Succesiune. Hotărâre din 03-03-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 820/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. G. ȚAMBULEA
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: M.-C. VIȚĂ
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți S. C. T., S. M., S. S., S. A., S. C. M., S. P. S., S. R., S. L. M., S. E., împotriva sentinței civile nr. 2042/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A. D. și intimata-reclamantă C. A., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns toți apelanții prin avocat M. N. cu delegație la fila 4 din dosar, intimata-reclamantă, personal și prin avocat, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus înscrisuri de către intimata-reclamantă, după care:
Tribunalul procedează la legitimarea intimatei-reclamante, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Tribunalul procedează la administrarea interogatoriului formulat de apelanții-pârâți pentru intimata-reclamantă, conform art. 218, 219, 221 C.p.c, răspunsurile acesteia fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Tribunalul respinge întrebarea nr. 4 apreciind că în privința îmbrăcăminții personale nu pot fi efectuate acte de acceptare a succesiunii.
Tribunalul respinge întrebările nr. 5, 6 și 7 având în vedere că perioada excede perioadei în care putea fi exercitat dreptul de opțiune succesorală.
Tribunalul respinge întrebarea nr. 10 având în vedere că îngrijirea pe care a adus-o S. E. fraților nu poate reprezenta act de acceptare a succesiunii.
Tribunalul respinge cererea cu privire la cheltuielile legate de parastas, având în vedere că acestea nu pot reprezenta act de acceptare a succesiunii.
Tribunalul respinge întrebarea nr. 15 având în vedere că bunurile aparținând fraților nu pot reprezenta act de acceptare a succesiunii.
Tribunalul respinge întrebarea nr. 16 având în vedere că masa partajabilă o reprezintă apartamentul și nu bunurile.
Tribunalul respinge întrebarea nr. 22 având în vedere că nu corespunde tezei probatorii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanții-pârâți, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, să se constate calitatea de moștenitori a apelanților și că masa succesorală este compusă din imobil în cotă de 1/2, având în vedere că bunul este dobândit în timpul căsătoriei.
Intimata-reclamantă, prin avocat, depune concluzii scrise, solicită respingerea apelului, menținerea instanței de fond ca fiind temeinică și legală și să se constată că intimata-reclamantă este unica moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctului ei tată. Arată că din înscrisurile depuse la dosar reiese că s-a comportat ca un adevărat proprietar, făcându-se acte de administrare și conservare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 260 alin. 1 C.pr.civ. va dispune amânarea pronunțării, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 24.02.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.G.Țambulea A.P. M.C.Viță
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.02.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. G. ȚAMBULEA
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: M.-C. VIȚĂ
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți S. C. T., S. M., S. S., S. A., S. C. M., S. P. S., S. R., S. L. M., S. E., împotriva sentinței civile nr. 2042/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A. D. și intimata-reclamantă C. A., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 17.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.02.2015:
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 260 alin. 1 C.pr.civ. va dispune amânarea pronunțării, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 03.03.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.G.Țambulea A.P. M.C.Viță
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 820
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. G. ȚAMBULEA
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: M.-C. VIȚĂ
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți S. C. T., S. M., S. S., S. A., S. C. M., S. P. S., S. R., S. L. M., S. E., împotriva sentinței civile nr. 2042/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A. D. și intimata-reclamantă C. A., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 17.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.02.2015, respectiv data de 03.03.2015:
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 la data de 08.08.2012, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâții S. C. T., S. M., S. A., S. S., S. A., S. C. M., S. P. S., S. R., S. L. M. și S. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctului S. I., componența masei succesorale rămase de pe urma acestuia și că reclamanta este singura moștenitoare acceptantă.
P. sentința civilă nr. 2081 instanța a dispus admiterea excepției necompetenței materiale, invocate din oficiu și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cauza a fost înregistrată la data de 19.12.2012 sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 2042/19.02.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de către reclamanta C. A.; a constatat deschisă succesiunea defunctului S. I. decedat la data de 1 august 2011, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, ., ., . conform certificatului de deces . nr._/02.08.2011; a constatat că partile au calitatea de moștenitori legali ai defunctului S. I., reclamanta C. A. fiind unic moștenitor acceptant al succesiunii ramase de pe urma defunctului; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S. I. se compune din imobilul garsoniera situat in Bucuresti, ., ., .; a atribuit reclamantei, in calitate de unic moștenitor acceptant al succesiunii defunctului S. I., imobilul garsoniera situat in Bucuresti, ., ., ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.08.2011 a decedat autorul partilor S. I., cu ultimul domiciliu în Bucuresti, ., ., sector 2.
P. contractul de inchiriere nr._/01.03.1982, defunctul a inchiriat imobilul garsoniera situat in Bucuresti, ., ., sector 2, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 01.03.1982 pana la 01.03.1987.
La data de 13.06.1985 a fost incheiata casatoria dintre defunctul S. I. si numita F. E. potrivit certificatului de casatorie cu ..8 nr._/10.03.1989.
La data de 12.10.1992, prin contractul de vanzare cumparare nr._, defunctul S. I. a cumparat imobilul garsoniera cu suprafata utila de 27,45 mp, situat in Bucuresti, ., ., sector 2 (terenul aferent locuintei in suprafata de 5,36 mp, respectiv cota indiviza de 0,76% fiind atribuit in folosinta pe durata existentei locuintei), in cuprinsul contractului fiind inserata mentiunea ca defunctul este necasatorit la momentul achizitionarii imobilului.
Incepand din anul 1985 si pana in 2007 cei doi soti au fost despartiti in fapt, numita S. E. locuind in fapt cu o alta persoana, numitul H. I., impreuna cu care a avut 8 copii.
Desi pârâta S. E. a declarat ca cei opt fii au un alt tata biologic, instanta a constatat ca acesti copii au fost recunoscuti de catre defunctul S. I., avand situatia juridica a unor copii din casatorie, aceasta situatie juridica nefiind contestata pana in prezent, actele de stare civila bucurându-se de opozabilitate erga omnes.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Art. 12 statueaza ca starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. In conformitate cu prevederile art. 57 din Legea nr. 119/1996, anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Asadar, vazând si dispozitiile art. 43 din Legea nr. 119/1996 conform caruia, în actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri: b) contestarea recunoașterii sau tăgăduirea paternității, raportat la dispozitiile art. 57 mai sus citat, instanta reține ca reclamanta nu a prezentat nicio hotarâre judecatoreasca prin care sa fie consfințită o alta situatie juridica a fiilor defunctului S. I., acestia bucurandu-se de situatia legala a copiilor rezultati din casatorie, avand calitatea de mostenitori legali ai defunctului.
In concluzie, de pe urma defunctului S. I. au rămas părțile din prezenta cauză – reclamanta în calitate de fiica (certificat de nastere atasat in copie la fila 12), pârâta S. E. în calitate de soție supraviețuitoare și ceilalti opt fii ai acestora (ceilalti pârâți), asa cum rezulta din actele de stare civila atasate la filele 12-29 (vol.I) si 34-37 (vol.II) din dosarul cauzei.
Potrivit art. 651 C.civil, data decesului numitului S. I. constituie data deschiderii succesiunii iar instanta a constatat deschisa succesiunea defunctului S. I. decedat la data de 1 august 2011, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, ., ., sector 2.
Defunctul a avut noua copii, intre care reclamanta si pârâții din prezenta cauză si retine ca soția supravietuitoare, numita S. E. a depus note scrise la dosar in care a aratat ca sotii au contribuit impreuna la dobandirea casei de locuit, insa ceilalți pârâți nu au arătat că au acceptat succesiunea autorului lor.
Potrivit art. 653 C.civ., descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului, ceilalti mostenitori urmand a intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei (ca și soțul supravietuitor).
Totodata, instanța a reținut că pentru a veni efectiv la moștenirea lui de cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. Expirarea termenului de prescripție, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar odată cu acesta și a vocației succesorale, fiind considerat străin de moștenire.
Instanța a constatat ca ulterior decesului defunctului S. I., pârâții nu au efectuat nici un act de acceptare a succesiunii defunctului iar din neprezentarea acestora la interogatoriu in fata instantei de judecata reiese ca singura care facut demersuri pentru a intra in posesia mostenirii care i se cuvine de pe urma tatălui este reclamanta, care pot fi considerate acte de acceptare tacita a mostenirii, aspect ce se coroboreaza cu depozitiile martorilor audiati, dar si cu declaratia pârâtei S. E. (f.48 din dosarul initial) din care reiese ca pârâta a parasit domiciliul comun dupa decesul soțului său.
La termenul de judecata din data de 11.09.2013, pârâtul S. C. T. a declarat că este de acord cu cererea formulată de către reclamantă și că este de acord ca partea sa din moștenire să rămână surorii sale. La solicitarea instanței pârâtul S. C. T. a arătat că dorește să i se stabilească calitatea de moștenitor. Pârâtul S. C. T. a mai arătat că pârâta S. E. este mama sa, că îi cunoaște pe toți pârâții si că sunt nouă frați.
Tot la termenul de judecata din data de 11.09.2013 s-a prezentat și pârâtul S. A.-D. care a arătat că nu are nici o pretenție, nu dorește să fie moștenitor, nu a acceptat și nici nu înțelege să accepte succesiunea de pe urma defunctului. A aratat că nici nu dorește să mai fie citat pentru că nu are nici o pretenție.
In consecinta, in temeiul probatoriului administrat in cauza, luand act si de neprezentarea pârâților in fata instantei in vederea administrarii interogatoriului, socotind refuzul acestora de prezentare ca o recunoastere deplina a pretentiilor reclamantei, instanța a constatat că partile cauzei au calitatea de moștenitori legali ai defunctului S. I., reclamanta C. A. fiind si unic moștenitor acceptant, dat fiind ca acesta a administrat pana in prezent bunul succesoral, a continuat sa achitele utilitatile si a inteles sa se comporte comporte ca un adevarat proprietar (asa cum reiese din depozitia martorului audiat in cauza-f.76).
Reclamanta a mai aratat ca toate ratele aferente imobilului au fost achitate de catre defunct, in totalitate, sotia supravietuitoare neavand nici un aport, in perioada respectiva sotii fiind despartiti in fapt iar dupa moartea sotului, sotia a parasit domiciliul.
P. cererea precizatoare-f.33 depusa la termenul de judecata din data de 06.11.2013, reclamanta C. A. a invederat instantei faptul ca bunul succesoral, imobilul garsoniera situat in ., . (terenul aferent in suprafata de 5,36 fiind atribuit in folosinta pe durata existentei constructiei), dobandit la data de 12.10.1992 prin contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr._ a fost bun propriu al defunctului avand in vedere ca ratele au fost achitate in exclusivitate de catre defunct, precizand valoarea acestuia la suma de 108.000 lei echivalentul a 24.000 euro.
Din adresa nr. C13306/29.10.2013-f.54 emisa de Camera Notarilor Publici Bucuresti reiese ca in ce priveste procedura succesorala privind pe defunctul S. I., aceasta nu este inregistrata pe rolul vreunui biroul notarial public.
Din depozitiile martorilor audiati in cauza, numitele C. Porfira si Raibulet Danela-f.75-76 reiese ca in 1985 pârâta S. E. a plecat din garsoniera, aici ramanand tatal impreuna cu fiica sa-reclamanta, că numita S. E. nu obtinea nici un venit neavand serviciu, insa prin 2005-2006 s-a intors la sotul său, in garsoniera, ceilalti opt copii locuind la țară. Dupa decesul sotului, reclamanta este cea care a avut grija de garsoniera si a platit intretinerea.
La fila 52 din dosarul initial se afla in copie certificatul de atestare fiscala emis de Directia Venituri Buget Local Sector 2, din care reiese ca imobilul situat la adresa din ., . ., Bucuresti, are o valoarea de impunere de_,69 lei, titular de rol fiind S. I..
Din certificatul emis de OCPI Bucuresti cu nr._/28.11.2013 reiese ca nu au fost identificate sarcini in ceea ce priveste imobilul situat in Bucuresti, ., . (f.104).
Din certificatul emis de OCPI Bucuresti cu nr._/28.11.2013 reiese ca pentru imobilul situat in Bucuresti, ., ., ., sector 2 (f.105) nu a fost identificata carte funciara.
Potrivit art. 29 C.fam., soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei iar potrivit art. 30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Analizand depozitiile martorilor audiati in prezenta cauză, instanta a constatat ca acestia nu au putut furniza date certe privind achitarea pretului imobilului, aspect cu privire la care reclamanta nu a depus nici un fel de inscrisuri care sa ateste achitarea ratelor de imprumut si nici pârâta S. E. nu a prezentat dovezi contrare.
Asadar, instanta a retinut ca in temeiul art. 31 C.fam., nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecărui soț: lit.a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei, situatie care nu se constata in prezenta cauza, contractul de vanzare cumparare nr._ fiind incheiat de defunct la data de 12.10.1992, in timpul casatoriei cu numita S. E., imobilul dobandit avand calitatea de bun comun, neavand relevanta faptul ca o perioada de timp cei doi soti au locuit separat. Totodata, potrivit art. 35 C.fam., soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, situatie in care incheierea contractului de vanzare cumparare numai de catre unul dintre soti nu schimba calitatea imobilului dobandit in timpul casatoriei. In ce priveste contribuatia sotiei la dobandirea imobilului, bun comun, avand in vedere depozitiile martorilor audiati in cauza, dar si refuzul pârâtei S. E. de a se prezenta in fata instantei pentru administrarea interogatoriului, instanta a constatat ca aceasta a convietuit o mare perioada de timp cu o alta persoana (1985-2006) nefiind in masura sa probeze ca a avut vreo contributie la dobandirea imobilului cumparat de soțul defunct.
Asadar, in ce priveste imobilul garsoniera situat in Bucuresti, ., ., ., sector 2 (terenul fiind atribuit numai in folosinta) pentru care nu a fost deschisa carte funciara, dar care figureaza la rolul fiscal al defunctului S. I., instanta a constatat ca acesta a fost dobandit cu contributia exclusiva a soțului defunct, pârâta nefacând dovada contrară.
In consecinta, masa succesorala ramasa de pe urma defunctului S. I. este compusa din imobilul – garsoniera situat in ., ., sector 2, dobandit de defunct prin contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr._/12.10.1992-f.7 (ratele fiind achitate în 15 ani, pana in anul 2007), imobil ce nu este intabulat la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova (certificat de carte funciara anexat la dosar-f.104-105).
Reclamanta si-a precizat actiunea-f.33 la termenul din data de 06.11.2013 aratand ca evalueaza garsoniera bun succesoral la suma de 108.000 lei echivalentul sumei de 24.000 euro.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, instanța a luat act că, în temeiul art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, legea civilă proteguind proprietatea exclusivă iar nu cea indiviză, care are reguli diferite și dificile de exploatare, reguli ce o fac mai puțin economică.
În ceea ce privește partajul efectiv al bunurilor supuse acestuia, instanța a observat mai întâi că, în conformitate cu art. 6735 alin. 2 Cod pr.civ. împărțeala bunurilor trebuie făcută pe cât posibil în natură, pentru transformarea unui drept de proprietate indiviz într-unul de proprietate exclusivă, iar nu prin atribuirea exclusivă a bunurilor unui singur copărtaș și obligarea la sultă către ceilalți, aceasta fiind doar o variantă subsidiară, care însă trebuie adoptată când partajarea în natură nu este posibilă sau ar scădea valoarea economică a bunului ori potrivit acordului partilor.
In temeiul celor mai sus expuse, avand in vedere ca singurul mostenitor acceptant al succesiunii ramase de pe urma defunctului S. I., este reclamanta C. A., care a facut acte de acceptare tacita a succesiunii, continuand sa efectueze platile periodice ale utilitatilor cu privire la garsoniera bun succesoral, coroborat cu starea de pasivitate a pârâților din prezenta cauza care nu au facut dovada acceptarii succesiunii in dezbatere, instanta a atribuit reclamantei imobilul garsoniera situat in Bucuresti, ., ., ..
Împotriva acestei sentinței au declarant apel pârâții S. E., S. L. M., S. R., S. P. S., prin reprezentant, S. C. M., prin reprezentant, S. A., S. S., S. M. și S. C. T..
În dezvoltarea motivelor de apel apelanții-pârâți arată că au acceptat tacit moștenirea, fiind succesorii defunctului S. I..
Conform dispozițiilor art. 690-691 cod civil, actele și faptele apelanților-pârâți se încadrează în prevederile ce reglementează instituția acceptării tacite a moștenirii, fiind acte de administrare care nu au caracter urgent și care angajează viitorul.
Astfel, apelanții arată că au făcut acte de folosință atât a bunului succesoral imobil - garsoniera situată în ., ., ., cât bunurilor succesorale mobile.
In acest sens, apelanții arată faptul că au locuit în imobilul sus menționat, până in data de 09.03.2012, când reclamanta intimată i-a evacuat forțat - dându-i afară. Aceștia au formulat o plângere la poliție, evacuarea facându-se cu violență, aspecte cercetate de organele de poliție.
Apelanții-pârâți arată că au revenit ulterior în imobil, însă în luna februarie 2014 reclamanta i-a evacuat din nou, folosind aceleași metode violente. Aceștia au părăsit imobilul, fără a putea lua cu ei lucrurile personale sau alte bunuri, aspecte sesizate organelor de poliție, care efectuează cercetări.
Apelanții-pârâți apreciază că de la data decesului lui S. I. (soțul, respectiv tatăl) și până la data evacuării forțate din imobil, au făcut acte de acceptare tacită a moștenirii, acte suficiente pentru a demonstra calitatea de moștenitori.
Unul dintre actele de acceptare a succesiunii îl reprezintă faptul că au folosit bunurile succesorale - atât imobilul cât și bunurile mobile, s-au comportat ca proprietari ai acestor bunuri în calitatea lor de moștenitori.
Mai mult decât atât, apelanții-pârâți au achitat taxele și impozitele aferente acestor bunuri și au exercitat în permanență acte și fapte prin care au înțeles a se comporta ca moștenitori.
Referitor la masa succesorală, apelanții-pârâți arată că aceasta se compune din 1/2 din imobilul garsonieră situat în ., ., . și din bunuri mobile fără valoare comercială.
In acest sens, apelanții arată că imobilul garsonieră a fost achiziționată de defunct în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare, prin contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/12.10.1992.
Față de aceste aspecte, bunul imobil are caracterul de bun comun, partea defunctului fiind de 1/2.
Se arată că apelanta S. E. a conviețuit cu defunctul, fiind căsătoriți pe toată perioada achitării ratelor aferente plății bunului imobil (1992-2007), fiind despărțiți o scurtă perioadă de timp.
Pe toată perioada cât apelanta a fost despărțită de defunct, aceasta a avut grijă de copii minori, contribuția sa la achitarea imobilului reliefându-se prin ajutorul gospodăresc și întreținerea minorilor .
Totodată, apelanta S. E. menționează faptul că a conviețuit cu defunctul până în momentul decesului acestuia, contribuind financiar atât la achitarea și achiziționarea bunurilor (imobile și mobile), cât și moral prin creșterea și educarea copiilor minori (în prezent doar 2 minori), a desfășurat activități salariale pe întreaga perioadă cât nu a stat în creștere și îngrijire minori.
Față de cele prezentate mai sus, apelanta apreciază că bunul imobil este bun comun, fiind dobândit de soți în timpul căsătoriei, achitat tot în timpul căsătoriei prin contribuția ambilor soți.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul reține următoarele:
Motivele de apel formulate vizează trei aspecte: calitatea de bun comun sau propriu a imobilul apartament situat în ., ., sector 2, București, contribuția soților la dobândirea bunului comun, persoanele care au făcut acte de acceptare a moștenirii de pe urma defunctului S. I., decedat la 1.08.2011,
Cu privire la componența masei succesorale, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei dintre S. I. și S. E., în condițiile în care la momentul dobândirii dreptului de proprietate cei doi erau căsătoriți, în acest sens fiind certificatul de căsătorie depus la dosar precum și lipsa unei hotărâri judecătorești de divorț.
A fost făcută și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 30 din c. fam, atunci când s-a reținut că bunul are natura juridică a unui bun comun.
Tribunalul constată însă că în mod greșit a reținut prima instanță că bunul imobil a fost dobândit cu contribuția exclusivă a soțului defunct.
Pentru a reține această concluzie, tribunalul are în vedere faptul că în ceea ce privește dobândirea bunurilor comune, art. 30 c. fam instituie și o prezumție legală simplă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor, urmând ca partea interesată să facă dovada unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea bunurilor, putând astfel răsturna prezumția simplă instituită de lege.
În cauză, contrar celor reținute de prima instanță, dovada contrară trebuia făcută de reclamantă și nu de pârâta S. E., soția supraviețuitoare. Or, din probele administrate, atât în primă instanță, cât și în apel, tribunalul reține că reclamanta nu a demonstrat că pârâta ar fi avut o contribuție mai mică la dobândirea bunurilor comune. Faptul separației in fapt pentru o lungă perioadă de timp nu are semnificația lipsei contribuției reclamantei la dobândirea bunurilor comune în condițiile în care pârâta și defunctul au avut 9 copii, de a căror creștere și educare s-a preocupat mai mult pârâta.
Suplimentar, tribunalul arată căfaptul reținerii ratei lunare în vederea achitării apartamentului din salariul defunctului, pe de o parte, nu a fost dovedită, iar pe e altă parte, și așa de ar fi fost, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie văzută cu privire la toate drepturile și obligațiile soților, iar nu cu privire la fiecare bun în parte, fiind astfel posibil ca munca depusă de unul di soți pentru creșterea și educarea copiilor să fie recunoscută drept contribuție la dobândirea bunurilor comune.
În privința celor care au calitatea de moștenitori au defunctului S. I., tribunalul reține că în cauză au calitatea de părți, reclamanta- fiică a defunctului, pârâta S. E.- soție supraviețuitoare, și ceilalți pârâți- copii ai defunctului.
Unicul bun cu privire la care s-a susținut de ambele părți că intră în compunerea masei succesorale, fie în întregime, fie în cotă de ½, este imobilul identificat prin adresa anterior menționată.
Cum niciuna dintre părți nu a susținut acceptarea expresă a moștenirii, prima instanță a fost chemată să se pronunțe cu privire la succesibilii care au efectuat acte de acceptare a moștenirii, în sensul art. 689 teza a II-a c.civ.
Cu privire la reclamanta C. A., prima instanță a reținut că aceasta a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii. P. motivele de apel, apelanții nu au contestat această parte de hotărâre, susținând însă, că și ei au acceptat moștenirea. Reținând astfel că hotărârea primei instanțe nu a fost criticată cu privire la reținerea calității de moștenitor pentru C. A., tribunalul urmează să constate că, în această privință, cele reținute de prima instanță intră în puterea de lucru judecat.
Cât privește actele de acceptare tacită a moștenirii făcute de apelanți, tribunalul constată că în cauză este relevant faptul că singurul bun succesoral cu privire la care se puteau realiza acte de acceptare a moștenirii era apartamentul din . class="NoSpacing"> Din declarațiile martorilor audiați în apel, tribunalul reține că până în primăvara anului 2012 pârâta S. E., împreună cu cei trei copii minori au locuit în apartamentul bun succesoral.
Cât îi privește pe ceilalți pârâți, copii ai defunctului, martorul P. A. I. a declarat că are cunoștință de faptul că după decesul tatălui lor, pârâții au convenit ca în apartament să continue să locuiască mama lor, S. E., împreună cu copiii minori. În același sens este și declarația martorului D. M., propusă de pârâți, care a declarat că după decesul defunctului, până la întoarcerea în țară a reclamantei, în apartamentul respectiv au locuit S. E. împreună cu toți ceilalți pârâți.
Declarațiile celor doi martori administrate în apel se coroborează, în parte, și cu declarația unuia dintre martorii audiați în primă instanță. Astfel, C. Porfira a declarata că cel puțin din anii 2005-2006 pârâta S. E. a locuit împreună cu S. I. în apartamentul din . class="NoSpacing"> Cât privește declarația martorului Răibuleț D., aceasta este nerelevantă sub aspectul actelor de acceptare a moștenirii în condițiile în care a declarat că a avut cu defunctul o relație care a durat din 1985 până în 1996, că nu o cunoaște pe S. E. și că nu cunoaște unde a locuit aceasta.
În primă instanță s-au administrat interogatorii care vizau inclusiv actele de acceptare ale moștenirii. Deși este adevărat că pârâții nu s-au prezentat în fața primei instanțe în vederea administrării acestei probe, tribunalul va asimila lipsa răspunsului la interogatoriu ca un început de probă scrisă, în concordanță cu dispozițiile art. 225 c.pr.civ.
Începutul de probă scrisă nu se coroborează însă cu alte probe din care să rezulte că pârâții nu au făcut acte de acceptare a moștenirii. Dimpotrivă, probele administrate în apel, astfel cum acestea au fost anterior expuse, sunt apte să demonstreze că pârâții au făcut acte de acceptare tacită a moștenirii.
În acest sens, tribunalul reține ca fiind astfel de acte, în situația particulară a cauzei, în care apartamentul este singurul bun succesoral, faptul locuirii în apartament o perioadă suficientă după data deschiderii moștenirii, cu consecința suportării și a cheltuielilor de întreținere pentru acest apartament, precum și a celorlalte costuri legate de folosința bunului.
Tribunalul reține ca act de acceptare tacită din partea celorlalți pârâți inclusiv înțelegerea intervenită între pârâta S. E. și ceilalți pârâți majori cu privire la care din ei să continue să folosească bunul ulterior decesului lui S. I..
Totodată, în ceea ce îi privește pe copiii minori la data deschiderii succesiunii și pe tot timpul necesar exercitării dreptului de opțiune succesorală, tribunalul reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 19 din Decretul Nr. 19/1954 minorii urmând a fi considerați acceptanți sub beneficiu de inventar ai averii rămase de pe urma defunctului S. I..
În aceste condiții și văzând dispozițiile art. 1 din legea nr.319/1944 coroborat cu dispozițiile art.669 c.civ., tribunalul constată că au calitatea de moștenitori ai defunctului S. I., pârâta S. E. în calitate de soție supraviețuitoare, pentru cota de 1/4 din masa succesorală, iar reclamanta împreună cu ceilalți pârâți, toți în calitate de copii ai defunctului, fiecare cu o cota de 3/40 (3/4 împărțit la 10).
Cu privire la solicitarea apelanților de partajare a bunului imobil ce compune masa succesorală, tribunalul are în vedere faptul că deși cererea de chemare în judecată a fost intitulată cerere de partaj succesoral, ea nu are o astfel de natură, câtă vreme reclamata a solicitat să se constate că este unicul moștenitor al defunctului, fără a formula în subsidiar o cerere de partaj pentru ipoteza în care s-ar fi ajuns la concluzia mai multor moștenitori, sau a unui alt izvor al coproprietății.
În plus, pârâții nu au formulat cerere reconvențională, astfel încât se impune concluzia că în fața primei instanțe niciuna dintre părți nu a formulat o cerere de partaj.
În aceste condiții, solicitarea apelanților de partajare a bunului succesoral apare ca fiind o cerere nouă formulată direct în apel, inadmisibilă în condițiile art. 294 alin.1 c.pr.civ.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 296 c.pr.civ., tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul celor arătate anterior prin considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-pârâți S. E., S. L. M., S. R., S. P. S., prin reprezentant, S. C. M., prin reprezentant, S. A., S. S., S. M. și S. C. T., toți cu domiciliul ales în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2042/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector București în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A., cu domiciliul în Municipiul Resita, Calea Caransebeșului, nr. 1, ., județ C.-S. și intimatul-pârât S. A. D., domiciliat în București, ., ., sector 2.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Constată deschisă succesiunea defunctului S. I., la 01.08.2011.
Constată că masa succesorală se compune din 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., ., parter, apt. 2, sector 2.
Constată calitatea de moștenitori a tuturor părților astfel: S. E. soția supraviețuitoare – cota de 1/4, C. A., S. C. T., S. M., S. A., S. S., S. A., S. C. M., S. P. S., S. R., S. L. M., fiecare cu o cotă de 3/40.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
A.G.ȚambuleaA.PopescuM.C.Viță
Red. A.P.-14.01.2016
Thred. A.B./13 ex.
J.S.2 – jud.M.D.I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2947/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2015, Tribunalul... → |
|---|
