Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 119/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 119 A
Ședința publică de la 13.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T. E.
JUDECĂTOR: C. R. R.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.8093/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. Ortanța, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat în apel, tribunalul reține apelul în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8093/30.04.2015 Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata A. Ortanța.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contestația formulată s-a solicitat anularea executării silite din dosarul nr. 1675/2014 al B. D., C. și Asociații invocându-se executarea obligației în mod benevol, prevederile OUG nr. 10/2014 și încălcarea prevederilor O.G. 22/2002.
Instanța a mai reținut că prin Hotararea nr. 482/29.01.2008 emisa de Institutia Prefectului Judetul Botosani, Comisia Judeteana Botosani pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 si Legii nr.290/2003, hotarare ce reprezinta titlu executoriu, a fost admisa cererea creditoarei si au fost stabilite compensatii banesti in valoare de 165.050 lei. Astfel, instanta a constatat ca prin aceasta hotarare s-a recunoscut in patrimoniul creditoarei un drept de creanta impotriva debitoarei, creanta fiind certa, lichida si exigibila de la data emiterii hotararii, 29.01.2008, motiv pentru care dispozitiile OUG 10/2014 nu sunt incidente. Totodata, instanta a mai reținut ca debitoarea nu poate invoca beneficiul termenului de 6 luni prevazut de OG nr.22/2002 intrucat nu a facut nicio dovada in privinta insuficientei fondurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința admiterii contestație la executare și anularea formelor de executare contesttae.
În apel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 21.09.2015, sub nr. de dosar_ .
În motivele de apel, contestatoarea apelantă a reluat, în esență, motivele din contestația inițială cu privire la incidența OG nr. 22/2002, imposibilitatea de a plăti despăgubirile stabilite în favoarea persoanelor ce beneficiază de prevederile legii nr. 9/1998 și ale legii nr. 290/2003, cu consecința blocării conturilor instituției. Apelanta a mai precizat că modalitatea de actualizare a debitului se face conform HG nr. 1120/2008, fără a aduce vreo critică celor stabilite de executor prin încheierea de actualizare.
Intimat a depus întâmpinare la apel, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Titlul executoriu îl reprezintă Hotărârea nr. 482/2008 emisă de Instituția Prefectului Județului B. – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care s-au stabilit în favoarea intimatului compensații bănești în valoare de 165.050 lei.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2014 de Judecătoria Sectorului 1 in dosarul nr._/299/2014 a fost admisa cererea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare nr.1675/2014 deschis la B. D., C. & Asociații in temeiul titlului executoriu menționat mai sus pentru realizarea creanței în cuantum de 41.262,50 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă cheltuielile de executare.
În cadrul dosarului de executare nr.1675/2014 a fost emisa la data de 25.11.2014 somația către apelanta debitoare prin care aceasta a fost somata ca în termen de 15 zile sa consemneze suma de 58.087,81 lei, iar la data de 25.11.2014 a fost înștiințată ca s-a procedat la înființarea popririi asupra conturilor sale.
Motivul de apel legat de lipsa disponibilităților bănești urmează a fi înlăturat, Tribunalul apreciind că susținrile apelantei nu pot conduce la invalidarea pe cale judiciară a executării silite, nepunându-se în discuție nici un motiv de nelegalitate a urmăririi silite efectuate.
În acest context, Tribunalul apreciază că în situațiile în care debitorul urmărit este statul, prin instituțiile sale, acestuia îi incumbă obligația de a crea un arsenal de măsuri care să asigure executarea promptă a titlurilor executorii, recunoscute ca atare de lege care să răspundă exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, neputându-și invoca propria culpă într-un demers judiciar pentru a paraliza pretențiile creditorului urmăritor.
Tribunalul observă că, în cauză, apelanta contestatoare nu a efectuat nici un demers pentru realizarea creanței a cărei debitoare este, în detrimentul drepturilor intimatului. Pe de altă parte, administrația constituie un element al statului de drept, motiv pentru care, atât timp cât debitorul nu își execută de bunăvoie obligația, creditorul are dreptul de a solicita executarea silită în vederea realizării creanței sale. Prin urmare, lipsa fondurilor nu reprezintă un motiv justificat pentru întârziere, statul neputând să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor titluri executorii.
În ceea ce privește motivul de apel vizând nerespectarea O.G. nr. 22/2002, tribunalul reține că potrivit art. 2 din actul normativ menționat anterior dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar, în conformitate cu disp. art. 3, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate vizează obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa obligația de bunăvoie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, comunicarea somației de plată prin executor, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea sau continuarea procedurii de executare silită într-una din formele instituite de lege.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de proba demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României (dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile), prevederi care atrag prioritatea în soluționarea cauzei a Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum aceasta este reflectată în jurisprudența C.E.D.O. în materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 al Protocolului 1 la aceasta.
Curtea Europeană a statuat în cauza Ș. împotriva României și Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de proces în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Această situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 din Convenție își pierd rațiunea.
În concluzie, contestatoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentant al autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie o hotărâre ce îi este opozabilă. Or, în cauză, nu a fost dovedită lipsa de lichidități și nici efectuarea demersurilor pentru obținerea acestora – condiții cumulative pentru invocarea termenului stabilit de O.G. nr. 22/2002.
Tribunalul mai reține că motivul de apel constând în pretinsa actualizare nelegală a debitului este invocat omisso medio, direct în apel. Acest demers al apelantei-contestatoare este inadmisibil prin raportare la art. 494 și art. 478 alin. 3 C. proc. civ., implicând o modificare a cauzei juridice a contestației la executare direct în calea de atac. Ca atare, tribunalul nu va proceda la examinarea pe fond a acestui motiv.
Prin urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC Tribunalul va respinge ca nefondat apelul promovat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 8093/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. Ortanța, cu domiciliul ales în sector 6, București, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.T. E. C.R. R. M. V.
Red./Dact./Thred. Jud. A.T.E.; 22.02.2016; 4 exemplare
Jud. S 1 B.. Jud. fond I. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 235/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 18/2016.... → |
|---|
