Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 121/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 121/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 121 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE R. S.
JUDECĂTOR A. T. E.
JUDECĂTOR R. N.
GREFIER D. G. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de formulată de contestatoarea N. M., împotriva deciziei civile nr. 690/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III- Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații R. B. I., R. R. M. și R. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea personal și intimații R. B. I. personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, R. R. M. și R. S., reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul procedează la legitimarea contestatoarei, datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
De asemenea, constată că procedura de citare cu intimații este acoperită prin prezența apărătorului acestora și acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Intimații reprezentați de avocat, solicită admiterea cererii de repunere pe rol, învederând instanței că nu mai subzistă condițiile pe care instanța le-a avut în vedere la momentul suspendării cauzei.
Tribunalul constată că, din eroare, a omis să se pună în vedere achitarea taxei de timbru datorată cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei, care este în cuantum de 5 lei.
Intimații reprezentați de avocat, învederează instanței că se obligă ca până la sfârșitul ședinței să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Tribunalul urmează a lăsa cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate intimaților să facă dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
La a doua strigare a cauzei se prezintă contestatoarea personal și intimații R. B. I. personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, R. R. M. și R. S., reprezentați de același avocat.
Intimații reprezentați de avocat, depun la dosar dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Tribunalul constată achitată taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol și acordă cuvântul asupra acesteia.
Intimații reprezentați de avocat, solicită repunerea cauzei pe rol.
Contestatoarea personal, pune aceleași concluzii.
Tribunalul după deliberare, urmează a încuviința cererea de repunere pe rol a cauzei, urmarea a suspendării cauzei față de lipsa părților la termenul de judecată din data de 27.10.2015.
Contestatoarea personal, solicită proba cu înscrisuri pe care le depune la dosar, însă arată că nu mai are un exemplar pentru a fi comunicat intimaților.
Tribunalul prezintă intimaților spre a lua cunoștință înscrisurile depuse.
Intimații reprezentați de avocat, învederează instanței că nu solicită termen să ia cunoștință de acestea.
Tribunalul a vând în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea personal, solicită admiterea contestației în anulare, învederând instanței că nu intimați sunt proprietari. Consideră că prezenta contestație în anulare este admisibilă. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimații reprezentați de avocat, solicită respingerea contestației în anulare, considerând că instanța de recurs a modificat în mod corect calea de atac ca fiind recursul.
De asemenea, învederează instanței că au depus la dosar înscrisuri prin care au dovedit că sunt proprietarii imobilului. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 27.02.2015, contestatoarea N. M. a formulat, în contradictoriu cu intimații R. B., R. S. și R. R. M., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 690 R/2015 din data de 20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civila, solicitând admiterea contestației, constatând că motivele invocate sunt întemeiate, anularea atât a hotărârii prin care s-a soluționat recursul, cât și cea dată asupra fondului după casare cu reținere; iar in urma judecări cauzei să se pronunțe o soluție nouă in sensul respingeri cererii de chemare in judecata.
În motivare, s-a arătat că prin decizia contestată a fost respins recursul formulat de contestatori.
Astfel, prin sentința civila nr_/17.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 3, s-a admis cererea de evacuare din spațiul situat in București, ., sectorul 3. In această situație contestatoarea a înțeles sa declare apel împotriva acestei hotărâri ca neîntemeiată.
Prima instanța sesizata cu judecarea pricinii a pronunțat o hotărâre susceptibila a fi atacata cu apel, iar tribunalul, ca instanța de control judiciar a calificat calea de atac exercitata de noi ca fiind recurs si a pronunțat o hotărâre irevocabila.
Mai exact instanța de judecata a calificat calea de atac ca fiind recurs si nu apel. Pentru aceasta a dat următoarea motivare respectiv ca „Având in vedere obiectul acțiunii, respectiv evacuare si având in vedere data pronunțării hotărârii respective 17.12.2013, după data intrării in vigoare a Legii nr 71/2011, apreciază ca este incidența calea de atac a recursului”.
Consideră greșita soluția, instanța de judecata aflându-se in eroare cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata.
Obiectul acestui dosar este obligarea contestatoarei la încetarea actelor de folosință a spațiului locativ situat în subsolul imobilului din ., subsol și evacuarea din acest spațiu.
Calea de atac împotriva hotărâri judecătorești pentru obligația de a face este prevăzuta de lege, iar calificarea greșita a caii de atac de către instanța care a exercitat controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate in Fond nu poate avea drept consecința înlăturarea dreptului pârtii de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului sau cu respectarea normelor de procedura specifice fiecărei cai de atac.
A considera în sens contrar, înseamnă a priva părțile de un grad de jurisdicție, iar calificarea dată de instanță, deși greșită, să nu poată fi supusă controlului judecătoresc.
De menționat că pe rolul aceleași instanțe de judecată că instanța de control a mai existat un proces similar cu același obiect, cauza, mai puțin părțile dar care a avut ca rezolvare aceeași chestiune a calificării căii de atac. Ori in acel caz instanța s-a pronunțat in mod corect in sensul calificării cererii noastre ca apel.
Se are în vedere decizia civila nr. 1221A din data de 06.04.2015, în dosarul nr._/301/2012. Ori in aceste condiții aceeași chestiune a calificării cai de atac, apare rezolvată diferit, această calificare doar cu recurs in speță ar însemna, totodată, crearea unui regim discriminatoriu. Astfel, ar exista părți care beneficiază de trei grade de jurisdicție, in cauze similare si părți care, in urma calificării greșite a căii de atac, ar beneficia doar de două grade de jurisdicție si ar fi lipsite nejustificat de orice posibilitate de a critica măsura calificării.
In aceste condiții exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă ca o hotărâre judecătoreasca nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. In speță calea de atac este apelul, obligația de a face fiind supusă celor trei grade de jurisdicție, rezultatul acestei decizii fiind al unei greșite calificări a căii de atac exercitate.
Decizia atacată este nelegală si pentru faptul ca nu a analizat unul dintre motivele de recurs cu care instanța a fost învestită. Astfel, hotărârea instanței de recurs, nu s-a pronunțat pe cererea noastră de lipsa de apărare in recurs, nefiind analizată această cerere. Astfel am învederat personal si prin apărător ca delegația emisă pentru avocat a privit doar o chestiune, mai puțin fondul cauzei. In această situație nu numai ca nu li s-a dat un termen pentru a se angaja un avocat sau a suplimenta delegația avocatului si cu această chestiune de a pune concluzii, dar nu li s-a încuviințat nici amânarea pronunțări.
Art. 318 C.proc.civ., limitează calea de atac a contestației in anulare la două situații, când hotărârea este fie rezultatul unei erori materiale, fie pronunțată cu omiterea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare. Consideră că ne aflăm in acest caz când instanța s-a aflat . materială. Această eroare săvârșită de instanță, este datorită confundării unor date materiale importante din dosarul cauzei. Instanța a confundat spațiul denumit subsol cu spațiul ocupat de contestatori. Mai exact ceea ce ocupă ei este un spațiu distinct, altul decât subsolul imobilului compus din părțile comune rezultat din valorificarea datelor din contractele de proprietate al tuturor proprietarilor. Mai mult se află in eroare cu privire la regimul acțiunii, de evacuare sau revendicare, susținând că între părți ar fi existat un raport contractual. Ori niciodată nu am avut cu proprietari vreo înțelegere contractuală de a folosi această parte din locuința de serviciu.
De altfel nici nu are cum, existând la dosar o adresa de la . (fostul ICRAL) nr 367/13.03.2014 prin care se atesta ca subsolul nu a fost niciodată vândut către proprietari ori tocmai asupra acestei adrese „situații” instanța s-a aflat in eroare, confundând spațiul vândut cu cel nevândut din imobilul situat în București, ., subsol, sectorul 3.
Câtă vreme nu ocupă un spațiu al intimaților reclamanți, aceștia nu pot cere nici revendicarea părții din imobil si nici evacuarea din aceasta a contestatorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317, art. 318 si urm. C.proc.civ.
Intimații RIPEANU B. I., RIPEANU S. si RIPEANU R. M., au formulat, în temeiul art. 201 si urm. C.proc.civ. întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, ca netemeinica și nelegală.
În motivare, s-a arătat privitor la primul motiv de contestație in anulare, „când dezlegarea data prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale” consideră ca nu este susținut de niciun mijloc de proba.
Intimații au formulat cerere de chemare in judecata împotriva contestatoarei, solicitând instanței ca prin hotărâre sa dispună: „1. evacuarea familiei N. din spațiul situat in subsolul imobilului din București, ., sectorul 3, pe care îl folosesc în mod abuziv, spațiu deținut în coproprietate de către intimați; 2. obligarea familiei N., in solidar sa elibereze spațiul pe care ii folosească in mod abuziv, situate in București, ., subsol, sector 3, pentru care nu dețin acte de proprietate/coproprietate”.
Consideră ca in mod corect, Tribunalul București a calificat calea de atac ca fiind recursul si nu apelul. In aceste condiții, au fost administrate probe noi, pronunțându-se o hotărâre irevocabila.
Instanța a reținut in cuprinsul hotărârii următoarele: „Având in vedere obiectul acțiunii, respective evacuare si având in vedere data pronunțării, 17.12,2013, după data intrării in vigoare a Legii nr. 71/2011, apreciază ca este incidența calea de atac a recursului”.
Instanța de recurs a calificat calea de atac ca fiind recursul, fata de capetele de cerere ale acțiunii, așa cum le-a menționat mai sus.
Apărările contestatoarei, care arata, după propria interpretare, ca ar fi solicitat obligarea la încetarea actelor de folosința, considerând eronat, ca subsemnații intimați am fi formulat o acțiune in constatare.
In conformitate cu dispozițiile codului de procedura civila, partea este obligata sa determine obiectul acțiunii si cadrul procesual prin chiar cererea de chemare in judecata, in toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații, urmând ca litigiul sa fie soluționat in acest cadru ai obiectului si fără ca instanța sa poată depăși limitele lui, principiul in materie de drept procesual civil, fiind acela ca partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii civile, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare in judecata.
Cel de-al doilea aspect cu privire ia care a fost atacata hotărârea recurata vizează faptul ca instanța s-ar fi aflat . eroare materiala, privitoare la faptul ca contestatorii nu ar ocupa subsolul.
Susținerea acestora este in evident contradicție cu chiar preambul prezentei contestații in anulare, in care menționează adresa de domiciliu, ., subsol, sectorul 3.
Intimații au precizat că dețin doua apartamente in coproprietate, inclusiv cu cota parte din spatiile comune ale imobilului (care include si subsolul imobilului), aceștia neputând pune in discuție aspecte legate de proprietatea lor.
Spațiul folosit de către aceștia le aparține, câtă vreme aceștia s-au ocupat abuziv pana la evacuarea acestora la data de 30 iulie 2015, fără vreo formă legală, si după multiple promisiuni de părăsire a imobilului, una dintre acestea materializata chiar sub forma unei declarații autentice pe propria răspundere autentificata la data de 03.10.2012.
De altfel, consideră ca atât prezenta acțiune cât si toate celelalte litigii promovate ulterior acțiunii in evacuare in contradictoriu cu intimații dar si cu ceilalți locatari, sunt promovate cu rea-credința, aceștia negând, dincolo de orice evidenta, titlul nostru de proprietate.
In ceea ce privește aspectele de fond invocate, s-a menționat că intimații au formulat cerere de chemare in judecata solicitând instanței evacuarea paraților din spațiul pe care ii folosesc abuziv, pentru care parații nu dețin acte de proprietate/coproprietate.
In contra susținerilor contestatoarei, pârâtă in ceea ce privește acțiunea in evacuare, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul deciziei nr. 169 din 18 ianuarie 2011 pronunțată în recurs de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în evacuare) că „acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ea dezmembrământ al dreptului de proprietate. In cadrul acestei acțiuni nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia. În speță, pârâții ocupau fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta, în calitate de proprietar, nu a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar evacuarea acestora și predarea bunului în materialitatea sa”.
Cu rea-credința, in fata instanței de fond, contestatoarea a afirmat ca „acțiunea promovata nu urmărește doar dobândirea posesiei materiale a imobilului, ci chiar stabilirea dreptului de proprietate al reclamanților”.
Deși contestatoarea care a avut statut de tolerat în spatiile comune ale blocului, înțelege să le conteste dreptul intimaților de proprietate, aceștia nu au formulat apărări in acest sens pe fondul cauzei, deși aveau aceasta posibilitate pe calea unei cereri reconvenționale.
Intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 555 alin. 1 C.civ., „Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 si urm. C.proc.civ.
Contestatoarea N. M., a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimați parați ca neîntemeiate.
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Potrivit art. 318 C., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Ambele temeiuri de contestație în anulare au fost invocate în prezenta cauză.
Obiectul contestației în cauză este reprezentat de o hotărâre pronunțată în recurs, fiind respectat termenul prevăzut de art. 319 C..
În circumstanțierea primului motiv, legat de incidența unei erori materiale, contestatoarea a arătat că eroarea a constat în calificarea căii de atac promovate, din apel în recurs, contestatoarea apreciind că instanța de recurs a cărei decizie se contestă a fost în eroare cu privire la obiectul cererii cu care a fost învestită.
Tribunalul reține că această cale de atac extraordinară a contestației în anulare este prevăzută de lege pentru a remedia hotărârile pronunțate de instanță sub aspectul unor lipsuri pur procedurale, lipsuri care au fost contemporane judecării cererii, dar constatate abia ulterior pronunțării instanței. În nici un caz, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. nu naște în favoarea contestatorului un drept de recurs la recurs, sens în care motivul de contestație legat de eroarea materială nu poate fi confundat cu eroarea de judecată.
Or, prin susținerile sale, contestatoarea relevă o eroare de judecată în calificarea căii de atac, prin greșita apreciere făcută de instanță asupra obiectului cererii cu care a fost învestită. Întrucât aspectul invocat nu constituie o eroare materială, Tribunalul apreciază că acest motiv de contestație nu poate fi primit.
Și în ce privește motivul de contestație legat de necercetarea unui motiv de recurs nu poate fi extins pentru a provoca o cenzurare a hotărârii date în recurs. Din contestația formulată nu rezultă care este motivul de recurs asupra căruia instanța nu s-ar fi pronunțat, ci mai degrabă este criticat modul în care instanța a reținut situația de fapt în vederea soluționării cererii, aspect care excede controlului extraordinar exercitat pe calea contestației în anulare promovate pentru acest motiv.
Prin urmare, Tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea N. M. domiciliată în București, ., subsol, sectorul 3 și cu domiciliul ales la C. B. L., cu sediul în București, . nr. 4, ., sectorul 5, împotriva deciziei civile nr. 690/R/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații R. B. I., R. R. M. și R. S., toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat R. Bușală, cu sediul în București, .-5, .,. ., sectorul 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R. S. A.T. E. R. N. D. G. C.
Red. RS/14.03.2016
Thred. PI/ 2 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 642/2016. Tribunalul... | Partide politice. Încheierea nr. 19/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
