Pretenţii. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 150/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 150 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. I. F.
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul pârât M. București prin Primar general împotriva sentinței civile nr. 3812/21.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G. al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar și cu intimații reclamanți D. V., D. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți prin avocat, cu delegație la dosar, intimata reclamantă D. M. fiind prezentă și personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual, precum și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Intimații reclamanți prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că apelul formulat este unul formal. Arată că onorariul avocațial solicitat nu este mare. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 03.11.2014, reclamanții D. V. și D. M., în contradictoriu cu pârâții Municipiului București prin Primar G. și C. G. al Municipiului București - Administrația Fondului Funciar, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 8543 de lei, reprezentând chirie nedatorată și cheltuieli de judecata ocazionate de procesul ce a format obiectul dosarului nr._/301/2012 aflat pe rolul Judecătoriei sector 3 București si pe rolul Tribunalului București, precum și cheltuieli de judecata în valoare de 536 de lei.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 8159/29.06.2009, rămasa definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, au fost obligati pârâții să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate conform decretului Lege 61/1990 și Legii 85/1992, preț calculat la data aprobării cererii 14.10.2008.
Au aratat ca paratii au refuzat constant să se conformeze, deși la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile 8159/29.06.2009 în patrimoniul acestora a apărut dreptul de a încheia contractul de vânzare - cumpărare la prețul aproximativ de 18.134 RON, iar în patrimoniul pârâților a apărut obligația corelativa de a încheia contractul în condițiile arătate, cu autoritate de lucru judecat.
S-a mai mentionat ca prin sentința civilă nr. 1929/12.02.2014, Judecătoria sector 3, ramasa irevocabila, s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au menționat că pe tot acest parcurs judiciar au efectuat următoarele cheltuieli: expertiza judiciara pentru care au plătit un onorariu de 800 de lei; a doua expertiza judiciara pentru care au plătit un onorariu de 1000 de lei; taxa de timbru de 1200 de lei; onorarii avocațiale de 2500 de lei, incluzând si onorariul pentru acțiunea de față; și 1600 de lei, pentru asistenta juridică la judecarea fondului.
Au mai sustinut ca au plătit până la judecarea recursului suma de 1443 de lei, cu titlu de chirie unui neproprietar, ceea ce înseamnă îmbogățire fără justă cauză.
Pentru prezenta acțiune s-a plătit o taxa de timbru de 536 de lei, taxa plătită pentru întreaga suma.
În drept, au fost invocate art.451 si 1031 C.proc.civ., si art.1345, 1347, 1639 C.civ.
La data de 19.11.2014, prin adresa nr.883/17.11.2014, Administrația Fondului Imobiliar a comunicat ca reclamanții au plătit chiria inclusiv pentru luna septembrie 2014.
La data de 03.12.2014, pârâtul M. București prin Primar G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată si a excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a CGMB - Administrația Fondului Funciar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art.789 si urm. C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 04.02.2015, reclamanții au depus la dosar completare a cererii de chemare în judecată și răspuns la întâmpinare.
Prin cererea completatoare, reclamanții au solicitat compensarea sumei pe care o datorează pârâții cu suma pe care o datorează acestora, până la limita sumei de 9129 lei, în conformitate cu prevederile art.1616 Noul cod civil si au aratat ca al doilea pârât este Administrația Fondului Imobiliar, în loc de Administrația Fondului Funciar, cum din eroare a fost trecută în acțiune. Au solicitat respingerea excepțiilor ridicate.
Prin sentința civilă nr. 3812/21.05.2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis în parte cererea formulată de reclamanții D. V. și D. M., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMAR G. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR; a obligat pârâții la plata sumei de 7100 de lei, c/val cheltuieli de judecată în dosarul nr._/303/2012, către reclamanți; a respins cererea având ca obiect restituirea sumei de 1443 de lei, contravaloare chirie, și cererea de compensare a creanțelor reciproce ca neîntemeiate și a respins cererea de obligare a pârâtului la 536 de lei, cheltuieli de judecată în cauza de față, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr._/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanții au chemat in judecata pe pârâții M. București CGMB-AFI, solicitând sa fie pronunțata o hotărâre care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu plata prețului vânzării în rate conform art.1 din Decretul-lege nr.61/1990 și Legea nr.85/1992, preț calculat la data aprobării cererii de cumpărare, 14.08.2008, să se constate ca începând cu data de 14.10.2008 reclamanții nu mai datorează chirie, ci rate în contul prețului apartamentului și să se dispună compensarea sumelor plătite fără a fi datorate cu titlu de chirie cu sumele pe care le datorează reclamanții cu titlu de rate în contul prețului.
Prin sentința civila nr.1929/12.02.2014, Judecătoria sectorului 3 București a admis in parte cererea reclamanților, a constatat intervenita vânzarea-cumpărarea apartamentului nr.1 2 situat în București, Calea Călărașilor nr.163, ., etaj 8, sector 3, cu plata prețului în rate pe o durata de maxim 25 de ani, în condițiile DL 61/1990 și art.1 din Legea nr.85/1992, din care avansul în cuantum de 1374,70 de lei din prețul de vânzare total de_ de lei, se va achita de care reclamant în termen de cel mult o luna de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar restul prețului în mod eșalonat, în rate lunare egale în valoare de 494,89 de lei lunar, pe o perioada de max. 25 de ani, cu o dobânda de 4% pe an, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată, instanța a respins ca neîntemeiat primul capăt al cererii având ca obiect constatarea inexistentei dreptului de creanța al paratei cu privire la c/val chiriei lunare aferente dreptului de folosința asupra apartamentului în litigiu, începând cu data de 14.10.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs paratul M. București, iar Tribunalul București, prin decizia civila nr.2795/06.10.2014, a constatat nul recursul declarat de parat.
A retinut dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr._/301/2012), potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată si ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul având natura unei despăgubiri acordate acestei părți pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia din urmă declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, prin plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat procesul.
Având în vedere soluția pronunțată în cauza nr._/301/2012, instanța de fond a reținut ca pârâții sunt în culpa procesuala si ca in baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanții sunt îndreptățiți a solicita obligarea acdestora la plata cheltuielilor efectuate cu litigiul anterior menționat aferent soluționării dosarului în faza de fond.
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța a reținut dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat precum și practica CEDO a statuat „cheltuielile de judecată urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil”, Hotărârea nr.20/2007, in cauza I. și alții împotriva României.
Cheltuielile de judecată reprezintă, în fond, un aspect accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor prin raportare la valoarea litigiului și la apărarea făcută, trebuie să aibă un caracter rezonabil. Prin acestea se asigură accesul la instanță și respectarea art.6 CEDO pentru toate părțile implicate în proces.
În speță, instanța de fond a apreciat că suma solicitată cu titlu de onorariu avocațial aferent judecării litigiului, 4100 de lei, rezultata din chitanțele nr. 11/21.10.2014 și 09/17.07.2013, este justificata față de natura cauzei, complexitatea pricinii și munca depusă de către apărător. A observat ca din dosarul nr._/301/2012 a fost administrata proba cu expertiza dispusa de instanța din oficiu, de asemenea, a fost efectuata o noua expertiza, pentru care aceștia au achitat onorarii în valoare de 1800 de lei, așa cum atesta chitanțele nr._/1/26.11.2013 și_/1/09.04.2013 aflate la filele 10 și, respectiv, 15 dosar. La aceste sume se adăuga suma de 1200 de lei achitata de reclamanți cu titlu de taxa judiciara de timbru prin chitanța nr._/1/08.10.2012, fila 15 dosar.
În consecință, în baza art. 274 Cod procedura civila, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 7100 de lei, contravaloare cheltuieli de judecată în dosarul nr._/303/2012, către reclamanți.
În privința sumei de 1443 de lei, c/val chirie, pe care reclamanții considera ca nu o mai datorau, instanța de fond a apreciat aceasta cerere ca neîntemeiata întrucât dreptul de proprietate asupra apartamentului se transfera în patrimoniul reclamanților la data rămânerii definitive a hotărârii care va tine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, iar nu la data aprobării cererii de cumpărare, 14.08.2008, sau a pronunțării sentința civilă nr. 8159/2009 a Judecătoriei sectorului 3 București, prin care pârâții fuseseră anterior obligați sa încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare.
In ceea ce privește cererea de compensare a sumelor la plata cărora reclamanții au fost obligați cu titlu de preț pentru apartamentului nr.12 situat în București, Calea Călărașilor nr.163, ., prin sentința civilă nr.1929/2014, instanța de fond a apreciat ca nu sunt întrunite condițiile pentru a dispune compensarea creanțelor reciproce întrucât creanța pârâților nu este exigibila, prețul apartamentului urmând să fie plătit de reclamanți în rate pe durata a maximum 25 de ani, iar dispozitivul sentința civilă nr.1929/2014 nu stabilește date de scadenta fixa pentru a aprecia asupra exigibilității unora dintre aceste rate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 536 de lei, corespunzătoare cauzei de fata, instanța de fond a apreciat ca pârâții nu pot fi obligați sa suporte și aceasta cheltuiala, neavând nicio culpa în faptul ca reclamanții au înțeles să-și valorifice pretențiile separat, efectuând noi cheltuieli, cu taxe de timbru și onorariul de avocat, când puteau sa solicite recuperarea cheltuielilor efectuate în faza fondului chiar în cadrul acelei judecați, ceea ce nu presupunea plata unor taxe separate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 07.08.2015, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că este greșita hotărârea instanței de fond intrucat nu ii se poate retine culpa procesuala.
A sustinut, in esenta, ca onorariul avocatial este nepotrivit de mare fata munca îndeplinita de avocat, considerand ca in raport cu jurisprudența CEDO, onorariul de avocat urmează a fi recuperat numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute, in limita cuantumului rezonabil.
A apreciat ca instanta de fond trebuia sa reduca onorariul de avocat, solicitand diminuarea onorariului de avocat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 C.proc.civ.,
Intimații-reclamanți D. V. și D. M. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat, in esenta, respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat că apelantul se refera la onorariul avocatului din cadrul unei executari silite, insa cheltuielile privesc acțiunea prin care s-a solicitat emiterea unei hotărâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare.
Analizând hotararea atacată prin prisma motivului de apel invocat, precum si avand in vedere probatoriul administrat in cauza, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de fata s-a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 8543 lei reprezentând chirie nedatorata si cheltuieli de judecata ocazionate cu soluționarea dosarului nr._/301/2012 soluționat prin sentința civilă nr. 1929/12.03.2014 pronunțata de Judecătoria sector 3 si irevocabila prin decizia civilă nr. 2795/06.10.2014 pronunțata de TB Secția a V-a si cheltuieli de judecata de 536 lei.
Prin sentința civilă nr. 1929/12.02.2014 s-a admis în parte acțiunea, a respins ca neîntemeiat capătul 1 de cerere având ca obiect constatarea inexistentei dreptului de creanță al pârâtei cu privire la c/v chiriei lunare aferente dreptului de folosința asupra apartamentului în litigiu, începând cu data de 14.10.2008, s-a admis capătul de cerere al doilea, a constatat intervenita vânzarea - cumpărarea cu privire la apartamentul nr.12 situat în București, sector 3, Calea Călărașilor nr. 163 ., etaj 8, . prețului în rate, pe o durata de max. 25 de ani, în condițiile DL 61/1990 si art. 1 din Legea 85/1992, din care avansul în cuantum de 1374,70 de lei din prețul de vânzare total de 13.747 lei, se va achita de către reclamant în termen de cel mult 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar restul prețului în mod eșalonat, în rate lunare egale în valoare de 494,89 lei lunar, valoarea fiecărei rate, pe o perioada de max. 25 de ani, cu o dobânda de 4% pe an, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru obținerea unei astfel de hotărâri avocatul care a reprezentat intimatii reclamanti in dosarul nr._/301/2012, a redactat acțiunea, a participat la multe termene de judecata, a formulat si susținut obiecțiuni la 2 expertize si a sustinut concluzii pe fond, ulterior ca urmare a recursului formulat de M. București a formulat întâmpinare si pus concluzii pe fondul acestuia in fata instantei de recurs.
Tribunalul observa ca in mod corect instanța de fond a apreciat că dosarul nr._/301/2012, reclamantii din dosarul de fata au fost reprezentati de avocat ce a preceput un onorariu avocațial de 4100 de lei, rezultat din chitanțele nr. 11/21.10.2014 și 09/17.07.2013, ca a fost administrata proba cu expertiza pentru care aceștia au achitat onorarii în valoare de 1800 de lei, așa cum atesta chitanțele nr._/1/26.11.2013 și_/1/09.04.2013 aflate la filele 10 și, respectiv, 15 dosar si ca au achitat taxa de timbru in suma de 1200 de lei prin chitanța nr._/1/08.10.2012, fila 15 dosar.
Trecand peste faptul ca apelul formulat critica onorariul avocatial din cadrul unei executari silite, ori obiectul cererii il reprezinta pretentii derivate dintr-un dosar solutionat intre parti, tribunalul apreciaza ca se critica onorariul de avocat din dosarul de nr._/301/2012 .
Chiar si daca s-ar fi criticat si celelalte cheltuieli de judecata la care apelantul parat a fost obligat in sentinta fondului, acest aspect era neintemeiat, intrucat aceste cheltuieli au fost dovedite de reclamanti, nefiind excesive in raport de cuantumul pretentiilor din dosarul nr._/301/2012 .
Mai mult, apelantul se află in eroare asupra cauzei deduse judecații, nefiind vorba doar de o executare silita.
Din perspectiva celor arătate, ne vom canaliza atentia asupra onorariului de avocat si susținem ca avocatul a efectuat o munca ce justifica onorariul acordat, cu atât mai mult daca s-ar compara acest onorariu cu cele încasate de alți avocați ,nu este foarte mare.
Potrivit prevederilor art. 274 C.proc.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată iar cand cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că partea care a pierdut procesul a săvârșit o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
Cheltuielile de judecata pot fi acordate partii care a castigat procesul in chiar dosarul in care au fost suportate, daca se face o astfel de solicitare.
Aceste cheltuieli de judecata pot fi solicitate pe cale separata chiar daca partea care a castigat procesul nu si-a rezervat in fata instanței dreptul de a le solicita separat si chiar daca instanta in fata careia le-a solicitat nu s-a pronuntat asupra cererii.
Numai atunci cand acestea au fost solicitate in cauza, iar cererea a fost soluționata de instanta, partea pierde dreptul de a le mai solicita, din nou, pe cale separata, indiferent de motivul care a stat la baza respingerii de catre instanta a acestui capat de cerere.
Solicitarea pe cale separata a cheltuielilor de judecata presupune, ca situatie premisa, neacordarea acestora in procesul care le-a generat, ca urmare a neformularii unei cereri in acest sens de catre partea interesata sau ca urmare a omisiunnii instantei de a se pronunta.
Se constata ca apelantul parat a căzut in pretenții in dosarul nr._/301/2012, existand o fapta ilicita născuta in sarcina paratului, ce consta in atitutidea sa care a condus la initierea actiunii ce s-a dovedit a fi fondata.
Tribunalul retine practica CEDO prin care s-a statuat (C. împotriva României) faptul ca un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor, caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul ca, in raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005 s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Tribunalul constată că textul legal conferă repere clar stabilite (valoarea pricinii sau complexitatea cauzei, munca prestată de avocat, circumstantele cauzei) pentru aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaște posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale, fiind o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, aceea de a putea tranșa diferende.
Față de dispozițiile anterior menționate, tribunalul apreciază că onorariul avocațial in suma de 4100 de lei stabilit pentru reprezentarea juridică a reclamantilor D. V. si D. M. în dosarul nr._/301/2012 are un cuantum rezonabil si proportional în raport de gradul activității prestate de avocat în această etapă procesuală.
În concret, tribunalul constată că avocatul a redactat si depus la dosarul de fond cererea de chemare in judecata, a propus probe in dosarul de fond, a depus precizari, a administrat probatoriul incuviintat, a formulat obiectiuni la raportul de expertiza a depus note scrise, a fost prezent la fiecare termen de judecata in fond, a sustinut concluziile pe fondul cererii, a depus note scrise la recursul formulat de paratul M. Bucuresti prin Primarul G., a reprezentat reclamantii in dosarul de recurs la fiecare termen de judecata acordat, a sustinut si concluziile pe fondul recursului .
In concluzie, avand in vedere activitatea depusa de avocatul Cremer E. ce a reprezentat pe intimatii reclamanti in dosarul sus mentionat precum si complexitatea cauzei si durata acesteia, consideram ca nu se impune reducerea onorariului de avocat in cuantum de 4100 de lei.
In aprecierea reducerii onorariului de avocat, tribunalul are in vedere si faptul ca dreptul procedural al celui ce a castigat procesul, de a obține cheltuielile de judecata de la partea care a cazut in pretentii, este supus controlului instanței de judecată, care trebuie să verifice si daca drepturile procedurale au fost exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, intrucat in cazul in care partea folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite. In speta, nu s-a facut nicio dovada din care sa rezulta ca intimatii reclamanti ar fi fost de rea credinta la momentul fixarii onorariului de avocat.
Astfel, tribunalul consideră că onorariul de avocat perceput în dosarul nr._/301/2012 constituie un onorariu cu caracter rezonabil.
Pentru aceste considerente, gasind neintemeiate motivele de apel tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin Primar G., cu sediul în București, .. 291-293, sectorul 6, împotriva sentinței civile nr. 3812/21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. G. al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar, cu sediul în București, .. 16, sectorul 3 și cu intimații reclamanți D. V., D. M., ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat E. Cremer, cu sediul în București, ., ., sectorul 2.
Definitivă.
Pronunțata in ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
L. I. F. R. E.G. C. C.
Red. LIF
Thred. PI/ 6 ex
J. S. 6 – jud. M. D.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 17/2016.... → |
|---|
