Contestaţie la executare. Decizia nr. 2820/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2820/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 2820/2015
Dosar nr._
R.
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2820 A
Ședința publică din data de 20.08.2015
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: G. M. N.
JUDECĂTOR: S. V.
GREFIER: A. V. I.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta–intimată B. M. împotriva sentinței civile nr.3260/16.03.2015 în dosarul nr_ al Judecătoriei Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .-REASIGURARE(FOSTĂ ARDAF), având ca obiect „contestație la executare-întoarcere executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-intimată, prin avocat, care depune împuternicire avocațială . nr._/2015, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-intimata, prin avocat, solicită instanței admiterea apelului. Arată că la nivelul instanței de executare se cenzurează activitatea executorului judecătoresc. Contestatorul a cerut anularea actelor de executare și întâmpinarea fără să specifice care act de executare este criticabil, sau care normă a fost încălcată de executor. Față de inexistența acestor lucruri, nu avea de ce să se admită contestația la executare. S-a făcut chiar și o plată benevolă care nu este în beneficiul subscrisei, numele ei nefiind în sentința și nici în acte. În contestație sunt invocate dispozitivele unor sentințe penale. Se redă dispozitivul lor și se limitează contestația la aprecierea asupra conținutului dispozitivelor. Arată că este ca și cum s-ar face o contestație la titlu, însă nu era de competența instanței de executare, ci instanței care a dat titlu, respectiv instanțele penale. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3260/16.03.2015 în dosarul nr._, JudecătoriaSectorului 4 București a admis contestația la executare formulată de contestatoarea .-REASIGURARE SA (FOSTĂ ARDAF) în contradictoriu cu intimata B. M.; a anulat actele de executare efectuate de B. M. B. ȘI M. A.-M. în dosarul de executare nr. 74/A/2013; a admis cererea având ca obiect întoarcerea executării silite; a dispus întoarcerea executării silite și a obligat intimata să restituie contestatoarei suma de 147.475, 94 RON, obligand intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința Penală nr. 632/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin Decizia Penală nr. 2398/12.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr._, instanța a înlăturat obligarea în solidar a inculpatului și a asiguratorului de răspundere civilă la plata sumelor care reprezintă despăgubiri materiale și daune morale către părțile civile, și a obligat pe inculpat la plata sumelor care reprezintă despăgubiri materiale și daune morale către părțile civile, menționându-se că hotărârea este opozabilă asiguratorului în limita contractului de asigurare încheiat. Prin Sentința Penală nr. 632/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, inculpatul fusese obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă la plata către partea civilă B. M. a sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale, echivalentul în lei al sumei de 121.655 Euro la cursul de la data pronunțării.
La data de 26.03.2013, creditoarea B. M. a formulat cerere de executare silită adresată B. M. B. ȘI M. A.-M., prin care a solicitat executarea silită a contestatoarei pentru suma de 126.886, 17 RON, reprezentând diferența dintre suma de 527.544, 74 RON, și suma de 400.658, 57 RON, fiind format dosarul de executare nr. 74/A/2013, dosarul de executare fiind deschis prin încheierea din data de 26.03.2013.
Prin încheierea din data de 19.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de 31.05.2013, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr.74/A/2013.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.06.2013, au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 48.134, 51 RON.
La data de 17.06.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei deschise la terțul poprit CITIBANK ROMÂNIA până la concurența creanței de 147.475, 94 de RON, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi.
A fost consemnat debitul la dispoziția executorului judecătoresc, conform recipisei de consemnare din data de 08.07.2013, suma fiind distribuită și virată creditoarei.
În titlul executoriu reprezentat de Decizia Penală nr. 2398/12.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr._ se prevede în mod expres faptul că, Hotărârea este opozabilă asiguratorului în limita contractului de asigurare încheiat”.
În conformitate cu dispozițiile art.1, alin.1 din Ordinul CSA nr._/2006, act normativ în vigoare la data producerii accidentului de circulație, și anume dată de 05.09.2007, În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane”.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Ordinul CȘĂ nr._/2006, (1) Suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile provocate în unul și același accident, atât pentru pagube materiale directe sau indirecte, cât și pentru vătămări corporale sau decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial.
(2) Pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 100.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
(3) Pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de cel puțin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
(4) Limitele de despăgubire prevăzute la alin. (2) și (3) se majorează anual.
Având în vedere cursul leu-euro de la data producerii accidentului de circulație, respectiv suma de 3,2934 lei/Euro, la data de 17.01.2013, contestatoarea a achitat părții civile Ioanitescu C.-M. suma de 1.646.700 RON, echivalentul în lei al sumei de 500.000 de Euro, calculat la cursul de schimb leu/euro de la data producerii accidentului, în conformitate cu dispozițiile art.12, alin.3, din Ordinul CȘĂ nr._/2006.
Cursul de schimb la care trebuiau a fi calculate despăgubirile este cursul de schimb leu-euro de la data producerii accidentului, astfel cum în mod expres prevede art.12, alin.3 din Ordinul CSA nr._/2006, și nu cursul de schimb de la data plății.
Instanța a apreciat că prin achitarea sumei totale de 1.646.700 RON, contestatoarea, în calitate de asigurator de răspundere civilă auto și-a îndeplinit integral și voluntar obligația de plată care îi revenea în temeiul titlului executoriu, anterior formulării cererii de executare silită de către intimată, și anume dată de 26.03.2013.
Nu au putut fi reținute apărările intimatei, în sensul că Ordinul CSA nr._/2006 este în prezent abrogat, întrucât acest act normativ era în vigoare la data producerii accidentului, acest act normativ reglementând faptele juridice și situațiile juridice născute de la data intrării acestuia în vigoare și până la data abrogării acestuia, iar în cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Decizia Penală nr. 2398/12.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr._, instanța a făcut referire la acest act normativ pe care se întemeiază răspunderea asiguratorului de răspundere civilă auto.
Intimata a facut referire la dispozițiile art. 628, alin.3 NCPC, potrivit căruia, Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rață inflației, calculată de la dată când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la dată când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”. Textul legal face referire la actualizarea creanței în cursul executării silite cu indicele de inflație. Nu se poate susține că în temeiul acestui text legal, intimata poate solicita executarea silită a contestatoarei pentru plata sumelor care reprezintă diferența de curs valutar.
În acest sens, instanța a preciat că, nicidecum nu pot fi reținute prevederile Ordinului M.F.P. 3055/2009 (care privește aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene), întrucât acestea reglementează în esență numai modalitatea de înregistrare în contabilitate a unor sume în valută, iar nu și raporturile juridice obligaționale dintre particulari, așa cum este cazul dispozițiilor speciale cuprinse în Ordinul C.S.A. nr._/2006, aplicabil cauzei.
Potrivit art. 622 NCPC, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația să, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Textul legal prevede că obligația se aduce la îndeplinire prin executare silită în cazul în care debitorul nu execută obligația de bunăvoie. Or, contestatoarea a achitat voluntar suma cuvenită intimatei, în limita răspunderii acesteia stabilite prin titlul executoriu, anterior formulării cererii de executare silită.
În conformitate cu art. 662, alin.1 NCPC, Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”. Or, la data formulării cererii de executare silită, creditoarea nu mai deținea o creanță împotriva contestatoarei.
În conformitate cu dispozițiile art. 703 NCPC, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Pentru aceste considerente, instanța a admis contestația la executare, anuland actele de executare efectuate de B. M. B. ȘI M. A.-M. în dosarul de executare nr. 74/A/2013.
În ceea ce privește cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța a reținut dispozițiile art. 722, alin. 1 și ale art. 723 NCPC, și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune întoarcerea executării silite, având în vedere că, prin prezenta sentință, instanța a anulat actele de executare, iar în al doilea rând, suma de 147.475, 94 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare a fost în mod efectiv executată din conturile debitoarei în cadrul procedurii de executare silită, fiind consemnată la dispoziția executorului judecătoresc conform recipisei de consemnare din data de 08.07.2013, fiind în mod efectiv distribuită către creditoare și executorul judecătoresc, astfel cum rezultă din Ordinele de plată din data de 11.07.2013, însă astfel cum rezultă din dispozițiile art. 722 NCPC, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului, obligația de restituire a acestora incumbând intimatei creditoare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a dispus întoarcerea executării silite, obligand intimata să restituie contestatoarei suma de 147.475, 94 RON.
În baza art. 453, alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.300 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de contestatoare în acest litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata B. M., în baza art.466 NCPC, depus în considerarea art.471 NCPC, solicitand admiterea apelului, în principal, anularea hotărârii apelate și judecarea procesului prin evocarea fondului de către instanța de apel și, în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate cu respingerea cererii introductive, pentru urmatoarele motive:
I.Hotărârea apelată este vădit netemeinica și nelegala, sub aspectul judecării cererii introductive, intitulata “contestație la executare “numai sub aparența regulilor proprii unei contestații la executare, în fapt fiind o reluare a judecații cauzei în care s-a dat titlul pus în executare.
Conform considerentelor, începute cu alin.5 fila 3 din hotărârea apelată, aceasta suferă și este criticata, pentru antamarea a ceea ce era propriu judecații pentru emiterea titlului, în dosarul_, dosar la care hotărârea apelată face trimitere expresă .
Pentru ceea ce reținuse, legat de faptul că “hotărârea este opozabila asigurătorului în limita contractului de asigurare încheiat”, sau “în conformitate cu disp. art. l alin. L din Ordinul nr._/2006, act normativ în vigoare la data producerii accidentului de circulație” ori,” în conformitate cu disp. Art.12 din Ordinul CSA nr. l_/2006, suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurator” sau ca “pentru pagubele material produse în unul și același accident” etc, toate acestea fiind substanța considerentelor hotărârii apelate, menționate în fila 3.
În modul de judecată sus-aratat, greșeala săvârșită este legată de ignorarea faptului că o contestație la executare este deschisă numai pentru remedierea neregularităților intervenite în procedura de executare și pentru faptul că pe această cale nu pot fi formulate apărări de fond, de natură a repune în discuție fondul pricinii, apărări ce eventual trebuiau formulate cu prilejul soluționării cauzei în prima instanța sau într-o cale de atac deschisă respectivei pricini.
Ori, contestația la executare, unde instanța cenzurează activitatea executorului judecătoresc, ea înseși fiind o cale de atac, deschisă contra măsurilor de executare nelegale, pe această cale, nu se pot invoca și, instanța de contestație nu poate judeca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, aceasta, în considerarea art.712 alin. 1 NCPC.
A mai crtiticat hotărârea apelată pentru greșita calificare a acțiunii, cu efectul greșitei judecați a cererii introductive.
Astfel, potrivit principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art.152 NCPC, judecătorul da calificarea corectă cererii, nu după denumire ci, după continui. De asemenea, normele procedurale impun, ca pentru descifrarea naturii juridice a acțiunii deduse judecații, relevant este atât obiectul cererii cât și motivarea în fapt și în drept a acesteia.
Ori, așa cum se prezintă cererea introductivă, intitulata de parte “contestație la executare” și, deși se solicita anularea “formelor de executare” (în concepția contestatorului și a “actelor de executare” (potrivit hotărârii apelate), atâta vreme cât motivele invocate de contestator, se referă la alte sume reprezentând creanța, schimbând natura, modalitatea de determinare, momentul determinării și cuantumul ales de către contestator, după criterii proprii, respectivele motive au creat în fapt, configurația unei contestații ce viza numai măsurile luate de instanța și cuprinse în dispozitivul hotariralor (sentința și decizie penală) puse în executare, adică o contestație la titlu.
Este adevărat, că potrivit art.711 NCPC, în alineatul 2 se permite formularea unei contestații la titlu ce face parte din obiectul contestației la executare, numai că, potrivit art.713 alin.3 NCPC, aceasta contestație se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv instanța penală a sentinței și deciziei puse în executare.
Oricum, nici pe calea contestației la titlu, nu se pot invoca motive de fond și care tind să ducă la o nouă judecata a cauzei și în acest caz, ar fi o încălcare a puterii de lucru judecat a hotărârii ce reprezintă titlul executoriu.
Astfel, față de caracterul imperativ al normei care reglementează competent de soluționare a contestației la titlu-art.713 alin.3 NCPC, și față de prevederile, la fel de imperative ale art.712 NCPC, este vădită ilegalitatea în care a avut loc judecarea cererii cu care a fost investită Judecătoria Sector 4 București, cerere la rându-i, în afara temeiului de drept invocat și a celor specifice materiei supuse judecații.
Nici în considerentele hotărârii apelate, nu sunt individualizate, ca de altfel, nici în contestația judecată, acele acte, toate sau numai unele, care ar fi fost nelegale și ca atare susceptibile de anulare.
Cum, într-o contestație la executare, obiectul acesteia-conform art.711 NCPC, îl reprezintă în teza 1 a acestei norme procedural imperative, încheierile date de executorul judecătoresc, executarea silită ca atare și actele de executare, care, în baza art.655 alin. L NCPC sunt încheierile, procesele verbale și alte acte de procedura, ar fi fost necesar că instanța de contestație să observe trimiterea generală la “acte de executare “, lipsa oricărei critici din contestația la executare la vreo deficiența de fond și formă a respectivelor acte, o neindividualizare adecvată procedurii execuționale, deci să observe lipsa unui obiect determinat al contestației la executare.
Așa cum o dovedește, hotărârea apelată, lipsa obiectului contestației la executare și a criticilor, contestatorului pentru nelegalitatea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc, au lipsit hotărârea apelată de posibilitatea unei judecați în limitele legale -in materia executării silite-ce ar fi trebuit create, în concordanță cu principiul disponibilității, de însuși contestatorul - societatea de asigurare. În acest context, invocarea și pretinsa soluționare de către instanța de contestație, a actualizărilor de sume, prevăzute de art.628, alin.3NCPC (alin.2 fila 4 din hotărârea apelata, sau considerațiile privind cerințele art.662 alin. L NCPC - privitoare la caracterele unei creanțe alin.7 fila 4 din hotărârea apelată), se constituie în intervenții ale instanței dincolo de principiul disponibilității pârtii, ocazie cu care hotărârea apelată efectuează greșeala încălcării principiului disponibilității pârtii, în cererea de chemare în judecată. în ceea ce privește, lipsa obiectului determinat al contestației la executare, hotărârea apelată, comite eroarea admiterii contestații în lipsa obiectului acesteia și fără că instanța să fi avut ce analiza și judeca ca și ilegalități comise în activitatea execuțională.
III.În ceea ce privește plata de bunăvoie prevăzută de art.622 NCPC, reținută de către instanță, ca efectuată, în ultimul alineat din fila trei al hotărârii apelate, hotărârea, nu menționează numele de B., face referire la alt moment al plații și la alta suma decât cea invocata chiar și în contestația supusă judecații și, de asemenea, fără a face trimitere la vreun înscris doveditor, în măsură să îi creeze “aprecierea îndeplinirii integrale și voluntare “a obligației de plata-așa cum se menționează în acest alineat.
În drept, au fost invocate prevederile art.466-482 NCPC și 711 și următoarele NCPC.
Dovada apelului - înscrisuri, respectiv dosarul de executare silită nr. 74/A/2013 de către B.E.J.A. Magiar B. și M. A. M. - interogatoriu și orice mijloc de probă admis de către instanță.
La data de 12.05.2015 a formulat întâmpinare .-REASIGURARE, în temeiul dispozițiilor art. 205 și C.Proc. Civ., solicitând respingerea apelului iar pe cale de consecința menținerea Sentinței Civile nr.3260/2015 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București ca fiind legală și temeinică.
Întreaga critică formulată în calea de atac nu vizează motive de nelagalitate și netemenincie, ci intimatul reia apărările formulate pe fondul cauzei.
Din ordinul de plată din data de 16.01.2013(aflat la fila 98) a dosarului de fond, referatul de plată (fila 96) reiese indubitabil ca la această dată, 16.01.2013 apelanta a achitat suma de 1.646.700 lei, echivalentul al sumei de 500.000 euro la cursul valutar de la data de 05.09.2007(1 euro=3.2934 lei) către părțile civile din dosarul penal.
Este evident că asigurătorul nu poate să acopere un prejudiciu ce depășește valoarea contractului încheiat cu asiguratul și în baza căruia a fost introdus în cauza penală, răspunderea sa fiind contractuala.
Instanță de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995, astfel cum era în vigoare la momentul producerii accidentului, asigurătorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudicii de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accident de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respective sic el prevăzut în contractul de asigurare.
Instanța de fond a reținut în mod corect ca intimata achitase anterior începerii executării silite debitul cu privire la care putea fi ținută de plată (500.000 euro), iar executarea silită peste această sumă este nelegala.
La data de 26.06.2015, intimate B. M. a formulat răspuns la întâmpinarea D. fiind că prin contestația la executare, contestatoarea debitoare solicita “anularea tuturor formelor de executare și a executării silite înseși (pct. 1 din contestație) cât și întoarcerea executării pct.2 contestație “) și că aceste cereri le-au fost admise, în condiții de judecată și improprii și nelegale, fata de obiectul real al cererii introductive, cererea de apel a fost formulată criticându-se hotărârea emisă pentru motive de fapt și de drept precum:
- Hotărârea apelată s-a emis într-o reluare a judecații cauzei în care s-a dat titlul;
- Contestația la executare, prin conținutul și obiectul sau, era de fapt o contestație la titlu și ca atare trebuia judecata -conform art.713 alin.3 NCPC, de către instanța care a dat titlul, respectiv instanțele penale;
Instanța de contestație la executare, a hotărât anularea actelor de executare ale executorului, fără să fi avut vreo individualizare concretă a vreunui act și fără ca prin cererea introductivă să fi fost aduse critici la executare nelegală, săvârșita prin respectivul act.
- Instanța de executare, judecând ca atare, a reținut greșit o plată benevolă fără să fi observat lipsa numelui meu în plata reținută că făcută și în lipsa unui act doveditor ce ar fi existat la dosar.
- Ca și cum fundamentul judecații ar fi fost legal și temeinic analizat și judecat, Hotărârea apelată, dispune greșit, numai pe considerații teoretice, asupra cererii de întoarcere a executării, pe care nu o motivează pentru soluția de admitere adoptată.
Toate aceste motive de apel, au fost ignorate cu desăvârșire în Întâmpinarea intimatei, astfel încât aceasta nu s-a conformat obligației legale prevăzută în norma art.205 alin. 1 C.pr. civ. răspunzând la toate pretențiile și motivele de drept și de fapt ale cererii de apel.
Intimata, depășește limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat și, contrar legii, introduce prin ultimul alineat din fila 8, critica legată de prevederile art.662 NCPC, după care “executarea silită nu poate fi începută decât pentru o creanța certa, lichidă și exigibila “.
Aceasta critica nefăcuta în Contestația să la executare, pusă în fața instanței de apel pentru prima dată, de către intimata-contestatoare, în apelul formulat, încalcă dispozițiile imperative ale art.478 C.p. civ.al cărui alineat 1 dispune fără echivoc că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar prin alin.3 al aceluiași articol prevede că în apel nu se poate schimba calitatea parților, cauză sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentinața apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, a reținut următoarele:
Prin contestația la executare formulată, intimata-contestatoare a solicitat anularea executării silite ca urmare a faptului că suma urmărită nu este datorată, prin plată făcută în data de 16.01.2013 fiind stins debitul pentru care era ținută să răspundă și intimata contestatoare.
În consecință, contestația formulată nu este o contestație la titlu, ci o simplă contestație la executare în care se reclamă netemeinicia executării ca urmare a stingerii obligației. Titlul executoriu din cauză este clar, în considerentele deciziei penale nr. 2398/2012 arătându-se care este ordinul CSA aplicabil, respectiv nr._/2006, acesta fiind și cel în temeiul de drept aplicat de către prima instanță în pronunțarea sentinței apelate.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la greșita reținere de către prima instanță a plății voluntare întrucât în cererea de încuviințare a executării silite- f. 79 din dosarul de fond, apelanta recunoaște implicit primirea sumei de_,57 lei.
Cum criticile aduse în prezentul apel nu sunt întemeiate, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală, față de considerentele expuse, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de formulat de apelanta–intimată B. M., cu domiciliul ales la CA P. M., cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, ., sector 3. - Pasaj Villacrosse, împotriva sentinței civile nr.3260/16.03.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .-REASIGURARE(FOSTĂ ARDAF), cu sediul ales la CA D. C. R., cu sediul în București, .. 8, ., sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. M. N. S. V. A. V. I.
red.N.M.G.
2 ex./th.red.N.V.
JUD.S. 4/Jud.M. M.-R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2377/2015. Tribunalul... | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
