Acţiune în constatare. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Decizia nr. 457/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 457/2016

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILA NR. 457 A

Ședința publică din 28.01.2016

Tribunalul compus din:

PREȘEDINTE – R. M. C.

JUDECĂTOR – C. V.

Grefier: R. E. C.

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 3270/06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimata parata W. (fosta O. P.) E., având ca obiect actiune in constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezinta intimata parata W. E. prin avocat, lipsind apelanta reclamanta ..

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul acorda cuvantul pe exceptia netimbrarii si in subsidiar pe apel.

Intimata parata prin avocat considera ca apelanta nu a timbrat cererea de apel.

Pe fond solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala. Cu privire la motivul de apel privind cuantumul excesiv al cheltuielilor de judecata precizeaza ca solutionarea cauzei . de judecata nu este motiv de reducere a onorariului avocatului si solicita a se observa ca avocatul a inteles sa invoce exceptii si aparari care au condus la scurtarea duratei procesului.

Considera ca nu este in culpa procesuala. Apreciaza de asemenea ca apelanta reclamanta savarseste abuz de drept prin introducerea acestei actiuni in constatare intrucat creanta pretinsa a fi constatata reprezinta cheltuieli de jduecata acordate in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, reclamanta avand la indemana calea executarii silite. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.

Tribunalul retine cauza in pronuntare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.01.2015 sub nr._, reclamanta R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta W. E., fostă O. P., fostă C. P., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate obligația pârâtei de a achita suma de 1000 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința comercială nr. 2234 a Tribunalului București - Secția a VI a comercială, rămasă definitivă prin decizia comercială nr. 369 din data de 08.09.2008 pronunțată de către Curtea de Apel București Secția a VI a comercială, pârâta a fost obligată să îi achite suma de 1000 lei, sumă ce reprezenta cheltuieli de judecată.

Reclamanta a menționat că, deși a încercat pe cale amiabilă să rezolve această problemă cu pârâta, în sensul de a-i achita această sumă, aceasta a refuzat să recunoască aceste cheltuieli ca fiind o obligație ce îi revine.

Întrucât pârâta avusese până în anul 2007 calitatea de președinte al Consiliului de Administrație al societății sale, din respect față de pârâtă, reclamanta nu a dorit să creeze conflicte majore privind recuperarea acestei sume.

Însă, văzând că pârâta, în fapt, ignoră complet și total obligația de a-i achita această suma spunând că aceasta nu ține cont de nicio hotărâre judecătorească și că această sumă nu există, reclamanta a fost obligată să promoveze această acțiune în constatare.

Pentru considerentele prezentate mai sus, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii iar pe fond să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că pârâta este obligată să îi restituie suma de 1000 lei.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 35 Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, sentința civilă nr. 2234/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a comercială, decizia comercială nr. 369/08.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a comercială, Dispoziția nr. 551 din data de 25.04.2014 și cartea sa de identitate.

Reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de înscrisuri, în copie (filele 22-31).

Prin compartimentul registratură, la data de 25.03.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de R. SA, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind intervenită prescripția extinctivă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 35 Noul Cod de procedură civilă „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“.

Reclamanta și-a calificat acțiunea de față ca fiind o acțiune în constatare, deși dreptul pretins este un drept de creanță.

Față de teza finală a art. 35 Noul Cod de procedură civilă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale”, pârâta a solicitat a se observa că, creanța pretinsă constă în cheltuieli de judecată în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Suma pretinsă este parte a dispozitivului sentințelor judecătorești și potrivit legii calea de aducere la îndeplinire a hotărârii judecătorești, în cazul în care nu se execută de bună-voie este executarea, silită.

Ca urmare, reclamanta avea la îndemână calea executării silite, beneficiind de concursul forței de constrângere a statului.

Nu a uzat de această cale în termenul prevăzut de lege și, pornind de la interpretarea eronată dată dispozițiilor art. 2052 Cod civil, a înțeles să formuleze o acțiune în constatare pornind de la imprescriptibilitatea acțiunii în constatare.

La data pronunțării sentințelor de care a făcut vorbire era în vigoare vechiul Cod de procedură civilă, care prevedea în cuprinsul art. 371 pct. 2 „în cazul în care debitorul nu execută de bună-voie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți”.

Că reclamanta avea la îndemână executarea silită pentru realizarea creanței și potrivit art.35 teza finală din Noul Cod de procedură civilă, cererea nu poate fi primită, fiind așadar inadmisibilă.

Cererea este inadmisibilă și pentru că respectivul drept de creanță (cheltuieli de judecată) a făcut obiectul unei judecăți, are autoritate de lucru judecat și, potrivit principiului de drept „non bis in idem” nu poate fi primită o nouă acțiune între aceleași părți, cu același obiect și cauză.

Reclamanta a considerat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, având în vedere dispozițiile art. 1 din Decretul nr.167/1958 care a guvernat raportul juridic al părților din data de 18.02.2008 (dată la care s-a născut dreptul): „Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptive dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”.

Termenul de prescripție privind executarea silită a creanțelor ca și prescripția dreptului la acțiune este de 3 (trei) ani și s-a împlinit cel mai târziu la data de 09.09.2012, dacă se raportează la data rămânerii irevocabile a sentinței deși, potrivit procedurii civile în vigoare la acea dată, sentințele pronunțate în fond fără drept de apel erau executorii.

Orice criteriu s-ar avea în vedere și orice termene s-ar socoti în prezenta cauză (fie data nașterii dreptului de creanță, fie data la care putea solicita executarea silită) este împlinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.7 din Decretul nr. 167/1958 („Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită“).

În acest sens s-a pronunțat și ICCJ în RIL Decizia nr. 1/2014 care stabilește prescripția extinctivă începută anterior datei de 01.10.2011, împlinită sau neîmplinită la această dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958, astfel că atât instanța de judecată din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Motivarea reclamantei privind „calitatea” pârâtei de „Președinte al Consiliului de Administrație“ este fără nici un temei, deoarece din data de 27.06.2006. nu mai deține această funcție și nici o altă funcție în cadrul societății reclamante.

În fapt, motivul este că erau ocupați noii administratori să-i intenteze dosare penale și nenumărate alte dosare civile în care o hărțuiesc de ani de zile.

Față de toate acestea, pârâta a solicitat în principal, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă/neîntemeiată, iar în subsidiar, să se constate intervenită prescripția extinctivă și considerat prescris dreptul la acțiune, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

La data de 30.03.2015, prin faxul instanței, pârâta a depus la dosar în copie, extras de carte funciară pentru informare (filele 48-51).

La data de 27.04.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 55-83).

Prin sentința civilă nr. 3270/06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Sectorului 6 București, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta W. E.; a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1200 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin dispozițiile art. 35 Cod procedură civilă, s-a reglementat pentru partea care are interes de a cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită, dacă partea poate cere realizarea dreptului, pe orice altă cale prevăzută de lege.

Art. 35 Cod procedură civilă ce reglementează acțiunea în constatare, consacră principiul subsidiarității, fără a face vreo încadrare în categoria celor interogatorii, provocatorii sau declaratorii, față de acțiunea în realizare, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea oricărei categorii de acțiuni în constatare, cât timp partea are deschisă calea acțiunii în realizare, caracterul subsidiar al acțiunii manifestându-se în raport de toate mijloacele procedurale pe care partea le are, pentru a-și realiza dreptul său.

Caracterul subsidiar al acțiunii în constatare vizează posibilitatea pentru parte de a utiliza o altă cale prin care se tinde la realizarea dreptului pretins, astfel că doar în condițiile în care acesta există deja în patrimoniul reclamantului, iar pentru valorificarea acestuia nu există o altă cale, este admisibilă acțiunea în constatare.

În speță, reclamanta a solicitat să se constate existența obligației pârâtei de a achita suma de 1000 lei, stabilit prin sentința civilă nr. 2234/18.02.2008 a Tribunalului București secția a VI-a comercială, astfel că în considerarea caracterului subsidiar al acțiunii în constatare instanța va respinge cererea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Art. 35 Cod procedură civilă impune pentru admisibilitatea acțiunii în constatare condiția negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului. Dreptul de a recupera suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată aferente litigiului soluționat prin hotărârile judecătorești invocate de către reclamantă este deja stabilit pe de o parte, astfel că reclamanta avea calea executării silite a titlului executoriu, fie, pe de altă parte, putea solicita direct obligarea pârâtei la plata acestei sume, apare ca inadmisibilă cererea sa față de existența altor căi de valorificare a acestui drept de creanță.

În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.

Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.

Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către pârâtă, instanța a constatat că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța care atestă plata onorariului de avocat AVS C162/12.03.2015, fila 90, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, reclamanta este partea care a căzut în pretenții, a admis cererea pârâtei și, prin urmare, a obligat-o să plătească suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel reclamanta ..

La termenul din data de 28.01.2015, a fost ridicată excepția de netimbrare a apelului.

Analizând excepția netimbrării apelului, tribunalul constată:

Notează că la 04.09.2015 apelanta a primit prin poștă comunicarea obligației de a achita taxa de timbru pentru apelul formulat, în cuantum de 50 lei.

Nefiind adusă la îndeplinire obligația până la termenul acordat de către tribunal conform art. 470 alin. 3 NCPC forma anterioară republicării, apelul se va anula ca netimbrat, în temeiul art. 33 OUG nr. 80/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Anuleaza apelul formulat de apelanta reclamanta . cu sediul in București, . NR.3-5, . 3 împotriva sentinței civile nr. 3270/06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimata parata W. (fosta O. P.) E. cu domiciliul insector 6, București, .. 19, ., ..

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica la 28.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

R. M. C. C. V. R. E. C.

Red. Jud. R.M.C.

Thred. A.M./5 ex.

23.02.2016

Judecătoria Sectorului 6 București

Jud. Fd: A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI