Contestaţie la executare. Decizia nr. 806/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 806/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 806 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE R. S.
JUDECĂTOR A. T. E.
GREFIER D. G. C.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta contestatoare S. Națională de T. F. de C. C. C. SA - Sucursala Regională de T. F. de C. București, împotriva sentinței civile nr._/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata F. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/12.06.2015, Judecătoria Sectorului 1 a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. NAȚIONALĂ DE T. F. DE C. "C. C." S.A. - SUCURSALA REGIONALA DE T. F. DE C. BUCUREȘTI in contradictoriu intimata F. M. ca neîntemeiată și a respins și cererea de întoarcere a executării ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut că motivele principale invocate de contestatoare constau în nerespectarea dispozițiilor legale privind însăși executarea silită, contestând, de asemenea, modul de stabilire a onorariului executorului judecătoresc în faza executării silite.
Analizând modul în care executorul judecătoresc a procedat la calcularea sumelor rezultate ce urmează a fi executate în baza titlului executoriu instanța a reținut că au fost respectate prevederile legale care reglementează executarea silită.
În acest sens, instanța a constatat că datorită naturii și complexității obiectului pricinii instanța judecătorească nu a putut să evidențieze cu precizie sumele la care contestatoarea a fost obligată prin titlul executoriu, însă acestea au fost nominalizate, arătându-se că reprezintă drepturi salariale aferente unor anumite perioade, astfel încât calculul lor precis să poată fi efectuat în cursul executării silite.
Datorită acestei complexități a raporturilor juridice dintre părți, executorul judecătoresc a trebuit să apeleze la cunoștințele unui expert contabil, care, analizând titlurile executorii, a stabilit sumele totale care urmau a fi executate de la contestatoare.
Astfel, instanța a constatat că executorul judecătoresc a procedat în concordanță cu prevederile legale care orânduiesc executarea silită numind un expert contabil pentru calculul precis a sumei ce urmau a fi executate.
În al doilea rând, privitor la modalitatea în care expertul a calculat respectivele sume, instanța a reținut că și aceste susțineri ale contestatoarei, care a arătat că expertul a interpretat în mod greșit dispozițiile titlurile executorii, sunt neîntemeiate.
Analizând raportul de expertiză tehnică contabilă (f. 75 și urm) instanța a conchis că modul de calcul al expertului este unul temeinic, fiind calculate drepturile salariale în funcție de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 01.07.2009 – 31.12.2010.
Totodată, expertul a procedat, în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu să indexeze respectivele drepturi salariale cu indicele inflației de la data scadență și până la 28.02.2015 (f. 79-80). De asemenea, expertul a calculat și dobânda legală datorată conform prevederilor OG nr. 13/2001 .
Mai mult, contestatoarea nu a propus, în dovedirea pretențiilor sale, administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă în fața instanței de judecată, iar sarcina probei îi incumbă potrivit art. 249 C.p.c..
Instanța astfel a constatat că aceste sume au fost calculate în mod legal de expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc.
În ceea ce privește cheltuielile de executare instanța a constatat că acestea au fost stabilite prin Încheierea din 03.02.2015 (f. 70).
Astfel, analizând onorariul executorului judecătoresc așa cum a fost evidențiat în respectiva Încheiere, instanța a constatat că acesta a fost legal calculat în funcție de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, executorul judecătoresc stabilindu-și onorariul maximal conform grilelor din respectivul Ordin la care s-a adăugat, în mod legal, TVA.
Modul de calcul a fost următorul: 10% din suma executată (7.022,14 lei) = 702,21 lei la care s-a adăugat 24% reprezentând TVA. Alături de această sumă au fost adăugate costurile de executare și sumele reprezentând consultații privind constituirea actelor execuționale, onorariu raport expertiză contabilă, onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru.
Aceste sume sunt datorate de către contestatoare care trebuie să despăgubească creditorul pentru toate cheltuielile ce le-a suportat pentru a-și obține executarea titlurilor executorii.
De asemenea, cât privește onorariul expertului tehnic în contabilitate, instanța constată că datorită naturii titlului executoriu ce se execută, nevoia apelării la un expert pentru calculul sumelor datorate era imperios necesară, iar cheltuielile efectuate în fiecare dosar sunt justificate și rezonabile în raport de munca efectuată, fiind evidențiate sumele în fiecare Încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare.
Pe cale de consecință instanța de față a considerat că apărările contestatoarei referitoare la nelegalitatea încheierii privind cheltuielile de executare sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 17.11.2015. În esență, apelanta a apreciat că judecătorul fondului nu a dat dovadă de rol activ, nepunând în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză, citând în acest sens dispozițiile art. 22 C.. De asemenea, cu privire la onorariul executorului judecătoresc, a apreciat că acesta depășește limita maximală prevăzută de OMJ nr. 2550/2006, fără a indica în concret însă raționamentul pe care își fundamentează critica. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele C..
Nu au fost propuse probe noi în apel.
Analizând actele dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Procedând la examinarea cauzei în limitele prevăzute de art. 477-478 C., Tribunalul reține că, potrivit art. 254 alin. 5 C., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Cu toate acestea, potrivit art. 254 alin.6 C., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Cum contestatoarea nu a propus proba cu expertiza pentru lămurirea susținerilor sale relativ la modul de calcul al debitului, Tribunalul nu poate primi critica acesteia în apel privind lipsa rolului activ al judecătorului fondului, față de dispozițiile legale citate.
Tribunalul mai remarcă faptul că simpla afirmație a debitorului contestator în sensul că, potrivit calculelor proprii, debitul trebuia să fie mai mic nu este suficientă pentru a fundamenta o soluție de admitere a contestației. Mai ales că debitorul în acest caz este reprezentat de o persoană juridică cu aparat economic propriu, acesta avea cel puțin posibilitatea de a depune un calcul propriu al debitului, pentru a naște instanței un dubiu cu privire la corectitudinea metodei folosite de expertul desemnat de executor. În lipsa unui astfel de argument, prima instanță nu avea motive să procedeze la examinarea prin probe suplimentare a criticii respective, care nu a fost susținută de vreun argument de fapt.
În ce privește critica referitoare la cuantumul onorariului executorului, Tribunalul constată de asemenea că apelanta se mulțumește doar să afirme nelegalitatea sumei, fără a combate în concret argumentul pe baza căruia prima instanță a respins motivul de contestație. Verificând însă raționamentul acestei instanțe, Tribunalul reține de asemenea că suma calculată cu titlu de onorariu se încadrează dispozițiilor OMJ, acestea neinterzicând adăugarea TVA la suma astfel stabilită.
Prin urmare, reținând că apelul în cauză nu este fondat, acesta va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta contestatoare S. Națională de T. F. de C. C. C. SA - Sucursala Regională de T. F. de C. București, cu sediul în București, . Nord, nr. 1 – 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr._/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata F. M., domiciliată în București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. S. A.T. E. D. G. C.
Red. RS/04.03.2016
4 ex.
JS1 – jud. A.G. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9207/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Întoarcere executare. Decizia nr. 191/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
