Pretenţii. Decizia nr. 3788/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3788/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 3788/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3788 A
Ședința publică de la 19.10.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: C. C. I.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă Asociația de proprietari . civile nr. 1782/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C. și S. M., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . obligarea pârâților S. C. și S. M. la plata sumei de 7316,64 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei august 2012-aprilie 2014, a sumei de 3601,74 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate cotelor aferente perioadei august 2012-februarie 2014, calculate până la data de 20.05.2014 și a sumei de 100 lei, reprezentând restanța de fond reparații calculat în luna mai 2013, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâții nu au achitat cotele aferente apartamentului în care locuiesc, înregistrând restanțele solicitat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 230/ 2007 și al Hotărârii 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007.
La data de 13.01.2015, reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 6704,32 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei martie 2013-noiembrie 2014, a sumei de 3353,97 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate cotelor aferente perioadei decembrie 2012-septembrie 2014, calculate până la data de 23.12.2014, a sumei de 1011,63 lei, reprezentând restanțe penalizări vechi și a sumei de 100 lei, reprezentând restanță fond reparații calculat în luna mai 2013, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâții nu au achitat cotele sus-menționate, datorând în total suma de 11.169,92 lei.
Prin cererea precizatoare depusă de reclamantă la termenul de judecată din data de 18.02.2015, aceasta și-a restrâns cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 6.304,32 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-noiembrie 2014 și a sumei de 4.360,14 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate cotelor aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 230/2007 și Hotărârii 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007.
Prin sentința civilă nr. 1782/04.03.2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 6.304,32 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada aprilie 2013-noiembrie 2014 și 251,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate de asociație, aferente perioadei mai-septembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015 și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâții S. C. și S. M., în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 66, situat în București, sector 6, ., ., conform mențiunilor din adresa nr. 338-14-_/04.09.2014 emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale, din contractul de construire nr. 617/6/05.07.1982 și procesul-verbal de predare-preluare-recepție a locuinței din data de 06.10.1982, au acumulat un debit către reclamanta Asociația de Proprietari . de 6.304,32 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, potrivit principiului disponibilității, pentru perioada aprilie 2013-noiembrie 2014 și 251,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate de asociație, aferente perioadei mai-decembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015, potrivit listelor de întreținere depuse la dosar. În raport de cele arătate, prima instanță a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în conformitate cu care toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții legale, obligația de a achita contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere este în sarcina proprietarului. De altfel, dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevăd expres că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar, în vederea recuperării cotelor de întreținere restante.
Din coroborarea listelor de plată atașate la dosar, instanța a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația în cauză, deși au beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul nr. 66 pe care îl dețin în proprietate în condominiu; ca atare, s-au acumulat restanțe în cuantum de 6.304,32 lei la plata cotelor de întreținere datorate pentru perioada aprilie 2013- noiembrie 2014.
În privința penalităților de întârziere solicitate, instanța a avut vedere dispozițiile art.49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, în conformitate cu care „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”. În baza acestor prevederi legale, se impunea ca reclamanta, în adunarea generală a proprietarilor, să determine sistemul propriu de penalizări, prin adoptarea unei hotărâri în acest sens, cu majoritatea cerută de lege. Instanța de fond a constatat că, abia în data de 29.04.2014, Adunarea Generală a Asociației de P. . prin proces-verbal cuantumul penalităților de întârziere, respectiv un procent de 0,2% pe zi de întârziere. Astfel, având în vedere că asociația de proprietari nu a înțeles să stabilească cuantumul penalităților aplicate de asociație până în data de 29.04.2014, instanța de fond a apreciat capătul de cerere doar parțial întemeiat, obligându-i pe pârâți să achite penalități de întârziere pentru perioada mai-septembrie 2014 în cuantum de 251,54 lei, calculate până la data de 22.01.2015.
Totodată, în conformitate cu art.453 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții și la plata sumei de 500 de lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.
Instanța, făcând aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ., a apreciat că onorariul avocațial în cuantum de 800 lei, astfel cum este acesta stabilit prin chitanțele aflate la filele 137 și 138, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de către avocatul reclamantei. În acest sens, instanța a avut în vedere complexitatea cauzei și faptul că în cauză s-a administrat doar proba cu înscrisuri. În consecință, instanța de fond a apreciat că obligarea pârâților la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus este proporțională cu munca îndeplinită de către avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari . pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 19.06.2015, solicitând admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii în integralitate, în sensul obligării și la plata sumei de 4360,14 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate cotelor aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate pana la data de 22.01.2015, dar și a tuturor cheltuielilor de judecata efectuate, respectiv 800 lei onorariu avocat.
În motivarea apelului, s-a arătat că la termenul de judecata din data de 18.02.2015 a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 6.304,32 lei reprezentând cote de intretinere aferente perioadei aprilie 2013 - noiembrie 2014 si a sumei de 4.360,14 lei reprezentând penalități de întârziere aplicate cotelor aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate pana la data de 22.01.2015, precum si a cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civila nr. 1782/04.03.2015, instanța de fond a admis in parte acțiunea, a obligat parații plata sumei de 6.304,32 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-noiembrie 2014 si 251,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aplicate, aferente perioadei mai-septembrie 2014, acordând numai o parte din cheltuieli, respectiv 500 lei onorariu de avocat.
În opinia apelantei, aceasta soluție este nefondată, depunând în acest sens procesul-verbal din data de 25.04. 2011, proces-verbal prin care Adunarea Generala a stabilit cuantumul penalităților la procentul de 0,2% pe zi de întârziere.
Apelanta a mai susținut că și diminuarea cuantumului onorariului de avocat este nejustificata. Instanța de fond nu a avut in vedere multitudinea actelor efectuate de către avocat (spre exemplificare adresele efectuate de către avocat către DEPAB, depunerea repetata de copii acțiune si înscrisuri ca urmare a citării greșite a paraților, formularea răspunsului la întâmpinare). Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezulta munca si eforturile depuse de către avocat, iar soluția apare ca vădit neîntemeiata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm. C.proc.civ.
Apelul este fondat și va fi admis în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, a obligării pârâților să plătească reclamantei suma de 4.360,14 lei, penalități aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Astfel, tribunalul constată că intimații, în calitate de proprietari, membri ai Asociației de P. reclamantă, au beneficiat în perioada în discuție de serviciile prestate de furnizorii cu care asociația a contractat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 230/2007, fără a-și onora la timp obligația de plată ce îi revenea în temeiul art. 46 din Legea nr. 230/2007, astfel încât datorează Asociației debitul principal și penalitățile de întârziere solicitate prin cererea precizată. Din analiza înscrisurilor administrate de Asociație a rezultat că proprietari au întârziat în efectuarea plăților datorate către Asociație în temeiul legii, respectiv a cotelor de întreținere, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere.
În ceea ce privește calculul penalităților, acesta se efectuează ținând cont de cronologia debitelor și de prevederile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, modificată și completată cu Legea nr. 175/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 502/20.07.2010, respectiv aplicarea unui procent de 0,2 % pe zi, fără ca sumele să depășească valoarea cotei lunare.
În apel, apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal al Adunării generale din data de 25.04.2011, în cadrul căreia a stabilit cuantumul penalităților de întârziere, respectiv un procent de 0,2% pe zi de întârziere. Având în vedere acest înscris, tribunalul reține că asociația de proprietari a probat stabilirea cuantumului penalităților anterior datei reținute de prima instanță, dispozițiile procesului-verbal menționat fiind în vigoare în perioada dedusă judecății, astfel că și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților în sumă de 4.360,14 lei, penalități aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015, este întemeiat.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la reducerea de către prima instanță cuantumului onorariului de avocat de la suma de 800 lei la suma de 500 lei, tribunalul apreciază că este fondat. Tribunalul va avea în vedere că instanța poate cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În speță, raportat atât la complexitatea medie a litigiului, cât și la activitatea concretă desfășurată de avocat, care a constat în depunerea cererii de chemare în judecată, depunerea răspunsului la întâmpinare, formularea cererilor precizatoare, de restrângere a sumei pretinse ca urmare a efectuării de către intimații-pârâți a unor plăți în cursul procesului și prezentarea la două termene de judecată, tribunalul apreciază că suma solicitată de către apelanta-reclamantă cu titlu de onorariu de avocat este rezonabilă, justificată și proporțională.
Ca urmare, tribunalul apreciază că nu se impunea reducerea sumei incluse în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat, dat fiind faptul că valoarea și complexitatea cauzei, dar și activitatea desfășurată de avocat, la care fac referire dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. și importanța intereselor în cauză ori avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat, în sensul prevederilor art. 127 alin. 3 lit. c și g din Statutul profesiei de avocat, justifică suma de 800 lei.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarant de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari . în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1782/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C. și S. M., ambii domiciliați în București, ., ., ., sectorul 6.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 4360,14 lei, penalități aferente perioadei ianuarie 2013-septembrie 2014, calculate până la data de 22.01.2015.
Obligă pârâții să plătească reclamantei 800 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. A. C.C. I. M. V.
Red. CCI/Thred. PI/ 5 ex.
J. S. 6 jud. A. S. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2015, Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1863/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
