Contestaţie la executare. Decizia nr. 602/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 602/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI -SECȚIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.602A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 08.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: A. CONGONE
GREFIER: G. S.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată Direcția G. R. a Finanțelor P. București prin Administrația Finanțelor P. Sector 2 București, împotriva sentinței civile nr. 7009/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A. I., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-contestatoare I. A. I., prin avocat, lipsind apelanta-intimată Direcția G. R. a Finanțelor P. București prin Administrația Finanțelor P. Sector 2 București.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-contestatoare, prin avocat, susține că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, păstrarea sentinței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata:
Prin sentința civilă nr.7009/19.06.2015 Judecătoria Sectorului 2 București a admis contestația la executare formulată de contestatoarea I. A. I. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția G. R. a Finanțelor P. București, a anulat actele de executare reprezentate de titlu executoriu nr._ din 08.05.2014 și somația de plată nr.40/_ /_ din 08.05.2015 emise în dosarul de executare nr._/40/_ /_, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat iar în temeiul disp.art.45 lit.f din OG nr.80/2013, la rămânea definitivă a prezentei hotărâri, a restituit contestatoarei suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următorele:
În fapt la data de 08.05.2014 intimata Direcția G. a Finanțelor P. București Administrația Finanțelor P. Sector 2 a emis titlul executoriu nr._ din 08.05.2014 în dosarul de executare nr._/40/_ /_, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru suma menționată s-a stabilit faptul că termenul legal de plată era data de 12.09.2013.
Totodată a fost emisă și somația de plată nr.40/_ /_ din 08.05.2015, în care era menționată aceeași obligație de plată în sumă 60 lei precum și somației vor fi continuate măsurile de executare silită.
Titlul executoriu și somația au fost comunicate contestatoarei la data de 13.05.2014.
Potrivit art.172 din OG 92/2003 „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
În speță, din analiza înscrisurilor aflate la dosar respectiv Sentința penală nr.282/24.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria P., certificatul de naștere al contestatoarei și cărțile de identitate ale contestatoarei și ale părinților acesteia, instanța a constatat că executarea silită s-a pornit împotriva altei persoane decât adevărata debitoare. Astfel deși poartă același nume, numele mamei contestatoarei este I. D. în timp ce al mamei părții vătămate din dosarul penal indicat este I. M.. De asemenea domiciliul contestatoarei și al părinților acesteia este în București, sector 2, . iar domiciliul părții vătămate și al mamei acesteia era, atât la data săvârșirii faptei, cât și la data pronunțării sentinței penale în satul Dealu M., jud. Dâmbovița.
Prin urmare, întrucât contestatoarea nu datorează suma imputată prin titlul executoriu contestat, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare reprezentate de titlul executoriu nr._ din 08.05.2014 și somația de plată nr.40/_ /_ din 08.05.2015 emise în dosarul de executare nr._/40/_ /_.
Față de soluția pronunțată în cauză, în condițiile art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri se va restituit contestatoarei suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
De asemenea, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanța a obligat intimata, din culpa căreia a fost promovată acțiunea, la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția G. regională a Finanțelor P. București prin Administrația Finanțelor P. Sector 2, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Solicită să se constate lipsa culpei procesuale a Administrației Sectorului 2 în prezentul litigiu raportat la motivele reținute de către instanța de fond în soluționarea contestației, respectiv faptul că prin Sentința Penală nr. 282/24.10.2011 (înaintată de Judecătoria P.) s-a dispus amendarea numitei I. A. I., care deși poartă același nume, numele mamei este I. D.) în timp ce al mamei părții vătămate din dosarul penal_ este I. M..
Judecătoria P. a transmis Administrației Sectorului 2 a Finanțelor P. spre executare suma de 60 lei reprezentând cheltuieli de judecată prin adresa nr._ din data de 12.09.2013, în care preciza că titlul de creanță se referă la I. A. I., CNP_, domiciliată în București, ., sector 2.
Astfel instituția nu a făcut altceva decât sa pună în executare cele dispuse de către instanța de judecata având în vedere dispozițiile art. 141 si urm. Cod procedură fiscală.
Apreciază că obligarea Administrației Sectorului 2 a Finanțelor P. la plata cheltuielilor de judecată a fost dispusă in mod eronat, raportat la prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă: partea vare a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina instituției pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
În cazul instituției nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, actele de executare atacate de către reclamant fiind întocmite ca urmare a titlului de creanță a Judecătoriei P. pentru I. A. I.. CNP_).
In ce privește acordarea cheltuielilor de judecata, solicită să se aibă in vedere faptul ca, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, plata cheltuielilor de judecată presupune ca aceste cheltuieli să fie dovedite ca reale și necesare și, în plus, să aibă un nivel rezonabil (hotărârea în cauza latridis împotriva Greciei (satisfacție echitabilă), cererea nr._/96, C.E.D.O, 2000-XI, alin. 54). în plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate doar în măsura în care se raportează la încălcarea constatată (Beleyer împotriva Italiei (satisfacție echitabilă), nr._/96, hotărârea din 28 mai 2002, alin. 27).
Consideră ca instanța de fond, in cazul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata trebuia sa facă aplicabile dispozițiile art. 453 C.proc.civ. si sa constate faptul ca suma de 1500 lei cheltuieli de judecată este nejustificata in raport de activitatea prestată de avocat.
Conform jurisprudenței în materie, în ipoteza aplicării art. 451 alin 2 din C., instanța de judecată nici nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică, reglementat de Legea 51/1995 și nici nu îl controlează direct sau în direct, iar cu atât mai puțin îl modifică și nu îl anulează, în tot sau în parte. Cu alte cuvinte raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică se menține în integralitatea lui(CA B., dec. Civ. 219/1999, B.J./1999, P.. 84).
Astfel consideră că instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, iar în situația reducerii onorariului de avocat, debitorul nu va fi obligat la plata întregului onorariu consimțit de avocat cu clientul său, ci numai un onorariu în cuantum fixat de instanță. D. urmare clientul va plătii avocatului onorariul convenit.
Solicită să se verifice proporționalitatea onorariului de avocat cu volumul de muncă, determinat de elementele precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Onorariul de avocat se stabilește inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute de alin. 3 din textul menționat, precum: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; complexitatea și dificultatea cazului avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Astfel, consideră cuantumul sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, excesiv de mare și prin urmare solicităm onoratei instanțe, să dispună reducerea acestuia la un cuantum rezonabil.
În concluzie, pentru motivele menționate solicită în principal, admiterea apelului, schimbarea, in parte, a sentinței în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată si în subsidiar diminuarea cuantumului acestora.
In drept, a invocat dispozițiile art. 466 C.pr.civ.
Prin intampinarea formulata de intimata-contestatoare, acesta a solicitat respingere apelului, ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel, tribunalul constata urmatoarele:
Apelanta sustine ca actele de executare indreptate impotriva intimatei-contestatore nu se datoreaza culpei sale ci au fost emise in executarea hotararii Judecatoriei P. prin care a fost stabilita suma de 60 lei cheltuieli judiciare in sarcina numitei I. I. A.. Este adevarat ca exista doar o identitate de nume intre contestatoare si persoana mentionata in hotararea penala insa acesta eroare nu se datoreaza culpei sale.
Tribunalul retine ca in conditiile in care actele de executare au fost indreptate impotriva unei persoane diferite de cea in sarcina careia a fost stabilita obligatia de plata, situatie necontestata de apelanta, independent de persoana careia ii apartine culpa, se impunea admiterea contestatiei si anularea actelor nelegal intocmite.
Asadar, in speta nu prezinta importanta culpa in demararea executarii silite impotriva unei persoane diferite de cea care este debitorul obligatiei, ci doar imprejurarea ca actele de executare sunt nelegal efectuate, impunandu- anularea lor.
In ceea ce priveste obligarea apelantei-intimate la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatului, in cauza se constata ca instanta de fond a facut o corect aplicare a dispozitiilor art. 453 C.p.c. in conditiile in care, desi chemata in judecata, apelanta-intimata nu a recunoscut pretentiile contestatoarei, actele de executare fiind mentinute pana la anularea lor de catre instanta.
Referitor onorariul de avocat, tribunalul apreciaza ca nu se impune a fi micsorat avand in vedere ca suma de 1500 lei reprezinta un cuantum rezonabil in raport cu complexitatea dosarului si munca intreprinsa de avocat, rezultata din actele efectuate in calitate de aparator al contestatoarei.
In consecinta, in temeiul disp. art. 480 C.p.c., tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat apelul formulat de apelanta-intimată Direcția G. R. a Finanțelor P. București prin Administrația Finanțelor P. Sector 2 București, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 7009/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A. I., cu domiciliul în București, sector 2, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
P. JUDECĂTOR GREFIER
C. V. A. G. G. S.
Red. CV.
Judecătoria Sectorului 2 București
Judecător fond:E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 178/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 564/2016.... → |
|---|
