Contestaţie la executare. Încheierea nr. 21/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 3384/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Tribunalul București Secția a V a Civilă
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21.09.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: E. F.
JUDECĂTOR: E. P. J.
GREFIER: C. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de către apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DURMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3120/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr._ /2014 având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata contestatoare ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură la data de 24.08.2015 au fost depuse la dosar note scrise, după care:
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C. va amâna pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. F. E. P. J. C. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
Tribunalul București Secția a V a Civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 3384A
Ședința publică din data de 28.09.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: E. F.
JUDECĂTOR: E. P. J.
GREFIER: C. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil formulat de către apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DURMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3120/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr._ /2014 având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata contestatoare ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 21.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3120/30.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. N. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN; a anulat executarea silită înseși efectuată în dosarul de executare nr. 9584/2014 al B. C. V. și E. A. D.; a admis cererea B. C. V. și E. A. D. și a obligat intimatul să plătească către B. C. V. și E. A. D. suma de 23,53 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, potrivit art. 712 alin. 2 Cod Procedură Civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Întrucât prin art. 31 din OG nr. 2/2001 s-a prevăzut că împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate formula plângere contravențională, instanța a reținut că există o cale procesuală specifică pentru desființarea acestui titlu.
Analizând fondul contestației la executare instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 03.10.2011, încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 9584/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”;
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile conținute de art. I și II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
La momentul săvârșirii contravenției, respectiv în anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul ca „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat.
Dispozițiile astfel modificate se aplica de la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșită în data de 12.04.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anuleaza. ”
Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze”.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea și sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, începând cu data comunicării procesului verbal în cauza, respectiv 02.11.2011, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului-verbal în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, apelanta deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator. care a intrat în putere de lucru judecat.
În speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constitutionale referitoare la prevederile art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabila în speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
De asemenea, în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, dispunând în mod nelegal obligarea creditoarei CNADNR SA la plata sumei de 23,53 reprezentând contravaloarea activitate de copiere și certificare conform art. 716, alin. (2) NCPC.
Se impune respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei CNADNR - SA la plata cheltuielilor de judecata reprezentând contravaloarea activității de copiere și certificare conform art. 716, alin. (2) NCPC, întrucât creditoarea nu a solicitat instanței de judecata sa solicite executorului judecătoresc copii certificate de pe actele dosarului de executare.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de apelantă și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat.
Astfel, sub un prim aspect, Tribunalul are în vedere că interpretarea instanței de fond în sensul că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 își produc efectele inclusiv in cazul tarifelor necontestate si neexecutate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012 s-a întemeiat pe principiul egalitatii in fata legii consacrat de art. 16 din Constitutia Romaniei și pe interpretarea dată într-o situație similară de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 228/2007, prin care a stabilit ca sintagma „nu se mai sanctioneaza” trebuie inteleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sanctiunile contraventionale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunile nu se mai executa.
În același sens, Tribunalul are în vedere că formularea cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012, în sensul că „Tarifele de despagubire …aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se anuleaza” este determinată de diferența de situație juridică între o faptă ale cărei efecte s-au epuizat și o faptă ale cărei efecte sunt în curs de producere.
Astfel, de regulă tarifele de despăgubire aplicate si necontestate sunt executate voluntar, astfel încât efectele faptei s-au epuizat, iar asupra acesteia intervenirea unei legi ulterioare nu mai produce efecte.
Spre deosebire de aceste situații, în cazul faptelor ale căror efecte nu s-au epuizat, categorie în care intră si situația tarifelor de despagubire aplicate, necontestate dar neexecutate, intervenirea unei legi ulterioare mai favorabile impune aplicarea acesteia, în condițiile în care retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile, atât sub aspectul sancțiunilor principale (cum e cazul în speță al amenzii contravenționale) cât și în cazul sancțiunilor complementare (cum e cazul în speță al tarifului de despăgubire) este consacrată prin dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituția României.
Sub un alt aspect, Tribunalul nu poate primi motivul de apel vizând faptul că aspectele reținute de instanța de fond ar fi trebuit invocate pe calea plângerii contravenționale reglementată de OG nr2/2001, întrucât Legea nr. 144/2012 a intrat în vigoare ulterior încheierii procesului verbal, astfel încât fiind un fapt ulterior care exonerează contestatoarea de obligația de a plăti tariful de despăgubire, putea fi invocată tocmai pe calea specifică a contestației la executare .
Sub un ultim aspect, Tribunalul are în vedere că, fiind în culpă procesuală, apelanta este ținută să suporte cheltuielile de judecată, în care este inclusă și contravaloarea cheltuielilor de copiere a actelor dosarului de executare, cu privire la care dispozițiile art. 717 alin. (2) Noul Cod procedură civilă impun atașarea, independent de faptul că nu a fost solicitată de părți.
În consecință, în temeiul art.480 Noul Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată C. NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J._, C._, cu sediul în București, .. 401 A, sectorul 6, împotriva sentinței civile nr. 3120/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare S.C. N. T. S.R.L., J_, C. RO_, cu sediul în București, ., ., ..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. F. E. P. J. C. M.
Red. E.F.
Dact.GZ 4 Ex.
Jud. Sector 6 București – Secția Civilă
Jud. A. L. B. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4797/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Validare poprire. Decizia nr. 1669/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
