Contestaţie la executare. Decizia nr. 460/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 460/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.460 A
Sedinta Publica din data de 03.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. F.
GREFIER: A. V. I.
Pe rol solutionarea apelului civil formulat de apelanta contestatoare A. P. SA, impotriva sentintei civile nr.3286/06.05.2015, pronuntata de Judecatoria sector 6 Bucuresti, in contradictoriu cu intimatul creditor A. H. SRL.
Dezbaterile asupra fondului si concluziile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 28.01.2016, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 03.02.2016, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei sector 6 Bucuresti, la data de 29.12.2014, contestatoarea A. P. SA, în contradictoriu cu intimata A. H. SRL, a formulat contestație la executare prin care a solicitat: pe cale de excepție, admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de cele două bilete la ordin iar, pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare în temeiul art. 718 alin. 1-3 Noul Cod de procedură civilă, admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 15.12.2014, anularea somației cambiale din data de 16.12.2014, anularea tuturor celorlalte acte de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 1739/2014.
Cu privire la calificarea cererii, aceasta a fost formulată în termen de 5 zile, astfel încât, dacă instanța va aprecia că părțile nu pot fi în sfera contestației, ci doar în sfera opoziției cambiale, prezenta contestație poate fi calificată și în sensul opoziției, reținând și motivarea în drept dată de contestatoare (și art. 62 din Legea nr.58/1934); în opinia contestatoarei, atunci când ceea ce se contestă este în legătură cu executarea silită, cum este situația excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, contestatoarea aflându-se în sfera contestației la executare, chiar dacă executorul arată la sfârșitul somației sale dreptul debitorului de a formula opoziție, fără nicio referire la contestația la executare, deși chiar art. 62 din Legea nr.58/1934 face trimitere expresă la instituția contestației la executare.
Referitor la norma de procedură aplicabilă, deși cele două bilete la ordin au fost emise în 2001, respectiv 2002, având în vedere faptul că executarea silită din prezentul dosar de executare a început în 2014 și având în vedere și prevederile art. 24 Noul Cod de procedură civilă, contestatoarea a considerat că, în speță, în materie de executare silită, sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă.
Contestatoarea a arătat că se află la al treilea dosar de executare silită pentru aceleași bilete la ordin, după cum se va observa mai jos.
Partea adversă, în mod abuziv a încercat o a treia executare, probabil pentru că instanța de executare, respectiv Judecătoria Călărași, a admis contestația acesteia și a constatat ca fiind perimată executarea silită în dosarul de executare nr. 515/2005.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, cele două bilete la ordin, emise la data de 03.10.2001 și 28.03.2002, au fost investite cu formulă executorie în anul 2002 de Judecătoria Fetești; s-a demarat executarea silită, în anul 2002 formându-se dosarul de executare nr. 476/2002 la B. M. și Ș.; la data de 01.11.2004, în dosarul nr. 4641/2004, Judecătoria Călărași a admis contestația la executare formulată de contestatoare și a constatat perimată executarea silită în dosarul de executare nr.476/2002 (Anexa 1).
Ulterior, la data de 28.03.2005, A. H. SRL a formulat o nouă cerere de executare silită (dosar de executare nr.515/2005) împotriva contestatoarei, în vederea punerii în executare a acelorași două bilete la ordin, iar instanța a încuviințat executarea silită la data de 12.12.2005, pentru suma de 310.505,88 lei (Anexa 2).
La data de 16.01.2006, s-a formulat de contestatoare contestație la executare împotriva somației și a celorlalte acte de executare emise în dosarul de executare nr.515/2005, contestație ce a fost admisă prin hotărârea nr. 698 din data de 21.03.2006 (Anexa 3); împotriva acestei soluții, A. H. a promovat recurs, iar la data de 16.10.2006, soluționarea acestuia a fost suspendată 7 ani la cererea A. H. în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, devenit ulterior nr._, acest ultim dosar fiind soluționat de ICCJ la data de 14.11.2011; la data de 12.06.2013, reluându-se dosarul de recurs ce fusese suspendat, ca urmare a soluționării dosarului de la ICCJ despre care s-a făcut vorbire mai sus, în dosarul nr._, Tribunalul B. (dosarul a fost strămutat la solicitarea contestatoarei de la Tribunalul Călărași la Tribunalul B.) a admis recursul formulat de A. H. SRL și, pe cale de consecință, a constatat valabile actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.515/2005 (Anexa 4); urmare a acestei soluții, creditoarea a solicitat continuarea executării silite în dosarul de executare nr.515/2005, prin adresa nr. 3212 din data de 17.12.2013, adresă înregistrată la B. M. și Ș. (Anexa 5); însă, această adresă de continuare a executării silite a fost trimisă de A. H. SRL către executor, cu depășirea termenului de perimare de 6 luni; data admiterii recursului la Tribunalul B. a fost 12.06.2013, iar data adresei de continuare a executării, 17.12.2003, în speță fiind incidente prevederile art. 389 alin. 1 Vechiul Cod procedură civilă, referitoare la perimarea executării silite.
Așa fiind, în dosarul nr._, Judecătoria Călărași a admis contestația la executare formulată de contestatoare și a constatat perimată executarea silită (Anexa 6).
În momentul de față, dosarul nr._ se află în recurs la Tribunalul Călărași cu termen la data de 21.01.2015; însă, A. H. SRL, la data de 03.10.2014, în perioada în care dosarul de recurs se afla pe rolul Tribunalului Călărași, a ridicat de la executor cele două bilete la ordin în original și, urmare a acestui fapt, la data de 08.10.2014, B. M. și Ș. a încheiat un proces verbal de încetare a executării silite (Anexa 7).
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită:
Conform prevederilor art. 705 Noul Cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită a unei creanțe se prescrie în termen de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii acestui drept.
În speța de față, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data scadenței celor două bilete la ordin, și anume, 31.07.2002, respectiv 01.09.2002.
S-a demarat executarea silită în anul 2002 - dosar de executare nr.476/2002 la B. M. și Ș. - însă, conform sentinței nr. 3793/01.11.2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr.4641/2004 de Judecătoria Călărași, s-a constatat perimată executarea silită în dosarul de executare nr.476/2002.
La data de 28.03.2005, A. H. SRL a formulat o nouă cerere de executare silită la B. M. și Ș. în baza acelorași bilete la ordin, formându-se dosarul de executare nr.515/2005, pentru suma încuviințată de instanță de 310.505,88 lei.
La data de 21.03.2006, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoare, fiind anulate toate actele de executare efectuate până atunci în dosarul de executare nr.515/2005 (dosar instanță nr._ ).
La data de 12.06.2013, după soluționarea irevocabilă a dosarului până la a cărui soluționare s-a suspendat judecata recursului de Tribunalul Călărași (așa cum s-a explicat în situația de fapt prezentată la pct. II din prezenta), s-a reluat judecata recursului, iar Tribunalul B. (urmare strămutării) a admis recursul părții adverse împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Călărași, ceea ce înseamnă că toate actele de executare efectuate până la pronunțarea hotărârii instanței de fond în dosarul nr.515/2005 al B. M. și Ș. au rămas valabile.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul B. este obligatorie, esențială în ceea ce privește stabilirea perioadei în care a curs neîntrerupt „prescripția” și se aplică cu prioritate față de orice alte interpretări.
Argumentele contestatoarei, în sensul caracterului obligatoriu, esențial și prioritar al hotărârii pronunțate de Tribunalul B. în recurs, au fost următoarele:
Hotărârea este obligatorie și se aplică cu prioritate față de orice alte interpretări. Este obligatorie, deoarece a fost pronunțată de instanța de recurs cu privire la executarea silită din dosarul de executare nr.515/2005 al B. M. și Ș., a acelorași bilete la ordin, executare silită care este încă în dispută între părți în instanță, așa cum s-a arătat mai sus; hotărârea, fiind obligatorie, devine și prioritară în speță, față de orice alte interpretări sub aspectul perioadei în care a curs prescripția, ea nu poate intra în conflict cu alte interpretări deoarece este prioritară, aici nefiind vorba despre însușirea unei opinii sau alta, ci despre aplicarea cu prioritate în speță a hotărârii de recurs în legătură cu executarea silită a respectivelor bilete la ordin.
Hotărârea este esențială. Relevanța juridică este dată de faptul că, în condițiile în care s-a hotărât că executarea silită este legală, atunci contestatoarea se află în sfera unui termen de prescripție care a curs împotriva creditorului, nașterea dreptului de a începe executarea silită însemnând și începutul curgerii termenului de prescripție.
Dreptul creditorului de a pune în executare titlul este concomitent cu curgerea termenului de prescripției împotriva aceluiași creditor și, prin urmare, la momentul demarării executării silite în anul 2005, termenul de prescripție a curs împotriva creditorului.
Prin urmare, creditorul nu poate dobândi un nou termen de prescripție pe care să-l raporteze la vreun moment de întrerupere, în condițiile în care, în anul 2013, Tribunalul B. a stabilit expres, în legătură cu executarea silită începută în anul 2005, că este valabilă din moment ce a admis recursul creditoarei și deci, a curs prescripția, așa cum s-a arătat mai sus.
Creditorul și-a manifestat expres, în scris, voința de a continua executarea silită începută în anul 2005 însă, cererea creditoarei, fiind formulată cu depășirea termenului de perimare, în mod corect instanța a stabilit că executarea este perimată (dosar nr._ pe rolul Judecătoriei Călărași).
Creditoarea nu poate avea la îndemnă, pe de o parte, beneficiul hotărârii pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._, prin care i s-a permis continuarea executării silite pornite în anul 2005 și cu privire la care a solicitat, în scris, continuarea executării silite iar, pe de altă parte, să beneficieze și de o eventuală pretinsă cauză de întrerupere a termenului de prescripție, în condițiile în care în dosarul de executare nr.515/2005 s-a încetat executarea silită prin proces-verbal emis de executorul judecătoresc la data de 08.10.2014, din cauza faptului că A. H. a solicitat retragerea în original a titlurilor executorii, deși recursul împotriva soluției de perimare este pe rol.
Astfel, contestatoarea are o executare silită pornită în anul 2005, care a încetat în anul 2014, fără ca pretinsa creanță rezultată din cele 2 bilete la ordin să fi fost executată silit.
A. H. SRL a ridicat titlurile executorii în original și, urmare a acestui demers al creditoarei, executorul judecătoresc a reținut în cuprinsul procesului verbal de încetare a executării silite încheiat la data de 08.10.2014, prevederile art. 371 indice 5 lit. c din vechiul Cod de procedură civilă privind renunțarea la executare, acest proces verbal nefiind contestat de A. H. SRL.
Însă, conform articol 16 din Decretul lege nr. 167/1958 termenul de prescripție nu se întrerupe dacă partea împotriva căreia curge termenul renunță la cerere.
Motiv pentru care, în raport de data scadenței celor 2 bilete la ordin, termenul de prescripție s-a împlinit cel mai târziu la data de 01.09.2005, atâta timp cât dosarul de executare nr. 515/2005 s-a închis fără ca A. H. SRL să fi executat silit pretinsa creanță.
În raport de cele arătate, contestatoarea a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
Pe fondul contestației, în măsura în care instanța de executare va trece peste aspectele invocate, în ceea ce privește motivele pe fondul contestației, ele trebuie analizate strict din perspectiva efectelor hotărârii de recurs pronunțate de Tribunalul B., hotărâre pronunțată în raport de rezoluțiunea judiciară a tranzacției nr.683/2004 dispusă prin deciziei nr. 4116/14.12.2011 de ICCJ în dosarul nr._ .
Asta, deoarece partea adversă, în realitate, încearcă să execute biletele în urma soluției despre care s-a făcut vorbire.
În ceea ce privește efectul hotărârii ICCJ față de partea adversă, acesta s-a manifestat prin hotărârea pronunțată de Tribunalul B. în recursul cu privire la executarea silită din anul 2005, recurs ce a fost suspendat până la pronunțarea soluției pe care a pronunțat-o ICCJ, Tribunalul B., luând în considerare hotărârea ICCJ, a stabilit că actele de executare din dosarul nr.515/2005 al B. M. și Ș., sunt legale și, prin urmare, executarea silită poate continua.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul B., așa cum s-a spus, este obligatorie și se aplică cu prioritate față de orice alte susțineri, fiind pronunțată cu luarea în considerare a hotărârii ICCJ și, în sensul arătat, urmează a fi avute în vedere susținerile contestatoarei de la secțiunea privind „excepția prescripției dreptului de a solicita executare silită”, susțineri conform cărora cursul prescripției nu a fost întrerupt atâta timp cât instanța de recurs a considerat legală executarea silită, iar creditorul a solicitat continuarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 515 din 2005 al B. M. și Ș..
Primul aspect ce necesită atenție a fost în sensul că, partea adversă nu a făcut referire decât la biletele la ordin și nimic mai mult, prin executarea începută. Însă, nu poate executa biletele la ordin, lăsând la o parte că sunt prescrise, atât timp cât sunt și obligații pe care partea adversă ar trebui să le îndeplinească față de contestatoare ca efect al restabilirii situației anterioare, în urma rezoluțiunii tranzacției.
Deși partea adversă execută doar biletele la ordin și nimic mai mult, câtă vreme aceste bilete la ordin au în „spatele” lor o tranzacție care a fost rezolvită, punerea lor în executare presupune și îndeplinirea obligațiilor pe care partea adversă le are față de contestatoare (restituirea prestațiilor) iar, în lipsa îndeplinirii acestei obligații, contestatoarea poate opune cu succes excepția de neexecutare, chiar dacă nu se execută altceva decât biletele la ordin.
Cu alte cuvinte, în opinia contestatoarei, pentru ca una dintre părți să poată să execute creanța sa, chiar dacă nu invocă altceva decât biletul la ordin, având privilegiul deținerii acestui titlu, trebuie mai întâi să facă dovada că ea însăși a întors, sau este gata să întoarcă, față de cealaltă parte obligația (prestația) corelativă, în legătură strânsă cu creanța sa.
Pretențiile esențiale ale părților au fost tranzacționate și stinse prin tranzacție (rezolvită ulterior de ICCJ), respectiv: pe de o parte, renunțarea din partea contestatoarei la un proces pe care îl avea pornit împotriva părții adverse iar, pe de altă parte, renunțarea din partea părții adverse la creanța pe care o avea împotriva contestatoarei rezultată din biletele la ordin.
În condițiile în care în cuprinsul tranzacției se face referire atât la procesul la care contestatoarea a renunțat, cât și la biletele la ordin ce au fost „stinse” urmare tranzacției, înseamnă că părțile, de comun acord, au apreciat că valorile tranzacționate sunt aproximativ egale și asumate de acestea.
În aceste condiții, discutând de pretențiile esențiale ce au fost stinse reciproc ca efect al tranzacției, problema care se pune este aceea de a lămuri dacă una dintre părți poate să pretindă față de cealaltă parte creanța sa, în condițiile în care ea însăși se află în imposibilitate de a restitui prestația ce i-a fost făcută de cealaltă parte.
Opinia contestatoarei a fost că, într-o astfel de situație, partea care pretinde îndeplinirea obligației trebuie să facă dovada că ea însăși și-a îndeplinit obligația reciprocă. Biletele la ordin sunt doar instrumentul oferit, un titlu, pentru executarea unei creanțe ce izvorăște dintr-un raport juridic, or în condițiile date, creditoarea nu este în drept să pună în executare biletele la ordin câtă vreme nu și-a îndeplinit obligația de restituire a prestației pe care contestatoarea i-a oferit-o în contrapartidă prin tranzacție
Imposibilitatea reală de a restitui prestația către cealaltă parte nu trebuie să fie de natură a permite restituirea doar din partea unei singure părți a prestației efectuate deoarece s-ar crea un dezechilibru nepermis.
În ceea ce privește cererea de suspendare: Atât în vechiul cât și în actualul Cod de procedură civilă legiuitorul a prevăzut instituția suspendării executării silite până la soluționarea contestației dacă există motive temeinice și dacă s-a achitat cauțiunea stabilită.
În raport de faptul că, la acest moment dreptul a de cere executarea silită este prescris, contestatoarea a considerat că există suficiente motive pentru ca instanța să dispună suspendarea executării silite.
De asemenea, în cazul în care executarea silită s-ar finaliza prin executarea integrală a pretinsei creanțe, contestatoarea se va afla în imposibilitatea efectivă de a face întoarcerea executării silite, deoarece A. H. SRL are toate bunurile sub sechestru și toate conturile poprite de ANAF pentru o creanță de aproximativ 120 miliarde lei vechi.
Este vorba de procesele verbale emise de APIA - Centrul Județean Călărași ce constituie, potrivit legii, titluri executorii și în baza cărora s-a demarat încă din anul 2013 executarea silită împotriva acestei societăți (acestea sunt: proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.8200/19.07.2012 prin care s-a stabilit o creanță în valoare de 1.323.535,22 lei, nr._/15.10.2012, prin care s-a stabilit o creanță în valoare de 1.123.038,74 lei, nr. 2216/21.02.2013, prin care s-a stabilit o creanță în valoare de 1.279.057,56 lei și nr. 4376/19.04.2013, prin care s-a stabilit o creanță în valoare de 3.345.119,84 lei.)
De altfel, pe rolul Judecătoriei Slobozia există înregistrate numeroase contestații la executare pentru fiecare executare silită în parte pornită de ANAF (cu titlul de exemplu dosar nr._, dosar nr._, etc.).
Toata această situație denotă faptul că, dacă executarea silită pornită de ANAF încă din anul 2013 în mai multe dosare de executare nu a fost finalizata nici până acum din lipsă de bunuri sau lichidități, o eventuală întoarcere a executării silite din partea contestatoarei ar rămâne fără niciun rezultat, creanța bugetară a ANAF-ului fiind prioritară unei simple creanțe chirografare a contestatoarei.
In aceeași ordine de idei, nu este exclusă nicio eventuală insolvență a societății A. H. SRL, fapt ce ar presupune ca petenta contestatoare să intre în concurs cu toți creditorii salariați, garantați și bugetari pentru recuperarea creanței.
Pe de altă parte, raportat la cele arătate mai sus, este limpede că executarea silită este nelegală și creează contestatoarei un prejudiciu iminent și imposibil de reparat, deoarece conduce inevitabil la blocarea activității curente care presupune plăți zilnice către diverși furnizori sau încheierea unor noi parteneriate în funcție de oportunitățile ivite.
Societatea contestatoare are profil agricol, iar blocarea activității presupune că nu se vor mai putea efectua nici culturile de primăvară și toate culturile însămânțate deja nu vor mai putea fi întreținute și recoltate (deci terenul nu va mai putea fi lucrat)...aspect imposibil de reparat prin întoarcerea executării.
Aprovizionarea zilnică cu motorină, plata salariilor, plata taxelor către buget, plata leasingurilor nu vor mai putea fi efectuate, activitatea urmând a fi blocată complet, aspect imposibil de reparat prin întoarcerea executării.
În condițiile în care se va bloca întreaga campanie agricolă atunci, ca urmare a neexploatării terenului, societatea nu va mai putea solicita la APIA acordarea subvenției, aspect imposibil de reparat prin întoarcerea executării.
De asemenea, dat fiind cuantumul sumei urmărite de A. H. SRL se creează premisele reale ca societatea să nu mai poată plăti nici redevența către ADS conform contractului de concesiune nr. 16/2002 încheiat cu această instituție, creându-se astfel un prejudiciu Statului Român (Anexa 8),mai mult acest contract putând fiind reziliat de către ADS ca urmare a neplății redevenței aspect imposibil de reparat prin întoarcerea executării.
Pe de altă parte, sunt puse în primejdie contractele comerciale în curs de desfășurare ale societății, precum și cele pentru care s-au făcut negocieri și care urmează să fie semnate în toată această perioadă.
Având în vedere specificul activității desfășurate - activitate cu profil agricol - toți ceilalți parteneri de afaceri în acest domeniu vor evita perfectarea unor noi acorduri, dată fiind lipsa de lichidități și/sau imposibilitatea constituirii de garanții pe alte bunuri urmare a măsurilor de executare ce vor fi efectuate de B. D. și D..
Prin urmare, continuarea executării silite în mod nelegal ar conduce la încetarea, în lanț, a tuturor operațiunilor în care societatea este implicată iar, în aceste condiții, inclusiv salariații contestatoarei ar fi direct afectați (în jur de 100 salariați). Și toate acestea în condițiile în care nu există posibilitatea efectivă de întoarcere a executării silite, așa cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește plata cauțiunii, contestatoarea a făcut dovada consemnării acesteia la dispoziția instanței.
Pentru toate cele arătate, contestatoarea a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Noul Cod de procedură civilă, prevederile art. 62 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 3793/01.11.2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul 4641/2004 de Judecătoria Călărași, încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 12.12.2005 de Judecătoria Călărași, sentința civilă nr.698/21.03.2006 pronunțată de Judecătoria Călărași, decizia civilă nr.657/R/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, adresa nr. 3212 din data de 17.12.2013, sentința civilă nr.1847/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, adresa nr.1510 din data de 03.10.2014, proces verbal de încetare executare din data de 08.10.2014, contract de concesiune nr.16 din data de 20.05.2002, cerere de executare silită, adresa nr.1739 din data de 16.12.2014, somație cambială emisă la data de 16.12.2014, încheiere emisă în dosarul de executare nr.1739 în data de 15.12.2014, adresă DITL Sector 2, adresă Direcția Venituri Buget Local Sector 2, adresă DITL Sector 4, contract de finanțare nr. C_005 din data de 21.01.2011, contract de credit C00052 din data de 12.03.2013, plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00053 din data de 12.03.2013 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00131 din data de 02.08.2013 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00152 din data de 16.09.2013 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00153 din data de 16.09.2013 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00295 din data de 21.05.2014 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00296 din data de 21.05.2014 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00297 din data de 21.05.2014 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00298 din data de 21.05.2014 și plan de eșalonare credit agricol, contract de credit C00299 din data de 21.05.2014 și plan de eșalonare credit agricol, contract de leasing financiar nr._ din data de 11.04.2013, plan de eșalonare din data de 11.04.2013, contract de leasing financiar nr._ din data de 11.03.2013, plan de eșalonare din data de 11.04.2013, contract de leasing financiar nr._ din data de 11.03.2013, plan de eșalonare din data de 20.03.2012.
La data de 29.12.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar cerere de suspendare provizorie a executării, însoțită de un set de înscrisuri, în copie (filele 114-198).
Urmare solicitării instanței, la data de 20.01.2015, prin același compartiment, B. D. și D. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.1739/2014 (filele 204-227).
Prin compartimentul registratură, la data de 04.02.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat că, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 1739/2014 („Dosarul de executare nr. 1739/2014”) deschis de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. („B. D.”):
a) pe cale de excepție: respingerea cererii de suspendare a executării silite, pentru nedepunerea cauțiunii în cuantumul stabilit de lege, în condițiile în care aceasta nu a fost calculată conform art. 718 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea excepției inadmisibilității cererii și, pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării silite demarate în cuprinsul dosarului de executare nr.1739/2014;
b) pe fondul cererii de suspendare, în condițiile în care instanța va trece peste excepțiile de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul contestației la executare formulate de A. P. împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1739/2014:
a) pe cale de excepție: admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea contestației la executare, în condițiile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru („OUG nr. 80/2013”), admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, prin raportare la dispozițiile speciale ale art. 62 alin. 1 din Legea cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934 („Legea nr. 58/1934”), coroborate cu cele ale art. 63 din același act normativ, admiterea excepției nulității ultimului capăt de cerere (privind anularea „tuturor celorlalte acte de executare”), pentru lipsa obiectului cererii, prin raportare la dispozițiile art. 194 lit. c Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 196 alin.1 Cod procedură civilă;
b) pe fondul cererii de chemare in judecată, în condițiile în care instanța va trece peste excepțiile de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulate de A. P. împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1739/2014.
Obligarea contestatoarei A. P., în temeiul dispozițiilor art.451 și urm. Cod procedură civilă, la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea prezentei cauze.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, intimata a solicitat a se avea în vedere următoarele:
Emiterea titlului executoriu și deschiderea dosarelor de executare.
În baza unor raporturi juridice anterioare și pentru garantarea executării obligațiilor, A. P. a emis în beneficiul A. H. două bilete la ordin, după cum urmează: Biletul la ordin emis de A. P. la data de 03.10.2001, în Fetești, pentru suma de 10._,00 ROL (echivalentul a 1.000.000 RON - [,,BO din 2001”]); Biletul la ordin emis de A. P. la data de 28.03.2002, în Fetești, pentru suma de_,00 RON (echivalentul a 45.923,74 RON - [,,BO din 2002”]).
Ca urmare a neexecutării obligațiilor ce derivă din raportul juridic fundamental și care a pricinuit emiterea Biletelor la ordin, creditoarea A. H. a înțeles să demareze executarea silită, după cum urmează a detalia în cele ce urmează:
Primul dosar de executare, format ca urmare a înregistrării cererii de executare formulate de A. H., a fost reprezentat de dosarul nr. 476/2002 al Biroului Executorilor Judecătorești M. & Ș. („B. M. & Ș.”).
Toate actele și formele de executare întocmite în dosarul nr. 476/2002 au fost anulate ulterior de Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 2835/27.10.2005 dată în dosarul nr. 3197/2005. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Al doilea dosar de executare. Ulterior anulării actelor și formelor de executare din dosarul nr. 476/2002, intimata a deschis un al doilea de executare silită la același B. M. & Ș., respectiv dosarul nr. 515/2005.
Executarea silită ce face obiectuldosarului nr.515/2005 a fost suspendată până la soluționarea contestației la executare împotriva actelor și formelor de executare din dosarul nr. 515/2005, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr._, înregistrat pe rolul Tribunalului B., Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și fiscal. Prin decizia civilă nr. 657/R/12.06.2013, Tribunalul B. a respins irevocabil contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. în contradictoriu cu intimata A. H. împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 515/MS/2005 deschis de B. M. & Ș..
Ca urmare a soluționării irevocabile a dosarului nr._ ,înregistrat pe rolul Tribunalului B., intimata a transmis adresa nr. 2065/09.08.2013, prin care a solicitat B. M. & Ș. continuarea executării silite, la care a anexat extras de pe portalul instanțelor de judecată referitor la dosarul nr._ .
B. M. & Ș. a transmis către A. H. adresa nr.258/17.09.2013 prin care a solicitat transmiterea Hotărârii nr. 657/12.06.2013, pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Prin adresa nr. 3210/17.12.2013, intimata a răspuns solicitării B. M. & Ș. și a transmis hotărârea nr. 657/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ . Prin aceeași adresă, intimata a solicitat, deopotrivă, continuarea executării silite împotriva debitoarei A. P..
În aceeași zi, intimata a revenit cu o nouă adresă - adresa nr. 3212/17.12.2013 - prin care a arătat că în cuprinsul cererilor de continuare a executării silite s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numărul dosarului de executare, arătând că înțelege să se refere expres la dosarul nr. 515/2005, în loc de dosarul nr. 476/2002.
Prin aceeași adresă, intimata a subliniat că, atât prin adresa nr.2065/09.08.2013, cât și prin adresa nr. 3210/17.12.2013, a transmis detalii cu privire la Hotărârea nr. 657/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, astfel încât era evident că solicitările de continuare a executării silite se refereau la dosarul nr. 515/2005.
B. M. & Ș. a transmis, la data de 27.01.2014, o somație către A. P., prin care a somat debitoarea ca, în termen de 1 zi de la primirea acesteia, să se conformeze prevederilor in titlul executoriu reprezentat de BO din 2002 și BO din 2001.
La aceeași dată, B. M. & Ș. a încheiat un proces-verbal prin care a stabilit cheltuielile ocazionate cu executarea silită și onorariul aferent îndeplinirii formalităților de executare silită împotriva debitoarei A. P. în dosarul nr. 515/2005 .
Al treilea dosar de executare. Având în vedere încercările continue ale A. P. de tergiversare a executării silite, A. H. a înregistrat, la data de 15.12.2014, cererea de executare silită la B. D., constituită în dosarul nr. 1739, prin care s-a solicitat executare silită a debitoarei A. P. până la concurența sumei de 310.505,88 RON.
Prin încheierea emisă de B. D. la data de 15.12.2014 în dosarul de executare nr. 1739/2014 („încheierea de încuviințare a executării silite”), executorul judecătoresc a dispus încuviințarea executării silite solicitate de către creditoare. La data de 16.12.2014, B. D. a emis somația cambială în dosarul de executare nr. 1739/2014.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6, constituită în dosarul nr._, contestatoarea A. P. a solicitat: admiterea excepției prescripției dreptului de a cerere executarea silită, suspendarea executării silite până la momentul soluționării prezentei cauze, anularea următoarelor acte de executare emise în dosarul de executare nr.1739/2014: încheierea de încuviințare a executării silite, somația cambială, „celelalte acte de executare” efectuate de executorul judecătoresc în cuprinsul dosarului de executare nr. 1739/2014.
După cum va demonstra în cele ce urmează, contestația la executare formulată de către A. P. este neîntemeiată, motiv pentru care se impune respingerea sa ca atare.
Argumentația în drept cu privire la cererea de suspendare a executării silite.
Conform cererii de chemare în judecată, A. P. a solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1739/2014 până la soluționarea contestației la executare. Nicăieri în cuprinsul contestației la executare nu se regăsește însă, o cerere de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii principale de suspendare a executării silite.
Mai mult, potrivit susținerilor contestatoarei, cererea de suspendare a executării silite s-ar întemeia pe dispozițiile „art. 718 alin. 1-3 Noul Cod de procedură civilă”, adică dispozițiile care reglementează suspendarea „principală”, iar nu suspendarea provizorie. Această din urmă suspendare (cea provizorie) este reglementată de art. 718 alin.7 Cod procedură civilă, alineat care, de altfel, nu a fost indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, este clar că A. P. nu a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite.
Cu toate acestea, potrivit informațiilor disponibile pe portalului instanțelor de judecată, Judecătoria Sectorului 6 București pare să se fi pronunțat deja extra petita, respectiv: „Admite cererea de suspendare provizorie a executării silite. În conformitate cu prevederile art. 718 alin. 7 Cod procedură civila suspendă provizoriu executarea silită în dosarul de executare nr. 1739/2014 al B. D. și D. până la soluționarea cererii având ca obiect suspendarea executării silite formulată în cadrul contestației la executare. Prezenta încheiere se va comunica executorului B. D. și D.. Nesupusă niciunei cai de atac"’(subl.ns.).
Această soluție a fost dispusă cu nerespectarea principiului contradictorialității (chiar înainte de a i se comunica cererea de chemare în judecată, în procedura de regularizare), a principiului dreptului la apărare și, în plus, extra petita, deci (și) cu nerespectarea principului disponibilității.
Potrivit art. 9 alin.2 Cod procedură civilă, obiectul și limitele procesului civil sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În cauza de față, deși instanța nu a fost învestită cu o cerere de suspendare provizorie, s-a pronunțat în sensul suspendării provizorii, deci cu nesocotirea flagrantă a intereselor creditoarei A. H. .
În plus, cererea de suspendare provizorie nu apare a fi timbrată conform art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 80/2013. În aceste condiții, instanța nu ar fi trebuit să se pronunțe deloc pe suspendarea provizorie a executării silite și, în subsidiar, în cazul în care ar fi considerat că este învestită cu o astfel de cerere, să o respingă ca netimbrată.
În cauză se impune respingerea cererii de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1739/2014 pentru nedepunerea cauțiunii în cuantumul prevăzut de lege.
După cum s-a arătat în cele de mai sus, obiectul derivat al dosarului de executare nr. 1739/2014 este reprezentat de suma de 310.505,88 lei (conform somației cambiale).
Din documentele depuse la dosarul cauzei și comunicate de instanță intimatei nu rezultă că A. P. ar fi consemnat cauțiunea în cuantumul stabilit de art. 718 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor sus-menționate rezultă că depunerea dovezii consemnării cauțiunii reprezintă o cerință sine qua non a cercetării temeiniciei cererii de suspendare a executării silite, motiv pentru care, în lipsa ei, intimata a solicitat respingerea ca atare a cererii de suspendare.
În cauză se impune admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1739/2013.
Potrivit contestației introductive de instanță, A. P. și-a întemeiat cererea de suspendare a executării silite pe dispozițiile art. 718 și urm. Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, dispozițiile „de drept comun” ale Codului de procedură civilă se aplică numai în completarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 58/1934, întrucât titlul executoriu este reprezentat de un număr de 2 Bilete la ordin, motiv pentru care devine aplicabilă cu prioritate legea specială a biletului la ordin, ca „titlu comercial de valoare”.
Potrivit dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934, ,,[instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura”(subl.ns.).
În sensul dispozițiilor de mai sus, suspendarea executării silite ar putea fi dispusă numai în situația în care, în cuprinsul contestației la executare/cererii de suspendare, contestatorul - debitor nu ar recunoaște semnătura și s-ar înscrie în fals.
Or, în cauza de față, (i) contestatoarea și-a recunoscut semnătura și (ii) nu s-a înscris în fals cu privire la semnătura aplicată. Din contră, în cuprinsul contestației la executare apar exclusiv critici de netemeinicie la adresa raportului juridic fundamental dintre A. H. și A. P., critici, așadar, inadmisibile pe calea unei opoziții la executare cambiale.
În sensul celor de mai sus, în jurisprudență și în doctrina de specialitate s-au reținut următoarele:
„Pentru suspendarea executării silite a unui CEC [și a unui bilet la ordin - n.ns.] este necesar ca prin opoziția la executare să se invoce falsitatea semnăturii oponentului de pe fila cec sau să nu se recunoască procura de subscriere a filei CEC”(subl.ns.) ;
„Suspendarea executării silite în cadrul opoziției la executarea biletului la ordin este mult mai rigidă decât cea reglementată în dreptul comun. Condiția specială, raportat la care se poate dispune suspendarea executării silite a biletului la ordin, se regăsește în art. 62 teza a 4-a din Legea nr. 58/1934 și privește strict: nerecunoașterea semnăturii prin înscriere în fals a debitorului sau situația în care acesta nu recunoaște procura. [...]. Prin opoziția la executare pot fi atacate pe fond astfel de titluri executorii. În consecință, intimata a apreciat ca inadmisibilă o cerere în contestație la executare potrivit dreptului comun împotriva biletului la ordin, cu excepția cazului când se atacă doar acte singulare de executare survenite după comunicarea somației. A fortiori, procedura specială exclude incidența prevederilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă. Eventuale apărări de fond împotriva acestor titluri executorii pot fi formulate doar în condițiile legii speciale”.
Prin urmare, raportat la împrejurarea că A. P. nu critică „semnătura, înscriindu-se în fals”, cererea de suspendare a executării silite este lipsită de un element sine qua non de admisibilitate, motiv pentru care intimata a solicitat admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1739/2014, ca inadmisibilă.
În condițiile în care instanța ar trece peste excepțiile de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite.
Cu titlu preliminar, în condițiile în care instanța ar reține că argumentele prezentate de A. H. în secțiunea privind excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite privesc netemeinicia sa, iar nu inadmisibilitatea, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare, având în vedere și argumentele mai sus prezentate (faptul că în cuprinsul cererii de suspendare nu se indică lipsa semnăturii, „înscriindu-se în fals”). În plus, chiar dacă instanța ar analiza criticile aduse de contestatoare în sprijinul cererii de suspendare, acestea sunt neîntemeiate, după cum va demonstra în cele ce urmează.
Din cuprinsul cererii de suspendare reiese că A. P. și-a întemeiat cererea pe următoarele două aspecte: pe de o parte, pe faptul că ar suferi un prejudiciu însemnat prin continuarea executării silite iar, pe de altă parte, pe faptul că A. H. ar trece printr-o perioadă de dificultate financiară.
Or, pentru o eventuală suspendare a executării silite, contestatoarea ar fi trebuit să facă dovada temeinică a (i) văditei temeinicii a contestației la executare, (ii) urgenței, precum și a (iii) prejudiciului iminent, grav.
În cauza de față, contestatoarea nu a făcut dovada elementelor de mai sus, motiv pentru care se impune respingerea cererii de suspendare. Concluzia rezultă o fortiori raportat la faptul că executarea silită este o componentă a procesului civil ce dă esență principiului celerității. Or, de la momentul emiterii Biletelor la ordin (2001-2002) și până la momentul introducerii contestației la executare, A. P. a determinat o . de incidente în calea executării silite, reușind tergiversarea punerii în executare a Biletelor la ordin timp de aproximativ 13 ani.
Dincolo de invocarea propriei turpitudini în tergiversarea executării silite de către contestatoare, aceasta din urmă face referire în cuprinsul cererii de suspendare la anumite dificultăți financiare cu care s-ar confrunta subscrisa A. H..
Or, eventualele dificultăți financiare ale A. H. se datorează tocmai contestatoarei A. P.. Prin neplata sumei de aproximativ 310.000 lei, timp de mai mult de 13 ani, contestatoarea a creat o situație financiară dificilă, împrejurare care s-a transpus și în imposibilitatea onorării corespunzătoare a obligațiilor față de alți parteneri de afaceri ai A. H..
Concret, contestatoarea a motivat cererea de suspendare pe o împrejurare pe care chiar aceasta a determinat-o, devenind pe deplin aplicabil adagiul nemo auditur propriam turpitudem allegans. Având în vedere toate cele de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
În cauza se impune admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea contestației la executare, în condițiile prevăzute de OUG nr. 80/2013.
Cu titlu preliminar, intimata a menționat că nu i s-au comunicat dovezi din care să rezulte consemnarea taxei de timbru aferente pretinsei cereri de suspendare provizorie a executării silite, cererii de suspendare a executării până la momentul soluționării contestației și fondului contestației la executare.
În privința acestui din urmă aspect, contestatoarea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 712 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv „invocă în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu [...]”(subl.ns.).
Așa fiind, potrivit art. 10 Cod procedură civilă din OUG nr. 80/2013, „(1) în materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel: a) cereri pentru învestirea cu formulă executorie a titlurilor, altele decât hotărârile judecătorești, pentru fiecare titlu - 20 lei; [...] (2) în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.
În cazul în care, prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin.2 din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. 1 ”(subl.ns.) .
În cauza de față, contestatoarea nu a depus dovada consemnării unei taxe judiciare de timbru în cuantumul stabilit de dispozițiile art. 10 din OUG nr. 80/2013, coroborate cu cele ale art. 3 lit. f din același act normativ. În aceste împrejurări, contestația la executare apare ca fiind insuficient timbrată, motiv pentru care intimata a solicitat admiterea excepției insuficientei timbrări și, pe cale de consecință, anularea contestației la executare.
În cauză, excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită este neîntemeiată. Din cuprinsul contestației la executare formulate de A. P. rezultă 2 motive pentru care se solicită anularea executării silite: pe de o parte, se invocă prescripția dreptului de a solicita executarea silită iar, pe de altă parte, se arată că A. P. ar fi putut invoca, în raportul juridic fundamental ce a generat emiterea Biletelor la ordin, excepția de neexecutare și încheierea tranzacției (cu privire la acest din urmă motiv, am înțeles să formulăm excepția inadmisibilității contestației la executare - după cum va detalia mai jos).
În privința primei critici, intimata a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În cauză există incidente procedurale care au întrerupt cursul prescripției dreptului de a solicita executarea silită. După cum a anticipat chiar contestatoarea, în cauză sunt incidente cauze care temporizează și întrerup cursul prescripției dreptului de a cerere executarea silită.
Potrivit art. 4052 Cod procedură civilă, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită se întrerupe (i) la data depunerii cererii de executare silită, (ii) la data îndeplinirii oricărui act de executare silită, precum și (iii) la data depunerii cererii de reluare (continuare) a executării silite.
Cu titlu preliminar, intimata a menționat că, urmare a contestațiilor la executare formulate de-a lungul timpului de către A. P. în dosarul de executare nr. 515/2005, executarea silită a fost suspendată judiciar în mod constant.
Potrivit art. 4051 Cod procedură civilă vechi, cursul prescripției (dreptului de a solicita executarea silită - n.ns.) se suspendă „pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță [...]”(subl.ns.). Potrivit aceluiași articol, în caz de suspendare a cursului executării silite, „prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare”.
Așadar, pe toată perioada de suspendare judiciară nu curge nici termenul aferent prescripției dreptului de a solicita executarea silită. Urmare a soluționării dosarului nr._ de către Tribunalul B. (în mod favorabil A. H.), a încetat și măsura suspendării judiciare a executării silite. În vederea identificării exacte a perioadei în care a operat suspendarea prescripției dreptului de a cere executarea silită intimata a solicitat, în probațiune, emiterea unei adrese către B. M. & Ș. prin care să se pună în vedere executorului judecătoresc obligația trimiterii în copie certificată cu originalul a dosarului de executare nr. 515/2015.
Pe lângă împrejurările de suspendare a cursului executării silite (conform celor de mai sus), la nivelul lunii decembrie 2013, intimata A. H. a formulat o cerere de reluare (continuare) a executării silite ca urmare a încetării suspendării prin soluționarea dosarului nr._ de către Tribunalul B. - aspect de natură a întrerupe cursul prescripției.
Concret, intimata a transmis executorului judecătoresc adresa nr.2065/09.08.2013, prin care a solicitat B. M. & Ș. continuarea executării silite, la care a anexat extras de pe portalul instanțelor de judecată referitor la dosarul nr._ .
Prin adresa nr. 3210/17.12.2013, intimata a transmis executorului și hotărârea nr. 657/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, solicitând, deopotrivă, continuarea executării silite împotriva contestatoarei A. P..
În aceeași zi, intimata a revenit cu o nouă adresă - adresa nr. 3212/17.12.2013 - prin care a arătat că în cuprinsul cererilor de continuare a executării silite s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numărul dosarului de executare, arătând că înțelege să se refere expres la dosarul nr. 515/2005 în loc de dosarul nr. 476/2002..
Intimata a subliniat că, atât prin adresa nr. 2065/09.08.2013, cât și prin adresa nr. 3210/17.12.2013, a transmis detalii cu privire la Hotărârea nr. 657/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, astfel încât era evident că solicitările de continuare a executării silite se refereau la dosarul nr. 515/2005.
Așadar, cursul prescripției dreptului de cere executarea silită a fost ultima dată întrerupt, la cererea A. H., prin: adresa A. H. nr.2065/09.08.2013, adresa A. H. nr. 3210/17.12.2013 și adresa A. H. nr. 3212/17.12.2013.
Mai mult decât atât, însuși executorul judecătoresc a transmis, la data de 27.01.2014, o somație către A. P., prin care i-a pus în vedere contestatoarei să se conformeze prevederilor din cele două titluri executorii reprezentând Biletele la ordin din anii 2001 și 2002 și să facă plata către A. H. (așadar, încă un act de executare întreruptiv de prescripție, efectuat, de această dată, la inițiativa executorului judecătoresc.
Prin urmare, contrar celor susținute în cuprinsul contestației la executare, în cauză există multiple cauze de suspendare și, respectiv, întrerupere a cursului prescripției dreptului de a solicita executarea silită, motiv pentru care se impune respingerea excepției invocate de A. P. pe calea contestației la executare. Contrar susținerilor contestatoarei, intimata nu a renunțat niciodată la executarea silită.
Prin contestația introductivă de instanță, A. P. insinuează că A. H. ar fi renunțat la cererea de executare silită. Or, intimata nu a formulat niciodată un astfel de act de dispoziție.
Potrivit dispozițiilor art. 3715 Cod procedură civilă, executarea silită încetează, într-adevăr, prin cererea de renunțare formulată expres și fără echivoc de către creditoare.
Or, prin adresa nr. 1510/03.10.2014, A. H. a solicitat de la executorul judecătoresc copii conforme cu originalul ale dosarelor de executare nr. 476/2002 și nr.515/2005, titlurile executorii, „precum și orice alte înscrisuri necesare în vederea punerii în executare a acestora”, iar nu încetarea executării silite.
Solicitarea de documente din dosarul de executare nu poate echivala, sub nicio formă, cu actul de dispoziție constând în încetarea executării silite, cu efecte atât de grave asupra patrimoniului contestatoarei. Concluzia este cu atât mai pertinentă cu cât executarea silită este supusă principiului formalismului, iar actele de executare nu pot fi interpretate m extenso, peste litera lor.
Prin urmare, nu poate fi primită teza contestatoarei, în sensul că A. H. ar fi depus în fața executorului judecătoresc o cerere de renunțare la executare, motiv pentru care se impune respingerea excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată pe calea contestației la executare.
În cauză se impune respingerea ca inadmisibilă a contestației la executare. Potrivit celor menționate mai sus, un al doilea motiv de contestație la executare indicat de către contestatoare ar fi grefat pe raportul juridic fundamental care a ocazionat emiterea Biletelor la ordin. Concret, contestatoarea a indicat faptul că tranzacția intervenită între părți ar produce efecte contrare celor indicate de către A. H. și că A. P. ar fi fost în măsură să invoce excepția de neexecutare. Or, aceste motive nu sunt admisibile într-o contestație ca cea de față, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Aspecte generale. Contestatoarea a formulat acțiunea cu nesocotirea prevederilor legii speciale.
Potrivit dispozițiilor legale, prin contestația la executare se invocă exclusiv motive de nelegalitate intrinsecă a actelor de executare contestate. Or, în speță, sub pretextul atacării unor acte de executare silită, contestatoarea a încercat obținerea unei hotărâri care să analizeze fondul juridic obligațional care stă la baza titlului executoriu. Această împrejurare este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 58/1934: art. 62: ,,[î]n termen de 5 zile de la comunicarea somațiunii, debitorul poate face contestație la executare; art. 63: ,,[î]n procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19 ; art.2: „[titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent nu are valoarea unei cambii, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează: Cambia fără arătarea scadenții este socotită plătibilă la vedere. În lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată și, în același timp, loc al domiciliului trasului. Cambia care nu arată locul unde a fost emisă se socotește semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului. Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei o va putea prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri”; art. 19: „[persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului” (subl.ns.).
În raport de cele de mai sus, contestația la executare demarată de debitorul executat în baza unor titluri de comerț de valoare nu poate invoca decât nulitatea titlului pus în executare, pe baza unor lipsuri formale reglementate de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 58/1934, ori pe baza nerecunoașterii semnăturii personale de pe titlurile de comerț de valoare în cauză.
Or, în cauza de față, niciuna dintre apărările de mai sus, care reprezintă o condiție sine qua non, de admisibilitate a acțiunii, nu se regăsește în contestația la executare inițiată de către A. P.. Cum acțiunea nu satisface cerințele de admisibilitate, fiind depusă extra legem, se impune admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea contestației la executare ca inadmisibilă.
Temeinicia excepției inadmisibilității contestației la executare. A. P. a nesocotit caracterul special al Legii nr. 58/1934 în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legea nr. 58/1934 prevede dispoziții speciale în privința executării biletului la ordin. Chiar emiterea și avalizarea biletelor la ordin care fac obiectul derivat al dosarului de executare nr. 1739/2014 a reprezentat garanția punerii în executare a sumei acolo indicate, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.58/1934, în cadrul unei proceduri execuționale simplificate, derogatorii de la procedura comună (specialia gener.alibus derogant). Pe calea contestației la executare, A. P., cu ignorarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 58/1934, invocă aspecte ce țin de fondul raportului juridic obligațional fundamental dintre intimată și A. P..
Calea prevăzută de Legea nr. 58/1934 reprezintă „o procedură simplificată, care evită procesul judiciar și executarea silită în temeiul unei hotărâri judecătoresc obținute ca urmare a procesului. într-adevăr, pe calea executării cambiale, posesorul cambiei trece direct la executare în temeiul cambiei, care are valoarea de titlu executoriu. Posesorul cambiei are libertatea alegerii uneia dintre căile legale de valorificare a drepturilor cambiale. De cele mai multe ori, el va prefera executarea cambială, deoarece este o cale mai scurtă, mai rapidă și deci mai puțin costisitoare [...]. A se vedea Decizia comerciala nr. 87 din 28.02.2008 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială, publicată în Buletinul Jurisprudenței din 2008 la Editura Universul Juridic, depusă în Anexa nr. 8 la prezenta întâmpinare.
O executare cambială se poate face numai în baza unei cambii care este valabilă sub aspect formal. [...] Instanța judecătorească trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor formale ale cambiei, scadenta cambiei, precum și dacă au fost efectuate acte de conservare a drepturilor cambiale []. Caracterul autonom al obligațiilor cambiale face ca posibilitățile de apărare ale debitorului să fie mai limitate decât în dreptul comun. într-adevăr, deoarece dreptul dobândit în temeiul cambiei are caracter autonom, el nu va fi însoțit de excepțiile raportului cambial anterior” (subi.ns.) .
Legea procesual - civilă generală a prevăzut expres obligația respectării dispozițiilor legii speciale în cuprinsul art. 712 Cod procedură civilă, potrivit căruia: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea [ Legea nr. 58/1934 - n.ns.1 nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”(subl.ns.).
În cazul de față, Legea nr. 58/1934 a prevăzut o cale procedurală specifică pentru desființarea titlului executoriu și care, la rândul său, se limitează la lipsuri formale, iar nu de fond, ale biletelor la ordin.
În acest din urmă sens, în jurisprudență și literatura de specialitate s-au reținut următoarele: „Câtă vreme Legea nr. 58/1934 reglementează instituția opoziției la executare pentru excepțiile de nulitate ale titlului cambial, aspectele referitoare la titlul cambial exced cadrului specific unei contestații la executare si prin urmare sunt inadmisibile în raport de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă care permite invocarea apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”2]; „[...] față de dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, opoziția la executare fiind reglementată expres prin legea specială, apare ca inadmisibilă contestația la executare care vizează aspecte de fond împotriva biletului la ordin. În concret, art. 399 Cod procedură civilă instituie dreptul debitorului de a ataca pe fond titlurile executorii care nu au fost emise de către o instanță judecătorească. D. urmare, calea de atac împotriva biletelor la ordin și cambiilor (care nu sunt titluri executorii emise de către o instanță judecătorească, ci doar acte cărora legea le conferă acest caracter) nu poate fi fundamentată pe prevederile Codului de procedură civilă atâta timp cât există procedura specială reglementată de art. 62 și urm. din Legea nr.58/1934” ; „în cadrul contestației la executarea silită, privitoare la biletul la ordin (sau a cambiei), este exclusă incidența prevederilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă [actualul art. 712 alin.2 Cod procedură civilă - n.ns.] Eventuale apărări de fond împotriva acestor titluri executorii pot fi formulate doar în condițiile legii speciale. Drepturile și obligațiile rezultate din cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a determinat (raportul juridic fundamental)”.
În cauza de față, contestația la executare formulată de către contestatoare este inadmisibilă prin raportare la faptul că A. P. (i) nu a înțeles să formuleze calea specifică de desființare a biletelor la ordin, prevăzută de Legea nr.58/1934 și (ii) nu a invocat aspecte de nelegalitate formală a biletelor la ordin, în accepțiunea art. 63 din Legea nr. 58/1934, contestatoarea chiar recunoscând semnătura și validitatea formală a biletelor la ordin, motiv pentru care se impune admiterea excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea ca atare a contestației la executare.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, ad absurdum, instanța va trece peste excepțiile de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În condițiile în care, ad absurdum, instanța va reține că, în raport de criticile reale ale contestatoarei, acțiunea introductivă de instanță este admisibilă, intimata a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În esență, pentru ca instanța să respingă excepția inadmisibilității, aceasta ar trebui să rețină criticile formulate de A. P. „pe fondul contestației” ca referindu-se la însuși titlul executoriu reprezentat de cele două Bilete la ordin.
Or, contestația la însuși titlul executoriu este prescrisă de peste 9 ani, titlul executoriu fiind comunicat contestatoarei încă din anul 2001, respectiv, din anul 2002. în plus, legalitatea Biletelor la ordin a fost confirmată în mai multe dosare de contestație la executare.
În cauză se impune admiterea excepției nulității ultimului capăt de cerere privind anularea „celorlalte acte de executare”, pentru lipsa obiectului cererii, prin raportare la dispozițiile art. 194 lit. c Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 196 alin.1 Cod procedură civilă.
În cadrul ultimului capăt de cerere, A. P. a solicitat „anularea celorlalte acte de executare”. Instanța urmează să constate că obiectul ultimului capăt de cerere nu este determinat, sancțiunea ce intervine ex lege fiind nulitatea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, reclamantul are obligația de a indica obiectul concret al cererii. Conform dispozițiilor art. 196 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde obiectul cererii este nulă, fiind vorba de o nulitate necondiționată.
După cum a reținut doctrina de specialitate, „[sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării elementelor vizând [...] obiectul cererii [...] este nulitatea cererii de chemare în judecată, condiționată de existența unei vătămări procesuale, a cărei existență este prezumată relativ de lege”.
Cu privire la înțelesul noțiunii de „obiect juridic”, doctrina a reținut că „[obiectul acțiunii civile îl constituie protecția dreptului civil sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiției. El se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit: la cererea de chemare în judecată, reprezintă pretenția concretă a reclamantului" (subl. ns.).
În cauza de față, contestatoarea nu a identificat „pretenția concretă”, adică obiectul din cuprinsul celui de-al patrulea capăt de cerere. Mai exact, A. P. nu a indicat cu exactitate care sunt „celelalte acte de executare” pe care înțelege să le conteste pe calea prezentei acțiuni.
Or, prin neindicarea obiectului juridic al celui de-al patrulea capăt de cerere, contestatoarea vatămă dreptul la apărare al subscrisei, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 196 alin.1 Cod procedură civilă, se impune admiterea excepției nulității acestui ultim capăt de cerere
Intimata a menționat că, în măsura în care contestatoarea înțelege să își precizeze cererea de chemare în judecată, aceasta își rezervă dreptul de a-și completa în mod corespunzător apărările și de a invoca noi excepții, după caz.
Având în vedere toate cele de mai sus, intimata a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă, precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire pe parcursul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, adresa nr.2065 din data de 09.08.2013, adresa nr.258 din data de 17.09.2013, adresa nr.3210 din data de 17.12.2013, adresa nr.3212 din data de 17.12.2013, adresă către B. M. și Ș., formulată de intimată în dosarul de executare nr.515/2005, email, decizia civilă nr.657/R/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, somație din data de 27.01.2014, proces verbal încheiat la data de 27.01.2014, practică judiciară.
Prin incheierea pronuntata la data de 21.01.2015 instanta a dispus suspendarea proviozorie a executarii silite in conformitate cu prevederile art. 718 alin. 7 din codul de procedura civila-fila 229 si urmatoarele.
La termenul de judecată din data de 18.03.2015, contestatoarea a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate, înlăturarea susținerilor părții adverse și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
Prin incheierea interlocutorie pronuntata la data de 25.03.2015 – fila 324, instanta a respins exceptiile insuficientei timbrari, a inadmisibilitatii contestatiei la executare si a nulitatii ultimului capat de cerere, invocate de intimata prin intampinare, ca neintemeiate.
Prin compartimentul registratură, la data de 20.03.2015, intimata a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de înscrisuri în copie.
La data de 25.03.2015, prin faxul instanței, contestatoarea a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate.
Urmare solicitării instanței, la data de 17.04.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați M. și Ș. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.515/2005 (filele 1-144).
Partile au administrat in cauza proba cu inscrisuri.
La termenul de judecată din data de 22.04.2015, contestatoarea a depus la dosar în copie, sentința civilă nr.1847/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași și extras de pe portalul Judecătoriei Călărași cu privire la dosarul nr._ .
La același termen de judecată, intimata a depus la dosar în copie, contract de tranzacție, decizia comercială nr.634/15.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a comercială, decizia nr.4116/14.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a civilă.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentinta civila nr.3286/06.05.2015, Judecatoria sector 6 Bucuresti, a respins excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, ca neîntemeiată, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, care reprezinta principalul motiv al contestatiei la executare invocat de contestatoare, instanța reține următoarele:
Contestatoarea a emis in beneficiul intimatei doua bilete la ordin, respectiv biletul la ordin emis la 03.10.2001 pentru suma de 1._ lei și biletul la ordin emis la 28.03.2002, în valoare de 45.923,74 de lei, in garantarea contractelor de vanzare cumparare incheiate intre parti nr. 628/2002 si respectiv, nr. 1818/3.10.2001, biletele la ordin fiind titluri executorii in conformitate cu prevederile art. 106 din Legea nr. 58/1934. Termenele de scadenta ale acestora, ca date de începere a curgerii termenului de prescriptie potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, in vigoare la momentul inceperii termenului de prescriptie si prin raportare la prevederile att. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a codului civil, au fost 31.07.2002 si 1.09.2002.
Prima executare silită in baza biletelor la ordin astfel emise a fost demarată de creditoare prin cererea de executare silita formulata la data de 20.11.2002 - primul act de executare care întrerupe termenul de prescriptie, în dosarul de executare 476/2002 al B. M. și Ș., cu privire la care, prin sentința civilă nr.3793/01.11.2004 pronuntata de Judecatoria Calarasi – fila 13, s-a constatat perimarea executării silite, fiind incidente astfel prevederile art.405 ind. 2 din codul de procedura civila din 1865 potrivit carora „prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea” .
In acest sens, instanta retine ca, ulterior inceperii executarii silite in dosarul nr. 476/2002, la data de 25.04.2003 părtile au încheiat contractul de tranzacție nr. 683 (al doilea act intrerupator de prescriptie prin recunoasterea datoriei de catre contestatoare) prin care acestea au hotarat stingerea tuturor litigiilor avand ca obiect pretentii, dispute, majorari si penalitati, creditoarea renuntand la dreptul de a mai solicita executarea contractelor de vanzare cumparare mentionate anterior, in conditiile in care debitoarea va vira in contul creditoarei suma de_ rol, partile declarand expres ca au lichidat definitiv orice pretentii decurgand din cele doua contracte de vanzare cumparare, ligiile fiind astfel solutionate. Ca atare, creditoarea nu a mai intreprins alte acte de executare silita in dosarul nr. 476/2002, aspecte retinute si prin Decizia comerciala nr. 634/15.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia a V a comerciala-fila 445, executarea silita fiind perimata, dupa cum s-a aratat anterior.
Ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate prin tranzactie de catre debitoare, creditoarea a formulat a doua cerere de executare silită la data de 28.03.2005 – al treila act de executare care a intrerupt prescriptia, constituind obiectul dosarului de executare silită nr.515/2005 al B. M. si S., cu privire la care, în mod similar, s-a constatat perimarea executării silite, fiind incidente dispozitiile art. 405 ind. 2 ultima teza din codul de procedura civila din 1865.
Analizând actele din dosarul de executare nr.515/2005, rezultă că la 12.12.2005, Judecătoria Călărași a încuviințat începerea executării silite la cererea creditoarei A. H. SRL împotriva debitoarei A. P. SA, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de două bilete la ordin emise de contestatoare la 03.10.2001 și 28.03.2002, in garantarea contractelor de vanzare cumparare incheiate intre parti nr. 628/2002 si respectiv, nr. 1818/3.10.2001, până la concurența sumei de 310.505,88 de lei.
În acest sens, a fost emisă somația de executare la 19.02.2005, urmată de alte acte de executare, pentru ca ulterior, prin sentința civilă nr.698/21.03.2006 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de debitoare, cu consecința anulării executării silite în dosarul nr.515/2005 al B. M. și Ș. care a constatat suspendată executarea silită prin procesul verbal întocmit la 27.04.2006.
Prin decizia civilă nr.657/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul B., a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.698/21.03.2006 a Judecătoriei Călărași, în sensul casării sentinței atacate, creditoarea formulând cerere de reluare a executării silite în dosarul de executare nr.515/2005 la data de 28.01.2013.
Din considerentele sentinței civile nr.698/21.03.2006 a Judecătoriei Călărași, rezultă că motivul admiterii contestației a fost existenta unui impediment la executarea biletelor la ordin, față de încheierea de către părți anterior încuviințării executării silite a contractului de tranzacție nr.683/25.04.2003, prin care au înțeles să tranzacționeze cu privire la drepturile și obligațiile reciproce, ca atare părțile au înțeles să-și rezolve diferendele sociale existente la momentul încheierii convenției, astfel că, reținând caracterul extinctiv al tranzacției în baza disp. art.1711 din Cod civil, instanța a reținut că părțile nu mai pot formula din nou pretenții cu privire la drepturile stinse sau recunoscute de aceștia prin tranzacție, instanța constatând că în aplicarea principiului disponibilității părțile și-au exprimat voința de a stinge obligațiile anterioare încheierii contractului de tranzacție.
În considerentele deciziei civile nr. 657/12.06.2013 a Tribunalului B., prin care a fost admis recursul declarat de creditoare, iar pe fond respinsă ca neintemeiata contestația la executare în dosarul de executare nr.515/2005, instanța de control judiciar a reținut că prin decizia comercială nr.634/15.12.2010 au fost admise apelurile părților împotriva sentinței comerciale nr._/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii excepției prescripției ca neîntemeiată, admiterea în parte a acțiunii in rezoluțiunea contractului de tranzacție nr.683/2003, hotărârea fiind irevocabilă prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14.12.2011, prin decizia nr.4116.
Ca atare, Tribunalul B. a apreciat că recursul se impune a fi admis din perspectiva faptului că, contractul de tranzacție pe care instanța de fond (Judecătoria Călărași) și-a fundamentat soluția, a fost desființat, fără a aduce critici hotărârii de fond din perspectiva interpretării clauzelor si efectelor contractului de tranzacție asupra dreptului creditoarei de a executa biletele la ordin.
Din această perspectivă, instanta retine ca, de vreme ce în privința executării biletelor la ordin exista un impediment decurgând din încheierea contractului de tranzacție, termenul de prescripție a început să curgă nu de la data formulării cererii de executare silită când, potrivit motivațiilor din sentința civilă nr.698/2006 a Judecătoriei Călărași, exista un impediment la executare, necriticat de către instanța de control judiciar, ci de la data pronuntarii deciziei nr.4116/14.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cand hotararea prin care a fost dispusa rezolutiunea contractului de tranzactie, interpretat de instanta ca avand valoarea unei condiții suspensive (executarea obligațiilor din contractul de tranzacție) afecta dreptul creditoarei de a solicita executarea silita, a ramas definitiva. Ori, debitoarea nu ar putea susține că intimata creditoare ar beneficia de două termene de prescripție pentru aceeași obligație de plată, de vreme ce ea însăși recunoștea contractului de tranzactie, prin motivele contestatiei la executare introduse la 16.01.2006, efectele unei conditii suspensive in executarea biletelor la ordin, contestand la data formulării cererii de executare silită caracterul executoriu al titlurilor de valoare.
Prin sentința civilă nr.1847/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost constatată perimată executarea silită în dosarul de executare silită nr.515/2005 la B. M. și Ș., apreciindu-se că în raport de dispozițiile art.389 Cod procedură civilă din 1865, data pronunțării deciziei civile nr.657 a Tribunalului B., 12.06.2013, ultima zi de formulare a cererii de reluare a executării silite potrivit art.101 alin.3 din vechiul Cod procedură civilă, era 12.12.2013, reținându-se că cererea formulată de creditoare la 17.12.2013 nu a întrerupt termenul de perimare, întrucât cererea viza un alt dosar de executare, respectiv 476/2002, vizând aceleași părți. Instanța a mai reținut că, chiar dacă ar fi fost vorba de eroare materială cu privire la numărul dosarului de executare strecurată în cererea creditoarei de reluare a executării silite formulată la 17.12.2013, aceasta a fost formulată oricum după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru creditor pentru a împiedica perimarea executării silite. Hotărârea astfel pronunțată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.17/30.01.2015 a Tribunalului Călărași.
Pe de alta parte, la data de 13.09.2006 creditoarea a formulat cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi sub nr._ (introducerea cererii fiind in mod evident determinata de considerentele sentinței civile nr.698/21.03.2006 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ prin care a fost admisa contestatia la executare formulata de debitoare, considerente ce au fost expuse anterior), prin care a solicitat rezolutiunea contractului de tranzactie nr. 683/2003, cererea fiind admisa, dupa mai multe cicluri procesuale, prin Decizia comerciala nr. 634/15.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia a V a comerciala, irevocabila prin Decizia nr. 4116/14.12.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie-sectia a II a civila-f.449.
La data de 15.12.2014, creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită în temeiul disp. art.663 din noul Cod procedură civilă, solicitând executarea silită împotriva debitoarei A. P. SA, în baza acelorași titluri executorii reprezentate de biletul la ordin emis de debitoare la 03.10.2001 pentru suma de 1._ lei și biletul la ordin emis la 28.03.2002, în valoare de 45.923,74 de lei, pana la concurenta sumei de 310.505,88 de lei, creditoarea solicitând executarea silită prin toate modalitățile de executare.
La data de 15.12.2014, executorul judecătoresc D. B. a admis cererea și a încuviințat executarea silită în dosarul de executare 1739/2014, apreciind că nu există nici un impediment la executare din perspectiva dispozițiilor art.665 din Codul de procedură civilă, fiind emisă somația cambială din 16.12.2014, prin care debitoarea a fost somată ca în termen de 5 zile de la comunicare să plătească creditoarei suma de 310.505,88 de lei, reprezentând obligație de plată rezultată din cele două titluri executorii menționate anterior.
Instanța de fond a analizat dacă în raport de momentul de incepere a termenului de prescriptie si in raport de cauzele de intrerupere/suspendare a termenului de prescriptie rezultate din actele întreprinse de parti, dreptul de a solicita executarea silită s-a prescris în raport de dispozițiile art.17 din Decretul nr.167/1958 sub imperiul căruia a început să curgă termenul de prescripție.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 6 raportat la art. 7 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executoriu se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani.Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita. Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul.
Totodata, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 – “Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act incepator de executare.
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea. Coroborat cu prevederile art.17 din acelasi act normative “Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
In cazul cind prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printru-un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cit timp hotarirea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pina la indeplinirea ultimului act de executare.
Corelativ în dreptul procesual instanta retine incidenta prevederilor art. 405 din codul de procedura civila din 1895 aplicabil la data inceperii executarii silite in dosarul nr. 515/2005 potrivit carora “ Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie” raportat la art. 4051 – 4052 din codul de procedura civil adin 1865 –“ Cursul prescripției se suspendă: a)în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune; b) pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent; c) atâta timp cât debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire; d) în alte cazuri prevăzute de lege. După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare. Cursul prescripției se întrerupe: a)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege. După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Prin decizia nr. 1475/29.04.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie sectia comerciala in al doilea ciclu procesual al litigiului purtat intre parti avand ca obiect rezolutiunea contractului de tranzactie, analizand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata debitoare, contestatoare in prezenta cauza, instanta suprema a retinut ca “din interpretarea art. 16 din Decretul nr. 167/1958 rezulta că legiuitorul consacră trei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive, cauze care vizează fie prescripția executării dreptului la acțiune în justiție - respectiv, cauzele prevăzute la litera b), fie prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită - respectiv, cazul de la litera c), fie ambele feluri de prescripție extinctivă - cazul prevăzut la lit. a).Ca atare, recunoașterea făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă, în speță, intimata-pârâtă, este caz de întrerupere atât a cursului prescripției dreptului la acțiune, cât și a prescripției dreptului de a cere executarea silită.Totodată se reține că alineatul final al art. 16 din Decretul nr. 167/1958 vizează exclusiv cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute la lit. b) și c),recunoașterea, ca act unilateral de voință neputând fi anulată, respinsă sau perimată și nici retractată de cel care a făcut-o.
Față de interpretarea textelor de lege făcută în precedent, Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a textului art. 16 din Decretul nr. 167/1958, reținând că recunoașterea pârâtei a fost făcută printr-un proces-verbal de executare care s-a perimat făcând astfel confuzie între actul începător de executare - procesul-verbal de executare, și recunoașterea debitorului, ca acte juridice diferite și, deci, cu regim juridic diferit din perspectiva cauzelor de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de textul de lege menționat. ....Prin urmare, simpla constatare a faptului că declarația de recunoaștere a debitorului este neechivocă și explicită este suficientă pentru a se reține aplicarea cazului de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, nemaifiind necesară analiza cursului urmat de actul de executare - în ipoteza în care o atare recunoaștere expresă este dată printr-un act de executare, în sensul analizei condițiilor impuse de art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că în afara procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 13 aprilie 2006 în Dosarul de executare nr. 476/2002, recurenta-reclamantă a invocat și a supus atenției instanțelor de fond și contestația la executare formulată de intimata pârâtă în Dosarul nr. 3197/2005 al Judecătoriei Călărași, contestație în care s-a acordat prim termen la data de 15 septembrie 2005, act juridic în cadrul căruia intimata a recunoscut obligațiile înscrise în contractul de tranzacție nr. 683 din 25 aprilie 2003.....Ca atare acest înscris valorează recunoaștere în sensul art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, neputând fi reținută apărarea intimatei în sensul că nu se face referire la actul recunoscut, având în vedere că recunoașterea vizează expres obligațiile din contractul de tranzacție din 25 aprilie 2003.”
În consecință, Înalta Curte de Casatie si Justitie a acordat contestatiei la executare formulate de catre debitoare la data de 16.01.2006 valoarea unui act de recunoastere a obligatiilor asumate prin contractul de tranzactie, obligatii care vizeaza implicit sumele garantate prin biletele la ordin emise, recunoastere care a produs efecte independent de perimarea executarii silite constatata in dosarul nr. 515/2005, asa cum a statuat prin interpretare însăși instanța suprema.
In atare situatie, sunt incidente prevederile art. 17 alin. ultim care dispune ca „In cazul cind prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printru-un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cit timp hotarirea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pina la indeplinirea ultimului act de executare.
Astfel, avand in vedere ca termenul de prescriptie a fost intrerupt la data de 13.04.2005 (procesul verbal din 13.04.2005 emis de B. M. si S., act careia instanta suprema i-a acordat valoarea si efectele unui act de recunoastere a datoriei de catre debitoare) si din nou la data de 16.01.2006, data formularii contestatiei la executare de catre debitoare, rezulta ca un nou termen de prescripție de 3 ani se împlinea la data de 16.01.2009.
În interiorul termenul de prescripție astfel calculat, la 27.04.2006, a intervenit procesul verbal de suspendare a executării silite în dosarul nr.515/2005 (potrivit 4051 din codul de procedura civil adin 1865 –“ Cursul prescripției se suspendă: .... b) pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de alt organ jurisdicțional competent), suspendare care a încetat la 12.06.2013, data pronuntarii deciziei date in recurs de Tribunalul B., in sensul admiterii recursului declarat impotriva hotararii judecatoresti pronuntate de Judecatoria Calarasi si mentinerii actelor de executare silita in dosarul de executare nr. 515/2005.
Ca atare, întrucât între data de 16.01.2006 și 27.04.2006, au curs 99 de zile din termenul de prescriptie, când prescripția a fost suspendată, termenul de prescripție urmează a fi calculat în continuare de la 12.06.2013, iar până la 14.12.2014, când creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită, a mai curs un termen de un an și 30 de zile, în total, la data de 14.12.2014, termenul de prescripție era de 1 an și 129 de zile. La acest calcul, instanța a avut în vedere dispozițiile art.4051 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de către instanță, prescripția reluându-și cursul după încetarea suspendării, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.
Ori, de vreme ce prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Călărași la 21.03.2006 a fost admisă contestația la executare, fiind anulate actele de executare în dosarul nr.515/2005, hotărârea nefiind însă irevocabilă, instanța apreciază că, cursul prescripției a fost suspendat până la pronunțarea deciziei Tribunalului B. în 12.06.2013, ocazie cu care a fost tranșat irevocabil litigiul dintre părți, fiind evident că între perioada scursă între pronunțarea hotărârii de fond și a celei a instanței de control judiciar, creditoarea nu putea intreprinde alte acte de executare silită avand in vedere motivul admiterii contestatiei – existenta unui impediment la executare care a impiedicat creditoarea sa efectueze în mod legal alte acte de executare.
Pe de alta parte, chiar daca si o doua cerere de executare silita a fost constatata ca fiind perimata, nefiind astfel întreruptiva de prescriptie, instanta apreciaza ca dreptul creditoarei de a cere executarea silita in temeiul biletelor la ordin ca a fost afectat de o conditie suspensiva prin efectul incheierii de catre parti a contractului de tranzactie din data de 25.04.2003, vointa reala a partilor fiind in acest sens si rezultand din actele de procedura, in sens material si procesual, efectuate dupa incheierea contractului de tranzactie, astfel cum au fost expuse anterior.
Astfel, indepentent de executarea silita derulata de creditoare, instanta apreciaza ca prin contractul de tranzactie incheiat intre patrti la 27.04.2013 contestatoarea a recunoscut obligatia de plata decurgand din bilelele la ordin emise, act de recunoastere care intrerupe prescriptia dreptului de a cere executarea silita a biletelor la ordin, drept care a fost afectat de o conditie suspensiva prin încheiarea tranzactiei, fiind incidente prevederile art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 – „Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul.”
Ori din aceasta perspectiva conditia a fost indeplinita la data de 14.12.2011 cand Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat cu caracter irevocabil rezolutiunea tranzactiei incheiate intre parti, pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de contestatoare prin tranzacție, astfel ca, și din această perspectivă, cererea de executare silita a fost formulata de creditoare la data de 15.12.2014, in ultima zi a termenului de prescriptie prevazut de art. 405 ind. 1 din codul de procedura civila.
Pentru toate aceste motive, instanta a respins excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, ca neîntemeiată, pe cale de consecinta, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, celelalte motive invocate de contestatoare vizand fondul raporturilor juridice încheiate între parti în baza contractului de tranzactie, transate prin hotarare irevocabila si inadmisibile a fi invocate pe calea contestatiei la executare fata de prevederile art. 712 alin. 1 din codul de procedura civila, modalitatea de repunere a partilor in situatia anterioara fiind evident, tot o chestiune legata de fondul cauzei.
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Impotriva acestei sentinte, a formulat apel contestatoarea A. P. SA, solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate in sensul admiterii contestatiei la executare, anularea executării silite, precum și a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 1739/2014 al B. M. si S..
In motivarea apelului, apelanta sustine ca, esential in legătură cu aceasta executare este dacă termenul de prescripție a fost sau nu întrerupt si, implicit dacă creditorul mai putea începe o a treia executare silita după ce primele doua executări silite începute de acesta au fost încheiate prin perimare.
Instanța retine corect la pg.21 din sentința faptul ca atât pentru prima executare începută în dosarul 476/2002, cât și pentru a doua executare începută în dosarul 515/2005 sunt incidente prevederile art.405 ind.2,teza a doua din V.C.proc.civ., ca urmare a soluției de perimare.
In continuare instanța retine un fapt fără relevanta juridica, respectiv faptul ca B. M. și S. a constatat suspendata executarea silita prin Procesul-verbal întocmit la 27.04.2006; este subliniata de instanța aceasta reținere, desi ceea ce a constatat executorul nu are niciun fel de efect pentru ca, mai înainte ca acesta sa constate ca fiind suspendata executarea silita, Judecătoria Călărași s-a pronunțat definitiv prin sentința 698/21.03.2006 în sensul ca a admis contestația la executare și a anulat executarea silita, așa cum chiar instanța de fond din prezentul dosar a reținut la pg.20, pgf final;
Prin urmare, câtă vreme printr-o hotărâre definitiva a fost anulata executarea silita este evident ca la mai puțin de o luna de zile de la pronunțarea acestei soluții, executorul judecătoresc nu mai avea ce sa suspende.
In continuare, în pgf 1, 2 și 3 din sentința, instanța retine faptul ca Tribunalul B. a admis recursul pârtii adverse în raport de împrejurarea ca hotărârea prin care a fost rezolutionat contractul de tranzacție nr. 683/2003 a rămas irevocabila prin Decizia ICCJ 4116/14.12.2011.
Retine instanța de fond faptul ca impedimentul la executare în raport de care a fost admisa în fond contestația debitoarei, prin sentința 698/21.03.2006 pronunțata de Judecatoria Călărași, a fost faptul ca anterior încuviințării executării silite părțile au încheiat contractul de tranzacție nr.683/25.04.2003 și pentru ca acest contract a fost rezolvit de instanța, atunci în mod firesc a fost admis recursul pârtii adverse, pentru ca impedimentul la executare a fost înlăturat.
Toate reținerile instanței de până la acest moment nu au nicio legătură cu esența problemei în discuție pentru ca disputa dintre parti este alta, respectiv aceea ca partea adversa nu mai este în termenul de prescripție pentru a începe o noua executare silita (a treia), în condițiile în care în executarea silita ce se afla pe rol în dosarul 515/2005 a solicitat continuarea executării silite cu depășirea termenului prevăzut de lege astfel încât Judecătoria Călărași și ulterior, Tribunalul Călărași au dispus în sensul ca s-a perimat executarea silita în dosarul 515/2005 si, prin urmare, niciun act din acest dosar de executare nu mai poate avea efect întreruptiv de prescripție.
Este greșita reținerea instanței de la fila 22 pgf 4, în sensul ca ar avea relevanta faptul ca prin recursul ce a fost admis de Tribunalul B. acesta nu "aduce critici hotararii de fond din perspectiva interpretării clauzelor și efectelor contractului de tranzacție, asupra dreptului creditoarei de a executa biletele la ordin".
Sustine ca este greșita aceasta reținere pentru ca instanța de fond la pgf 5 al paginii 22 din sentința, arata ca "din aceasta perspectiva instanța retine ca devreme ce în privința executării biletelor la ordin exista un impediment decurgând din încheierea contractului de tranzacție, termenul de prescripție a început sa curgă nu de la data formulării cererii de executare silita când, potrivit motivațiilor din sentința 698/2006 a Judecătoriei Călărași, exista un impediment la executare, necriticat de instanța de control judiciar, ci de la data pronunțării deciziei nr.4116/14.12.2011 a ICCJ, când hotărârea prin care a fost dispusa rezolutiunea contractului de tranzacție, interpretat de instanța ca având valoarea unei condiții suspensive (executarea obligațiilor din contractul de tranzacție) afecta dreptul creditoarei de a solicita executarea silita, a rămas definitiva.
Or, debitarea nu ar putea susține ca intimata creditoare ar beneficia de doua termene de prescripție pentru aceeași obligație de plata, de vreme ce ea însăși recunoștea contractul de tranzacție, prin motivele contestației la executare introduse la 16.01.2006, efectele unei condiții suspensive în executarea biletelor la ordin, contestând la data formulării cererii de executare silite caracterul executoriu al titlurilor de valoare".
Nu poate fi privita necritic argumentația instanței de fond citata mai sus pentru următoarele considerente:
- în primul rând, instanța se contrazice reținând ca termenul de prescripție nu a început sa curgă la data formulării cererii de executare silita (in dosarul 515/2005, n.n.) ci la data pronunțării deciziei ICCJ de rezolvire a tranzacției, pentru ca la pgf 5 de la pag.21, instanța a reținut expres: "a doua cerere de executare silita la data de 28.03.2005 - al treilea act de executare care a întrerupt prescripția constituind obiectul dosarului de executare silita 515/2005".
- în al doilea rând, trecând peste reținerea contradictorie a instanței, nu este corecta motivația în sensul ca ar fi avut valoarea unei condiții suspensive executarea obligațiilor din contractul de tranzacție și ca tranzacția în sine "afecta dreptul creditoarei de a solicita executarea silita", în condițiile în care a continuat executarea silita începută în urma cererii de executare silita formulata la data de 16.01.2006 în dosarul 515/2005; faptul ca executarea silita în dosarul respectiv a fost constata ca fiind perimata este doar din cauza faptului ca partea adversa a formulat cerere de continuare a executării silite cu depășirea termenului de 6 luni, așa cum a reținut Judecătoria și Tribunalul Călărași; dacă reținerea instanței de fond din prezenta pricina ar fi corecta atunci Tribunalul B. nu ar fi putut sa admită recursul și sa mențină o executare silita începută în anul 2006 în condițiile în care nu ar fi curs termenul de prescripție, pentru ca nu poate exista dreptul la executare silita decât dacă în același timp curge și termenul de prescripție împotriva creditorului ce deține dreptul respectiv.
Susținerea de mai sus demonstrează și o alta reținere a instanței, respectiv aceea ca debitoarea nu ar beneficia de doua termene de prescripție pentru aceeași obligație de plata.
Niciodată efectul tranzacției nu a avut efect suspensiv în privința executării silite și nici nu s-a invocat așa ceva, cum greșit retine instanța; ceea ce s-a invocat în contestația la executare introdusa la 16.01.2006 a fost faptul ca efectele tranzacției au stins dreptul pârtii adverse de a executa biletele la ordin, născându-se alte obligații între parti; ceea ce este altceva decât efectele unei condiții suspensive în executarea biletelor la ordin.
In continuarea motivării sentinței instanța de fond retine împrejurarea ca Judecătoria Călărași a constatat ca este perimata executarea silita în dosarul 515/2005, exact pentru motivul arătat, de a nu se fi formulat în termen cererea de reluare a executării silite.
In următorul paragraf instanța își începe motivația cu sintagma "pe de alta parte" ca și cum ceea ce retine în continuare ar fi de natura sa justifice în plus motivația anterioara.
În concret, se retine faptul ca la data de 13.09.2006 creditoarea a formulat cererea de rezolutiune a tranzacției nr. 683/2003, fără sa explice efectele acestei cereri, cu excepția faptului ca anterior acestei expuneri s-a folosit sintagma pe care a arătat-o mai sus.
In opinia apelantei, aceasta reținere a instanței nu justifica în vreun fel soluția pronunțata, realitatea fiind ca cererea de rezolutiune a tranzacției a fost formulata după ce aceasta a obținut admiterea contestației la executare, cu scopul de a suspenda soluționarea apelului împotriva soluției de admitere a contestației la executare, deci pro caussa.
In continuare, la pgf.2 de la pg.23 din sentința instanța arata data la care a fost formulata a treia cerere de executare silita (dupa ce au observat ca este perimata executarea silita în dosarul de la Călărași), de data aceasta solicitarea de executare silita fiind la București, la B. D. B., respectiv la data de 15.12.2014.
In paragrafele următoare instanța a reținut mai multe acte normative în legătură cu întreruperea și suspendarea prescripției, indicând printr-o subliniere în text acele prevederi pe care le considera relevante.
La pgf 1 de la pg.24 din sentința se retine textul conform căruia începe sa curgă o noua prescripție după rămânerea definitiva a hotărârii.
Reținerea instanței nu este justificativa pentru soluția pronunțata pentru ca, pe de o parte hotărârea ICCJ nu poate naște pentru partea adversa un nou termen de prescripție câtă vreme, în speța, Tribunalul B. a pronunțat cu putere de lucru judecat o hotarare prin care a permis continuarea executării silite începute în dosarul de executare silita 515/2005, iar pe de alta parte, hotărârea în privința rezolvirii tranzacției a rămas definitiva nu la data pronunțării soluției ICCJ. ci la data pronunțării instanței de apel (procesul a avut 3 cicluri procesuale, situație în care hotărârea este definitiva după soluția din apel).
In cele ce urmeaza, din perspectiva motivării instanței, suntem în sfera unei erori grave de interpretare, respectiv: instanța retine la pg.24, pgf penultim, raționamentul juridic reținut de ICCJ în hotărârea din al doilea ciclu procesual în recurs în ceea ce privește rezolutiunea tranzacției, în esența faptul ca recunoașterea ca act unilateral de voința nu poate fi anulata, respinsa sau perimata și nici retractata de cel ce a făcut-o, aceasta fiind de fapt reținerea instanței supreme.
Se arata în continuare motivarea ICCJ în sensul ca un proces-verbal încheiat în primul dosar de executare (476/2002) are efect de recunoaștere chiar dacă în respectivul dosar s-a pronunțat perimarea executării.
Nu contesta acest lucru, iar reținerea instanței nu-si are nicio logica pentru ca de la acei proces-verbal au trecut mai mult de 3 ani, și nici nu se invoca în continuarea motivării instanței vreo relevanta a acestui proces- verbal în cursul prescripției; repeta, este vorba despre celalalt dosar de executare, anterior încheierii tranzacției nr. 638/2003.
Instanța în continuare, la pgf. 2 de la pg. 25 arata faptul ca "in consecința ICCJ a acordat contestației la executare formulata de debitoare la data de 16.01.2006 valoarea unui act de recunoaștere a obligațiilor asumate, obligație care vizeaza implicit sumele garantate prin biletele la ordin, recunoaștere care a produs efecte independent de perimarea executării silite în dosarul 515/2005".
Instanța este în eroare pentru ca dosarul la care face referire ICCJ (3197/2005) vizeaza o contestație la executare în dosarul 476/2002, ci nu în dosarul 515/2005, astfel încât trimiterea instanței la contestația la executare formulata la 16.01.2006 este greșita pentru ca aceasta din urma contestație (formulata în dosarul 515/2005), nu are legătură cu dosarul despre care face referire ICCJ.
Asa fiind, obligațiile despre care face referire instanța de fond nu pot avea efectul arătat atâta timp cât ICCJ nu facea referire la dosarul în care s-a formulat contestația la executare din data de 16.01.2006, așa cum retine instanța de fond.
In continuare instanța de fond face o noua greșeala de interpretare și de analiza atunci când la pgf. 4 de la pg.25 retine ca "termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 13.04.2005 și din nou la data de 16.01.2006".
In raport de acest fapt instanța arata ca la data de 16.01.2006 ar începe un nou termen de prescripție ce s-ar fi împlinit în 16.01.2009.
Se arata în continuare, în mod absolut greșit, faptul ca procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la 27.04.2006, în dosarul de executare 515/2005 ar fi de natura sa întrerupă cursul prescripției începute în opinia instanței la 16.01.2009;
Așa cum a aratat și mai sus, procesul-verbal din 27.04.2006 nu poate avea vreun efect pentru ca pe de o parte este întocmit dupa ce instanța de executare a anulat actele de executare în dosarul respectiv (sentința 698/21.03.2006), iar pe de alta parte este un proces- verbal încheiat de executor, ci nu de apelanta si, prin urmare, nu exista o similitudine între reținerile ICCJ invocate de instanța de fond în motivarea sa, atâta timp cât procesul-verbal din 27.04.2006 nu este semnat, așa cum spre deosebire a fost în situația retînuta de ICGJ.
In concluzie, câtă vreme procesul-verbal din 27.04.2006 nu poate produce vreo consecința juridica, nici termenul de prescripție nu poate fi întrerupt, iar tot raționamentul instanței fundamentat pe acest suport urmeaza a fi înlăturat.
Reținerea instanței de fond de la pgf.l, pg.26 în sensul ca deși a fost admisa contestația la executare, pentru ca aceasta nu era irevocabila, instanța apreciază ca prescripției a fost suspendata până la pronunțarea deciziei Tribunalului B. din 12.06.2013, este absolut greșita.
Raționamentul este greșit pentru ca textul de lege, reținut inclusiv de instanța de fond, (art.17 alin. ultim din Decretul 167/1958) prevede expres noțiunea de hotărâre definitiva, si nu irevocabila, cum greșit susține instanța de fond.
În concluzie, cursul prescripției nu a fost suspendat pentru ca prin decizie definitiva a fost anulata executarea silita si, deci, executorul nu avea ce sa suspende prin procesul-verbal din 27.04.2006.
Este esențial de înțeles faptul ca în urma hotararii de la Tribunalul B. singura posibilitate legala pe care o avea partea adversa din perspectiva "termenului de prescripție" era de a continua executarea silita din dosarul 515/2005.
Referitor la pgf.2 de la pg.26, deși nu înțelege prea bine ceea ce motivează instanța, în condițiile în care se refera la faptul ca chiar și în situația în care a doua cerere de executare silita a fost perimata si, prin urmare, nu a întrerupt prescripția, instanța apreciază ca dreptul creditoarei de a cere executarea biletelor la ordin se menține pentru ca a fost afectat de condiția suspensiva a încheierii tranzacției, o apreciaza ca o încercare de justificare ilogica a soluției, pentru ca executarea silita începută în dosarul 515/2005 s-a făcut ulterior tranzacției încheiate în 2003, iar prin menținerea ca legala a executării din dosarul 515/2005 din partea Tribunalului B., se face dovada faptului ca executarea nu era suspendata ca efect al tranzacției;
Hotărârea Tribunalului B. în speța de față este obligatorie pentru ca privește expres dosarul 515/2005, în raport de care s-au făcut susținerile din prezenta speța.
La pgf. 3, pg.26 din sentința se face o eroare materiala în sensul ca tranzacția s-ar fi încheiat la 27.04.2013, în condițiile în care în realitate este vorba despre anul 2003.
In cuprinsul aceluiași paragraf instanța face o interpretare greșita a art.7 alin. ultim din Decret 167/1958, în sensul ca efectul tranzacției ar suspenda termenul de prescripție, în raport de critica pe care A aratat-o mai sus cu privire la acest aspect.
Instanța nu s-a pronunțat pe celelalte aparari invocate prin contestația la executare, iar argumentele pe care le prezintă pe acest aspect în penultimul pgf din considerente nu justifica înlăturarea obligației de a analiza contestația la executare sub toate aspectele invocate.
Solicita a fi avute în vedere inclusiv argumentele prezentate în notele scrise și în contestația la executare depuse la instanța de fond.
In drept, art. 62, teza a III-a, din Legea 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin raportat la prevederile art. 718 alin. 1 coroborat cu art. 651 alin. 3. NCPC.
Prin intampinarea formulata in data de 13.11.2015, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand sentinta apelata din perspectiva motivelor de apel, tribunalul apreciaza aceste motive ca fondate, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul constata ca in discutie pot fi puse doar actele de executare intocmite in dosar de executare nr.515/2005 prin raportare a caracterul suspensiv sau intreruptiv de prescriptie asupra actelor de executare intocmite in dosar de executare nr.1739/2014.
Cererea de executare silita formulata la data de 28.03.2005 ce a stat la baza constituirii dosarului de executare nr.515/2005 s-a facut in termenul de prescriptie prescris de dispozitiile art. 405 cod de procedura civila potrivit cu care dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, fiind fara relevanta imprejurarea ca s-a mai incercat o executare silita in cadrul dosarului de executare nr.476/2002, cata vreme aceasta executare a fost perimata.
In dosarul de executare nr. 515/2005, s-a retinut de asemenea ca actele de executare indeplinite la data de 28.01.2013 au fost intocmite peste termenul de 6 luni impus de dispozitiile art.389 c.p.civ.constandu-se perimata executarea.
Astfel, cele doua cereri de executare formulate la data de 20.11.2002, respectiv 28.03._ nu mai pot fi apreciate ca intreruptive de executare, fiind sanctionate cu perimarea, perimare care nu are efect asupra titlului executoriu ce poate fi executat . de executare, cu conditia ca aceasta sa fie formulata in termenul de prescriptie.
Cata vreme prin tranzactia incheiata intre parti sub nr.683/25.04.2003, s-a recunoscut pretentia izvorata prin biletele la ordin puse in exceutare silita, instanta de fond in mod corect a retinut ca la data tranzactei incepe un nou termen pentru calcularea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, termen care s-ar fi implinit la data de 25.04.2006.
Astfel sustinerea apelantei in sensul ca efectele tranzactiei au stins dreptul creditoarei de a cere executarea silita in temeiul biletelor la ordin este reala.
Cu toate acestea, cata vreme contractul de tranzactie a fost desfiintat pe cale judecatoreasca, executarea silita se putea relua prin invocarea ca titluri executorii a biletelor la ordin.
Tribunalul apreciaza ca gresit instanta de fond a considerat intrerupt si suspendat termenul de prescriptie in executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr.1739/2014, prin raportare la acte de executare apreciate ca recunosteri ale obligatiei de plata, intocmite in dosar de executare nr.515/2005, cata vreme independent de continutul acestor acte, ele au fost gasite ca perimate, intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie disparand in conditiile in care executarea s-a perimat, deci s-a stins executarea.
Decizia pronuntata de Tribunalul Brasov dadea posibilitatea creditaorei, asa cum corect sustine apelanta sa continue executarea silita in dosar de executare nr.515/2002, intentia creditoarei manifestandu-se in acest scop, prin formularea cererii de reluare a executarii silite, la 19.12.2013, cerere care insa a fost formulata peste termenul de perimare, asa cum se retine in sentinta civila nr.1847/23.07.2014 pronuntata in dosar nr._ de Judecatoria Calarasi.
F. de cele retinute, constatand ca instanta de fond in mod gresit a apreciat asupra termenului de prescriptie in ce priveste dreptul de executare silita, constatand ca termenul de presciptie asupra creantei a inceput sa curga dupa desfiintarea in mod definitiv a tranzactiei incheiata intre parti sub nr.683/25.04.2003, deci la data de 15.12.2010, data pronuntarii Deciziei comerciale nr.634/15.12.2010, cererea de executare silita in baza careia s-a format dosar de executare nr. 1739/2014, al B. „ D. si D.”la data de 15.12.2014, fiind formulata cu mult peste termenul de 3 ani impus de art.405(1) c.p.civ.
Sustinerea intimatei din intampinare in sensul ca executarea silita era suspendata pana la ramanerea irevocabila a Deciziei comerciale nr.634/15.12.2010, nu poate fi retinta ca fondata cata vreme contravine dispozitiilor art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958 potrivit cu care termenul de prescriptie intrerupt urmare formularii unei cereri de chemare in judecata, se reia la momentul cand hotararea de admitere a ramas definitiva nu irevocabila.
, tribunalul va admite apelul, in baza art.480(2) c.p.civ, va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va admite exceptia prescriptiei dreptului de a cere executare silita .
Constatand prescris dreptul de a cerere executarea silita in temeiul titlurilor executorii reprezentate de Biletele la Ordin emise in data de 03.10.2001 si 28.03.2002, va anula actele de executare silita din dosar de executare nr. 1739/2014, al B. „ D. si D.”, ca urmare prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, astfel ca:
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta contestatoare A. P. SA, cu sediul in Calea Giulesti nr.333, sector 6, cu sediul procesual ales in Bucuresti, ., sector 1 la Cabinet avocat A. Lutu, impotriva sentintei civile nr.3286/06.05.2015, pronuntata de Judecatoria sector 6 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata A. H. SRL, cu sediul in localitatea Fetesti, Aleea R., ..1-4, judet I. si Executor Judecatoresc„ D. si D.”.
Schimba in parte sentinta apelata,in sensul ca:
Admite exceptia prescriptiei dreptului de a cere executare silita.
Anuleaza actele de executare silita din dosar de executare nr. 1739/2014, al B. „ D. si D.”, ca urmare intervenirii prescriptiei dreptului de a cerere executarea .
DEFINITIVA.
Pronuntata in sedinta publica azi, 03.02.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
Red.F.L. /2 ex.
Jud.S 6-Jud. C.C.S..
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 150/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
