Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 347/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 347/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 347 A
ȘEDINȚA D. CAMERA DE CONSILIU D. DATA: 27.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. M. C.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: A. G.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de către apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALA DE D. ȘI PODURI IAȘI împotriva Încheierii din data de 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, privind pe intimatul – debitor G. R. având ca obiect „investire cu formulă executorie”.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, văzând că apelanta, prin cererea de apel, în temeiul disp. art. 411 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă și, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 06.07.2015 în dosarul cu nr._ de către Judecătoria Sectorului 1 București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA DE D. ȘI PODURI IAȘI de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/26.06.2012.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 641 C.proc.civ instanța verifică dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege.
Conform art. 37 din OG 2/2001 „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate."
Totodată, conform art. 27 din același act normativ, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, pentru a se putea proceda la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției în această modalitate, este obligatoriu ca în prealabil să se încerce comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, operațiune care să eșueze, potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În acest sens este și Decizia nr. 10/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că:“În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat în lipsa contravenientului, a fost comunicat acestuia prin afișare, în prezența unui martor.
Rezultă din cele de mai sus că procesul-verbal de contravenție nu se consideră a fi comunicat corect datorită faptului că nu s-a făcut dovada că s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă, prealabil comunicării prin afișare, iar în raport de prevederile art. 37 alin. (1) raportat la cele ale art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, acesta nu constituie titlu executoriu.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de învestire cu formulă executorie ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, motivat, creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI IAȘI, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea încheierii civile atacate în sensul încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de constatare a contravenției.
În motivarea căii de atac formulate se arată că procedura învestirii cu formulă executorie este o procedură necontencioasă, rezultatul acesteia constând în autorizarea creditorului de către instanța de judecată să treacă la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu, iar în cadrul acestei proceduri instanța analizează formal condițiile de admitere a cererii.
În ceea ce privește procesul verbal ce constituie titlu executoriu, apelanta creditoare arată că acesta a fost în mod legal comunicat contravenientului, Decizia Î.C.C.J. nr. 10/2013 intrând în vigoare doar de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 23.07.2013, ulterior afișării procesului verbal a cărui executare se solicită a fi încuviințată, efectele acesteia neputând retroactiva.
Se arată că, raportat la momentul emiterii procesului verbal comunicarea s-a făcut în mod valabil, având în vedere că anterior publicării deciziei Î.C.C.J. în Monitorul Oficial erau primite ambele modalități de comunicare, atât comunicarea prin poștă cu aviz de primire cât și prin afișare, o interpretare contrară fiind de natură a încălca principiul neretroactivității.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și cele ale O.G. 15/2002.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Tribunalul nu poate primi motivul de apel vizând limitele în care instanța de fond trebuia să examineze modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției.
Astfel, dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 7 Noul Cod procedură civilă impun respingerea cererii de executare silită dacă există impedimente prevăzute de lege, categorie în care intră și lipsa titlului executoriu, în sensul art. 632 alin.2 Noul Cod procedură civilă.
Procedând la examinarea puterii executorii a proceselor verbale de constatare a contravenției conform art. 632 alin.2 teza ultimă din Noul Cod procedură civilă, instanța, pentru a putea stabili dacă acesta este titlul executoriu, era ținută să cerceteze condițiile impuse de legea specială care consacră caracterul de titluri executorii pentru procesele verbale de contravenție, respectiv art. 37 din OG nr.2/2001 cu raportare la art. 27 la art. 31 din același act normativ.
Controlul jurisdicțional asupra începerii executării silite chiar dacă vizează aspectele de formă nu este unul pur formal, ci este unul eficient, în care instanța este ținută să verifice existența și întrunirea condițiilor cerute titlului executoriu, chiar și în procedura necontencioasă, fiind lipsit de relevanță argumentul apelantei în sensul că debitorul contravenient nu a atacat acest procesul verbal pe calea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Tribunalul are în vedere că prin decizia nr.10/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că, chiar dacă de la data publicării deciziei în interesul legii anterior menționate în Monitorul Oficial, aceasta produce efecte obligatorii pentru instanțe, și anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial se aprecia că modalitatea principală de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor era prin poștă, cu confirmare de primire a actului comunicat.
D. în situația în care această modalitate nu se putea realiza se proceda în subsidiar la comunicare prin afișare la domiciliul, respectiv sediul contravenientului, dispozițiile art. 27 din O.G. 2/2001 putând fi considerate că respectă exigențele impuse de legislația în materia drepturilor omului referitoare la respectarea dreptului la apărare doar în situația în care se asigură accesul efectiv al persoanei sancționate la actul prin care s-a dispus sancționarea sa și astfel posibilitatea de a formula apărări față de cele reținute în sarcina sa.
Față de aceste considerente, Tribunalul constată ca fiind nefondate argumentele apelantei intimate referitoare la obligativitatea modalității de comunicare prin poștă, cu confirmare de primire doar după data publicării în Monitorul Oficial al deciziei pronunțate asupra recursului în interesul legii.
În consecință, cum în lipsa dovezii comunicării, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal neconstituind titlu executoriu, în mod corect prima instanță a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 480 N.c.p.civ. urmează să respingă apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta –creditoare CNADNR S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași ( C._ ), cu sediul în Iași, .. 19 împotriva încheierii pronunțate la data de 06.07.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. M. C. P. D.
GREFIER,
A. G.
Red. jud. M.C.B./ 25.02 .2016
3 EX.
Jud. Sector 1 București –- Jud. Ș. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1063/2016.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 350/2016. Tribunalul... → |
|---|
