Revocare donaţie. Decizia nr. 244/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 244/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
Tribunalul București Secția a V a Civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 244A
Ședința publică din data de 25.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. F.
JUDECĂTOR E. P. - JTIANU
GREFIER C. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de către apelanta reclamantă S. M. I. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._ având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. D. R. G..
La apelul nominal făcu în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă, personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 de lei (chitanța nr._/1/23.09.2015).
Tribunalul ia act de achitarea taxei de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele de la dosar și cele pe care le depune la acest termen de judecată și pe care le comunică intimatei pârâte.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Tribunalul, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de ambele părți, o încuviințează, apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă cauzei, și o constată administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței instanței de fond ca nefiind legală și temeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru.
Arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, având în vedere că este unica moștenitoare a soțului său. Mai mult, a fost în imposibilitate de a – și exercita dreptul de opțiune succesorală având în vedere că în toate actele notariale, soțul său apărea ca văduv la data decesului. Prin urmare, doar în instanță se poate ajunge la anularea unor acte.
Învederează instanței că în Suedia există o lege: câtă vreme există soț și copii, nici o altă persoană nu are dreptul la moștenire.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului, menținea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Învederează instanței că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a solicitat să se constate revocarea unui testament pe care fostul soț l-a lăsat actualei soții a defunctului. Or, reclamanta nu justifică nici o calitate și nici un interes.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Civilă, sub nr._, reclamanta S. M. – I. a solicitat instanței în temeiul dispozițiilor art. 1041 cod civil să se constate valabilitatea testamentului olograf întocmit de socrul său Aristica S. la data de 28.11.1977; în temeiul art. 1051 alin. 1 și 2 Cod civil să se constate revocarea testamentului olograf întocmit de aceiași persoană, socrul său ARISTICA S., la data de 01.11.1977, prin întocmirea noului testament din 28.11.1977.
S-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească în mod clar și explicit faptul că testamentul întocmit de socrul său ARISTICA S., este valabil și legal, putând fi folosit în stabilirea succesiunii averii acestuia, după decesul său la data de 16.04.1978 în București.
În motivare, reclamanta a precizat că a formulat această acțiune în constatare, deoarece, deși exista un certificat de moștenitor nr. 281/1978, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 3 București, cumnata sa D. R. G. P., născuta S., fiica lui Aristica S., a folosit testamentul din 01.11.1977, în vederea obținerii frauduloase a mai multor proprietăți, aparținând socrului său Aristica S..
A mai precizat reclamanta faptul că Judecătoria Sectorului 3 este competenta deoarece ultimul domiciliu al defunctului a fost în sectorul 3, respectiv în București, ..
Au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: copie testament olograf din 01.11.1977, copie testament olograf din 28.11.1977, copie certificat de căsătorie S. M. - I. și M. G. A. S. (fiul lui Arestica S.), copie certificat de moștenitor nr. 281/1978, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, înscrisuri aflate în copie certificata pentru conformitate cu originalul de către reclamantă (f. 7-23).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu chitanța nr._/1/11.12.2013, fila 34 din dosar.
Prin cererea înregistrată la data de 07.01.2014, reclamanta și-a precizat acțiunea cu privire la cadrul procesual pasiv în sensul că a arătat că înțelege să se judece cu P. D. R. G..
Reclamanta a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei prin mandatar să depună la dosar toate actele de care s-a folosit în vederea dezbaterii succesiunii după S. Aristica și care au legătură cu prezenta cauză conform art. 272 C.p.c. modificat și completat.
În drept, cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea principală arată că înțelege să și-o întemeieze pe dispozițiile art. 1041 Cod civil coroborat cu art. 41 alin. 1 C.proc.civ. și art. 272 C.proc.civ. modificate și completate.
Referitor la al doilea capăt de cerere din acțiunea principală arată că înțelege să îl întemeieze în drept pe art. 1051 C.civ. coroborat cu art. 41 alin. 1 C.proc.civ. și art. 272 C.proc.civ.
În dovedirea ambelor capete de cerere solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și orice alte înscrisuri ce se vor mai depune de către pârâtă.
Anexează cererii în copie certificată pentru conformitate cu originalul „inventar succesiune” din data de 28.11.2003 și taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, respectiv chitanța nr._/1/07.01.2014, fila 37 din dosar, copie pașaport.
La data de 20.05.2014, s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinare de către pârâta P. D. R. G., cetățean german, domiciliata în Germania,_ Hagen, Amselgasse nr. 3, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata pe care le va avansa în acest proces.
S-a invocat excepția netimbrării sau insuficientei timbrări, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta nu are calitate procesuala activa.
In motivare, s-a arătat ca au trecut mai mult de 3 ani de la data deschiderii moștenirii (25 octombrie 1978), iar reclamanta a avut cunoștința de existenta termenului și a bunurilor mobile moștenite.
Documentul în temeiul căruia se adresează instanței este un fals, întrucât nu provine de la defunctul său tată, așa cum prevăd dispozițiile art.32(1) lit. (b) și art. 40 C..
În continuare, a arătat pârâta faptul că tatăl său a fost avocat și magistrat, acesta a redactat numeroase testamente pentru clienții săi, a îndrumat și asistat clienți la redactarea testamentelor, a redactat pe cel din 01.11.1977. Conținutul acestui testament îl reprezintă și dovedește că provine de la un profesionist.
A arătat că împotriva acestui testament reclamanta a formulat plângere penala, prin care a susținut că a fost falsificat, iar la expertiza criminalistica a Ministerului Justiției a rezultat că acesta este autentic și valabil, iar plângerea a fost respinsă. Prin acest testament defunctul a dispus de bunurile imobiliare.
Bunurile mobile despre care face vorbire reclamanta în presupusul testament prezentat de aceasta sunt cuprinse în certificatul de moștenitor din 23 octombrie 1978 și au fost împărțite la acea dată între moștenitori, conform cotelor legale. Fratele pârâtei a primit cota sa legală la acea dată.
Pârâta a mai arătat că în traducerea testamentului din 28 noiembrie 1977, traducătorul nu a putut descifra cuvântul „mobiliare” lăsând loc speculațiilor pentru reclamantă.
La data de 28.07.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat ca, în ceea ce privește excepția netimbrării ori insuficientei timbrări s-a conformat întrutotul comunicărilor date de instanță, prima fiind emisă în data de 29.10.2013, prin care i s-a pus în vedere să timbreze 20 lei, conformându-se acesteia, iar a doua din data de 19.12.2013 prin care i s-a pus în vedere să mai timbrez cu încă 20 lei, căreia arată că, de asemenea, i s-a conformat.
În ceea ce privește a doua excepție invocată, a solicitat de asemenea să fie respinsă ca nefondată. Totodată, să se ia act de faptul că pârâta încadrează greșit această acțiune la un text de lege neaplicabil în speță. În prezenta cauză, se invocă o eventuala nulitate absoluta a unui testament olograf - 01.11.1977 și a tuturor actelor subsecvente acestuia, ca fiind revocat prin scrierea unui alt testament olograf din 28.11.1977 de către defunctul Aristica S.. Nulitatea absolută se poate invoca oricând de către oricine are interes.
Față de excepția inadmisibilității și a calității procesuale active, a solicitat de asemenea să fie respinse de instanță ca fiind netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente: reclamanta este soția lui M. S. (decedat), frate cu pârâta și moștenitor după S. Aristica. În prezent, arată că se consideră soție supraviețuitoare a soțului său, iar în temeiul actelor de la dosar, apreciază că exista un certificat de moștenitor nr. 281/1978, eliberat de Notarialul de Stat al Sectorului 3 București, rezultat în urma testamentului din 28.11.1977, iar cumnata sa - pârâta a folosit un testament din 01.11.1977 în vederea obținerii frauduloase a mai multor proprietăți după urma socrului reclamantei, Aristica S., îndepărtând astfel reclamanta de la drepturile conferite acesteia prin lege.
Referitor la susținerile pârâtei, arată că nu poate decât să își întărească convingerea în sensul că, într-adevăr, defunctul a fost avocat, magistrat, a elaborat numeroase testamente, a îndrumat clienți și a asistat la întocmirea numeroaselor testamente, ori sintagmele și cuvintele din testamentul susținut de pârâtă „... și blestem cu cea mai profundă pe cine va încerca să pună sub semnul....” contrazic întru-totul susținerea pârâtei cum că, „conținutul acestui testament îl reprezintă și dovedește că provine de la un profesionist”.
De asemenea, reclamanta a învederat instanței faptul că se va adresa și organelor de politie în vederea stabilirii gradul de vinovăției și pedepsei pentru fiecare faptă comisă de către persoanele care au participat în vederea înlăturării ei de la moștenirea soțului său - fiind unică moștenitoare după acesta.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, față de aspectele menționate, cât și față de cele invocate de pârâtă prin întâmpinare, fără temei legal, solicitând instanței de judecata să constate faptul că testamentul din 01.11.1977, devine nul prin efectul legii, testamentul din 28.11.1977 anulând toate celelalte înscrisuri referitoare la dorințele testamentare anterioare acestei date.
Totodată, solicită aplicarea strictă și precisă a prevederilor legale, considerând că cele invocate prin întâmpinare sunt netemeinice și nefondate, întrucât se face vorbire și despre niște înscrisuri pe care nu le-a primit și pe cale de consecința nu îi sunt opozabile.
La termenul de judecata din data de 27.11.2014 instanța a pus în discuția părților excepțiile lipsei de interes, excepțiile lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei sector 3 București, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuala activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin prezenta cerere reclamanta a solicitat să se constatate valabilitatea testamentului din data de 28.11.1977 și revocarea testamentului din data de 01.11.1977, ambele întocmite de defunctul Aristica S..
Prima instanță a constatat că prin testamentul din data de 28.11.1977 defunctul Aristica A S. a lăsat întreaga sa avere mobiliară ce se va regăsi în patrimoniul sau la încetarea din viață, soției sale D. M. S., pe care a instituit-o legatara universala.
Prin testamentul datat 01.11.1977, defunctul Aristica S. a testat în favoarea fiicei sale D. R. G. Petrosanu, născuta S., întreaga sa avere imobiliara, instituind-o legatara universala.
Practic, deși reclamanta a investit acțiunea cu doua capete de cerere, obiectul acesteia, motivat în fapt și întemeiat în drept de către reclamanta, îl constituie constatarea revocării testamentului datat 01.11.1977 de către testamentul ulterior, întocmit la data de 28.11.1977.
S-au invocat de către pârâta doua excepții care privesc exercițiul dreptului la acțiune-excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active.
In ceea ce privește ordinea soluționării excepțiilor, potrivit art. 248 alin. 2 Cod procedura civila, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. De altfel, chiar pârâta a motivat excepția lipsei de interes prin raportare la calitatea reclamantei de terț desăvârșit în ceea ce privește ambele testamente.
Astfel cum s-a arătat anterior, prin testamentul din data de 28.11.1977 defunctul Aristica A S. a lăsat întreaga sa avere mobiliara ce se va regăsi în patrimoniul sau la încetarea din viata, soției sale D. M. S., pe care o instituie legatara universala. Prin urmare, dacă acest testament ar fi revocat testamentul datat 01.11.1977, înseamnă că acesta este singurul care produce efecte.
Or, reclamanta nu este moștenitor al defunctei D. M. S., soția supraviețuitoare a defunctului Aristica A S..
Reclamanta are calitatea de moștenitor al soțului său, M. S., astfel cum rezulta din inventarul de succesiune datat 28.11.2003 (f. 38-40) iar acesta are calitatea de moștenitor al tatălui sau, S. Aristica, astfel cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 281/1978/ 23.10.1973. Insa, nu are calitatea de moștenitor și al soției tatălui sau și beneficiara a testamentului din data de 28.11.1977.
Astfel cum rezulta din certificatul de căsătorie al reclamantei cu defunctul sau soț, mama acestuia se numea S. M.. Prin urmare, nu este identitate intre persoana beneficiara a testamentului S. D. M. și mama defunctului S. M., autorul reclamantei. Întrucât defunctul S. M. nu avea vocație succesorala la moștenirea defunctei S. D. M. nici reclamanta nu are calitatea procesuala activa în formularea prezentei cereri.
Practic, reclamanta vrea să dovedească că testamentul din 28.11.1977 a revocat testamentul din 01.11.1977 întrucât, deși se menționează în cuprinsul acestuia faptul că testatorul a lăsat în favoarea soției sale averea mobiliara, de fapt aceasta ar include și averea imobiliara, nefăcându-se o mențiune expresa în acest sens din cauza regimului politic.
In aceasta situație insa, ar insemna ca întreaga avere, inclusiv cea imobiliara ar fi fost testata în favoarea defunctei S. D. M., persoana cu privire la moștenirea căreia reclamanta, astfel cum s-a arătat anterior, nu are vocație succesorala.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 33 și 36 din Codul de procedura civila, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuală activă.
F. de soluția adoptată în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a apreciat că analiza celorlalte excepții invocate în cauza nu se mai impune.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S. M. – I. a declarat apel, solicitând anularea hotărârii ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata și precizată.
În motivarea apelului aceasta a arătat că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual active fără a parcurge întreg probatoriu și fără a avea în vedere următoarele aspecte:
- în urma decesului dlui A. S. - socrul său, s-a întocmit un certificat de moștenitor nr. 281/1978.
- în urma acestui testament, soțul său - și ulterior apelanta în urma decesului acestuia, împreună cu dna P. trebuia sa intre în posesia unor despăgubiri;
- în acest sens soțul său a dat o procura surorii sale pârâta P. pentru a face cereri și a parcurge procedurile necesare în acest sens – pentru a obține moștenirea după tatăl lor A. S., procura ce apelanta am revocat-o după decesul acestuia.
- pe data de 10.02.2000 soțul său a depus în numele lui și a surorii lui o cerere de restituire a dreptului de proprietate solicitând 50 ha și divizarea lor în doua părți egale, în calitate de moștenitori după tatăl lor, A. S..
- în anul 2003 August . lui C. G. 11,5 ha, mandatar al paratei, iar soțului său nimic, deși la data respectiva se afla în viata.
În anul 2005, în termen legal a depus o cerere de restituire cu toate actele doveditoare, cerute de Primăria Comunei Slivilesti - Moculesti, în calitate de moștenitoare legatara și testamentara după soțul său.
S-a depus și o cerere de către numita P. D. în vederea retrocedării către aceasta și soțul său 50 ha și cu toate acestea doar aceasta a intrat în posesia terenurilor făcându-se abstracție de persoana defunctului său soț și a sa.
Față de toate aceste probe, apelanta a solicitat să se constate ca atât parata cât și fostul său soț a cărui unic moștenitor este au făcut cereri (împreuna sau prin mandatar) în vederea obținerii moștenirii lăsate de A. S., tatăl lor. Cu toate ca din înscrisuri reiese fără putința de tăgada ca și soțul său era îndreptățit sa intre în posesia a mai multor terenuri sau sume de bani, după decesul acestuia, parata a reușit cumva sa traducă defectuos certificatul de deces al soțului său, astfel încât la starea civila acesta apare ca fiind văduv la data morții acestuia. Astfel, instanțele, instituțiile de stat, în baza acestui act, fals pe de-o parte coroborat cu declarațiile acesteia în sensul ca nu exista moștenitori după M. S. - soțul său, au dat acesteia tot ce se cuvenea de fapt amândurora - ca și frați, după moartea tatălui lor.
Pe cale de consecința, interesul apelantei cât și calitatea procesual activa sunt evidente fapt pentru care a solicitat admiterea apelului anularea sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă P. D. R. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând, în esență că reclamanta nu poate justifica niciun interes procesual în promovarea acestei acțiuni din moment ce, raportat la calitatea acesteia, și anume terț desăvârșit în ceea ce privește ambele testamente ce formează obiectul prezentului dosar, nu poate obține niciun fel de folos material concret.
Analizând apelul prin raportare la criticile formulate de apelantă și care fixează limitele devoluțiunii, Tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, în raport de probatoriul administrat, prima instanță făcând o justă apreciere a acestuia, dând o dezlegare corectă excepției de fond a lipsei calității procesuale active.
În această privință, Tribunalul reține prevederile art. 36 cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Așadar, legitimarea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului subiectiv din conținutul raportului juridic dedus judecății.
Așa fiind, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se să se constate valabilitatea testamentului olograf întocmit de defunctul Aristica S. (tatăl soțului său, la rândul său decedat) la data de 28.11.1977 și pe cale de consecință să se constate revocarea testamentului olograf întocmit de aceiași persoană, anterior, la data de 01.11.1977, prin întocmirea noului testament din 28.11.1977.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Tribunalul observă că apelanta reclamantă acționează în calitate de moștenitor al soțului său, calitate probată prin inventarul de succesiune depus la fila 38 dosar de fond, urmărind valorificarea unor pretinse drepturi succesorale cuvenite acestuia de pe urma defunctului S. A..
Potrivit situației de fapt corect reținută de prima instanță, Tribunalul constată că reclamanta nu are legitimare procesuală activă în cauză.
În acest se constată că prin testamentul datat 01.11.1977, defunctul Aristica S. a testat în favoarea fiicei sale D. R. G. Petrosanu, născuta S., întreaga sa avere imobiliara, instituind-o legatară universală.
Ulterior, prin testamentul din data de 28.11.1977 defunctul Aristica A S. a testat întreaga sa avere mobiliară ce se va regăsi în patrimoniul său la încetarea din viață, soției sale D. M. S., pe care a instituit-o legatara universală.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 281/1978 (fila 38 dosar de fond), succesiunea defunctului S. A., decedat la 16 aprilie 1978 a revenit soției supraviețuitoare, S. D. M., în temeiul testamentului din 28.11.1977, și fiilor defunctului, soțul apelantei reclamante și intimata pârâtă.
Prin urmare, cercetarea excepției de fond a lipsei calității procesuale active presupune a se stabili dacă cel de al doilea testament invocat de reclamanta apelantă îl revocă pe cel întocmit în favoarea intimatei pârâte.
Or, în condițiile în care, potrivit celor mai sus reținute, cele două testamente, ambele cu titlu universal, poartă asupra unor categorii de bunuri distincte, cel întocmit în favoarea intimatei vizând bunurile imobile, iar cel de al doilea pe cele mobile, nu se poate considera că cel de al doilea îl revocă pe primul, întrucât cele două testamente succesive sunt conciliabile, nu se contrazic, putând fi executate simultan.
Așadar, față considerentele arătate, Tribunalul consideră că invocarea de către apelanta reclamantă a testamentului din 28.11.1977 în scopul valorificării drepturilor succesorale cu privire la pretinse bunuri imobile din patrimoniul defunctului S. A., nu poate fi primită, în condițiile în care defunctul S. M., autorul său nu avea vocație succesorala la moștenirea defunctei S. D. M., beneficiara testamentului de care reclamanta dorește să se prevaleze.
În consecință, nefiind dovedită calitatea procesuală activă a reclamantei, în mod legal și temeinic prima instanță a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, apelul fiind nefundat, urmând a fi respins ca atare conform art. 480 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă S. M. I., cu domiciliul ales la avocat G. G. cu sediul în București, ., ., etj. 5, ., împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta P. D. R., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. P., cu sediul în București, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. F. E. P. -J. C. M.
Red. E.P.J. /Dact. GZ/ /4 ex./3.03.2016
Jud. Sector 2 București – Secția Civilă
Jud.fond: N. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2016. Tribunalul... | Reziliere contract. Decizia nr. 168/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
