Legea 10/2001. Sentința nr. 117/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 117/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 117/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 117
Ședința publică de la 01.02.2016
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: F. M. P.
GREFIER: M. M. Ț.
Pe rol fiind soluționarea cererii reconvenționale la cererea de intervenție formulată de reclamantul H. T. V. în contradictoriu cu pârâtul M. P. - P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii la data de 01.02.2016, când a hotărât:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, reclamantul H. T. V., în contradictoriu cu pârâții M. P.- P. de pe ICCJ, M. P. - DNA-P. Național Anticorupție a solicitat modificarea parțială a deciziei de restituire în natură cu nr. 5059/C/30N/2008/05.06.2012, în ceea ce privește articolul 2, prin identificarea în mod corect a alineatului din cadrul art. 16 al Legii nr. 10/2001, anularea parțială a deciziei de restituire în natură cu nr. 5059/C/30N/2008/05.06.2012, în ceea ce privește înlăturarea din actul administrativ a articolului 3 și obligarea paratei la emiterea unei noi decizii de restituire în natură care să respecte întru totul dispozițiile sentinței civile nr. 364/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu nr._/3/2010 și a deciziei civile nr. 658R/24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, cu cheltuieli de judecată.
La data de 25.03.2013, Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea cererii ce face obiectul dosarului nr._/3/2012 de pe rolul Tribunalului București ca fiind nelegală și neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 48.2 din HG 250/2007, obligarea reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită, la plata sumei de 263.123A lei care reprezintă cheltuielile necesare și utile efectuate de Direcția Națională Anticorupție în reabilitarea și renovarea imobilului din A. I., .. 14 județul A. în care își are sediul Serviciul Teritorial A.. De asemenea, a solicitat compensarea sumei de 263.123,4 lei cu chiria datorată de către Direcția Națională Anticorupție reclamantului, pentru perioada de trei ani, reținută în sentința civilă nr. 364/1.03.2011 pronunțată de Tribunalul București, pentru care acesta are obligația de a menține afecțatiunea actuală a imobilului; precum și instituirea în beneficiul Direcției Naționale Anticorupție a unui drept de retenție asupra imobilului din A. I., .. 14 județul A. până la momentul achitării de către persoana îndreptățită a diferenței de bani, rezultată în urma compensării sumei de 263.123,4 lei cu chiria legală, datorată de DNA reclamantului-pârât, în calitate de persoană îndreptățită.
Intervenienta arată că nu a fost citată în dosarul care a stat la baza emiterii dispoziției de restituire în natură, în ciuda calității sale de deținător al imobilului, a împrejurării că este o autoritate publică centrală cu personalitate juridică distinctă conform OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și a evidenței juridice confirmată de HG nr. 970/2005 privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Finanțelor Publice în administrarea Ministerului P. - P. N. Anticorupție, act normativ care, la art. 1 menționează: „Se aprobă transmiterea imobilului, proprietate publică a statului, situat în municipiul A. I., județul A., având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Finanțelor Publice în administrarea Ministerului P. - P. N. Anticorupție", fără a se face vorbire de P. de pe lângă înalta C. de Casație și Justiție.
Astfel, Direcția Națională Anticorupție nu a avut cunoștință de existența pe rolul instanței a dosarului_/3/2010 decât ulterior pronunțării în recurs a deciziei, anterior întocmirii de către PICCJ a Deciziei de restituire în natură nr. 5059/C/30N/2008 din 5 iunie 2012, așa încât a fost în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere asupra întregii situații juridice a imobilului retrocedat.
Sub acest aspect, apreciază că sentința civilă nu este opozabilă Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de deținător al imobilului retrocedat.
In acest sens, Direcția Națională Anticorupție a transmis PICCJ că, după preluarea imobilului de către Direcția Națională Anticorupție prin HG nr. 970/2005, în vederea amenajării acestuia ca sediu al Serviciul teritorial A. lulia au fost efectuate, în urma unor efectuării procedurilor de achiziție publică, lucrări de reabilitare și renovare a imobilului respectiv, care se afla într-o stare deteriorată.
Conform calculelor Departamentului Economic și Administrativ al DNA, după ce au fost eliminate cheltuielile ce ar fi putut fi considerate voluptorii, suma finală a investițiilor în reabilitarea clădirii respective a rezultat a fi în cuantum de 263.123,4 lei care reprezintă sporul de valoare adus de Direcția Națională Anticorupție cu privire la imobilul restituit.
Suma respectivă a fost comunicată PICCJ împreună cu o listă a lucrărilor efectuate ce au presupus cheltuieli necesare și utile, așa încât aceasta să fie cuprinsă în textul Deciziei de restituire în natură nr. 5059/C/30N/2008 din 5 iunie 2012, aspect care s-a și întâmplat, art. 3 din decizie reținând, în mod temeinic și legal această sumă.
Consideră că, atât timp cât lucrările de renovare și reabilitare a imobilului care au avut loc în perioada 2005-2006 s-au desfășurat în urma unor proceduri de achiziție publică, suma respectivă este una ce rezultă strict din acte, reprezentând totalitatea cheltuielilor necesare și utile care nu numai că au adus un plus de valoare imobilului, dar au și împiedicat degradarea accentuată a acestuia. Mai exact, situația foarte bună în care se regăsește imobilul în prezent este o consecință a investirii acelor sume de către Direcția Națională Anticorupție, unica unitate deținătoare a imobilului retrocedat, conform HG 970/2005.
Precizează că singurul motiv pentru care suma de 263.123,4 lei nu este cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 364/ 1.03.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2010 îl reprezintă faptul că Direcția Națională Anticorupție nu a fost citată ca parte în dosar, fiind în imposibilitate de a-și exercita orice apărări în legătură cu speța.
În concluzie, solicită obligarea reclamantului-pârât H. T. V. la plata sumei de 263.123,4 lei către Direcția Națională Anticorupție, sumă reprezentând cheltuielile necesare și utile aduse imobilului cu ocazia reabilitării și renovării imobilului retrocedat acestuia de către PICCJ, cheltuieli efectuate de subscrisa, în conformitate cu actele pe carte le vom depune la dosar.
In cazul în care se va admite primul capăt de cerere, așa cum a fost formulat, solicită aplicarea art. 1616 și urm. cod civil în sensul de a se compensa datoria reclamantului cu privire la suma de 263.123,4 lei reprezentând cheltuielile necesare și utile aduse mobilului cu ocazia reabilitării și renovării imobilului retrocedat cu suma pe are Direcția Națională Anticorupție o datorează acestuia cu titlu de chirie legală pentru perioada de trei ani, reținută în sentința civilă nr. 364/ 1.03.2011 pronunțată de Tribunalul București, pentru care persoana îndreptățită are obligația de a menține afectațiune actuală a imobilului.
Astfel, chiria calculată pentru imobilul în cauză este conform H.G. nr. 1886/2006 de 3.777,34 lei pe lună, sumă ce a fost comunicată reprezentantului legal al reclamantului prin adresa 716/IX/1/14.08.2012 emisă de Departamentul Economic, Financiar și Administrativ al D.N.A.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, solicită instituirea în beneficiul Direcției Naționale Anticorupție a unui drept de retenție asupra imobilului din A. I., .. 14 județul A. până la momentul achitării de către persoana îndreptățită a diferenței de 127.138,76 lei, rezultată în urma compensării sumei de 263.123,4 la cu chiria legală, datorată de DNA reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită.
Precizează că dreptul de retenție, care constituie prin el însuși un mijloc de garanție a obligațiilor, conferă creditorului posibilitatea de a opune excepția de retenție, obligând pe debitor sa-si plătească datoria.
În drept, își întemeiază cererea de intervenție în interes propriu pe dispozițiilor art.49 alin.2 Cod procedură civilă, art.48 din Legea nr.10/2001, art.48.1 și art.48.2 din HG 250/2007pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, precum și art.1345; art.1616 și urm; art.2495 și urm. Noul Cod Civil.
La data de 22.04.3012, reclamantul H. T. V. a formulat cerere reconvențională față de cerere de intervenție în interes propriu depusă de către Direcția Națională Anticorupție, la termenul de judecată din data de 25.03.2013, și prin care solicită:
Obligarea intervenientei-parate reconvenționale la plata chiriei legale aferentă perioadei 06._, chirie prevăzută și stabilită în baza Legea nr.10/2001 în raportare la dispozițiile Hotărârii nr. 1886/2006,
Obligarea intervenientei-parate reconvenționale la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței fiecărei rate de chirie lunară și până la plata integrală a chiriei restante, în baza dispozițiilor OG nr.13/2011,
Obligarea intervenientei-parate reconvenționale la plata pe viitor, pe toată durata de afectațiune specială a imobilului (05.06.2015) sau până la data eliberării imobilului.
În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul-pârât H. T. V. a arătat că prin sentință civilă nr. 364/2011 pronunțată de Tribunalul București în cadrul dosarului civil nr._/3/2010 a fost obligat la a menține afectațiune mobilului pentru un interval de 3 ani de zile de la data emiterii deciziei de restituire în natură.
Din analiza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1886/2006, cu modificările aduse prin HG nr. 343/2007 mai sus menționate rezultă în mod expres cine beneficiază de acest drept de a încasa chirie, modalitatea de calcul precum și termenul de plată. Din dispoziția sentinței civile nr. 364/2011 pronunțată de Tribunalul București rezultă că este persoană îndreptățită, iar din Decizia de restituire în natură rezultă că este persoana îndreptățită la a beneficia de chirie lunară pentru menținerea afectațiunii imobilului.
Tot din actul normativ menționat rezultă modalitatea în care se calculează chiria lunară, având în vedere anexa 1 a Hotărârii. De observat este faptul că la punctul 3 poziția rang II (cea care se aplică în prezenta speță având în vedere că este vorba despre loc. A. .mea) se menționează faptul că: prețul în Iei/mp pentru suprafața construită desfășurată este de 6 lei, iar prețul în lei/mp pentru suprafața de teren (inclusiv terenul de sub construcție) este de 2,5 lei.
În concluzie, având în vedere aceste valori foarte ușor se poate calcula chiria lunară legală ce trebuie să fie achitată de către parata reconvențională. În acest sens solicită să se dispună obligarea paratei la a depune la dosarul cauzei a unui plan/schiță a imobilului.
În ceea ce privește chiria aferentă construcției conform datelor comunicate de parată aceasta este de 493,11 mp x 6 lei = 2.958,66 lei, iar în ceea ce privește terenul tot în baza informațiilor primite de la parată terenul aferent construcției (adică liber) este de 327,47 lei la care se adaugă și suprafața de teren de sub construcție așa cum este menționat în anexa 1, astfel că suprafața totală ar fi 327,47 mp + 493,11 mp = 820,58 mp, adică 820,58mp x 2,5 lei = 2.051,45 lei. Iar un total ar fi de 2.958,66 lei + 2.051,45 lei = 5.010,11.
Așadar chiria totală lunară ce s-ar datora este de 5.010,11 lei, și nu de 3.777,34 lei cum a fost calculată de către intervenienta-pârâtă reconvențională. Nu trebuie uitate și dispozițiile art. 7 din Hotărârea nr. 1886/2006 menționează faptul "Cuantumul chiriilor prevăzute în anexele nr. 1 și 2 se va actualiza anual cu indicele de inflație prin hotărâre a Guvernului. "
Prin urmare este nevoie a se lua în calcul și aceste dispoziții legale în vigoare la momentul stabilirii chiriei lunare legale ce trebuie să fie achitată de către intervenienta-pârâtă.
În concluzie având în vedere și faptul că termenul de plată a expirat pentru plata chiriei lunare legale în data de 11 a fiecărei luni, pentru perioada cuprinsă între luna 06._ inclusiv, consideră că se impune a fi admisă cererea ei.
În ceea ce privește ultimul petit consideră că în speța de față sunt aplicabile în cauză prevederile art.110 alin.2 Cod procedură civilă (art. 34 alin. 2 Cod procedură civilă) ce permit instanței de judecată să acorde înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice, ceea ce înseamnă că, chiria în cuantum de 6.406,62 lei/lună trebuie plătită lunar de pârâtă conform art.4 din HG nr. 1886/2006, iar nu global într-o singură prestație.
La data de 22.04.2013, reclamantul-pârât H. T. V. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu depusă de către DIRECȚIA NAȚIONALA ANTICORUPȚIE.
La 22.04.2013, a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Direcția Națională Anticorupție.
Prin sentința civilă nr.1153/27.05.2013 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul H. T. V. în contradictoriu cu pârâtul M. P. - P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, a anulat în parte decizia de restituire în natură nr.5059/5.06.2012, în sensul înlăturării din cuprinsul acesteia a art. 3, prin care s-a menționat obligația notificatorului de a restitui sporul de valoare adus imobilului în sumă totală de 263.123,40 lei. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei contestate.
Prin aceeași sentință au fost disjunse cererea de intervenție în interes propriu formulată de Direcția Națională Anticorupție și cererea reconvențională la cererea de intervenție, formulată de reclamantul-pârât H. T. V., formându-se prezentul dosar, înregistrat sub nr._ .
La 23.09.2013 au fost încuviințate tuturor părților administrarea probei cu înscrisuri, iar intervenientului în interes propriu și proba cu expertiză în specialitatea construcții. Întrucât până la termenul din 21.10.2013 nu a fost făcută dovada achitării onorariului de expert, intervenientul în interes propriu a fost decăzut din proba cu expertiză în specialitatea construcții.
Prin sentința civilă nr.1896/28.10.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, a admis cererea reconvențională la cererea de intervenție, formulată de pârâtul reclamant H. T. V., a obligat M. P. - Direcția Națională Anticorupție să plătească pârâtului reclamant H. T. V. chiria aferentă perioadei 5.06.2012-5.06.2015, pentru imobilul situat în loc. A. I., ..14, județ A., cuantumul chiriei datorate stabilindu-se în funcție de dispozițiile art.16 alin.2 din legea nr.10/2001 coroborat cu H.G. nr.1886/2006 și H.G. nr.343/2007 și, pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul reclamant privind obligarea intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.03.2014 a declarat recurs reclamantul H. T. V. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 10.04.2014.
Prin decizia civilă nr. 1706 din 13.11.2014, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de recurentul pârât-reclamant H. T. V., împotriva sentinței civile nr.1896 din 28.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât M. P., P. DE PE L. Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, s-a casat în parte, sentința recurată și trimisă cauza tribunalui pentru rejudecarea cererii reconvenționale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind cererea de intervenție.
In considerente, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1.603/27.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal fost anulată parțial H.G. nr. 343/2007 (de modificare a H.G. nr.1886/2006), și anume anexa 1 care stabilește în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent într-un raport invers proporțional cuantum chirie-suprafață imobil (cum a fost lămurită la 2.06.2009), sentința de anulare rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 471/30.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal (hotărârile fiind publicate în Monitorul Oficial nr. 240/06.04.2011).
In plus, în cuprinsul deciziei civile nr. 1.700 din data de 25.03.2010 pronunțată de Î. C. de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a respins și recursul declarat împotriva încheierii de lămurire, se arată expres că "Sistemul de calcul al chiriei privește toate categoriile de imobile prevăzute în anexa nr.1 la pct.1-4, astfel încât nu se poate restrânge obiectul acțiunii numai la imobilele de la pct. 4”, iar „Anularea parțială a actului administrativ normativ profită tuturor persoanelor interesate."
Față de aspectele reținute anterior referitoare la criticile de nelegalitate găsite întemeiate, inclusiv în privința actului normativ incident în determinarea chiriei datorate, Curtea – având în vedere interdependența capetelor de cerere deduse judecății și necesitatea de a se asigura o judecată unitară a acestora – a arătat faptul că instanța de rejudecare va trebui să examineze toate aceste împrejurări, urmând a pune în discuție, după caz, și completarea probatoriului, apreciind chiar asupra administrării unei probe cu expertiză contabilă în raport de poziția părților, cu atât mai mult cu cât în fața primei instanțe (prin cererea depusă la fila 1354 dosar fond) și pârâtul-reclamant, recurentul în speță, și-a exprimat disponibilitatea de a suporta cheltuielile aferente efectuării unei asemenea lucrări de specialitate.
In rejudecare, cererea a fost înregistrată la data de 24.03.2015 sub nr. dosar_ .
La data de 16.04.2015, s-a depus precizare a cererii reconventionale, in sensul că solicită plata chiriei aferentă perioadei 05.06._15, stabilită in baza Legii nr. 10/2001 prin raportare la HG nr. 1886/2006, respectiv a dobânzii legale calculată de la scadentă până la achitarea efectivă.
A fost administrată proba cu expertiza specialitatea contabilitate.
Analizând materialul probator administrat, cu respectarea dispozitiilor obligatorii ale instantei de recurs si a Deciziei nr. 30/05.10.2015 pronunțată de ICCJ, tribunalul reține :
Prin sentința civilă nr. 364/1.03.2011 a Tribunalului București, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost anulată decizia de respingere a notificării nr.5059/C/30N/2008 emisă de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție la data de 8.12.2009. A fost obligat P. de pe lângă ÎCCJ să emită o decizie având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în A. I., .. 14, jud. A., imobil înscris în CF nr._ a localității A. I., nr. topografic 764/1/II, în favoarea reclamantului H. T. V.. Reclamantul a fost obligat să mențină afectațiunea actuală a imobilului (sediul al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial A.-I.) pentru o perioadă de 3 de la data emiterii deciziei de restituire, cu aplicarea art. 16 alin.2 din legea nr.10/2001.
În executarea acestei sentințe, P. de pe lângă Î.C.C.J. a emis decizia de restituire în natură nr. 5059/C/30N/2008 din 5.06.2012, prin care s-a restituit în natură reclamantului din prezenta cauză, apartamentul nr. 2 cu suprafață utilă 206,80 mp, având cota de 82,28/100 și 327,47/398 mp teren, situat în A. I., ..14, jud. A., imobil înscris în CF nr._ al loc. A. I. cu nr. topografic 764/1/II.
Prin art.2 al deciziei s-a menționat că proprietarul are obligația respectării prevederilor art.16 alin.1 din legea nr.10/2001, cu privire la menținerea afectațiunii imobilului, ca sediu al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial A., pe o perioadă de 3 ani de la data emiterii deciziei.
Dreptul de creanță al pârâtului reclamant asupra chiriei pentru o perioadă de 3 ani, cu începere de la momentul emiterii deciziei de restituire în natură a fost recunoscut prin sentința civilă anterior menționată, făcându-se trimitere la dispozițiile art.16 alin.2 din legea nr.10/2001. În plus, chiar decizia de restituire menționează acest drept al pârâtului-reclamant.
În consecință, tribunalul constată că dreptul pârâtului-reclamant asupra chiriei și obligația corelativă de plată a chiriei, în sarcina instituției publice căreia i s-a recunoscut dreptul de folosință asupra imobilului pentru o perioadă de 3 ani, are ca izvor chiar legea. De altfel, având în vedere că prin chiar cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta a solicitat compensarea, rezultă că aceasta recunoaște obligația pe care o are față de cel căruia i s-a restituit în natură bunul imobil.
Cât privește perioada de timp pentru care chiria este datorată, tribunalul a avut în vedere aceleași dispoziții legale cuprinse în art.16 alin.1 din legea nr.10/2001, ce stabilește că dreptul asupra chiriei se naște din momentul emiterii deciziei de restituire.
În cauză, decizia de restituire a fost emisă la 5.06.2012, astfel încât acesta este momentul de când intervenientul Direcția Națională Anticorupție datorează chiria. Sub acest aspect, tribunalul a arătat că este lipsit de relevanță faptul că decizia de restituire a fost contestată, atâta vreme cât, pe de o parte, nu a fost contestată în privința restituirii în natură și a dreptul asupra chiriei, iar pe de altă parte, art.16 alin.1 din legea nr.10/2001 nu distinge, fiind precis în sensul că momentul de la care se datorează chiria este cel al emiterii deciziei de restituire în natură.
Chiria este datorată pe o perioadă de trei ani, cu începere din 5.06.2012 până la 5.06.2015, dar față de precizarea depusă la data de 16.04.2015, prin care s-a solicitat plata chiriei aferentă perioadei 05.06._15, in raport de aceasta din urmă s-a intocmit raportul de expertiză contabilă.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul judiciar, s-a concluzionat că suma de 58.370,81 lei reprezintă chirie actualizată cu indicele de inflație aferentă perioadei 05.06._15, iar suma de 9.831,84 lei reprezintă dobânda legală calculată pentru perioada 05.06._15.
Totodata, în materie delictuala, debitorul este pus în întarziere din momentul savarsirii faptei prejudiciabile, iar fata de data scadenței sumelor, instanța va obliga paratul si la plata dobanzii legale aferentă până la achitarea efectivă.
Pentru aceste motive, tribunalul va admite cererea reconvențională și va obliga pârâtul să plătească reclamantului H. T. V. suma de 58.370,81 lei reprezentând chirie actualizată cu indicele de inflație aferentă perioadei 05.06._15, suma de 9.831,84 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 05.06._15, precum si dobânda legală datorată în continuare până la achitarea efectivă.
Conform deciziei de casare, instanța de trimitere este cea care va trebui să se pronunțe și asupra acestei cereri cu caracter accesoriu, luând în calcul cheltuielile făcute de părți în ambele faze procesuale, fond si recurs.
Cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., potrivit cărora obligația de restituire a cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul urmând să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul, tribunalul va obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 19.651,95 lei, din care suma de 9.571 lei reprezintă cheltuieli de deplasare (dovedite prin acte originale) si onorariul avocatial (8.500 lei) pentru dosarul nr._ 2015 (filele 1389-1392); suma de 3000 lei reprezintă onorariul de avocat achitat pentru recurs (fila 19); suma de 7080 lei reprezintă onorariul avocatial (2.480 lei, fila 12) si onorariul de expert (4.600 lei), efectuate in dosarul nr._ 2015*, in rejudecare.
Nu s-au acordat cheltuielile efectuate cu deplasarea la cele 3 termene din recurs, si nici la cele 3 termene de judecată din rejudecare, deoarece nu au fost depus la dosar documentele in original, ci doar în copie certificată. Nefiind depuse documentele justificative in original, instanța arată că nu poate dispune obligarea părții adverse, in conditiile in care aceste cheltuieli vor fi deduse de partea care detine originalele in contabilitatea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea reconvențională la cererea de intervenție formulată de reclamantul H. T. V., cu domiciliul ales la S.C.A. "M. B. R." în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 111C, ., în contradictoriu cu pârâtul M. P. - P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în București, .. 79-81, sector 1.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului H. T. V. suma de 58.370,81 lei reprezentând chirie actualizată cu indicele de inflație aferentă perioadei 05.06._15, suma de 9.831,84 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 05.06._15, precum si dobânda legală datorată în continuare până la achitarea efectivă.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 19.651,95 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.F. P. M.M. Ț.
Red./Tehnored. M.F.P./M.M.T.
24.03.2016
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
