Contestaţie la executare. Decizia nr. 188/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 188/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 188 A
Ședința publică din data de 15.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – C. V. A.
GREFIER – M. V. B.
Pe rol, soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva sentinței civile nr. 5753/31.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. și cu intimata-contestatoare AB T & CO SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 30.01.2015 sub nr._, contestatoarea . CO SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România CNADNR anularea încheierii din data de 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria sector 1m București în dosarul nr._/299/2014, anularea încheierii executorului judecătoresc, emisă la data de 19.01.2015 în dosarul execuțional 6392/2014, anularea titlului executoriu ca nelegal, anularea tuturor formelor de executare silită.
Prin sentința civilă nr. 5753/31.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis în parte cererea formulată de contestatorul AB T & CO S.R.L. în contradictoriu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI B. C. ȘI M. A. M. și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI ; s-a anulat încheierea din data de 14.11.2014 pronunțată de judecătoria sector 1 în dosar nr._/299/2014, încheierea executorului judecătoresc din data de 19.01.2015 din dosarul de executare nr. 6392/2014 al B. T. B. O. și toate formele de executare din acest dosar; s-a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nelegalității proceselor verbale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Executarea silita contestata in prezenta cauza a fost demarata la cererea intimatei C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A., reprezentata prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, in baza proceselor verbale de contraventie . nr._, nr._ și nr._, toate din 11.01.2012 pentru recuperarea tarifului de despagubire in suma de 84 euro stabilit prin acestea, formandu-se dosarul de executare nr.6392/2014 la B. T. B. O..
In cadrul acestui dosar de executare au fost emise incheierea din data de 19.01._ de stabilire a cheltuielilor de executare precum si somatia din data de 19.01.2015.
Conform art.27 din O.G. nr.2/2001:’’Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.’’
Conform dovezilor aflate in dosar (f. 27,29,31), procesele-verbale de contraventie in cauza au fost comunicate contestatoarei numai prin afisare la data de 11.01.2012, iar la dosar nu exista si dovada comunicarii acestora prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, asa cum prevad dispozitiile art.27 din O.G. nr.2/2001, intimata optand de la inceput pentru comunicarea actului sanctionator prin afisare.
Or, instanta a reținut ca aceasta modalitate de comunicare a procesului-verbal de contraventie nu poate avea decat un caracter subsidiar, in acest sens fiind si Decizia nr.10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată, confom careia:’’În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.’’
Astfel, s-a apreciat de catre ICCJ faptul ca numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale. Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Decizia nr.1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate". Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Cum in speta s-a dovedit nelegalitatea comunicarii, care atrage insasi imposibilitatea curgerii termenului de contestare, rezulta ca procesele-verbal de contraventie nu sunt titluri executoriu in raport de dispozitiile art.37 din O.G. nr.2/2001, conform caruia:’’ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.’’
Conform art.632 alin.1 NCPC:’’(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.’’
Pe cale de consecinta, in speta nefiind in prezenta unui titlu executoriu care sa poata fi pus in executare (pentru considerente expuse pe larg mai sus), rezulta ca intreaga procedura de executare este nelegala si se impune anularea executarii si a tuturor actelor de executare.
De asemenea, sunt vădit neîntemeiate susținerile intimatei privind stabilirea caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenție prin încheierea de încuviințare a executării silite. În acest sens, instanța a reținut că procedura încuviințării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanța de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării și neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Față de prevederile art. 535 și art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestației la executare, urmând a se dispune și anularea Încheierea din camera de consiliu din data de 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014 întrucât aceasta a fost pronunțată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, instanța a reținut următoarele: Potrivit Deciziilor nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, și nr. 112/ 6 martie 2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea constituțională a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și a constatatrii acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, au următorul cuprins: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."
Astfel cum reiese din interpretarea Curții Constituționale, art. II din Legea nr. 144/2012 a înlăturat sancțiunea obligării la plata sumei de 28 euro, pentru fapta constând în a circula fără rovinietă.
Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8 alin. (3) și art. 31 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât aceasta se va aplica retroactiv și contravenției în speță, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului constitutional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a apreciat că obligația de plată a sumei de 28 de euro nu mai are niciun suport legal.
În plus, instanța a reținut că: art. 20 alin. (2) din Constituția României prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările international, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. c. României, din 26.04.2007, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture, din oficiu sau la cererea părților, prevederile din dreptul intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, art. II din legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . respectivei legi introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă. O asemenea măsură nu este justificată în nici un fel de motive obiective, art. II din legea nr. 144/2012 fiind incompatibil, sub aspectul de mai sus, cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului.
In continuare se impune si precizarea ca argumentele expuse mai sus sunt suficiente pentru admiterea contestatiei la executare.
Argumentele expuse in cuprinsul contestatiei, vizând nulitatea absolută a procesului verbal, tin de legalitatea procesului-verbal de contraventie si nu pot fi invocate si analizate in cuprinsul contestatiei la executare prin prisma art.712 alin.2 NCPC, asa cum in mod eronat sustine contestatoarea, intrucat portivit acestor dispozitii legale:’’(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.’’
In cazul de fata insa, pentru contestarea proceselor verbale de contravenție, O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevede o alta procedura prin care eventual sa se poata obtine anularea lor, respectiv plangerea contraventionala, cale de atac de cale contestatorul nu a uzat.
Astfel, vizand exclusiv desfiintarea masurilor de executare silita, contestatia la executare in acest caz nu are aptitudinea declansarii unei judecati de fond cu privire la titlul ce a stat la baza executarii silite si nici natura juridica a unei cai de atac impotriva titlului executoriu. Ea nu constituie un mijloc procedural prin care să se poată anula titlul executoriu.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal și motivat a formulat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 26.10.2015.
A solicitat modificarea in parte a Sentinței Civile nr. 5753/31.03.2015 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București in dosarul nr._ in ceea ce privește anularea încheierii din data de 14.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 1 in dosarul nr._/299/2014, anularea incheierii executorului judecătoresc din data de 19.01.2015 din dosarul de executare nr. 6392/2014 al B. T. B. O. si toate formele de executare din acest dosar, ca netemeinica si nelegala. Menținerea dispozițiilor referitoare la respingerea ca inadmisibila a cererii de constatare a nelegalitatii proceselor verbale, ca temeinice si legale. Respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către B. Executorului Judecătoresc T. B. O. in baza titlurilor executorii PVCC . nr._/11.01.2012, . nr._/11.01.2012 si . nr._/11.01.2012, generate si semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica.
Menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. Executorului Judecătoresc Trânta B. O. in baza titlurilor executorii menționat si continuarea executării silite.
Analizând motivarea sentinței apelate, învederează instanței de apel faptul ca in momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesele verbale de constatare a contravenției nu au fost comunicate in mod legal debitorului, acestea neconstituind titlul executorii, precum si faptul ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile conținute de prevederile Legii nr. 144/2012.
In ceea ce privește emiterea si comunicarea proceselor - verbale de contravenție in cauza, arată ca acestea au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a proceselor - verbale in cauza, acestea au fost comunicate contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, inainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului insusi, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care incalcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mn multe legi penale, fapta se incadreaza potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-[ aiacheiaL iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a inceput si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (f) din OG nr. 15/2002. cu modificările si completările ulterioare, ce a circulat fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, invederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, inainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001. cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel incat s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se infaptui in viitor (de la data publicării acesteia in M. Of.), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO, Cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori «norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie-x) dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Astfel, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlurilor executorii in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
In ceea ce privește reținerea instantei de fond ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile continuate de prevederile Legii nr. 144/2012, a arătat că la momentul săvârșirii contravențiilor, respectiv in anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul ca „Contravenientul are obligația de a achita, pe langa amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, in funcție de tipul vehiculului folosit fara a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002a fost abrogat.
Astfel, dispozițiile astfel modificate se aplica de la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data, iar dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, intrucat faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca ieșea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita inainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincrimineaza fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In ceea ce privește aprecierea instanței de fond ca art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit in situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestarii proceselor verbale ., solicitam instanței sa constate ca aceasta este nelegala si netemeinica.
In acest sens, invederează instanței faptul ca prin Decizia nr. 112/06.03.2014 Curtea Constituționala a constatat ca cele doua categorii de persoane se afla in situații juridice diferite, aspect ce justifica tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputand fi reținuta o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
În drept a invocat dispozițiile art. 665 alin. (6) NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține că titlurilor executorii în baza căruia se solicită executarea silită sunt reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._, nr._ și nr._, toate din data de 11.01.2012 pentru recuperarea tarifului de despagubire in suma de 84 euro, generate și semnate electronic.
Din înscrisurile atașate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că procesul-verbal nu a fost comunicat intimatei-debitoare prin poștă, ci, direct prin afișare la domiciliul persoanei sancționate contravențional.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii a reținut caracterul subsidiar al comunicării prin afișare în prezența unui martor, după ce în prealabil, apelantul – creditor a făcut dovada comunicării prin poștă cu confirmare de primire.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Tribunalul, constatând că procesul verbal nu a fost comunicat potrivit legii (conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de admitere a recursului în interesul legii), reține că nu a început să curgă nici termenul în care procesul-verbal poate fi atacat prin plângere contravențională, astfel încât procesul-verbal în temeiul căruia s-a început executarea silite nu a devenit titlu executoriu în temeiul art. 37 din OG nr. 2/2001 care statuează: procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Pentru aceste considerente se vor înlătura criticile apelantei și susținerile acestuia în sensul că procesele-verbale au fost legal comunicate și că decizia nr. 10/2013 nu este aplicabilă în cauză.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că executarea silită a început cu încălcarea dispozițiilor art. 632 C., respectiv in lipsa unui titlu executoriu, astfel că întreaga procedura de executare este nelegala si se impune anularea acesteia si a tuturor actelor de executare.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei-intimate privind stabilirea caracterului executoriu al proceselor-verbale de contravenție prin încheierea de încuviințare a executării silite, deoarece procedura încuviințării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanța de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării și neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Față de prevederile art. 535 și art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestației la executare, iar încheierea din camera de consiliu din data de 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014 a fost pronunțată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța de fond a procedat în mod legal la anularea acesteia.
Tribunalul nu va mai analiza criticile de nelegalitate vizând reținerea de către instanța de fond a aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, față de cele arătate mai sus privind lipsa unui titlu executoriu, acesta fiind un motiv suficient pentru reținerea nelegalității actelor de executare silită.
Față de cele de mai sus, apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, neavând un titlu executoriu împotriva intimatului pentru creanța pretinsă, in temeiul art. 480 C. Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5753/31.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M., cu sediul în București, ., ., . și cu intimata-contestatoare AB T & CO SRL, cu sediul în București, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. C. V. A.
GREFIER
M. V. B.
Red. Jud. C.V.A.
Thred. C.V.A./A.M./5 ex.
11.02.2016
Judecătoria Sectorului 1București
Jud. Fd: G. C. N.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 228/2016.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 18-01-2016, Tribunalul... → |
|---|
