480 m.p.

Prin adresa înregistrată în cadrul ANRP cu nr._/RG/09.03.2015, reclamanta V. D. E. a declarat pe proprie răspundere că imobilul era compus din o cămară și un grajd, ce aveau o suprafață de circa 100 m.p.

Având în vedere identificarea imobilului construcție, înscris în CF nr. 1039 Sîncel, județul A., nr. top 2831/1, precizează că a fost întocmită în baza raportului de expertiză întocmit de către ing. H. F. corelată cu declarația reclamantei V. D. E., astfel că a fost evaluat imobilul construcție în suprafață de 60, înscris în CF nr. 1039 Sîncel, județul A., nr. top 2831/1.

F. Dosarul a fost supus atenției CNCI în ședința ce s-a desfășurat în data de 05.12.2013, prilej cu care s-a dispus completarea dosarului cu următoarele înscrisuri:

- copia conform cu originalul a CF nr. 1039 Sîncel, în extenso, tradusă în întregime în limba română;

- certificatul de moștenitor întocmit în urma decesului defunctei B. E. (născută F.), respectiv negații privind dezbaterea succesiunii acesteia, obținute de la Camera Notarilor Publici în a cărei rază teritorială și-a avut ultimul domiciliu defuncta (în cazul în care succesiunea acesteia nu a fost dezbătută);

- extrasul de rol agricol cu privire la imobilul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziția nr. 152/28.02.2005;

- înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului - construcție ce a fost situat în ..

Dosarul a fost completat cu cele solicitate mai puțin cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului.

Ulterior prin adresa din data de 29.10.2014 s-a solicitat reclamantelor G. M. E. și V. D. E., Primăriei Comunei Sâncel și Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A., completarea dosarului cu declarații cu privire la suprafața și detaliile constructive ale imobilui ce face obiectul Dispoziției nr. 151/28.02.2005.

Dosarul a fost completat cu declarația reclamantei V. D. E. cu privire la suprafața și detaliile constructive ale imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 151/28.02.2005

4. În ceea ce privește motivele pentru care CNCI a invalidat Dispoziția nr. 151/28.02.2005 emisă de Primarul Comunei Sîncel pentru imobilul compus din grajd, precizează că, așa cum a arătat la pct. 3, subpunctul A din prezenta, reclamantele nu au formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.cu privire la imobilul grajd în suprafață de 480 m.p., motiv pentru care CNCI a invalidat Dispoziția nr. 151/28.02.2005 cu privire la acest imobil.

Potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 22 din acest act normativ, persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia și va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.

Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de 12 luni, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

În acest context, subliniază faptul că stabilirea limitelor învestirii cu soluționarea notificării, conferită de lege unităților deținătoare, se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare.

Cu alte cuvinte, entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de către petent (în caz contrar, fiind în situația unei depășiri nejustificate a atribuțiilor).

Pentru ca notificatorul să poată beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și pentru imobilul grajd în suprafață de 480 m.p., reclamantele trebuiau să formuleze o notificare sau să completeze dosarul cu notificarea depusă în termenul și condițiile Legii nr. 10/2001, având ca obiect imobilul grajd preluat în mod abuziv.

Nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării (14.02._02) atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (art.22. alin.5 din Legea nr. 10/2001).

Referitor la cele mai sus-menționate, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor considereă că în mod temeinic și legal, a emis Decizia de validare parțială nr. 3641/08.04.2015.

III. Cu privire la condițiile în care a fost emisă de către CNCI Decizia de validare parțială nr. 3642/08.04.2015, facem următoarele precizări:

1. Prin notificarea nr. 20/04.02.2002 și 19/04.02.2002 reclamantele G. M. E. și V. D. E., în calitate de moștenitoare ale fostei proprietare B. E., au solicitat măsuri reparatorii pentru construcția cu destinație de locuință ce a fost înscrisă în CF nr. 1039 Sâncel, sub nr. top 455, 456.

Primarul Comunei Sîncel a emis Dispoziția nr. 152/28.02.2005, prin care a stabilit ca valoare echivalentă a imobilelor imposibil de restituit cuvenită notificatoarelor G. M. și V. D., suma de_ lei, conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice A. pentru cota de 3/4 din construcția demolată pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii (precizare făcută de Primăria Comunei Sâncel în cuprinsul adresei referitoare la situația juridică a imobilului înscris în CF 1039 - Sâncel, sub nr. top 455, 456).

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualul secretariat al CNCI, fiind înregistrat sub nr. 1400/CC.

2. Ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 5, din Legea 165/2013, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, respectiv completării acestora cu documentația solicitată CNCI a dispus: invalidarea în parte a Dispoziției nr. 152/28.02.2005, emise de Primarul Comunei Sâncel, județul A., în favoarea notificatoarelor G. M. E. și V. D. E., pentru cota - parte de 1/4 din construcția demolată în suprafață totală de 60 m.p. evaluată de ing. H. F. prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 21/03.03.2003.

A. în ceea ce privește dovada proprietății asupra imobilului notificat, Primăria Comunei Sâncel a reținut că Imobilul compus din casă și curte, înscris în CF 1039 Sâncel, sub nr. top 455, 456, a fost situat administrativ în județul A., ..

Proprietara tabulară a imobilului a fost defuncta B. E., născută F., în cotă de 1/2 - cu titlu de donație, încheiere făcută în anul 1944.

Primăria Comunei Sâncel, în cuprinsul adresei nr. 144/17.02.2014, a precizat că, în ceea ce privește extrasul de rol agricol cu privire la imobilul pentru care s-au aprobat măsuri reparatorii în echivalent, în arhiva instituției nu s-au regăsit registre agricole mai vechi de perioada 1959 - 1963.

În urma demersurilor efectuate de Secretariatul CNCI la dosarul de despăgubire a fost înaintat CF1039 Sâncel, în extenso, din care reiese faptul că autoarea B. E. (născută F.) face dovada dreptului de proprietate numai pentru cota de 1/2 din imobilul notificat.

B. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită (proprietar/moștenitor, etc.), CNCI precizează că reclamantele G. M. E. și V. D. E., au formulat notificare, în calitate de moștenitoare ale fostei proprietare tabulare B. E. (născută F.).

Potrivit certificatului suplimentar de moștenitor și partaj succesoral nr. 56/11.12.2000, în urma decesului defunctei B. E., decedată la data de 30.08.1997, au rămas următorii moștenitori: V. D. E. (în calitate de fiică) și G. M. E. (în calitate de fiică).

C. În ceea ce privește preluarea abuziva în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, precizează că Imobilul compus din casă și curte, înscris în CF 1039 Sâncel, sub nr. top 455, 456, a fost situat administrativ în județul A., ..

Imobilul în cauza este reprezentat de casa morarului care a fost preluată în mod abuziv fără titlu valabil de către Statul Român în anul 1948 și apoi demolată, așa cum a menționat Primăria Comunei Sâncel în cuprinsul adresei referitoare la situația juridică a imobilului anterior amintit.

D. În ceea ce privește descrierea imobilului de evaluat, precizează că prin Dispoziția nr. 152/28.02.2005 Primarul Comunei Sîncel a constat că este imposibilă restituirea în natură a imobilelor situate administrativ în Sâncel, județul A., care au aparținut antecesoarei petentelor G. M. E. și V. D. E., întrucât imobilele au fost demolate.

Totodată, acesta a stabilit ca valoare echivalentă a imobilelor imposibil de restituit cuvenită notificatoarelor G. M. E. și V. D. E., este de_ lei, conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice A..

Potrivit Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 21/03.03.2003, ce face parte integrantă din dispoziția sus - amintită, întocmit de ing. H. F. (expert tehnic în specialitatea construcții civile industriale și agricole), valoarea casei a fost stabilită la suma de_ lei.

Prin urmare, suma de_ lei (ROL) stabilită de Primăria Comunei Sâncel prin Dispoziția nr. 152/28.02.2005 pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezintă cota de 3/4 din construcția demolată pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii (precizare făcută de Primăria Comunei Sâncel în cuprinsul adresei referitoare la situația juridică a imobilului înscris în CF 1039 - Sâncel, sub nr. top 455, 456).

Având în vedere că Primăria Comunei Sâncel, prin Dispoziția nr. 152/28.02.2005, nu a identificat construcția - demolată, precizând pentru fiecare construcție în parte suprafața (desfășurată/construită/utilă), regimul de înălțime, anul edificării, materialele utilizate la edificare (fundație, planșeu, pereți, pardoseli, acoperiș, tencuieli exterioare, etc), utilități/instalații (sanitare, electrice, încălzire, etc.), din coroborarea înscrisurilor existente în dosar, s-a reținut că Imobilul ce a fost evaluat a fost situat în ., județul A., și este compus din cota de 1/2 din construcția demolată, formată din:

- Casă - construită din zidărie de cărămidă, pe fundație de beton, planșeu din lemn, cu căptușală și tencuială tavan, învelitoare din țiglă, tâmplărie de lemn tip vechi și dușumea din scândură de brad, construită în anul 1935 și compusă din 3 camere (20 m.p. + 28 m.p. + 12 m.p.).

Cu adresa nr. 144/17.02.2014, Primăria Comunei Sâncel, a transmis Secretariatului CNCI în fotocopie, deși se regăsea în dosar, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic H. F., în vederea identificării imobilului.

Prin adresa nr. 2576/30.09.2014, Primăria Comunei Sâncel a precizat că nu deține alte acte din care să reiasă descrierea construcțiilor în afara raportului de evaluare nr. 21/03.03.2003 întocmit de expert tehnic ing. H. F. care deja se regăsește în dosar.

Prin adresa înregistrată în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu nr._/RG/09.03.2015, reclamanta V. D. E. a declarat pe proprie răspundere că imobilul a avut destinația de locuință pentru moară, era compusă din 3 camere și curte, fapt ce rezultă din expertiza tehnică depusă la dosar.

Totodată, reclamanta V. D. E. a declarat că și-a amintit că imobilul - construcție demolată avea o suprafață de 80 m.p..

Mai mult decât atât, prin Decizia civilă nr. 4608/29.04.2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel A. lulia, în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte în sensul că a stabilit că obligația de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor să fie îndeplinită la momentul încetării suspendării procedurilor administrative și numai în ceea ce privește contravaloarea imobilului înscris în CF nr. 435 Sîncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sîncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005.

Prin urmare, contravaloarea imobilului înscris în CF nr. 1039 Sîncel, județul A., nr. top 455 - 456, a fost stabilită de către ing. H. F. pentru o casă compusă din 3 camere, în suprafață totală de 60 m.p. (20 m.p. + 28 m.p. + 12 m.p.), raport de expertiză tehnică extrajudiciară însușit atât de către Primăria Comunei Sâncel cât și de Curtea de Apel A. - prin Dispoziția nr. 152/2005 și Decizia civilă nr. 4608/29.04.2013.

De asemenea, în completarea dosarului a fost depusă și declarația pe proprie răspundere a numitului V. G., având încheierea de autentificare nr. 417/01.04.2011, cu privire la detaliile constructive ale casei demolate ce a fost situată în ., înscrisă în CF 1039 Sâncel, sub nr. top 455 -456.

E. În ceea ce privește demersurile ce au fost efectuate în dosarul de despăgubire, precizează că Dosarul a fost supus atenției CNCI în ședința ce s-a desfășurat în data de 30.10.2013, prilej cu care s-a dispus completarea dosarului cu următoarele înscrisuri:

- copia conform cu originalul a CF nr. 1039 Sîncel, în extenso, tradusă în întregime în limba română;

- extrasul de rol agricol cu privire la imobilul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziția nr. 152/28.02.2005;

- înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului - construcție ce a fost situat în ..

Precizează că Direcția Juridică și de C. a formulat cerere pentru lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 4608/2013, iar prin Încheierea pronunțată la data de 30.09.2013, în dosarul civil nr._, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei nr. 4608/2013 a Curții de Apel A. I. formulată de pârâta Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor.

Prin adresele din data de 20.12.2013, din data de 16.07.2014 și din data de 29.10.2014 s-a solicitat reclamantelor G. M. E. și V. D. E., Primăriei Comunei Sâncel și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., completarea dosarului cu înscrisurile mai sus menționate.

Au fost primite răspunsuri prin: Adresa nr._/RG/03.03.2014; Adresa nr._/RG/31.07.2014; Adresa nr._/RG/06.10.2014; Adresa nr._/RG/10.10.2014; Adresa nr._/RG/14.10.2014 și Adresa nr._/RG/09.03.2015.

4. În ceea ce privește motivele pentru care CNCI a invalidat Dispoziția nr. 152/28.02.2005 emisă de Primarul Comunei Sîncel pentru cota - parte de 1/4 din construcția demolată în suprafață totală de 60 m.p. evaluată de ing. H. F. prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 21/03.03.2003, CNCI consideră ca fiind relevant în speța de față CF în extenso ce a fost comunicată Secretariatului CNCI de către reclamanta V. D. E. (prin memoriul înregistrat la ANRP sub nr._/06.10.2014, în baza căruia notificatoarele G. M. E. și V. D. E., respectiv autoarea acestora - B. E. (născută F.) - fac dovada dreptului de proprietate numai pentru cota - parte de 1/2 din imobilul înscris în CF 1039 Sâncel. sub nr. top 455 – 456, fost situat administrativ în județul A., ..

Astfel, potrivit CF 1039 Sâncel în extenso, autoarea B. E. (născută F.) face dovada dreptului de proprietate numai pentru cota de 1/2 din imobilul notificat.

În baza deciziei autorității cadastrale din Sânișor, dreptul de proprietate asupra imobilului adnotat din Cartea funciară nr. 435 sub B16 și transcris sub A + 1, se intabulează în cote - părți, în favoarea:

- Vlasza E. - minor și Vlasza M. - minoră - împreună, în părți egale - cota de 1/2 parte și

- V. lui Vlasza E. născută Ruszan M. - cota de 1/2 parte.

Apoi, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 16.03.1932, dreptul de proprietate asupra cotei - părți ce aparține doamnei Vlasza M. din imobilul de sub A + 1, se înscrie în favoarea lui B. G..

La data de 23.05.1933, cota ce aparține lui Vlasza E. se intabulează, în părți egale, în favoarea lui F. E. și F. E..

Apoi, dreptul de proprietate al lui F. E. se intabulează cu titlu de drept de moștenire în favoarea doamnei F. E..

Dreptul de proprietate al lui B. G. asupra imobilului de sub A + 1, se intabulează cu titlu de donație în favoarea autoarei F. E..

CNCI arată astfel, că potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. a) din Legea 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri compensatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

În procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea principiului potrivit căruia sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

Astfel, pentru acordarea beneficiului legii de reparație, urmează să se completeze documentația cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate în ceea ce privește imobilul ce face obiectul dispoziție primarului.

În cazul de față, așa cum a arătat, notificatoarele G. M. E. și V. D. E., respectiv autoarea acestora - B. E. (născută F.) - fac dovada dreptului de proprietate numai pentru cota - parte de 1/4 din imobilul înscris în CF 1039 Sâncel, sub nr. top 455 - 456, fost situat administrativ în județul A., ..

Referitor la cele mai sus-menționate, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor consideră că în mod temeinic și legal, a emis Decizia de validare parțială nr. 3642/08.04.2015.

IV. Cu privire la pretinsa autoritate de lucru judecat a Deciziei nr. 4608/29.04.2013 a Curții de Apel A. I., ce a modificat Sentința civilă nr. 350/30.10.2012 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr._ *, CNCI arată că prin Decizia nr. 269/2014 Curtea Constituțională a R. (CCR) s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

Curtea a reținut cu această ocazie că, „obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora”, reevine CNCI.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 686/26.11.2014, ce a fost pronunțată în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legale amintite sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

În aceste condiții există o singură excepție de la regula controlului exercitat de CNCI, și anume situația în care instanța însăși a exercitat controlul de legalitate a măsurilor dispuse și a stabilit, în mod concret, întinderea drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri.

Or, în speța de față, prin Decizia nr. 4608/29.04.2013 a Curții de Apel A. I., ce a modificat Sentința civilă nr. 350/30.10.2012 pronunțată de aceeași instanță, instanța a stabilit doar ”o obligație de a face”, dar nu s-a pronunțat cu privire la existența și întinderea drepturilor reclamantelor G. M. E. și V. D. E., obligând CNCI la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire la momentul încetării suspendării procedurilor administrative (...).

Astfel, CNCI, în exercitarea atribuțiilor de control și verificare, în exercitarea atribuțiilor de control și verificare, în ședință a dispus completarea cu înscrisuri a dosarelor de despăgubire nr. 1397/CC și 1400/CC, ulterior dispunând validarea parțială a celor două dispoziții emise de Primarul Comunei Sîncel și emiterea Deciziilor de validare parțială nr. 3641/08.04.2015 și nr. 3642/08.04.2015 în favoarea solicitantelor G. M. E. și V. D. E..

V. Referitor la solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei CNCI la plata cheltuielilor de judecată, instituția pârâtă solicită instanță să o respingă ca fiind neîntemeiată în considerarea aspectelor menționate în cuprinsul întâmpinării.

Având în vedere argumentele prezentate, solicită respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, Legea 165/2013, art. 205 - 208 din Noul Cod de Procedură Civilă.

În cadrul probei cu înscrisuri, CNCI a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu dosarele de despăgubire aflate în arhiva sa, înscrisurile din dosarele administrative nr. 1397/CC și 1400/CC înaintate la dosarul cauzei prin adresa nr._/05.08.2015 (filele 72 vol. I, vol. II și vol. III din dosar).

Din analiza acestor înscrisuri, tribunalul reține că din Extrasul CF nr. 1039 Sâncel, jud. A. (fila 98 vol. I din dosar), rezultă că în Foaia de avere, este descrisă proprietatea autoarei F. E., căsătorită B., ca fiind compusă din casă cu suprafața aferentă de 590 mp și teren aferent curții, de 331mp, iar di Foaia de proprietate, rezultă că autoarea reclamantelor deține doar cota de ¾ din imobil și nu era proprietar exclusiv.

Din Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expertul ing. H. F., se reține că acesta a identificat și un grajd construit din cărămidă, cu fundație de beton, planșeu din lemn, învelitoare din țiglă și pardoseală din cărămidă, pe care l-a evaluat la suma de_ lei, însă pentru identificarea și existența acestei construcții, mai valoroasă decât casa, în opinia expertului, acesta s-a folosit de „relații de la domnii A. T. și F. I. din localitatea Sâncel”, persoane care nu au fost audiate ca martori, iar pretinsele relații date de aceștia, nu sunt confirmate prin nici-o altă probă pertinentă și în primul rând de evidențele din Cartea Funciară, formă de publicitate imobiliară care s-a aplicat în Ardeal conform Codului civil austriac.

De asemenea, din declarația extrajudiciară a martorului V. G. (fila 65 vol. II), nu rezultă existența unui grajd cu suprafața construită de 480 mp, astfel cum a reținut atât expertul ing. H. F. din relatările unor persoane, cât și Primarul Comunei Sâncel A. prin Dispoziția nr. 151/2005, pe baza expertizei amintite.

Din Dispoziția nr. 152/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel A. (filele 99 -100 vol. I din dosar), tribunalul reține că această instituție, având la bază informațiile date de cetățenii G. A. din Sâncel și G. A. din P., respectiv același Raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expertul ing. H. F., în condițiile menționate, a stabilit valoarea casei cu 3 camere, construită din cărămidă, pe fundație din beton, cu plnșeu din lemn, cu tavan căptușit și tencuit, învelitoare din țiglă, tâmplărie din lemn, tip vechi și dușumea din scândură de brad, la suma de_ lei (ROL), stabilind astfel valoarea despăgubirilor cuvenite solicitantelor potrivit Notificării nr. 19/4.02.2002, în condițiile în care imobilul preluat fără titlu în anul 1948, a fost demolat și nu poate fi restituit în natură.

Analizând cererile și apărările părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale relevante pentru cauză, tribunalul apreciază că cererea reclamantelor este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Tribunalul constată că Decizia de validare parțială și de compensare nr. 3641/8.04.2015 pentru 23.100 puncte în favoarea reclamantelor G. M. E. și V. D. E., s-a emis de către CNCI cu respectarea dispozițiilor art. 17 lit. a și b rap. la art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, respectiv, a Grilei orientative a Notarilor publici valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/16 mai 2013 și numai pentru casa cu 3 camere descrisă mai sus, în condițiile în care, deși aveau sarcina probei, solicitantele potrivit Legii nr. 10/2001, conform Notificării nr. 20/4.02.2002, nu au făcut dovada că autoarea B. E. (născută F.), ar fi deținut în proprietate și ar fi fost deposedată abuziv, inclusiv de un grajd cu suprafața construită de 480 mp, edificiu semnificativ care, în mod legal, trebuia să fie evidențiat atât în Cartea finciară, cât și în evidențele fiscale ale localității.

Prin urmare, invalidarea Dispoziției Primarului Comunei Sâncel jud. A., nr. 151/2005, referitor la acest imobil, este legală și temeinică.

Decizia de validare parțială nr. 3642/8.04.2015 emisă de către CNCI, a vizat Dispoziția nr. 152/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel A. (filele 99 -100 vol. I din dosar), prin care această instituție, având la bază informațiile date de cetățenii G. A. din Sâncel și G. A. din P., respectiv, Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expertul ing. H. F., a stabilit valoarea casei cu 3 camere, construită din cărămidă, pe fundație din beton, cu plnșeu din lemn, cu tavan căptușit și tencuit, învelitoare din țiglă, tâmplărie din lemn, tip vechi și dușumea din scândură de brad, la suma de_ lei (ROL), stabilind astfel valoarea despăgubirilor cuvenite solicitantelor potrivit Notificării nr. 19/4.02.2002, în condițiile în care imobilul preluat fără titlu în anul 1948, a fost demolat și nu poate fi restituit în natură.

Această decizie de validare parțială a avut în vedere evidențele din Cartea funciară nr. 1039 Sâncel jud. A. (fila 98 vol. I din dosar), din care, rezultă că în Foaia de avere, este descrisă proprietatea autoarei F. E., căsătorită B., ca fiind compusă din casă cu suprafața aferentă de 590 mp și teren aferent curții, de 331mp, iar din Foaia de proprietate, rezultă că autoarea reclamantelor deținea doar cota de ¾ din imobil și nu era proprietar exclusiv.

În consecință, tribunalul constată că și prin această validare parțială a Dispoziției nr. 152/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel A., CNCI a valorificat și apreciat în mod legal și temeinic probele depuse în dosarul administrativ.

Totodată, tribunalul reține că deși prin Sentința nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._ (filele 55 – 59 vol. II din dosar), fosta CCSD a fost obligată să emită în favoarea reclamantelor V. D. E. și G. M. E., decizie conținând titlul de despăgubire, coresapunzătoare valorii imobilului înscris în CF nr. 1206 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 150/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A., în CF nr. 435 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A. și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005 emisă de același Primar al Comunei Sâncel, jud. A., această sentință a fost modificată în parte de instanța de recurs.

Astfel, se constată că prin Decizia nr.4608/ 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Secția de C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, această instanță a admis recursul decalarat de către fosta CCSD împotriva Sentinței nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, stabilind că obligația de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor va fi îndeplinită în momentul încetării suspendării procedurilor administrative și numai în ceea ce privește contravaloarea imobilului înscris în CF nr. 435 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 151/2005 emisă de Primarul Comunei Sâncel, jud. A. și a imobilului înscris în CF nr. 1039 Sâncel, jud. A., stabilită prin Dispoziția nr. 152/2005 emisă de același Primar al Comunei Sâncel, jud. A., prezentate mai sus.

Prin Decizia nr. 4608/29.04.2013 a Curții de Apel A. I., ce a modificat Sentința civilă nr. 350/30.10.2012 pronunțată de aceeași instanță, instanța judecătorească a stabilit doar ”o obligație de a face” și nu s-a pronunțat cu privire la existența și întinderea drepturilor reclamantelor G. M. E. și V. D. E., conform celor menționate în cele două Dispoziții nr. 151/2005 și nr. 152/2005, emise de Primarul Comunei Sâncel, jud. A., astfel că, în temeiul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, CNCI este abilitată de lege să verifice documentația înaintată de către Primarul localității în cauza de față, pentru a stabili existența dreptului la despăgubiri al celor două solicitante.

Tribunalul constată că CNCI, în exercitarea atribuțiilor de control și verificare, a dispus completarea cu înscrisuri a dosarelor de despăgubire nr. 1397/CC și 1400/CC, reclamantele, Primarul . OCPI, nu au fost în măsură să depună probe care să infirme evidențele din cele două Cărți funciare nr. 435 și 1039, astfel că în mod legal și temeinic, CNCI a emis Deciziile de validare parțială nr. 3641/08.04.2015 și nr. 3642/08.04.2015, privind cele două dispoziții emise de Primarul Comunei Sîncel referitor la drepturile solicitantelor G. M. E. și V. D. E., actele adminsitrative fiind emise de către CNCI cu respectarea dispozițiilor art. 17 lit. a și b rap. la art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

Privind evaluarea imobilului, tribunalul constată că s-a emis decizia de compensare în favoarea celor două reclamante pentru 23.100 puncte compensatorii, privind un imobil construcție cu 3 camere, construită din cărămidă, pe fundație din beton, cu plnșeu din lemn, cu tavan căptușit și tencuit, învelitoare din țiglă, tâmplărie din lemn, tip vechi și dușumea din scândură de brad, care a fost situat în zona rurală, preluat în anul 1948, demolat și imposibil de restituit în natură, apreciind că pe fondul regresiei valorice a imobilelor, s-a stabilit un nivel rezonabil al despăgubirilor.

Conform procedurii administrative prevăzută de Titulul VII al L. nr. 247/2005, nu s-a întocmit un Raport de evaluare, iar fosta CCSD nu a emis o Decizie prin care să aprobe aceste despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către ing. H. F. invocat de către reclamante, astfel că nu poate fi urmată procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 165/2013 și nici reclamantele nu au solicitat acest lucru.

În timpul desfășurării procedurii administrative în fața CCSD și în procesul găsirii unor mijloace adecvate de soluționare efectivă a cererilor de despăgubiri ale foștilor proprietari deposedați abuziv, prin adoptarea Legii nr. 165/2013, voința legiuitorului a fost să fie adoptată o altă modalitate de stabilire și acordare a despăgubirilor, astfel că, prin art. 21 ali. 6 a prevăzut expres, că: „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.

Reclamantele nu au criticat cele două Decizii de validare sub aspectul încălcării valorilor orientative prevăzute în Grila Notarilor publici publicată pe site-ul www.anrp.gov.ro, referitor la imobilele situate în localitatea Sâncel, jud. A., iar tribunalul constată că valoarea de 23.100 puncte compensatorii, acordată reclamantelor, constituie o valoare echitabilă și conformă dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării deciziei de compensare.

Tribunalul constată că valoarea punctelor compensatorii stabilită pentru imobilul reclamantelor, având în vedere atât valoarea construcției demolate, cât și contextul economico-financiar prezent, în care se află statul român care acordă reparațiile, reprezintă o reparație echitabilă pentru drepturile dovedite ale acestora.

Pentru motivele de fapt și de drept arătate mai sus, având în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul constată că cele două Decizii de validare parțială și de stabilire a punctelor compensatorii emise de C.N.C.I., sunt rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii și al valorificării probelor din cele două dosare administrative aflate la dispoziția acestei instituții, astfel că se va respinge ca neîntmeiată acțiunea reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele V. D. E. (CNP_), cu domiciliul în Cluj-N., P-ța Ș. cel M., nr. 5, ., județ Cluj și G. M.-E. (CNP_), cu domiciliul în B., ., ., ., ambele cu domiciliul procedural ales la S.C.P.A. „G., L. și Asociații”m cu sediul în Cluj-N., P-ța Ș. cel M., nr. 5, ., județul Cluj, în contradictoriu cu instituția pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Curtea de Apel București.

Apelul se va depune la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

V. S. T. M. F.

red. S.V.

dact. GZ

6 februarie 2016/5 ex.

← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Tribunalul...		Pretenţii. Decizia nr. 2411/2015. Tribunalul BUCUREŞTI →

Anulare act. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul BUCUREŞTI