Contestaţie la executare. Decizia nr. 758/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 758/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 758 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva sentinței civile nr._/17.09.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare H. E. SRL, cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata contestatoare prin reprezentant cu delegație la dosar, lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Intimata contestatoare prin reprezentant solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică și depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 20.03.2015, sub nr._, contestatoarea H. E. SRL, în contradictoriu cu intimata C. SA PRIN D. B. a formulat contestație la executare împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/26.07.2011, pentru care s-a emis încheierea de executare din data de 16.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 3 în dosarul_/301/2014,
În motivarea cererii a arătat că procesul – verbal este prescris, având în vedere că a i-a fost comunica după depășirea termenului de 3 ani, respectiv la data de 17.03.2015. A mai arătat că procesul – verbal nu este însușit prin semnarea acestuia de contravenient și nici de agentul constatator. Suma a fost reținută la data de 16.03.2015, iar comunicarea procesului – verbal sa făcut la dat de 17.03.2015.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 16.07.2015, intimata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA – prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea contestației la executare și menținerea tuturor actelor și formelor de executare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, a menționat că executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Solicită aplicarea dispozițiile art. 712 alin. 2 C.proc.civ.
A menționat că procesul verbal a fost comunicat in timp util si neatacat in termen legal prin plângere contravenționala și a devenit titlu executoriu, in contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001. Susține că atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului – verbal nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform art. 712 C.proc.civ. A mai arătat că măsura popririi în raport de dispozițiile art. 781 alin. 2 C.proc.civ., este legală și temeinică.
În drept a invocat prevederile art. 205 - 208 C.proc.civ. și cele din cuprinsul întâmpinării.
Prin sentința civilă nr._/17.09.2015, Judecătoria Sectorului 3 București a admis contestația la executare formulata contestatoarea H. E. SRL, în contradictoriu cu intimata C.; a anulat executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr.1126/T/2014 al B. T. G. și M. I. și a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 40 lei, achitate cu chitanța nr._/1/17.09.2015 emisa de CEC Bank, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.07.2011, in temeiul art.8 din OG nr. 15/2002,, contestatoarea H. E. SRL a fost sancționată cu amenda contravențională in cuantum de 250 lei și la plata către intimata C. SA a tarifului de despăgubire de 28 Euro în echivalent lei la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
La solicitarea intimatei C. SA, efectuată la data de 18.06.2014, in temeiul procesului verbal de contravenție menționat, împotriva contestatoarei, s-a început executarea silită, in acest sens fiind format dosarul de executare nr. 1126/2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. G..
În conformitate cu prevederile art. 713 C.proc.civ. împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Potrivit art. 713 alin. 2 C.proc.civ. dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În prezenta cauză, instanța de fond a reținut că executarea civilă s-a început in baza procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011.
Contestatoarea a reclamat lipsa semnăturii olografe a agentului constatator de pe procesul verbal, acest motiv de nulitate vizând condițiile de forma ale procesului verbal de contravenție ce a stat la baza începerii executării silite. Lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu privește fondul dreptului pretins cuprins in titlul executoriu, respectiv faptul dacă debitoarea contestatoarea a săvârșit sau nu contravenția reținută în sarcina, acest din urmă aspect urmând a se analiza exclusiv pe calea plângerii contravenționale reglementate de art.32 din OG nr.2/2001.
Prin urmare, contestatorul poate invoca pe calea contestației la executare motive ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă ale titlului executoriu, art. 713 alin.2 interzicând doar invocarea motivelor referitoare la fondul dreptului. În caz contrar, s-a ajunge la o situație absurdă, ca într-o procedură necontencioasă, respectiv învestirea cu formulă executorie a titlului, instanța să poată verifica condițiile de formă ale titlului ( art.641 alin.3 C.proc.civ.), în timp ce într-o procedură contencioasă, respectiv contestația la executare, instanța să fie limitată in analizarea respectării acestor condiții, deși neîndeplinirea lor este reclamantă de către debitor.
In ce privește lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța are in vedere ca prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 6 din 16 februarie 2015 pronunțată într-un recurs in interesul legii, s-a stabilit ca „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
In aceste condiții, instanța de fond a constatat ca in lipsa semnăturii olografe a agentului constatator procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută motiv pentru care nu mai poate produce efecte juridice.
Chiar și in situația in care nu s-ar putea reține acest motiv de nulitate pe calea contestației la executare, instanța constată că executarea silită este lovită de nulitate pentru următoarele motive:
Potrivit art. 27 din OG nr.2/2001 „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 26.07.2012 și a fost comunicat contestatorului prin afișare la sediul său ( fila 27).
Prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a statuat cu putere de lege, ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cum intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă anterior afișării, la sediul debitorului de la momentul comunicării, instanța reține că procesul-verbal nu a fost comunicat legal, ceea ce echivalează cu lipsa comunicării acestuia.
În consecință, din interpretarea art. 37 raportat la art. 31 din OG 2/2001 rezultă că numai procesul-verbal de contravenție comunicat legal și neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare reprezintă titlu executoriu. În cauză, procesul verbal nu a fost comunicat legal debitorului, astfel încât la data punerii în executare silită acesta nu avea caracterul unui titlu executoriu, fiind încălcate dispozițiile art. 632 alin.1 C.proc.civ. conform cărora executarea silită poate începe numai în temeiul unui titlu executoriu.
Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 720 C.proc.civ. instanța a admis contestația la executare și a anulat executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr.1126/T/2014 al B. T. G. și M. I..
Referitor la cererea de restituire a taxei de timbru, instanța de fond a constatat că potrivit art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte, în cazul în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Față de soluția dată cu privire la contestația la executare, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 40 lei, achitate cu chitanța nr._/1/17.09.2015 emisa de CEC Bank, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 17.11.2015, solicitând în principal, constatarea nulității absolute a sentinței civile atacate, întrucât instanța de judecata si-a depășit competenta, motivând aspecte de netemeinicie si nelegalitate cuprinse in titlul executoriu care puteau fi invocate numai in cadrul plângerii contravenționale; în subsidiar, modificarea sentinței civile atacate, ca netemeinica si nelegala; respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. si M. I. in baza titlului executoriu PVCC . 11 nr._/26.07.2011 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. si M. I. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În motivarea apelului, s-a arătat că în primul rând solicita instanței de apel sa constate faptul ca sentința civila atacată, este lovită de nulitate întrucât instanța de judecata si-a depășit competenta, motivând aspecte de netemeinicie si nelegalitate cuprinse in titlul executoriu care puteau fi invocate numai in cadrul plângerii contravenționale.
In acest sens, solicita instanței de apel sa constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestatoare in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare, întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele arătate de instanța de fond constituie motive ce puteau fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
In acest sens, solicita instanței de apel sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 C.proc.civ., sa respingă motivarea instanței de fond ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Analizând motivarea sentinței apelate, învederam instanței de apel faptul ca in momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, reținând in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției contestat nu poarta semnătura olografa a agentului constatator si prin urmare este lovit de nulitate absoluta, precum si faptul ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitorului, neconstituind titlu executoriu.
In ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronica a procesului-verbal de contravenție reținute de către instanța de fond, solicita instanței de apel sa constate faptul ca acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
In alta ordine de idei, solicita instanței de apel sa constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele reținute de către instanța de fond reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele reținute de către instanța de apel constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului-verbal de contravenție nu pot fi reținute ca motiv de admitere a contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 C.proc.civ.
In acest sens, solicita instanței de apel sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712. alin. 2 C.proc.civ., și sa respingă motivarea instanței de fond, întrucât aceasta privește aspecte legate de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cat timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
În ceea ce privește emiterea si comunicarea procesului-verbal de contravenție in cauza, solicita a se constata faptul ca acestea au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare. De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului-verbal in cauza, acesta a fost comunicat contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicita instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa”.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp”.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, s-a învederat instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției „sau” conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui m viitor (de la data publicării acesteia in M. Of.), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicita instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicita instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 665, alin. (6) C.proc.civ., art. 466 si următoarele C.proc.civ., precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel, iar în temeiul art. 223 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; cu cheltuieli de judecata.
Intimata-contestatoare a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate, Tribunalul urmează a respinge apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul urmează a reține că prima instanță a admis contestația la executare raportat la două principale motive de nelegalitate ale titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție: lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și incorecta comunicare a procesului verbal de contravenție către contravenient.
În ceea ce privește primul motiv pentru care instanța a admis contestația, Tribunalul urmează a reține caracterul fondat al criticilor fondate prin apel în sensul că aceste aspecte nu se pot valorifica pe calea contestației la executare, ci reprezintă veritabile motive de plângere contravențională, motiv pentru care nu pot atrage admiterea contestației la executare.
Însă, cel de-al doilea motiv reținut de prima instanță pentru admiterea contestației este unul valid, motiv pentru care Tribunalul va respinge criticile formulate de apelant cu privire la acest aspect, ca neîntemeiate.
În acest sens, Tribunalul va reține că potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar art. 31 alin. 1 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Rezultă din dispozițiile legale menționate caracterul subsidiar al comunicării prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În ceea ce privește susținerile potrivit cu care deciziile pronunțate în recursul în interesul legii se aplică doar pentru viitor și că anterior pronunțării deciziei nr. 10/2013 modalitatea de comunicare era la latitudinea creditorului Tribunalul reține că, prin această decizie pronunțată în recurs în interesul legii Î.C.C.J. a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ceea ce însemnă că indiferent de momentul săvârșirii contravenției și de momentul comunicării procesului verbal concluziile primei instanțe rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Totodată, Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Or, caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție nu poate fi disociat de posibilitatea sa de a fi atacat, iar dreptul de a formula plângerea contravențională curge de la momentul comunicării valabile a actului.
În consecință tribunalul reține că, verificând existența titlului executoriu în cauză, procesul verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile, concluzie care a fost însușită și de Înalta Curte de Casație și justiție prin Decizia nr. 10/2013pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art.480 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6, împotriva sentinței civile nr._/17.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare H. E. SRL, cu sediul in București, . nr. 1, ., sectorul 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. A. I. Târțău C.C.
Red. EA, 10.03.2016
Thred. PI/ 4 ex
J.S. 3 – jud. I. E. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 74/2016.... | Despăgubire. Sentința nr. 200/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
