Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 249/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 249 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul intimat Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva sentinței civile nr. 3977/01.04.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. M., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 sub nr._ /2013, contestatorul P. MIHAIȚĂ, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1063/AD/2013 al B.E.J.A. ”A. și .”.
Prin sentința civilă nr. 3977/01.04.2015, Judecătoria Sectorului 3 București a admis contestația la executare și a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 1063/AD/2013 al B.E.J.A. ”A. și .”.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru procesul-verbal de contravenție . nr._/30.03.2011 intimata nu a făcut dovada comunicării către contravenientul contestator la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, ci s-a depus la dosarul de executare numai procesul-verbal din data de 21.04.2011 de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare (f. 35).
În acest sens, instanța constată că, potrivit deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal de contravenție nu era comunicat contestatorului în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel instanța reține că acest titlu de creanță nu devenise titlu executoriu pentru a putea fi pus în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare efectuate.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1.Procesul-verbal de contravenție s-a comunicat potrivit art. 27 din OG 2/2001 prin afișare, modalitatea de comunicare fiind alternativă și nu subsidiară, procesul-verbal de afișare este semnat de un martor și îndeplinește cerințele art. 19 din OG 2/2001 coroborate cu cele ale art. 124 NCPC.
2.Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp”.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, a învederat instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicita instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspective motivelor de apel formulate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că potrivit art. 711 alin. (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. […]” și că potrivit art. 712 alin. (2) C.proc.civ. „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Potrivit art. 632 C.proc.civ. „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”.
Tribunalul reține că potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu.
Așadar, Tribunalul conchide că aptitudinea de a fi titlu executoriu a procesului verbal de contravenție este condiționată de neatacarea acestuia.
Astfel fiind, potrivit art. 27 din același act normativ, invocat de apelantă, procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Totodată, Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Or, caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție nu poate fi disociat de posibilitatea sa de a fi atacat, iar dreptul de a formula plângerea contravențională curge de la momentul comunicării valabile a actului.
În speță, potrivit apelantei și procesului-verbal depus la fila 35, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contestatorului doar prin afișare la domiciliul său, în prezența unui martor, fără a se proceda la comunicarea procesului-verbal prin poștă cu aviz de primire.
Reține așadar Tribunalul că verificând formal existența titlului executoriu în cauză procesul verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile, în accepțiunea celor statuate cu caracter obligatoriu prin Decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr. 10/2013.
Susținerile apelantului în sensul că efectul publicării deciziei ICCJ în Monitorul Oficial îl constituie opozabilitatea generală a deciziei, efectele acesteia sunt numai pentru viitor și nu pot retroactiva, etc. nu pot fi reținute întrucât în realitate tribunalul nu mai poate proceda la interpretarea textului art. 27 teza I din OG 2/2001 într-o modalitate diferită de cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 10/2013 dată în interesul legii, conform disp. art.517 alin.4 NCPC, iar această decizie este una de interpretare a textului, prin urmare această interpretare se impunea și înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 10/2013.
Altfel spus, această decizie în interesul legii nu reprezintă o lege nouă, pentru ca principiul neretroactivității legii să poată fi invocat cu succes, ci numai dezlegări date de Înalta Curte de Casație și Justiție unor aspecte de drept interpretate diferit de instanțele de judecată în scopul aplicării unitare a legii. Prin urmare, interpretarea statuată de Înalta Curte este interpretarea care trebuia dată dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 încă de la . acestui act normativ, interpretare obligatorie potrivit legii.
In consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul va respinge apelul formulat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 3977/01.04.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator P. M., cu domiciliul procesual ales în București, Calea Rahovei, nr. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 20.01.2016
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. A. I. Târțău C.C.
Red. I.T.
Thred. SM/4 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 578/2016.... → |
|---|
