Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 20/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1978/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V- A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data 20.05.2015
Tribunalul constituit din :
Președinte: S. C.
Judecător: A. M.
Grefier: E. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât G. M. împotriva sentinței civile nr. 49/07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. F., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, se prezintă apelantul pârât, prin avocat, cu împuternicire aflată la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, prin serviciul registratură, s-au depus precizări și răspuns de la Secția 20 Poliție.
Tribunalul, constatând că pricina nu se circumscrie cauzelor ce pot fi amânate fără dezbateri, lasă dosarul la ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul pârât, prin avocat, cu împuternicire aflată la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Tribunalul, față de răspunsul comunicat de Secția 20 Poliție, din care rezultă că sunt efectuate cercetări cu privire la cele două infracțiuni, constată că nu este necesară revenirea cu adresă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat și nici excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, să se observe că instanța greșit a admis acțiunea, să se constate că s-a apreciat greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 998 cod civil Vechi, art. 1357, 1358 Noul Cod Civil întrucât nu s-a făcut dovada că apelantul-pârât a săvârșit fapta ilicită, nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită și vinovăție. Singurul martor ocular la momentul demolării construcției este I. F. G., apelantul nefiind prezent. Consideră că s-a apreciat eronat că a avut un interes în demolarea construcției. Solicită înlăturarea depoziției martorului S. E., ca nesinceră. În ce privește prejudiciul, solicită a se reține că s-au depus înscrisuri, din care rezultă că materialele au fost folosite pentru imobilul din . cumpărate pentru construcția imobilului din . factura din 18.06.2010 este menționată o altă adresă, factură care nu se coroborează cu nici o probă din dosarul de fond. Consideră că materialele nu au fost folosite pentru edificarea construcției intimatei, motiv pentru care apreciază că nu a fost săvârșită infracțiunea de distrugere. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată din fond și apel, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 27.05.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. C. A. M. E. P.
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data 27.05.2015
TRIBUNALUL
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 03.06.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. C. A. M. E. P.
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data 03.06.2015
TRIBUNALUL
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 10.06.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. C. A. M. E. P.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1978 A
Ședința publică de la data 10.06.2015
Tribunalul constituit din :
Președinte: S. C.
Judecător: A. M.
Grefier: E. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul pârât G. M. împotriva sentinței civile nr. 49/07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. F., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.05.2015, la 3.06.2015 și la 10.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2013, pe rolul Judecătoriei Sector 6 București – Secția Civilă, reclamanta V. F. a chemat în judecată pe pârâtul G. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 25.315,37 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții cu ajutorul cărora și-a construit „ la roșu” locuința din București, sector 6, ., nr. 44, locuință care, ulterior, a fost distrusă de către pârât împreună cu subordonații săi, să se dispună actualizarea sumei de bani solicitate de reclamantă la primul capăt de cerere de la momentul introducerii prezentei acțiuni și până la momentul plății efective de către pârâtă a sumei de bani integrale precum și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 49/07.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta V. F., în contradictoriu cu pârâtul G. M. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 23.386,02 lei, reprezentând despăgubiri, sumă ce se va actualiza cu rata inflației din luna septembrie 2011 și până la momentul plății integrale și efective a debitului principal, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.628,61 lei reclamantei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Din procura specială, autentificată sub nr. 1031/18 martie 2010, de B.N.P. M. D., coroborată cu declarația martorului S. N. E., fila 173, rezultă că reclamanta V. F., l-a împuternicit pe martorului S. N. E., să cumpere un teren în suprafață de 170,00 mp, situat în mun. București, . nr. 44, L.. 1, Sectorul 6, identificat cadastral cu nr. 7308/1 și intabulat în Cartea funciară nr._ a mun. București, Sectorul 6.
Mandatarul, martorul S. N. E., și-a îndeplinit obligația izvorâtă din contractul de mandat, încheind în numele reclamantei V. F., un contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare cu pârâtul G. M., autentificat sub nr. 230/2 aprilie 2010, care a avut ca obiect nu numai terenul în suprafață de 170,00 mp, situat în mun. București, . nr. 44, L.. 1, Sectorul 6, identificat cadastral cu nr. 7308/1 și intabulat în Cartea funciară nr._ a mun. București, Sectorul 6, dar și o cotă indiviză aferentă acestui teren, în suprafață de 46,04 mp, din Lotul nr. 7, cu destinația de drum de acces, în suprafață de 523,00 mp, cu nr. cadastral 7308/7, înscris în Cartea Funciară nr._ a mun. București, Sectorul 6, conform încheierii nr._/05.02.2008, dată de O.C.P.I. – Sectorul 6, București, rectificată prin încheierea nr._/03.03.2010 dată de O.C.P.I. – Sectorul 6, București.
Dreptul de proprietate al reclamantei V. F., a fost înscris în Cartea funciară a mun. București, Sectorul 6, sub nr. 7308/1/2, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.
Ulterior, reclamanta V. F., a dat procură specială, martorului S. N. E., autentificată sub nr. 1032/18 martie 2010, ca în numele ei să obțină autorizațiile și avizele de construire, necesare construirii unei locuințe pe terenul în suprafață de 170,00 mp, situat în mun. București, . nr. 44, L.. 1, Sectorul 6, identificat cadastral cu nr. 7308/1 și intabulat în Cartea funciară nr._ a mun. București, Sectorul 6, precum și pentru realizarea efectivă a construcției proiectate, înscrisul autentificat se coroborează de asemenea cu declarația martorului S. N. E..
Și această obligație a mandatarului-martor S. N. E. a fost îndeplinită în parte, în sensul că, pe terenul reclamantei V. F., în suprafață de 170,00 mp, situat în mun. București, . nr. 44, L.. 1, Sectorul 6, identificat cadastral cu nr. 7308/1 și intabulat în Cartea funciară nr._ a mun. București, Sectorul 6, mandatarul-martor S. N. E., a edificat o construcție cu destinația de locuință, adusă ca stadiu de finalizare „la roșu“, cu ajutorul unei echipe de muncitori. Dar mandatarul-martor S. N. E., nu a reușit să obțină toate formele legale în vederea edificării construcției, deși acesta a fost edificat în fapt ci a obținut numai un certificat de urbanism.
Aceste fapte se probează cu declarația martorului S. N. E., cu declarația martorului U. C., cu declarația martorei A. S., și cu declarația martorului I. F., coroborate cu fotografiile de la fila 23 și cu facturile și chitanțele de la filele 31-50 din dosarul cauzei, dar și cu răspunsurile date de reclamanta V. F. la interogatoriu și cu răspunsurile date de pârâtul G. M. la interogatoriu.
Între răspunsurile date de părți la interogatorii și declarațiile celor patru martori, nu există divergențe cu privire la faptul că mandatarul S. N. E. a cumpărat terenul sus-arătat pentru reclamantă și a și edificat pe acesta o construcție cu destinația de locuință „la roșu“. Disensiunile apar cu privire la cine a demolat această clădire pentru care mandatarul obținu-se și un certificat de urbanism.
S-a constatat astfel că din răspunsurile la interogatoriu, pârâtul neagă că ar fi demolat casa reclamantei, fapt ce nu este susținut cu nici un mijloc de probă, deoarece martorii săi, I. F. G. și U. C., nu afirmă că pârâtul nu ar fi demolat casa reclamantei, ba mai mult, martorul I. F. G., descrie cum a avut loc demolarea construcției reclamantei dar nu spune și cine a făcut demolarea.
Din declarația martorei A. S., rezultă că pârâtul G. M. a amenințat-o pe reclamanta V. F., că nu o va mai lăsa să treacă pe drumul pe care aceasta are drept de acces către casa ei și că îi va demola casa și toate acestea ca urmare a faptului că reclamanta nu a fost de acord cu oferta făcută de pârât pentru a cumpăra casa și terenul reclamantei.
Această declarație se coroborează cu declarația martorului S. N. E., care afirmă că pârâtul G. M. i-a spus telefonic că va demola casa reclamantei V. F. și că nici o altă persoană nu putea să demoleze casa reclamantei, deoarece în zona respectivă nu se întâmplă nimic fără știrea reclamantului, iar rezultatul se vede în fotografiile de la filele 24-28.
Față de întregul material probator administrat în cauză instanța a conchis că pârâtul G. M., a demolat casa reclamantei V. F., construită de mandatarul S. N. E., pe terenul acesteia cumpărat de ea prin mandatarul S. N. E. de la pârâtul G. M., ca urmare a faptului că reclamanta V. F., nu a acceptat oferta de cumpărarea a casei și a ternului făcută de pârâtul G. M..
Instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 998 din Vechiul cod civil și art. 1349, 1357-1359 din Noul cod civil.
Fapta ilicită este reprezentată de acțiunea pârâtului G. M., care fără a avea o autorizație, a coordonat o echipă de muncitori, care împreună cu utilaje de construcție au demolat casa reclamantei V. F., care era edificată pe ternul reclamantei V. F..
Prejudiciul cert și evaluat de către reclamanta V. F., potrivit facturilor și chitanțelor cu care s-au cumpărat materialele de construcție, la care se adaugă rata inflației astfel cum este calculată de I.N.S.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși modul de săvârșire a faptei.
Pârâtul G. M. a acționat forma de vinovăție a intenției directe, urmărind demolarea casei reclamantei V. F., ca urmare a faptului că oferta sa de a cumpăra casa și terenul reclamantei nu au fost acceptate de aceasta, neexistând nicio suspiciune cu privire la capacitatea delictuală a pârâtului G. M..
Față de cele arătate instanța a admis cererea și l-a obligat pe pârâtul G. M. să plătească reclamantei V. F. suma de 23.386,02 lei, reprezentând despăgubiri, sumă ce se va actualiza cu rata inflației din luna septembrie 2011 și până la momentul plății integrale și efective a debitului principal.
În temeiul art. 451 din Noul cod de procedură civilă, având în vedere că pârâtul a căzut în pretențiile sale și deci se află în culpă procesuală, instanța l-a obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.628,61 lei reclamantei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul G. M., în temeiul dispozițiilor art. 466 Noul Cod de Procedura Civila, prin care solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
Solicită totodată obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces atât în faza de fond cât și în faza apelului.
Sentința civila nr. 49/01.07.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 București este netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:
Instanța în mod greșit a reținut faptul ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii astfel cum sunt reglementate de art. 998 din Vechiul Cod civil și art. 1349,1357-1359 din Noul Cod civil.
Instanța de fond în mod greșit a reținut ca fapta ilicita este reprezentata de acțiunea apelantului care fără a avea o autorizație, a coordonat o echipa de muncitori, care împreuna cu utilaje de construcție au demolat casa intimatei-reclamante V. F. edificata pe terenul acesteia.
Din probatoriul administrat în faza de cercetare judecătoreasca nu reiese faptul ca apelantul ar fi săvârșit fapta ilicita retina în sarcina sa.
Astfel, din depoziția singurului martor ocular audiat în faza de cercetare judecătoreasca respectiv martorul I. F. G. rezulta ca la momentul demolării construcției apelantul nu a fost prezent.
Mai mult decât atât tot martorul declara ca nu îi cunoștea pe muncitorii care au realizat demolarea construcției.
De asemenea, instanța de fond în mod netemeinic a considerat ca din depoziția martorei Alexandresu S. ar fi rezultat ca cel care a demolat construcția ar fi fost apelantul. Astfel, martora propusa de către intimata-reclamanta declara fără niciun dubiu ca: “Nu știu cine a demolat casa reclamantei”.
Consideră ca nici depoziția martorului S. Eugel N. nu putea sa conducă instanța la concluzia ca apelantul ar fi demolat construcția atâta vreme cât martorul nu a fost prezent la momentul demolării. Faptul ca martorul apreciază în mod subiectiv ca nu putea altcineva sa demoleze construcția intimatei nu poate sa conducă la concluzia indubitabila ca apelantul ar fi demolat construcția.
Referitor la faptul ca apelantul ar fi amenințat-o pe intimata ca ii demolează casa arată ca nu este adevărat, sens în care face referire la rezoluția nr._/P/2011 din data de 30.03.2012 pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva apelantului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
Mai mult decât atât chiar și în situația în care se va trece peste aceasta constatare și se va considera ca a comunicat intimatei ca ii demolează casa, nu poate sa conducă la concluzia ca a și făcut aceasta fapta ilicita.
Referitor la depoziția martorului S. E. solicita înlăturarea sa ca nesincera pe de o parte având în vedere relația pe care a avut-o cu intimata-reclamanta iar pe de alta parte întrucât vine în contradicție chiar cu răspunsul la interogatoriu al intimatei reclamante.
Astfel, la întrebarea nr. 8 din interogatoriul aflat la fila 145 din dosarul de fond, intimata-reclamanta a răspuns ca are un conflict cu S. N. E., fostul sau mandatar. În depoziția martorului S. E. N. acesta declara ca “ Nu a avut niciodată conflicte cu reclamanta...”
Ca atare este evident ca martorul nu este unul obiectiv fiind practic obligat prin depoziția data în față instanței sa își justifice realizarea mandatului încredințat de intimata.
Instanța de fond în mod greșit a reținut ca este îndeplinita și condiția privind prejudiciul cert și evaluat de către intimata reclamanta potrivit facturilor și chitanțelor cu care s-au cumpărat materialele de construcție.
Din facturile existente la filele 31-50 din dosarul de fond rezulta ca au fost cumpărate materiale de construcție de către alta persoana nu de către intimata-reclamanta.
Betonul a fost livrat de către societatea Holcim pentru a se construi un imobil în . contractului nr. R655-013-9-07-2010, și nu pentru . unde intimata are terenul.
Factura nr. RMXB003985/18.07.2010 - furnizor Holcim Romania SA în valoare de 11.233,16 in care este menționat desfășurătorul livrări beton: Destinație: S. E. SANT Giulești - Caramidariei, București.
Factura nr. RMXB004243/08.08.2010 - furnizor Holcim Romania SA în valoare de 2.821,64 lei în care este menționat desfășurătorul livrări beton: Destinație S. E. SANT Giulești - Caramidariei, București.
Din nicio proba administrata în față instanței de judecata nu a rezulta ca materialele menționate în facturile depuse la dosar ar fi fost folosite la edificarea construcției care a fost demolata.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul ca legătură de cauzalitate rezulta din însăși modul de săvârșire a faptei. Nu exista raport de cauzalitate între demolarea construcției și prejudiciu întrucât fapta ilicita nu a fost săvârșita de apelant.
Or, din probatoriul administrat nu reiese ca apelantul ar fi săvârșit o fapta de natura sa ii producă prejudicii intimatei. Faptul ca martorii propuși de către intimata-apelanta au declarat au existat discuții referitoare la cumpărarea terenului de către apelant nu înseamnă ca a săvârșit vreo fapta ilicita.
Instanța de fond în mod greșit retine faptul ca apelantul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, urmărind demolarea casei, ca urmare a faptului ca oferta de a cumpără casa și terenul de la intimata nu au fost acceptate de aceasta, și ca nu exista nicio suspiciune cu privire la capacitatea delictuala a apelantului.
Instanța nu motivează în niciun fel aceasta afirmația cu privire la capacitatea delictuala a apelantului și nici nu explica în ce consta aceasta.
Nu este lipsita de importanta nici împrejurarea ca soția apelantului a încercat sa o ajute pe intimata sa între în legalitate cu construcția fapt recunoscut de intimata în răspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriu.
Mai mult decât atât dacă dorea demolarea construcției putea sa sesizeze Primăria Sectorului 6 care ar fi realizat acest lucru și ar fi aplicat o sancțiune importanta intimatei. Poate chiar aceasta temere a intimatei a dus și la demolarea construcției văzând ca nu se poate intra în legalitate și ca este pasibila de o sancțiune contravenționala foarte mare.
Instanța de fond retine ca exista un certificat de urbanism dar fără sa menționeze un aspect foarte important și anume ca acesta este un certificat de urbanism de informare și nicidecum unul care sa ii permită intimatei sa edifice o construcție.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale arată că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în față justiției). Art. 249 Noul Cod de procedura civila “Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
Or, din întregul probatoriu administrat la fondul cauzei nu reiese faptul ca apelantul este cel care a demolat construcția intimatei.
Instanța de fond a reținut ca „se constata astfel ca din răspunsurile la interogatoriu, pârâtul neaga ca ar fi demolat casa reclamantei, fapt ce nu este susținut cu nici un mijloc de proba. deoarece martorii săi, I. F. G. și U. C., nu afirma ca pârâtul nu ar fi demolat casa reclamantei, ba mai mult martorul I. F. G. descrie cum a avut loc demolarea construcției reclamantei dar nu spune și cine a făcut demolare.”
Or, sarcina probei referitoare la existenta elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, respectiv reclamantei (deoarece ea este cea care reclamă ceva în față justiției). Faptul ca martorii nu au susținut ca nu apelantul-pârât ar fi demolat construcția nu este de natura a concluziona faptul ca acesta ar fi demolat construcția,
Instanța a răsturnat sarcina probei considerând fără temei ca apelantul ar fi trebuit sa facă o dovada unui fapt negativ.
Pe de alta parte cele reținute de instanța în sensul ca martorii propuși de apelantul nu au declarat ca el nu a demolat construcția sunt contrazise de cele declarate de singurul martor ocular respectiv martorul I. F. G. care declara ca nu cunoștea muncitorii care au demolat construcția.
F. de cele arătate mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive. Totodată solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata atât în față de fond cât și din
apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 Noul Cod procedura penala și urmatoarele.
Prin întâmpinarea formulată, intimata V. F., a solicitat respingerea cererii de apel formulate de către apelantul G. M. împotriva sentinței civile nr. 49 pronunțate în data de 07.01.2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București în cadrul dosarului nr._, menținerea în vigoare a dispozițiilor sentinței civile.
În întâmpinare, intimata reclamantă reiterează situația de fapt expusă în cererea introductivă, cu următoarele precizări față de motivele de apel:
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, reiese că apelantul și oamenii săi sunt singurele persoane care ar fi putut să îi demoleze casa, numai ca urmare a faptului că intimata nu a acceptat oferta apelantului de a-i achita în rate prețul de cumpărare a casei și a terenului său, ofertă făcută de apelant, căreia intimata nu i-a dat curs.
În depoziția sa martora A. S. nu a afirmat vreodată că apelantul G. M. este cel care ar fi demolat casa intimatei și, sub nicio formă, instanța de fond nu a admis acțiunea exclusiv pe baza declarației martorei A. S..
În ceea ce privește aprecierile făcute de apelant în legătură cu depoziția martorului S., învederează faptul că martorul S. a răspuns la întrebările formulate de instanța de fond pe baza datelor și informațiilor în posesia cărora se afla, date concrete, personale, reale, care nu au nici un fel de legătură cu aprecierile de ordin subiectiv pe care apelantul susține că martorul S. le-ar fi emis în legătură cu situația de fapt din speță. Martorul S. s-a pronunțat către instanța de fond în legătură cu anumite aspecte legate de speța și, în niciun caz, instanța de fond, în momentul când a admis cererea sa de chemare în judecată, nu a ținut cont exclusiv de mărturia acestuia, instanța de fond coroborând absolut toate probele administrate în prezenta cauză (înscrisuri, planșe fotografice, depoziții testimoniale, răspunsuri la interogatorii etc.) pentru a se pronunța în prezenta cauză.
Consideră intimata că a avut un conflict cu mandatarul său, pentru că din cauza promisiunilor pe care le-a făcut în numele său, (promisiuni de care nu am avut cunoștință), intimata a ajuns în această situație, dar intimata a încheiat pe cale amiabilă conflictul cu mandatarul său, totuși revocându-i acestuia procura sa de reprezentare, și, tocmai din această cauză, martorul și mandatarul său S. consideră că nu a avut vreodată vreun conflict.
Totodată, nu se poate afirma despre martorul S. că depoziția acestuia nu ar fi sinceră pe considerentul că acesta ar fi avut din partea sa un mandat de reprezentare și, în baza acestui mandat, martorul ar fi fost obligat să depună depoziția dată în favoarea sa. Intimata a încheiat orice legătură cu martorul S. de aproximativ 3 ani de zile, din momentul când i-a revocat procura de reprezentare, în tot acest răstimp intimata nemaidiscutând sau nemaivorbind cu martorul S. absolut nimic. Martorul S. - la fel de bine cum a avut cu intimata un mandat de reprezentare - a fost și angajatul apelantului G. M., a fost partener de afaceri cu apelantul G. M., colaborând cu acesta, având afaceri cu acesta și câștigând de pe urma acestuia mult mai mult decât a câștigat de pe urma intimatei. Martorul S. a depus mărturie exclusiv pe baza informațiilor, datelor și aprecierilor personale, obiective și reale, în posesia cărora se afla, nefavorizând vreo parte implicată în cadrul acestui proces. De aici și soluția instanței de fond de a ține cont de mărturia martorului S., considerând-o o mărturie obiectivă și sinceră, iar aprecierile apelantului G. M. fiind neconforme cu realitatea și total subiective.
Dl. S. a cumpărat materialele de construcție respective în numele intimatei, în baza și în temeiul calității de mandatar al său, existând o procură de reprezentare în acest sens anexată la dosarul cauzei, materialele de construcție fiind achiziționate în mod exclusiv din banii personali ai intimatei, nicio altă persoană achiziționând materialele de construcție respective decât intimata, din banii săi, dar cu ajutorul d-lui S., mandatarul său, și în virtutea calității de mandatar convențional.
În al doilea rând, apare pe factura mențiunea de ȘANT. Giulești - Cărămidăriei, București, deoarece materialele de construcție erau transportate într-o anumită zonă, într-un anumit cartier, cu o specificație generală, . aflându-se în zona Cărămidăriei, această specificație de ȘANT. Giulești - Cărămidăriei fiind trecută pe aceste facturi pentru a le fi mai ușor șoferilor care transportau materialele de construcție să recunoască zona unde acele materiale trebuiau transportate: șoferii mult mai ușor ar fi recunoscut specificația ȘANT. Giulești - Cărămidăriei decât specificația ., nr. 44, unde se aflau terenul și casa sa.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a emis următorul raționament - singurul posibil plauzibil în prezenta speță: apelantul i-a făcut o ofertă de a-i cumpăra casa și terenul cu plata prețului de către acesta în rate, intimata a refuzat categoric această ofertă a apelantului, apelantul a amenințat-o în mod direct că îi va demola casa, dacă nu o va vinde împreună cu terenul pe care a fost construită, în condițiile impuse de el - această amenințare în condițiile precizate mai sus a fost confirmată atât de către martorul A. S., cât și de către martorul S., căruia i se spune telefonic, în mod direct, de către apelant, că va demola casa; după această amenințare, intimatei i se demolează casa, din construcția respectivă, la momentul actual, nemairămânând decât fundația; pentru a se ajunge la terenul pe care s-a ridicat construcția exista un singur drum de acces, dinspre Calea Giulești, la capătul acestui drum existând o singură poartă de acces, care era păzită de către oamenii apelantului, în interiorul complexului rezidențial din . neputându-se intra decât cu acordul apelantului, care asigura paza acestui complex prin intermediul oamenilor săi,
De aici îndeplinirea cumulativă și neechivocă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de legislația în materie, condiții care se regăsesc fără urmă de dubiu în persoana apelantului G. M..
În legătură cu poziția soției apelantului de a o ajuta pe intimată pentru a intra în legalitate cu construcția, acest lucru s-a întâmplat la începutul relației cu apelantul (și cu foarte mult timp înainte de apariția conflictului), care, inițial, a fost una de bună înțelegere și care, ulterior s-a deteriorat în urma faptului că intimata nu a vrut să îi dea suma de 25.000 EURO, pentru care se obligase mandatarul în numele său, intimata neștiind de această înțelegere.
În legătură cu eventuala poziție a Primăriei Sectorului 6, învederează că niciun reprezentat al Primăriei nu a venit la terenul său, la construcția sa, nimeni nu i-a spus de vreo eventuală sancțiune din partea Primăriei, de aici și concluzia că nu și-ar fi demolat propria construcție pe care o ridicase cu o sumă extrem de mare de bani, dacă nimeni din partea Primăriei nu ar fi amenințat că este pasibilă de o sancțiune pecuniară foarte mare din partea reprezentanților acesteia. Este evident faptul că nu ar fi avut niciun interes să își demoleze propria construcție.
Intimata a produs în fața instanței de fond toate probele posibile (înscrisuri, planșe fotografice, răspunsurile la cele două interogatorii, depozițiile celor 4 martori etc.), au fost administrate toate probele în speța iar, din cauza faptului că apelantul – pârât nu a putut să răstoarne sarcina probei, nu a putut să facă dovada celor afirmate contrariul celor afirmate de reclamantă, instanța de fond a fost îndrituită să admită cererea de chemare în judecată, probele în favoarea sa și în defavoarea apelantului - pârât fiind indubitabile și nelăsând loc de interpretare.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea cererii de apel formulate de către apelantul G. M. împotriva sentinței civile nr. 49 pronunțate în data de 07.01.2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București în cadrul dosarului nr._ și menținerea sentinței pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Principala critică adusă sentinței se referă la greșita apreciere și interpretare a probatoriului administrat în cauză, din care, potrivit susținerilor apelantului pârât, nu rezultă că acesta ar fi autorul pretinsei fapte ilicite constând în demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantei.
Cu titlu prealabil, Tribunalul reține că soluția primei instanțe este rezultatul utilizării de către judecător a unui raționament întemeiat pe probele directe ce au relevat o anumită situație de fapt, este așadar consecința logică pe care instanța a tras-o de la un fapt cunoscut pentru a stabili un fapt necunoscut, posibilitate expres prevăzută de art. 329 c.pr.civ. care reglementează prezumțiile judiciare, lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta putându-se întemeia pe ele dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins și pot fi primite în cauza de față, fiind admisibilă proba testimonială.
Prezumția simplă poate face obiectul controlului judiciar, instanța de apel putând aprecia în mod nelimitat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru folosirea prezumției simple la prima instanță.
Tribunalul reține așadar, în examinarea aspectelor ce țin de interpretarea probelor și a raționamentelor instanței de fond în legătură cu stabilirea situației de fapt, că prezumția judiciară dedusă de prima instanță pe baza probatoriului administrat, în sensul că exclusiv pârâtului îi poate fi imputată săvârșirea faptului ilicit de a fi demolat construcția edificată pe terenul reclamantei are suficientă putere de a naște probabilitatea faptului pretins.
Atât în fața primei instanțe cât și în apelul formulat, apelantul încearcă să acrediteze ideea ca aceasta ar fi rezultatul faptei reclamantei, în considerarea unei iminente sancționări din partea autorităților cu atribuții în domeniul disciplinei în construcții pentru edificarea imobilului în cauză fără autorizație de construire.
Examinând această ipoteză, Tribunalul apreciază că nu se justifică motivul pentru care intimata reclamantă ar fi procedat la demolarea propriei construcții, câtă vreme organele abilitate sa constate și sa sancționeze edificarea imobilului fără autorizație nu au fost sesizate (posibilitatea sesizării având-o inclusiv apelantul pârât) și nu au dispus nicio măsură legală împotriva intimatei reclamante, legea prevăzând pentru astfel de situații atât sancțiuni contravenționale cât și măsuri complementare (.-un anumit termen sau readucerea imobilului la starea inițială, în speță, demolarea imobilului construit fără autorizație). Prin urmare, în lipsa unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, neexistând indicii că aplicarea unei sancțiuni sau a unei măsuri legale era iminentă, este puțin plauzibil ca însăși intimata reclamantă să-și fi demolat, din proprie inițiativă, construcția pentru ca mai apoi, să solicite c/valoarea materialelor de la pârât.
Excluzând așadar, pe baza acestui raționament, teza ca însăși reclamanta să fi procedat la demolarea propriei construcții, nu se poate reține nici ipoteza, implicit acreditată de apelantul pârât, ca pretinsa faptă ilicită să fie imputabilă martorului S., fost mandatar al reclamantei atât în demersul juridic de achiziționare a imobilului cât și în activitatea ulterioară de edificare a imobilului. Acceptând că relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, pe fondul nemulțumirii reclamantei în privința modului în care martorul S. și-a executat mandatul încredințat, aceasta susținând că mandatarul a acționat cu depășirea limitelor mandatului acordat pentru achiziționarea imobilului teren, nu există indicii în sensul că ar fi degenerat într-o situație realmente conflictuală, așa încât nu se întrevede nici un motiv pentru care fostul mandatar al reclamantei, cel care a edificat în regie proprie construcția în baza mandatului primit, să fi procedat ulterior la demolarea acesteia. Pe de altă parte, percepția unei relații conflictuale cu acest martor aparține numai reclamantei, astfel cum afirmă la interogatoriu, așa încât nu poate fi primită solicitarea apelantului pârât ca depoziția acestuia să fie înlăturată din ansamblul probator pe motiv că ar fi nesinceră sau că ar veni în contradicție cu afirmațiile reclamantei, aspectul referitor la modul de îndeplinire a mandatului nefăcând obiectul judecății în prezenta cauză. Indiferent de percepția fiecăreia dintre cele două părți implicate în acest raport juridic cu privire la executarea sau neexecutarea corespunzătoare a mandatului, împrejurare ce excede analizei în cauza de față, nu există nici un motiv întemeiat pentru care depoziția martorului S. să fie considerată nesinceră și să fie înlăturată din ansamblul probator, cu atât mai mult cu cât nu se învederează că între acest martor și pârât există sau a fi existat o relație conflictuală sau de vrăjmășie, așa încât credibilitatea martorului să fie pusă la îndoială din această perspectivă.
Reținând așadar că nu există nici un indiciu rezonabil în sensul că numitul S. ar fi autorul pretinsei fapte ilicite, după cum nu se întrevede nici resortul intern care l-ar fi determinat pe acesta să procedeze la demolarea construcției pe care el însuși a edificat-o și însușirea materialelor de construcție (nefiind totodată susținută sau dovedită o eventuală conivență în acest sens cu intimata reclamanta), fiind puțin probabil ca fapta ilicită să poată fi imputată unui terț, străin de raportul juridic litigios, teză ce nu a fost de altfel nici acreditată în proces, Tribunalul apreciază că probatoriul administrat în cauză, constând în declarațiile martorilor, înscrisuri și răspunsurile părților la interogatorii este suficient pentru a da naștere unei prezumții simple judecătorești asupra faptului pozitiv pretins, și anume că apelantul pârât, personal sau prin interpuși, a săvârșit fapta ilicită imputată, de a demola construcția edificată pe terenul reclamantei.
Bunăoară, relația conflictuală cu reclamanta este evidentă, fiind generată de neînțelegerile dintre părți cu privire la tranzacția pe care o conveniseră, în urma căreia apelantul pârât avea să redobândească proprietatea asupra terenului înstrăinat reclamantei și a construcției edificate pe acesta, tranzacție ce nu a mai avut însă loc, pe motiv că pârâtul nu a dorit să achite integral ci în rate prețul stabilit, conform susținerilor reclamantei, susțineri pe care pârâtul le contestă (răspuns întrebarea nr. 5 din interogatoriu), fără a oferi însă propria explicație cu privire la motivul eșecului încheierii contractului preconizat. Este de asemenea, dovedit și necontestat de către pârât, că acesta i-a interzis accesul reclamantei pe drumul de trecere, de la . (cu acces dinspre Calea Giulești, singurul drum practicabil așa cum se poate observa și din planșele foto) și până la proprietatea sa; declarațiile martorilor A. S. și S. E. N. se coroborează în sensul că pârâtul și-a exprimat intenția de a demola casa reclamantei, atât cu ocazia negocierilor ce au avut loc în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare, negocieri la care a fost prezentă personal martora A., cât și telefonic, în cadrul unei discuții avute de pârât cu martorul S., pârâtul afirmând că va demola casa, ceea ce ulterior s-a și întâmplat. Se reține totodată că în respectivul complex rezidențial accesul persoanelor străine este limitat, martorul S. afirmând că nu se poate intra decât cu acordul pârâtului iar zona de șantier este păzită. Având în vedere că pârâtul și-a exteriorizat anterior intenția de a demola construcția reclamantei, interzicând totodată acesteia accesul la proprietatea sa, se poate concluziona așadar că toate aceste elemente atât de natură obiectivă cât și subiectivă, au suficientă putere de a naște probabilitatea faptul pozitiv pretins, apt să angajeze răspunderea civilă delictuală în persoana celui chemat în judecată.
Împrejurarea că martorii audiați în cauză nu ar fi declarat că pârâtul a fost cel care a demolat construcția, după cum niciunul dintre ei nu a infirmat în mod explicit că pârâtul a fost autorul faptei ilicite nu este de natură să înlăture concluzia menționată anterior; deși probele administrate nu îl încriminează în mod direct, relevă totuși faptul că apelantul pârât nu poate fi considerat străin de fapta ilicită ce îi este imputată, astfel încât, chiar dacă în sarcina sa nu poate fi reținută o implicare nemijlocită, în sensul participării sale fizice la operațiunea de demolare a construcției, denotă că inițiativa i-a aparținut exclusiv acestuia, punând-o în practică prin persoane interpuse. În acești termeni va fi apreciată inclusiv declarația martorului I. F. G., care a observat nemijlocit demolarea construcției, relatând că această operațiune s-a realizat în aproximativ două ore, fiind executată de persoane pe care martorul nu le-a recunoscut – ”un grup de oameni care au venit cu un utilaj…au încărcat materialele rezultate (din demolare) și au plecat, din casă rămânând numai fundația”. Deloc lipsit de importanță este contextul în care martorul a asistat la demolare, în timp ce supraveghea, la solicitarea pârâtului plecat la acea dată în străinătate, o echipă de muncitori ce ridicau un gard pentru acesta, în apropierea imobilului demolat, ”gard ce urma să îngrădească tot terenul pârâtului”, martorul asistând pasiv la operațiunea de demolare (a imobilul aflat, așa cum s-a arătat, în incinta complexului rezidențial ce urma să fie îngrădit), fără a considera necesar să informeze/anunțe pe cineva, se înțelege că nici pe pârât, în legătură cu demolarea casei. Or, în condițiile în care celălalt martor, S. E. N., afirmă că ”în zona respectivă nu se întâmplă nimic fără știrea pârâtului”, o explicație a lipsei de reacție a martorului I. F. G. poate fi aceea că pârâtul nu era străin de operațiunea de demolare ce urma să aibă loc în incinta propriului complex rezidențial, așa încât martorul, ale cărui servicii fuseseră solicitate tocmai în scopul de a supraveghea activitatea de îngrădire, nu a considerat că este cazul să-l mai încunoștințeze, altminteri fiind greu de crezut că martorul nu l-ar fi informat pe pârât de îndată ce ar fi observat că în incintă au pătruns ”de pe câmp” un grup de oameni ”necunoscuți” și utilaje, începând să demoleze una din construcțiile existente în complex.
Prin urmare, deși această depoziție nu relevă participarea directă a pârâtului la demolarea construcției, ea nu exclude implicarea volitivă și logistică a pârâtului la această operațiune, implicare ce rezultă, așa cum s-a arătat, din celelalte probe administrate, apte și suficiente să genereze prezumția simplă, corect valorificată de prima instanță, în sensul că fapta ilicită îi este imputabilă pârâtului iar nu altei persoane, fiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale.
Referitor la cuantumul prejudiciului, evaluat pe baza documentelor doveditoare ale achiziției materialelor de construcție cu ajutorul cărora a fost edificat imobilul, Tribunalul reține ca fiind nefondate afirmațiile apelantului pârât în sensul că facturile existente la dosar nu fac dovada că reclamanta ar fi cumpărat aceste materiale și că locul livrării ar fi la o adresă diferită decât cea la care s-a edificat construcția.
Se constată că facturile și chitanțele la care apelantul pârât face referire îl menționează, în calitate de cumpărător, pe numitul S. E., acesta fiind mandatarul reclamantei, care a executat, în regie proprie și în temeiul mandatului acordat, lucrarea de construire a imobilului ce presupune, în mod evident, achiziționarea de materiale de construcție, mandatarul acționând însă în numele și pentru mandant. Referitor la locul livrării materialelor, menționat în cuprinsul unor facturi ca fiind ”șantier Giulești – Cărămidăriei”, se reține, pe de-o parte, că aceasta poate fi denumirea generică a locației (zona în care urma să fie livrate materialele iar nu adresa exactă a imobilului) iar pe de altă parte, o eventuală incertitudine cu privire la scopul și destinația utilizării materialelor de construcție achiziționate conform respectivelor facturi este înlăturată prin depoziția martorilor I. F. G.: ”fiind din zonă, treceam atunci când s-a ridicat casa în mai multe etape și vedeam cum numitul S. N. E. aducea materiale de construcții, bare de fier, cărămidă roșie…” și S. E. N.: ”faptul că pe facturile emise de Holcim aflate la filele 33 și 36 (dosar) apare ca destinație Șantier Giulești Cărămidăriei, înseamnă că materialele de construcție mi-au fost livrate mie iar eu le-am utilizat la edificarea casei reclamantei; materialele de construcție conform facturilor de la dosar, le-am cumpărat în calitate de mandatar al reclamantei și le-am folosit la edificarea casei reclamantei”, prin depoziția acestui martor fiind astfel pe deplin lămurite presupusele neclarități cu privire la numele cumpărătorului menționat pe facturi și destinația materialelor de construcție achiziționate.
Reținând așadar că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat precum și a situației de fapt și de drept dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât G. M. (CNP_), cu domiciliul în București, sectorul 6, Calea Giulești, nr. 392, împotriva sentinței civile nr. 49/07.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intima reclamantă V. F. (CNP_), cu domiciliul ales în București. .. 10, sectorul 2.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. C. A. M. E. P.
Red. A.M.
Dact. GZ/4 ex.
Jud. Sector 6
Jud. C. D. G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1669/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
