Contestaţie la executare. Decizia nr. 235/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 235A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. F. P.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: M.-C. VIȚĂ
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr._/13.08.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. M. UAR, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a apelanta-intimată prin consilier juridic cu delegație la fila 7 din dosar, lipsind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apelanta-intimată, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului și constatarea că D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3 nu se află în culpă procesuală, modul comunicării procesului verbal nedepinzând de această instituție publică.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 29.12.2014, contestatorul P. M.-Uar a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, contestație la executare prin care a solicitat instanței să dispună anularea tuturor formelor de executare întreprinse sau începute în cadrul dosarului_ din 03.11.2014 înregistrat la DITL sector 3; să constate, în temeiul art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă, în principal, nulitatea somației nr._ din data de 03.11.2014 și a titlului executoriu nr._ din data de 03.11.2014 prin care se stabilește cuantumul presupusului debit, emisă de DITL Sector 3, iar în subsidiar să reducă acest cuantum; să dispună în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, în fapt, contestatorul a arătat că în data de 12.12.2014 i-au fost comunicate în plic, fără confirmare de primire ori fără a fi îndeplinită altă formalitate, plicul (care se regăsește atașat prezentei) ce conținea o înștiințare (nedatată ori semnată) precum și Somația nr._ din data de 03.11.2014.
Odată cu Somația din data de 03.11.2014, emisă în dosarul_/03.11.2014, i-au fost comunicate, asa cum a menționat mai sus, si Titlul executoriu nr._ din data de 03.11.2014 ce conține defalcat mențiunile cu privire la care s-a emis acesta, respectiv o . Procese-verbale - Amenzi auto.
Potrivit acestui titlu executoriu este obligat la plata unei sume în cuantum 2.060 RON (douămiișaizeci lei), reprezentând contravaloarea a unei serii de procese-verbale, respectiv: 1. PV . nr._ emis de DGPMB în 07.05.2013 și pentru care aș fi avut termen de plată scadent la data de 05.07.2013!!! a sumei de 160 RON - nu are cunoștință a-i fi fost comunicat vreodată; 2. PV . nr._ emis de DGPMB în 19.09.2013 cu termen de plată scadent la data de 19.09.2013 pentru suma de 160 RON - nu are cunoștință a-i fi fost comunicat vreodată; 3. PV . nr._ emis de DGPMB-BR în 28.12.2013 cu termen de plată scadent la data de 28,12.2013 pentru suma de 720 RON - nu are cunoștință a-i fi fost comunicat vreodată; 4. PV . nr._ emis de DGPMB-BR în 20.03.2014 cu termen de plată scadent la data de 20.03.2014 pentru suma de 510 RON - nu are cunostintă a-i fi fost comunicat vreodată; 5. PV . nr._ emis de DGPMB-BPR în 27.05.2014 cu termen de plată scadent la data de 27.05.2014 pentru suma de 170 RON - nu are cunostintă a-i fi fost comunicat vreodată.
Contestatorul a susținut că creanța cuprinsă în titlul executoriu nu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel cum a menționat mai sus, procesele verbale care preced și stau la baza emiteri acestei somații de plată nu i-au fost aduse la cunoștință și nu prezintă elemente de identificare care ar permite în mod logic individualizarea lor. Titlurile de creanță nu pot constitui temei al executării silite, întrucât nu au fost comunicate în condiții legale la data emiterii titlului executor și a somației contestate, respectiv că DITL sector 3 nu a făcut dovada parcurgerii în ordinea stabilită prin lege a tuturor procedurilor de comunicare enumerate la art. 44 alin.2 lit. a-c Cod procedură fiscală, circumstanțe în care nu s-ar putea proceda direct la comunicarea prin publicitate a actelor administrativ-fiscale.
Și practica recentă a instanțelor naționale a culminat cu admiterea R.I.L.-ului nr. 10/2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța Supremă a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire si că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Pe de altă parte, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Așadar, semnarea procesului verbal de afișare de către un martor individualizat este o condiție sine qua non ce ține de legalitatea și temeinicia procedurii de afișare. Pentru că procedura de afișare să nu fie una lipsită de efecte, martorul trebuie să asiste efectiv la afișarea înscrisului constatator, fie pe ușa locuinței destinatarului, fie pe poarta de acces a imobilului.
Or, în situația menționată, există un puternic dubiu care profită subsemnatului. De altfel, acest puternic dubiu este întărit de o . prezumții ce izvorăsc din chiar lipsurile dovezii de comunicare.
Chiar și așa, posibilitatea redusă de a-i fi, într-adevăr, afișat înscrisul în cauză, este contrazisă de rațiunea economica pentru care s-a promovat actul de executare, fiind unanim acceptat că erau semnificativ reduse costurile unei comunicări prin poștă, în comparație cu utilizarea unui agent procedural, din moment ce s-a început împotriva subsemnatului o procedură de executare ce vizează recuperarea unui debit presupus de 2.060 lei, 2.500 lei prin înștiințare!!!
În plus, în situația în care contravenientul a fost sancționat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despăgubiri (tariful de despăgubire), o data cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. în înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită. Or, din înscrisul analizat nu reiese faptul că în data de 12.12.2014, ori la o dată anterioară, mi-a fost comunicată înștiințarea de plată, deși specificul situației o impunea.
Așadar, având în vedere argumentele anterioare se poate observa că procesele verbale de constatare a contravențiilor nu au fost comunicate. Pe cale de consecință, nefiindu-mi în mod legal comunicate procesele verbale, acestea nu poate deveni titluri executorii. Evident, fără a avea un titlu executoriu valabil, nu pot fi efectuate acte de executare valabilă.
În ceea ce privește solicitarea de a se constata nulitatea înștiințării din data de 12.12.2014, respectiv reducerea cheltuielilor de executare a susținut că este aplicabil principiul culpei procesuale.
În acest sens, față de argumentele expuse anterior, se impune exonerarea contestatorului de la plata acestor cheltuieli, fie reducerea proporțională în cazul demonstrării contrariului, fiind un atribut exclusiv al creditorului din moment ce acesta și-a asumat „dreptul" de a proceda la executarea unor sume ce nu au susținere legală.
Pe de altă parte, solicită instanței să aibă în vedere caracterul disproportionat al eventualelor cheltuieli față de debitul executat, valoarea cheltuielilor de executare fiind mai mare. Pe cale de consecință, a solicitat instanței să acorde eficiență dispozițiilor art. 451 Cod procedură civilă și ale Ordinului nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reflecte complexitatea și dificultatea activității executorilor judecătorești, efortul intelectual presupus de aceasta, valoarea creanței de recuperat sau orice alt asemenea element ce trebuie supus aprecierii instanței de judecată.
Nu în ultimul rând, a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite pâna la soluționarea contestației la executare. În acest sens, a solicitat instanței să aibă în vedere ca sunt îndeplinite toate condițiile pe care le solicită textul de lege. Pe de altă parte, necesitatea suspendării executării silite rezultă, în primul rând, din caracterul vădit disproporționat a debitului executat și eventualele prejudicii ce i se pot cauza, eventual, prin procedura de inițiere a executării silite imobiliare, mobiliare sau prin poprire. Or, prin Titlul executoriu nu s-a stabilit modalitatea propriu-zisă de executare, conform art. 665 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind lăsată la latitudinea creditorului această posibilitate, în aceste circumstanțe, creditorul poate solicita executorului, conform art. 665 alin. 4 Cod procedură civilă, să procedeze la orice formă de executare. În aceste circumstanțe, se poate ajunge în situația nefericită în care o să-i fie indisponibilizate bunuri sau să-i fie poprite diferite sume de bani, neputându-se bucura de drepturi legale ce în condițiile specifice situației de fapt descrise anterior nu ar trebui să-i fie constrânse prin actul de executare. Efectiv, s-ar ajunge în situația în care ar trebui să solicite întoarcerea executării silite, fapt care ar fi în măsură să cauzeze un efort uman și financiar deosebit. Așadar, a apreciat că și de această dată condiția urgenței este îndeplinită, nefiind inițiată până la acest moment vreo modalitate de executare prevăzută de lege.
Pe de altă parte, deși în prezenta procedură nu se analizează fondul cauzei, instanța trebuie să aibă în vedere și argumentele sale în ceea ce privește „legalitatea inițierii procedurii de executare", atât sub aspect de fond cât pi de formă, fiind unanim acceptat că la nivel național s-a creat o practică în a se admite cererile de executare formulate în situații similare.
Pe de altă parte, această previzibilitate a soluției este dată și de opțiunea legiuitorului de a scoate din sfera de legiferare categoria debitului ce mi se impută. În atare condiții, a apreciat că este potențial supus unui prejudiciu iminent care poate fi înlăturat momentan doar în situația în care se va dispune suspendarea provizorie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă, art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 172-173 Cod procedură fiscală.
La data de 20.04.2015, intimata Direcția G. Impozite si Taxe Locale Sector 3 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, contestatorul P. M.-Uar figurează in evidentele fiscale cu debite restante in cuantum de 2060.00 lei reprezentând amenzi contravenționale conform proceselor verbale de contravenție menționate in somația nr._/03.11.2014 (PV . nr._/07.05.2013 emis de DGPMB 160 lei; PV . nr._/19.09.2013 emis de DGPMB 160 lei; PV . nr._/28.12.2013 emis de DGPMB 720 lei; PV . nr._/15.03.2014 emis de ipj DB 340 lei; PV . nr._/20.03.2014 emis de DGPMB 510 lei; PV . nr._/27.05.2014 emis de DGPMB 170 lei).
Contestatorul are cunoștința de existenta proceselor verbale acestea fiind întocmite in prezenta sa si chiar le-a semnat pe 5 dintre ele precum si dovezile de primire (dovada de comunicare) așa cum reiese din cuprinsul acestora. D. PV . nr._/28.12.2013 emis de DGPMB 720 lei nu este semnat de contravenient (refuza sa semneze). Comunicarea acestuia s-a făcut de către organul emitent prin afișare cu proces verbal privind procedura de comunicare.
Procesele verbale de contravenție au fost transmise de către emitenți la organul de executare DGITL sector 3, conf. OG.2/2001 pentru a fi luate in debit si puse in executare după cum urmează: PV . nr._/07.05.2013 emis de DGPMB 160 lei – adresa DGPMB nr._/30.08.2013; PV . nr._/19.09.2013 emis de DGPMB 160 lei – adresa DGPMB nr._/04.11.2013; PV . nr._/25.12.2013 emis de DGPMB 720 lei – adresa DGPMB_/27.01.2014; PV . nr._/15.03.2014 emis de IPJ Dambovita 340 lei – borderou nr. 18 plic fără adresă de înaintare; PV . nr._/20.03.2014 emis de DGPMB 610 – adresa DGPMB nr._/22.04.2014; PV . nr._/27.05.2014 emis de DGPMB 170 lei – adresa DGPMB nr._/19.06.2014.
In conformitate cu prevederile O.G. nr.92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala, cu modificările si completările ulterioare, organul fiscal poate lua masuri de executare silita cu privire la recuperarea debitelor restante in cazul in care contribuabilul nu achita de buna-voie obligațiile fiscale.
Creanța de 2060 lei pentru care s-a inceput executarea silita este certa, lichida si exigibila întrunind cumulativ prevede art. 662 Cod proc.civ. Certitudinea creanței rezulta din titlurile de creanța - procesele verbale de contravenție - devenite titlurile executorii. Creanța este lichida, cuantumul amenzilor fiind stabilit in cuprinsul proceselor verbale. Raportat la data emiterii proceselor verbale si data la care s-a inceput executarea silita creanța este exigibila. Titlurile de creanța sunt procesele verbale de contravenție comunicate contravenientului si ajunse la scadenta devenind astfel titluri executorii.
Conform dovezilor atașate, procesele verbale de contravenție i-au fost comunicate contestatorului sub semnătura împreuna cu dovada de comunicare a acestora din partea de jos a procesului verbal.
Executarea silita a debitorului a început prin emiterea si comunicarea somației de plata conf. OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala pentru creanța de 2060 lei: - somația de plata nr._ /03.11.2014 si titlul executoriu nr._/03.11.2014 a fost comunicata prin corespondenta conf. Codului de Procedura Fiscala .
Înștiințarea de plata pentru debitul de 2500 lei, ce a fost comunicata odată cu somația de plata contestata, are rolul de a informa debitorul cu privire la cuantumul total al debitelor ce le datorează către bugetul local la data emiterii actului respectiv.
Referitor la solicitarea de suspendare a executarii silite, intimata a solicitat instanței sa constate ca nu sunt întrunite condițiile legale si in concluzie a solicitat sa respingerea cererii de suspendare.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod Procedura Civila, OG 2/2001, OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, cu modificările si completările ulteriore, Codul Fiscal al României.
La data de 02.06.2015, contestatorul P. M.-Uar a formulat răspuns la întâmpinare (f. 51) și a arătat că, urmare a comunicării întâmpinării împreună cu anexele sale printre care se regăsesc și procesele verbale contestate, printre care și cel necomunicat până la primirea adresei, a solicitat instanței să constate că, de la această dată va curge termenul de decădere în care poate formula contestație împotriva procesului-verbal . nr._. Mai mult, inclusiv intimata DITL sector 3, recunoaște că acest proces verbal nu a fost comunicat.
Totodată, în susținerea cererii de suspendare a actelor de executare, a solicitat instanței să țină cont de faptul că aceasta trebuie luată până la soluționarea contestației formulate împotriva acestui proces-verbal, acțiune ce a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1, o măsură contrară i-ar aduce o vătămare a drepturilor și l-ar lipsi de posibilitatea efectivă de a stabili nevinovăția în presupusa faptă contravențională pe care ar fi săvârsit-o.
Mai mult, pentru susținerea cererii de suspendare a executării, până la soluționarea contestației împotriva procesului verbal, a solicitat instanței să stabilească și cuantumul cauțiunii pe care ar trebui să o achite. Asigurând întreaga disponibilitate de a onora eventualele debite restante ce ar rezulta prin neadmiterea acțiunii introduse, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, a solicitat instanței să anularea tuturor formelor de executare întreprinse sau începute în cadrul dosarului_ din 03.11.2014 înregistrat la DITL sector 3; să constate, în temeiul art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă, în principal, nulitatea somației nr._ din data de 03.11.2014 și a titlului executoriu nr._ din data de 03.11.2014 prin care se stabilește cuantumul presupusului debit, emisă de DITL Sector 3, iar în subsidiar să reducă acest cuantum; să dispună în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și a contestației împotriva procesului-verbal . nr._.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 172-173 Cod procedură fiscală.
La solicitarea părților, a fost administrată proba cu înscrisuri.
II. Prin sentința civilă nr._/13.08.2015, Judecătoria Sector 3 București a admis în parte contestația formulata de contestatorul P. M.-UAR, în contradictoriu cu intimata D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3, s-a anulat în parte executarea efectuată în dosar de executare_/03.11.2014 pentru sumele de 720 de lei și 440 de lei; s-a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect; a fost obligată intimata să plătească contestatorului sumele de 86,20 de lei și 50 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, conform art. 141 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de către organul de executare competent; Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii; Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Conform art. 45, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menționata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
In prezenta cauza, în titlul executoriu_/03.11.2014 și somația aferentă (f. 9 verso, 10), intimata a menționat că executarea silită vizează amenzi aplicate prin procesele verbale PV . nr._/07.05.2013 emis de DGPMB 160 lei; PV . nr._/19.09.2013 emis de DGPMB 160 lei; PV . nr._/28.12.2013 emis de DGPMB 720 lei; PV . nr._/15.03.2014 emis de ipj DB 340 lei; PV . nr._/20.03.2014 emis de DGPMB 510 lei; PV . nr._/27.05.2014 emis de DGPMB pentru 170 de lei.
Contrar susținerilor de vădită rea credință din cererea formulată, contestatorul a luat cunoștință de procesele verbale PV . nr._/07.05.2013 ; PV . nr._/19.09.2013; PV . nr._/15.03.2014; PV . nr._/20.03.2014; PV . nr._/27.05.2014 prin semnarea personală a acestor procese verbale (f. 21-25) astfel că nu se impunea comunicarea lor din nou către contestator și, în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada că a formulat plângere împotriva acestor procese verbal în termenul legal, în mod legal s-a demarat executarea silită în contra sa pentru recuperarea creanțelor reprezentate de amenzile aplicate.
Contrar susținerilor de rea credință din cererea formulată, aceste procese verbale de contravenție au atașată, pe același formular tipizat, și înștiințare de plată iar datele necesare și suficiente pentru a fi făcut plata amenzilor sunt cuprinse foarte clar în cele două acte întocmite pe același formular.
În ceea ce privește procesul verbal CP nr._/28.12.2013 emis de DGPMB prin care s-a aplicat amendă de 720 lei, instanța reține că acesta nu a fost semnat de petent existând mențiune de refuz de semnare (f. 26)
În condițiile în care potrivit art. 27 OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 10/10.06.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primireastfel încât va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Intimata nu a făcut dovada că acest din urmă proces-verbal cu înștiințarea de plată a amenzii ar fi fost trimis contestatorului anterior prin poștă, astfel că afișarea procesului-verbal, pretins realizată la domiciliul contestatorului, la data de 10.01.2014, în prezența unui martor identificat doar prin nume și o . număr de carte de identitate, fără CNP, fără adresă de domiciliu (f. 27) nu satisface exigențele prevăzute de art. 27 OG 2/2001 întrucât există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat. Prin urmare procedura de comunicare din ianuarie 2014 era nelegală. Implicit termenul de 15 zile de formulare a unei plângeri contravenționale nu a început să curgă în ianuarie 2014, ci de abia de la data de 19.05.2015 de la data comunicării de către prezenta instanță a întâmpinării intimatei cu actele din dosarul de executare, inclusiv acest proces verbal. Astfel că demararea executării silite în noiembrie 2014 și pentru amenda de 720 de lei aplicată prin acest proces verbal comunicat de abia în mai 2015 este nelegală.
Instanța constată, totodată, că, deși titlul și somația vizează o creanță totală de 2.060 de lei, intimata a trimis înștiințare de plată pentru suma de 2.500 de lei. Instanța nu va reține susținerile contestatorului conform cărora această diferență ar reprezenta cheltuieli de executare în raport de care contestatorul a solicitat cenzurarea prin reducerea lor, atâta timp cât în înștiințarea de plată suma de 2.500 de lei a fost menționată de intimata însăși ca reprezentând „amenzi” (f. 9), nu cheltuieli de executare. Pe cale de consecință, având în vedere că diferența de 440 de lei nu poate fi considerată ca fiind o creanță certă, lichidă, exigibilă cum a arătat și contestatorul, rezultă că și demararea executării silite în noiembrie 2014 este nelegală și pentru această sumă de 440 de lei.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea în parte și va anula în parte executarea efectuată în dosar de executare_/03.11.2014 pentru sumele de 720 de lei și 440 de lei.
Având în vedere dispozițiile art. 718 alin.1 NCPC. conform cărora instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, față de faptul că prin prezenta va fi soluționată și contestația la executare, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
În condițiile art. 451 NCPC, instanța a obligat intimata, ca parte aflată în culpă procesuală parțială să plătească contestatorului sumele de 86,20 de lei și 50 de lei, parte din cheltuielile de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă contestație în limitele admiterii (pentru partea respinsă, taxa fiind imputabilă contestatorului) și taxa de timbru aferentă capătului de cerere privind suspendarea executării.
III. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3, criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 03.11.2015, sub nr. de dosar_ .
În motivarea apelului, apelanta intimată a arătat că instanța de fond in mod greșit a reținut o cu totul altă situație decât probele administrate și depuse la dosar.
Executarea silita împotriva debitorului P. M. Uar prin comunicarea somației de plata nr._/03.11.2014 si titlului executoriu nr._/03.11.2014 pentru creanța de 2060 lei. Diferența de 440 lei la care instanța de fond face referire, este cuprinsa in înștiințarea de plata pe 2015 cu debitele totale pe care le are contribuabilul la data emiterii înștiințării. În concluzie, înștiințarea de plata nu este un actele executare si sumele cuprinse in acesta nu face obiectul contestației la executare si deci instanța de fond nu poate face aprecieri si nu se poate pronunța cu privire la aceasta in cadrul contestați la executare.
Referitor la titlul de creanța de 720 le reprezentat de PV de contravenție . nr._/28.12.2013, învederează instanței de apel următorul aspect:
Așa cum si instanța de fond a constatat si a consemnat in hotărârea pronunțata contestatorul prin susținerile sale da dovada de „vădita rea credința" . Astfel Procesul verbal . nr._/28.1.2.2013 a fost întocmit in prezenta acestuia si cu atât mai mult contravenientul P. M. Uar avea cunoștința de existenta PV fapt dovedit si de mențiunea olografa din rubrica „Alte mențiuni « nu a avut viteza asta »"
In ce privește plata cheltuielilor de judecata, consideră ca instanța de fond in mod greșit a apreciat ca organul de executare s-ar afla in culpa procesuala parțiala, deoarece referitor la comunicarea procesului verbal de contravenție către reclamant, criticata de către instanța, consideră ca aceasta analiza nu putea fi făcută în cadrul contestației la executare ei in cadrul plângerii contravenționale deoarece titlul de creanța nu a fost emis de organul de executare. DGITL sector 3 nu este îndreptățit a verifica si de a face aprecieri cu privire la eventualele vicii ale dovezii precum si modului de comunicare către contravenient a procesului verbal de contravenție, neintrând in sfera de competenta a acesteia (art.39 din OG 2/2001), in caz contrar subrogându-se contravenientului așa cum s-a apreciat de către instanțele judecătorești (Sentința nr._/30.08.2013 din dosar_/301/2013 Judecătoria Sector 3 prin care se menționează ca "organul de executare nu este in drept de a face aprecieri cu privire la eventualele vicii ale dovezii de comunicare", precum si ca "art. 39 nu da dreptul organului de executare sa conteste modalitatea de comunicare a procesului verbal;1). Aspectele privind comunicarea si excepția prescripție a executării pot îi invocate de către debitorul urmărit si nu de organul de executare.
In concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr._/13.08.2015, în sensul respingerii acțiunii formulate de contestator si menținerea actelor de executare, precum si exonerarea DGITL sector 3 de la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză, intimatul-contestator P. M.-UAR nu a depus întâmpinare la apelul declarat de apelanta intimată.
IV.Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel – suma de 440 lei – acesta este nefondat, deoarece somația de plata nr._/03.11.2014 si titlul executoriu nr._/03.11.2014 au fost emise pentru creanța de 2060 lei reprezentând amenzi, iar Instiințarea de plată trebuia să vizeze aceiasi sumă.
Față de faptul că prin Înstiințare, intimata a solicitat plata sumei de 2.500 lei, in loc de 2.060 lei, in mod corect, contestatorul a contestat si această suma, fiind percepută cu acelasi titlu de amenzi.
Apărarea intimatei în sensul că Înștiințarea de plata pentru debitul de 2500 lei, ce a fost comunicata odată cu somația de plata contestata, a avut doar rolul de a informa debitorul cu privire la cuantumul total al debitelor ce le datorează către bugetul local la data emiterii actului respectiv nu este sustinută, deoarece suma solicitată de 2.500 lei a fost percepută cu titlu de amenzi.
Așadar, în mod corect, prima instanță a reținut că diferența de 440 de lei nu este creanță certă, lichidă, exigibilă, iar demararea executării silite impotriva contestatorului se face doar pentru recuperarea amenzilor, si nu pentru recuperarea debitelor restante către bugetul local la data emiterii actului, respectiv la 3.11.2014.
In acest context, tribunalul reține si faptul că somația de plata nr._ si titlul executoriu nr._ au fost emise la aceeasi dată cu Instiințarea, la data de 3.11.2014, astfel încât trebuia să figureze aceeasi sumă în cuprinsul actelor fiscale.
Referitor la al doilea motiv de apel – suma de 720 lei – acesta este nefondat :
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Din dispozițiile legale menționate rezultă caracterul subsidiar al comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută ulterior și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Tribunalul mai reține faptul că Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, indiferent de momentul săvârșirii contravenției, concluziile anterior expuse rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că, în privința procesului-verbal de contravenție . nr._/28.12.2013, nu s-a făcut dovada comunicării potrivit legii, astfel încât acesta nu constituie titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 638 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.
Așadar, în mod corect, instanța de fond, verificând formal îndeplinirea condițiilor pentru existența titlului executoriu, a constatat că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile.
Referitor la ultimul motiv de apel, cel vizând la obligarea la plata cheltuielilor de judecată in suma de 86,20 lei si de 50 lei, tribunalul îl va respinge, deoarece în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea art. 453 alin. 3 C., contestația la executare fiind admisă în parte pentru suma totală de 1160 lei. Mai mult, conform art. 453 alin. 1 C., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câștigat, să îi plătească cheltuielile de judecată. Așadar, în cauza având ca obiect contestație la executare, partea care a pierdut procesul este intimata D. G. Impozite și Taxe Locale Sector 3.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3, cu sediul în București, Sf. Vineri, nr. 32, sector 3, împotriva sentinței civile nr._/13.08.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. M. UAR, CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. F. P. C. D. M. C. Viță
Red.Jud. M.F.P.: 26.02.2016
Tehred. CS
Jud. S 3 B.. - Jud. fond D. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2016. Tribunalul... → |
|---|
