Contestaţie la executare. Decizia nr. 35/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 35/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 35 A
Ședința publică din data de 06.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: F. M. P.
Judecător: C. A.
Grefier: M. M. Ț.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva sentinței civile nr. 9632/03.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. M. 94 S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului că apelanta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin.2 c.pr.civ., obiectul cererii, stadiul procesual, după care:
Tribunalul constată că nu s-a solicitat administrarea de probe noi în apel și având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil declarat, constată :
I. Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sector 3 București, la data de 05.12.2014 sub nr._, contestatoarea M. 94 SRL în contradictoriu cu intimata CNADNR SA DRDP BUCUREȘTI a formulat o contestație la executare împotriva executării silite ce formează dosarul nr. 939/2014, solicitând anularea tuturor actelor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii a arătat că dispozițiile legii 144/2012 prevăd faptul că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002, aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a acestei legi se anulează. Se solicită aplicarea legii penale mai favorabile față de dispozițiile din Codul penal și a dispozițiilor art. 12 din OG nr.2/2001, având in vedere că fapta nu mai este considerată contravenție și nu se mai sancționează.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 11.03.2015, prin Serviciul registratură, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate și menținerea tuturor actelor de executare.
În motivare, a arătat că în urma controlului efectuat s-a constatat că autoturismul cu nr._ a circulat fără rovinietă și astfel s-a procedat la emiterea și comunicarea proceselor verbale în termenul prevăzut de lege. De la data comunicării proceselor verbale și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie obligația de plata creanțelor stabilite prin titluri executorii și astfel a fost începută executarea silită.
S-a arătat că procesul verbal a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a făcut în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.S-a arătat că procesul verbal a devenit titlu executoriu ca urmare a neatacării acestuia prin formularea unei plângeri contravenționale.
În ce privește aplicarea disp. Legii nr. 144/2012 s-a arătat că acestea reglementează situațiile născute după . legii, deci faptele contravenționale săvârșite ulterior intrării sale in vigoare. Astfel cum rezultă din procesele verbale ce constituie titluri executorii, acestea au fost întocmite pentru săvârșirea unor fapte contravenționale anterior datei la care Legea nr. 144/2012 a intrat în vigoare. De asemenea, legiuitorul a avut in vedere numai situația in care tarifele de despăgubire au fost contestate, efectele favorabile fiind aplicabile numai categoriei de contravenienți care au contestat tarifele in instanță.
S-a arătat că în speță nu este vorba de aplicarea legii mai favorabile, ci de executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță. S-a arătat că Decizia nr. 228/2007 a CCR nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta, ci exclude doar obligația de plată a tarifului.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.proc.civ și normele de drept la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Contestatorul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 09.02.2015 a fost înaintată copia dosarului de executare de către B. L. și M..
II. Prin sentința civilă nr. 9632/03.07.2015, Judecătoria Sector 3 București a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. 94 SRL în contradictoriu cu intimata CNADNR SA DRDP BUCUREȘTI, s-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 939/2014 al B. L. și M. și pe cale de consecință, anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul dosarului de executare; s-a anulat încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate în dosarul nr._/301/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București; s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 (f. 33), a fost aplicată contestatoarei sancțiunea contravențională a amenzii de 250 lei și s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 euro la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, pentru o faptă săvârșită la 15.01.2011, și de asemenea, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 (f. 35), a fost aplicată contestatoarei sancțiunea contravențională a amenzii de 250 lei și s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 euro la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, pentru o faptă săvârșită la 16.01.2011.
La data de 03.07.2014, intimata CNADNR SA, în calitate de creditoare, a formulat cererea înregistrată pe rolul B. L. și M. sub numărul 939/2014, prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu în ceea ce privește suma de 56 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Prin Încheierea din data de 25.08.2014, îndreptată prin Încheierea din data de 07.11.2014, ambele pronunțate în dosarul nr._/301/2014 a fost încuviințată executarea silită în baza celor două procese verbale.
În cadrul dosarului de executare a fost emisă Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, f. 40, somația, fila 41; ambele fiindu-i comunicate contestatoarei la data de 25.11.2014.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.”
De asemenea, se va reține că potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În ce privește natura creanței ce face obiectul executării silite se va reține că tarifele de despăgubire aplicate prin cele două procese verbal de contravenție au natura juridică a unor sancțiuni contravenționale complementare.
Pentru a susține această teză se vor avea in vedere disp. art. 8 alin. 3 și 6 din OG nr. 5/2002, (forma în vigoare de la data săvârșirii faptei contravenționale) potrivit cărora „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. și (6) Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”
De asemenea, astfel cum a arătat și intimata, O.G. nr. 2/2001 face distincția între sancțiunile contravenționale, reglementate în art. 5, și despăgubirile datorate persoanei vătămate, reglementate de art. 23 din acest act normativ.
Însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de către ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni. Or, contrar argumentelor aduse de către intimată potrivit cărora tariful de despăgubire nu este o sancțiune deoarece nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001, instanța constată faptul că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, sancțiunea achitării tarifului de despăgubire fiind prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.
De asemenea, instanța constată faptul că, inclusiv Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a constat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Cât privește invocarea de către contestatoare a intervenirii legii contravenționale mai favorabile, instanța constată faptul că această apărare este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției nr._/13.07.2010, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
Totodată, instanța va lua în considerare și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112 din 6 martie 2014. Astfel, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea chiar aplicată de 56 euro prin procesele verbale de contravenție . nr._/06.07.2011 și . nr._/06.07.2011, nu se mai execută.
Pentru aceste motive, constând că există un impediment la executare cu privire la debitul principal ce face obiectul executării silite, în temeiul art. 719 alin. 1 și art. 711 alin.1 și alin.3 C.proc.civ, a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 939/2014 al B. L. și M. și pe cale de consecință anulează toate actele de executarea silită emise in cadrul dosarului de executare și de asemenea a anulat și Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate în dosarul nr._/301/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
III. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 20.10.2015, sub nr. de dosar_ .
În motivarea apelului său, apelanta intimată a arătat căla momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat ca in speța sunt aplicabile prevederile Legii nr. 144/2012, precum si faptul ca tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pentru 12 luni.
Astfel, emiterea si comunicarea proceselor - verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
La momentul săvârșirii contravențiilor, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul ca „Contravenientul are obligația de a achita, pe lânga amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, in funcție de tipul vehiculului folosit fara a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4".
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat. Astfel, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca dispozițiile astfel modificate se aplica de la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, in ceea ce privește titlurile executorii contestate, precizează faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, intrucat faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța. Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decât atât, in temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, învederează instanței de judecata faptul ca începând cu data comunicării proceselor - verbale in cauza contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea proceselor - verbale in cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, si prin urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cat procesele verbale de contravenție emise pe numele contestatorului nu au fost contestate, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acestea, respectiv a tarifelor de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare, a Legii nr. 144/2012, intimata deține titluri executorii apte de executare silita, pentru valorificarea creanțelor prevăzute in actele sancționatore, care au intrat in putere de lucru judecat.
De asemenea, precizează faptul ca in speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
Referitor la afirmația instanței de fond ca tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pentru 12 luni, solicită instanței de apel sa constate faptul ca aceasta este nefondata. Astfel, in ceea ce privește noțiunile de "tarif de despăgubire", pe de o parte si "rovinieta". pe de alta parte, instanța de fond face o evidenta confuzie. Precizează faptul ca cele doua noțiuni au atât înțelesuri, cat si aplicabilitate diferite.
Astfel, învederează instanței de judecata faptul ca prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Potrivit art. 1, alin. 1 din OG nr. 15/2002, termenul de rovinieta este definit ca fiind "documentul sau înregistrarea informat electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România."
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii proceselor - verbale de constatare a contravenției generate si semnate electronic Conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat UH prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fara echivoc ca solicitarea sa, se refera strict la recuperarea unei creanțe de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662NCPC.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - 5A de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanței aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați L. si M. in baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite.
În drept, a invocat Art. 665, alin. (6) NCPC, Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
În cauză, intimata contestatoare S.C. M. 94 S.R.L. nu a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta contestatoare.
IV. Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Critica apelantei referitoare la incidenta sau nu a Legii nr. 144/2012 nu este întemeiată. In acest sens, Tribunalul reține faptul că prin Legea 144/2012, obligarea la plata tarifului de despăgubire a fost abrogată, iar fiind o normă incidentă in materie contravențională raportat la domeniul său de aplicare, sunt aplicabile și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României care prevede posibilitatea retroactivării legii contravenționale mai favorabile.
Mai mult, prin Deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nr. 385/2013 și nr. 386/2014, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunându-se anularea acestora, s-a reținut că prevederile legale respective, au într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin urmare, fiind reținută această asociere sui generis, prin voința legiuitorului OG 15/2002, in ceea ce privește aplicarea și executarea sancțiunii amenzii contravenționale și obligarea la plata tarifului de despăgubire, regimul juridic al acestei despăgubiri urmează regimul contravențional al sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție, sub toate aspectele relevante.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 s-a reținut de asemenea că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" din dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Așadar, tribunalul reține faptul că in cauză, creanța a cărei executare silită s-a solicitat - și realizat de altfel – este lipsită de suportul executorialității sale dată fiind abrogarea normei de obligare la plata tarifului, astfel că potrivit art. 665 alin.5 pt. 7 C. există un impediment care oprește executarea silită in acest caz.
Faptul că a fost încuviințată executarea silită având in vedere natura verificărilor ce pot fi realizate de instanță cf. prev. art. 665 C. nu atestă decât pana la proba contrară faptul că există un titlu executoriu care poate fi pus in executare silită, iar această proba contrară a fost realizată.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că în mod corect, prima instanța a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. 939/2014.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, O.P.76, C.P.87, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 9632/03.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. M. 94 S.R.L., cu sediul în București, Calea Mosilor, nr. 235, ., ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.M. P. C. A. M.M. Ț.
Red.Jud. FMP: 08.02.2016
Tehred. CS
Jud. S 3 B.. Jud. fond S.L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 508/2016. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8/2016.... → |
|---|
