Legea 10/2001. Încheierea nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Încheierea nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 832/2015

Dosar nr._

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data 18.05.2015

Tribunalul constituit din:

P.: B. A. R.

GREFIER: I. A. V.

Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul V. C. în contradictoriu cu pârâții P. G. AL M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect ”Legea nr.10/2001 - rejudecare”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 22.04.2015, prin serviciul registratură, au sosit relațiile de la Primăria Municipiului București, după care,

Reclamantul, prin avocat, arată instanței că din adresa de la OCPI, reiese faptul că după anul 2001, terenul a fost dobândit cu un act de proprietate. Potrivit situației juridice a imobilului, aceasta intră în sarcina Municipiului București să soluționeze notificarea.

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AAAS.

Reclamantul, prin avocat, solicită unirea excepției cu fondul cauzei.

Tribunalul, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, constată că este necesară unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de AAAS prin întâmpinare și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Reclamantul, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepție. Art. 26 din Legea 10/2001 arată că notificatorul face dovada în fața oricărei entități în ceea ce privește depunerea notificării. Nu este vina justițiabilului. Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii, în sensul soluționării notificării și acordării de măsuri compensatorii prin puncte pentru suprafața de 2825 mp + construcție. Dovada preluării abuzive se face prin existența a 2 acte distincte. Decretul nr. 1938/1968 prevede o suprafață de teren de 1330 mp, iar Decretul nr. 41/1989 o suprafață de teren de 1495 mp. Din toate actele de la dosar reiese faptul că imobilul a fost preluat de la M. O., soțul autoarei subscrisului. La fila 2 din raportul de expertiză se menționează faptul că suprafața de teren este de 3055 mp, ceea ce este mai mult decât s-a solicitat. Bunul se află în proprietatea statului. Solicită aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea 165/2013,a vând în vedere că petentul este cesionar. De asemenea, solicită obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de expert, suplimentarea onorariului de expert și onorariul avocațial.

Tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, va dispune amânarea pronunțări.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 25.05.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

Dosar nr._

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data 25.05.2015

TRIBUNALUL

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 02.06.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

Dosar nr._

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data 02.06.2015

TRIBUNALUL

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 09.06.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

Dosar nr._

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data 09.06.2015

TRIBUNALUL

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 15.06.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

Dosar nr._

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data 15.06.2015

TRIBUNALUL

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 22.06.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15._.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A V - A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.832

Ședința publică din data de 22.06.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: B. A. R.

GREFIER: I. A. V.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2015, apoi la data de 02.06.2015, apoi la data de 09.06.2015, apoi la data de 15.06.2015, apoi la data de 22.06.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2011 si precizata la data de 19.12.2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamantul V. C., a chemat în judecată pe M. București prin P. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, P. G. personal si S. R. prin Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor, pentru ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate la dosar, instanța să dispună:

1. solutionarea notificarii prin stabilirea măsurilor reparatorii în natură sau echivalent bănesc, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.825 m.p., Calea Călărașilor, nr. 207- 209, sector 3 (capăt de cerere ce vizează soluționarea notificării nr. 635/09. 11.2001, pe fondul ei, în conformitate cu Decizia XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificările pe fondul lor);

2. în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin 8 și 9 din Legea nr. 10/2001, stabilirea valorii de piață a imobilului și/sau a părții din imobil, imposibil de restituit în natură, în funcție de standardele internaționale de evaluare;

3. obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești egale cu valoarea de piață a imobilului mai sus menționat, imposibil de restituit în natură, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare, conform raportului de expertiză ce urmează a fi efectuat în cauză;

4. obligarea paratului M. Bucuresti în solidar cu P. G. la plata unei despagubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorita refuzului nejustificat de a solutiona cererea.

5. obligarea paratului M. Bucuresti prin P. G. la transmiterea dosarului catre CCSD

6. obligarea Statului R. prin Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor sa inregistreze dosarul transmis

7. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

In subsidiar, s-a solicitat obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării de măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.825 m.p., situat în București, Calea Călărașilor, nr. 207- 209, sector 3 ; obligarea paratului să transmită dosarul de notificare direct la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că efectuarea controlului de legalitate se va efectua de instanța de judecată, în 30 de zile de la momentul comunicării hotărârii definitive și irevocabile a hotărârii.

In motivarea actiunii s-a aratat ca prin notificarea nr. 635/01.08.2001, transmisă prin executor judecătoresc, înregistrată la Primăria Municipiului București, făcând obiectul dosarului nr._, M. I., în calitate de moștenitoare a soțului său M. O. F., a solicitat despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafața de 2825 (1495 m.p. teren aferent clădirii și 1330 m.p., aflat în folosința Combinatului de în și C.) situat în București, Calea Călărașilor, nr.207, sector 3.

Prin contractul de cesiune de drepturi nr._ din 13.07.2006, încheiat la Biroul Notarului Public M. A., M. I. în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățite în sensul Legii 10/2001, a cesionat reclamantului, toate drepturile lor ce decurg din această calitate, contract încheiat în baza dispozițiilor art. 1391 și următoarele Cod Civil.

Imobilul situat în București, Calea Călărașilor, nr.207, sector 3, a fost dobândit de autorul cedentei, respectiv M. O. F., prin actul de partaj, transcris la Grefa Tribunalului I. Secția I Civilă și Comercială la nr. 630/1948 și prin actul de partaj de ascendent nr._/05.11.1948, autentificat de Tribunalul I., Secția notariat.

Începând cu anul 1949, imobilul proprietatea lui M. O., compus din teren și cinci corpuri de construcție (A, B, C, D și E, în suprafață de 250 m.p.), a fost impus la rolul fiscal.

In baza Deciziei 1938/1968, emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului București, Comitetul Executiv, s-a avizat exproprierea suprafeței de 1330 m.p., teren situat în Calea Călărașilor nr. 207-209, sector 3, proprietatea lui M. O. și M. Ș..

Ulterior această Decizie, a rămas fără efect, ea nefiind pusă în aplicare, însă în anul 1970, Consiliul Popular al Municipiului București a emis o nouă Decizie nr. 61/1970, prin care s-a acordat exproprierea terenului în suprafață de 1330 m.p..

Acestei Decizii, i-a urmat apariția Decretului nr. 28/1971, în temeiul căruia terenul în suprafață de 1330 de m.p., a intrat în proprietatea Statului, fiind dat în administrarea Combinatului de în și C. București.

P. această suprafață de teren, nu s-au primit nici un fel de despăgubiri, astfel cum rezultă din declarația pe proprie răspundere, a cedentei sale.

După trecerea în proprietatea statului acest imobil, M. O. F. a rămas în proprietate cu suprafața de teren de 1495 m.p., teren pe care 1-a stăpânit până în anul 1987, când a avut loc preluarea faptică a terenului.

Această suprafață de teren, de 1495 m.p., situat în București, Calea Călărașilor, nr. 207, sector 3, a figurat în Anexa Decretului nr. 41/1989.

P. această suprafață de teren s-au acordat despăgubiri în valoare de 78.269,50 ROL, pentru terenul în suprafață de 1495 m.p. și pentru construcția în suprafață de 305, 24 m.p..

M. O. F., a decedat în anul 1992, M. I., cedenta reclamantului, care a formulat și notificarea în baza Legii 10/2001, a rămas singura moștenitoare. Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 714/25 mai 1992.

Urmare contractului de cesiune de drepturi nr. 258/ 31.01.2006, încheiat la Biroul Notarului Public M. A., prin care notificatoarea a cesionat reclamantului integral dreptul ei la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pârâții au devenit debitorii reclamantului privind obligațiile instituite de lege în sarcina lor.

Calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, se analizează în persoana celei care a formulat notificarea, iar dreptul recunoscut de lege în favoarea acestei persoane și valorificat prin formularea notificării poate fi transmis fie prin acte inter vivos, fie prin acte morțiș cauza, ca orice alt drept.

In cauza de față, persoana îndreptățită în sensul Legii 10/2001, a cedat drepturile născute în persoana ei prin trimiterea notificării în temeiul legii menționate, cesionar al acestor drepturi fiind reclamantul.

Pârâta Primăria Municipiului București nu a dorit să respecte termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin l și 26 din Legea nr. 10_ și a pct. 25 din H.G. 250/ 2007, potrivit cu care Primăria Municipiului București avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să mă fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de către mine sau în numele meu și a altor probe.

Cum unitatea investită cu soluționarea notificării, nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin l Cod proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, art. 1073- 1075 Cod civ., Decizia 33/2008, a ÎCCJ, Decizia XX a ÎCCJ, art. l din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 25, art.6 din CEDO, Hotărârea pilot a CEDO, în cauza A. Contra României, prin care s-a pus în vedere Statului R. sa ia masuri rapide de aplicare a legilor proprietății, privind acordarea despăgubirilor.

Prin întâmpinarea formulată la 17.02.2012, S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București privind solicitarea reclamantului din cuprinsul capătului 5 de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3, 4 și 6 (identic cu capătul 3 de cerere) și excepția prematurității capătului 5 de cerere.

l. Referitor la lipsa calității procesuale active, s-a aratat ca din consultarea site-lui www.pmb.ro. în dosarul înregistrat la Primăria Municipiului București sub nr._, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, Calea Călărașilor nr. 207-209, sectorul 3, notificatoare este M. I..

Prezenta cerere precizatoare și completatoare are ca obiect tot notificarea depusă de M. I., fără a exista documente din care să rezulte calitatea reclamantului în prezentul dosar.

II. Referitor la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului București cu privire la capătul 5 de cerere formulat de reclamant, s-a aratat că examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor ca și cenzurarea, din toate punctele de vedere, a etapelor ce se derulează pentru executarea unei asemenea dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001, cu propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competențele instanței de contencios administrativ, anume, a Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, sau a Curții de Apel București, dacă reclamantul nu are reședința în România și nici reprezentant cu domiciliul în România (Cap. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - art. 19 și art. 20).

Solicitarea reclamantului de obligare directă a entității investite la plata despăgubirilor, potrivit dispozițiilor legale, cu soluționarea notificării, trebuie sa fie precedată de explicitarea raportului juridic obligațional în care o atare entitate are calitate procesuală pasivă și justificarea priorității acestei prezumtive construcții juridice, față de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care conține dispoziții explicite chiar cu privire la modalitatea concretă de realizare a dreptului recunoscut în favoarea recurentului la stabilirea și plata unor despăgubiri (ceea ce constituie obiectul acțiunii), astfel cum au fost concepute și edictate de legiuitor în contextul actului normativ menționat, aplicabil după epuizarea procedurii Legii nr. 10/2001.

Prin Titlul VII, intitulat „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, din Legea nr. 247/2005, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, fiind stabilită și instanța competentă a soluționa contestațiile împotriva deciziilor adoptate de către această comisie.

III. Referitor la lipsa calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3, 4 și 6 s-a aratat că în speța dedusă judecății, M. I. a formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 635/01.08.2001, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, Calea Călărașilor nr. 207-209, sectorul 3.

Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, nu a soluționat printr-o dispoziție motivată notificarea reclamantei în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25, alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare a bunului imobil solicitat prin notificare, sau entitatea învestită cu soluționarea notificării, după caz, are obligația de a emite o decizie/dispoziție prin care soluționează notificarea formulată în temeiul acestui act normativ reparatoriu.

Odată cu emiterea deciziei/dispoziției de către unitatea deținătoare/entitatea învestită cu soluționarea notificării, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se încheie.

Prin urmare, competența de soluționare a notificării revine Primăriei Municipiului București, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor neavând competențe în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, republicată, prin Titlurile l și VII ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Astfel, potrivit art. 1, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În privința măsurilor reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, subliniem faptul că acestea se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite cu soluționarea notificării.

În cazul de față procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată.

IV. Referitor la excepția prematurității cu privire la capătul 5 de cerere formulat de reclamant, s-a aratat ca nu intră în atributul instanței să stabilească valoarea echivalentă a imobilului nerestituit în natură, ci, potrivit reglementării cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prin care a fost modificata Legea nr. 10/2001, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea care stabilește cuantumul formei de despăgubire, la pronunțarea unității deținătoare imobilului, care emite o dispoziție în acest sens, pe care o înaintează Secretariatului Comisiei.

Prin adoptarea Legii nr. 247/2005 - Titlul VII a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ, motiv pentru care apreciem că nici o altă entitate/instanță judecătorească nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.

În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, art. 115-119 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, O.U.G. n. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

La termenul de judecata din 19.03.2012, Tribunalul a pus in discutia partilor exceptiile invocate în întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 778 din 02.04.2012,Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată de reclamantul V. C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că M. I., în calitate de moștenitoare a soțului său M. O. F. a adresat Primăriei municipiului Bucuresti, notificare prin care a solicitat restituirea în natură si despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafața de 2825 (1495 m.p. teren aferent clădirii și 1330 m.p., aflat în folosința Combinatului de în și C.) situat în București, Calea Călărașilor, nr.207, sector 3.

După constituirea dosarului administrativ, reclamantul V. C. a înaintat o notificare primăriei, învederând că solicită restituirea în natură si despagubiri a imobilului individualizat pe numele său, dat fiind că are calitatea de cesionar a drepturilor litigioase, urmare încheierii contractului oneros nr.2152/13.07.2006.

Invocând cesiunea de drepturi litigioase, reclamantul cesionar a promovat prezenta acțiune, solicitând, printre altele, obligarea primarului municipiului Bucuresti la soluționarea, în favoarea sa a notificării formulate de cedenta M. I.., situație ce impune cu precădere clarificarea legitimării procesuale a cesionarului, în lumina dispozițiilor legii reparatorii.

Tribunalul a retinut ca legea nr.10/2001 este o lege cu caracter reparator ce vizează restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de la foștii proprietari și care reglementează o procedura specială de restituire în natură, sau, în situația în aceasta nu este posibilă, de stabilire a unor măsuri reparatorii în echivalent. Procedura reglementată de Legea nr.10/2001 debutează obligatoriu cu etapa administrativă, declanșată prin notificarea formulată de persoana îndreptățită a beneficia de prevederile legii, către persoana juridică deținătoare a imobilului, potrivit art.21 din lege, cea de-a doua etapă, jurisdicțională, facultativă de această dată, fiind reglementată de prevederile art. 26 alin. 3 și alin.4. Așadar, legiuitorul a stabilit fără echivoc cine sunt subiecții implicați în această procedură specială

Conform art. 26 alin.3 și alin.4 din Legea. nr.10/2001, coroborat cu art. 3 și art.4 din aceeași lege, numai persoana îndreptățită la restituire ori măsuri reparatorii are facultatea de a declanșa procedura jurisdicțională, prin sesizarea instanței de judecată cu o acțiune împotriva actului prin care s-a soluționat cererea sa de restituire (sau, după caz, împotriva refuzului nejustificat de a soluționa notificarea).

Tribunalul a retinut că, în speță, numai M. I. se legitimeaza cu calitatea procesuală activă în a declanșa litigiul pendinte (care se caracterizează drept o acțiune îndreptată contra refuzului nejustificat al persoanei juridice deținătoare a imobilului de a soluționa notificarea), în calitate de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială. Numai persoana care invocă și justifică un drept de proprietate asupra bunului, fie în calitate de proprietar, fie în calitate de moștenitor, poate contesta modul de soluționare sau refuzul de soluționare a notificării ce are drept obiect cererea sa de restituire a unui bun preluat abuziv.

Reclamantul V. C., chiar dacă are calitatea de cesionar de drepturi litigioase, nu își justifică legitimarea procesuală activă de a declanșa etapa judiciară, contencioasă a procedurii speciale reglementate de Legea nr.10/2001, față de imperativul art. 3, art.4 și art. 26 alin. 3 și alin.4, nefiind nici subiect în cadrul etapei necontencioase, administrative, inițiată prin remiterea notificării de către persoana ce se consideră îndreptățită și anume M. I..

De esența legii nr. 10/2001, este restabilirea, prin restituire, tocmai a situației juridice si de protecție a drepturilor reale patrimoniale, existente înainte de actul abuziv al naționalizării. Acest scop al legii nu poate fi eludat, prin substituirea unor terțe persoane în sfera calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură, prin diferite construcții juridice speculative.

Legile cu caracter reparator nu au conținut comercial și nu dau expresie speculațiilor de pe piața imobiliară, scopul acestor legi fiind doar acela de restabilire a unei situații istorico - juridice înfrânte printr-o conduită abuzivă a fostului stat socialist, și de reparare a prejudiciului cauzat doar în patrimoniul persoanelor care au suferit intervenția brutală a autorității. Tocmai de aceea, au fost constituite prin legile speciale și o . interdicții temporare cu privire la drepturile reale constituite.

Ca atare, nu sunt de domeniul Legii nr. 10/2001 acele construcții juridice încheiate între persoana îndreptățită și terțe persoane care nu au nici un fel de legătură cu imobilul naționalizat în ideea substituirii terțelor persoane, titularului dreptului prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Persoana îndreptățită poate da mandat de reprezentare unei alte persoane, dar nu poate substitui în dreptul său subiectiv, conferit de legea specială, dreptul unei terțe persoane, în patrimoniul căreia să se localizeze în final caracterul reparator al legii.

Un asemenea rationament juridic a fost agreat si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 7073/12.10.2011, care a retinut ca în stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire, legiuitorul indică limitativ, restrictiv, singura excepție de la regula instituită prin dispozițiile art. 3 din lege, care consacră caracterul intuitu personae al reparației, aceea prevăzută de art. 4 alin. 2 din lege, care recunoaște acest drept și moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară. Or, în speță, reclamanta nu are calitate de moștenitor, fiind doar un succesor cu titlu particular, în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase, perfectat cu persoana ce s-a pretins proprietara acestor bunuri, contract încheiat anterior formulării notificării.

Prin sentința civilă nr.778/02.04.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată de reclamantul V. C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 116R/22/01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ , s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant V. C., împotriva sentinței civile nr. 778/02.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București, prin Primar G., P. G. al Municipiului București, S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a casat sentința recurată, trimițându-se cauza spre rejudecare Tribunalului București.

În motivare, s-au arătat următoarele:

Prin notificarea nr. 635/2001 adresată Primăriei Municipiului București, formulată de M. I., în calitate de moștenitoare a soțului său M. O. F., s-a solicitat restituirea în natură si despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafața de 2825 (1495 m.p. teren aferent clădirii și 1330 m.p., aflat în folosința Combinatului de în și C.) situat în București, Calea Călărașilor, nr.207, sector 3.

După constituirea dosarului administrativ, prin contractul de cesiune de drepturi nr._ din 13.07.2006, încheiat la Biroul Notarului Public M. A., notificatoarea M. I. în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățite în sensul Legii 10/2001, a cesionat recurentului reclamant toate drepturile ce decurg din această calitate, contract încheiat în baza dispozițiilor art. 1391 și următoarele Cod Civil.

Prin notificările nr. 807/18.07.2006 și nr. 823/27.07.2006, transmise prin Biroul Executorului Judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile art. 1393 Cod civil, reclamantul a notificat, persoanei investite cu soluționarea notificării, contractul de cesiune menționat, solicitând restituirea în natură si despagubiri a imobilului individualizat pe numele său, în calitate de cesionar al drepturilor litigioase.

Privitor la actul juridic intitulat ”contract de vânzare-cumparare de drepturi litigioase’’, Curtea apreciază că acesta a vizat în mod neechivoc o operatiune permisa prin prisma dispozitiilor art. 1391-1392 Cod civil, partile urmarind sa opereze o translatie - asupra cesionarului - a drepturilor invocate în considerarea calitatii cedentei, de pretinsă persoană îndreptațită la masuri reparatorii pentru terenul în suprafața de 2825 (1495 m.p. teren aferent clădirii și 1330 m.p., aflat în folosința Combinatului de In și C.) situat în București, Calea Călărașilor, nr.207, sector 3, în contextul dat de Legea nr. 10/2001 (aceasta fiind si autoarea notificarii facute anterior).

Referitor la posibilitatea translatarii calitatii de ,,persoana îndreptatita’’, astfel cum este ea definita prin art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, catre o terta persoana, jurisprudenta nu reflecta o practica relevanta în prezenta cauza. Astfel, prin decizia civilă nr. 7073/12.10.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca în stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire, legiuitorul indică limitativ, restrictiv, singura excepție de la regula instituită prin dispozițiile art. 3 din lege, care consacră caracterul intuitu personae al reparației, aceea prevăzută de art. 4 alin. 2 din lege, care recunoaște acest drept și moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară. Or, în speță, reclamanta nu are calitate de moștenitor, fiind doar un succesor cu titlu particular, în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase, perfectat cu persoana ce s-a pretins proprietara acestor bunuri, contract încheiat anterior formulării notificării.

Acest raționament juridic nu este aplicabil situatiei de fapt relevata în prezenta cauza, întrucât cedenta M. I. formulase în nume propriu notificarea, ulterior intervenind cesiunea drepturilor litigioase (litigiul fiind generat de promovarea de catre cedent a contestatiei împotriva refuzului Primarului G. de a soluționa notificarea). Prin cesiunea drepturilor ce fac obiectul raportului litigios, partile au consimtit la transmiterea calitatii procesuale dobândită de cedentă în favoarea cesionarului, pentru ca acestia din urma sa faca demersurile legale apreciate ca necesare pentru obtinerea dreptului pretins.

Nu exista asadar similitudine de situatii, si daca legiuitorul a restrâns, prin textele art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sfera persoanelor care puteau pretinde restituirea în natura sau masurile reparatorii, la cel deposedat abuziv si la mostenitorii legali sau succesorali ai acestuia, nu a stabilit si o interdictie în privinta încheierii ulterioare a unui contract de vânzare a drepturilor litigioase de catre aceste persoane, în favoarea unor terti.

Încheierea actelor juridice civile este guvernata de principiul libertatii de vointa, astfel ca orice exceptii de la acest principiu si orice incapacitati sau limitari ale circulatiei unor bunuri sau ale unor drepturi ale persoanelor în legatura cu anumite bunuri nu pot fi prezumate, ci explicit prevazute în lege.

Or, nu exista nici o dispozitie legala care sa interzica în mod expres înstrainarea de catre persoanele îndreptatite (în sensul Legii 10/2001), a drepturilor litigioase ce deriva din atacarea în instanta a deciziei/dispozitiei unitatii detinatoare.

Faptul ca legiuitorul a enumerat limitativ categoriile de persoane îndreptatite la acordarea de masuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 nu atrage în mod automat interdictia pentru aceste persoane de a dispune în timpul vietii, prin orice acte juridice (chiar mai înainte de finalizarea procedurii judiciare) cu privire la drepturile derivate din aceasta lege.

Față de cele reținute, Curtea a constatat că recurentul reclamant justifică în prezentul litigiu calitate procesuală activă, motiv pentru care, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin. (5) teza I din Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul București.

Cheltuielile de judecată solicitate în această fază procesuală de către recurentul reclamant urmează a fi acordate de către instanța care va judeca fondul pricinii, în măsura în care acesta va fi parte câștigătoare, iar pârâții vor cădea în pretenții.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr._ , la 18 februarie 2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În ședința din 18 martie 2012, tribunalul a admis excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor la înregistrarea dosarului, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată (fila 17).

Astfel, acțiunea civilă formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâta Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor va fi respinsă ca prematur introdusă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (în continuare, brevitatis causa „AAAS„), analizând excepția potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se constată următoarele:

Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar în art.22 a stabilit partile între care se desfasoara aceste proceduri si anume, "persoana îndreptatita la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". Art.21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății catre persoanele îndreptatite, prin dispozitia motivata a organelor de conducere, si prevede în alin.4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitatile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.

În cauza de față, acțiunea în justiție a fost determinată de aceea că unitatea investita cu solutionarea notificarii – M. București - nu a respectat obligatia instituita prin art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunta asupra cererii de restituire in natura ori sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Legitimare procesuală pasivă într-o atare acțiune are unitatea învestită cu soluționarea notificării. Totuși, art. 22 alin. (4) din Legea nr.10 2001, republicată, a prevăzut că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul".

În speță, nu sunt însă aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr.10 2001, republicată, conform cărora:

„(1) P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3) În situația imobilelor prevăzute la alin.(1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".

După cum rezultă din actele de la dosar, Area 10 Eastern World SRL nu a făcut și nu face parte din portofoliul de societăți administrate de AAAS, or, rațiunea introducerii în cauză a acestei pârâte a fost aceea că terenul solicitat este ocupat de birouri în care funcționează această societate.

Observând că nu există legătură între societatea menționată și AAAS, că în cauză nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS și se va respinge cererea introdusă față de această autoritate ca atare.

În ceea ce privește fondul cauzei, trebuie să se arate că, prin notificarea nr. 635/01.08.2001 (fila 145, vol. I), trimisă prin Biroul Executorului Judecătoresc V. P., numita M. I. a solicitat Municipiului București despăgubirile bănești pentru terenul aflat în Calea Călărașilor nr. 207, adică 1495 m², teren aferent clădirii și 1.330 m² teren aflat în folosința Combinatului de In și C..

În temeiul notificării anterior menționate, a fost constituit, pe baza Legii nr._/2001, un dosar administrativ, nesoluționat până în prezent.

Prin contractul de cesiune de drepturi nr. 2152/13.07.2006, încheiat la Biroul Notarului Public M. A., M. I. în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățite a cesionat reclamantului V. C. toate drepturile ce decurg din această calitate.

Dovada proprietar pe care autorul numitei M. I. ar fi avut-o asupra terenului a fost făcută prin actul de partaj transcris la Grefa Tribunalului I.-Secția I Civilă și Comercială la nr. 630/1948 (fila 102)și prin actul de partaj de ascendent nr._/05.11.1948, autentificat de Tribunalul I., Secția Notariat, prin care Ș. M. transmite fiului său M. St. O. terenul din Calea Călărași nr. 207 (fila 100), precum și înscrisurile din dosarul de rol fiscal, din care rezultă că începând cu anul 1949 acest imobil a fost supus impozitelor pe numele lui M. O..

Prin procesul verbal din 23 septembrie 1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare nr._/1940, s-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară provizorie a comunei București, cu privire la imobilul de 1429 m² și clădiri situat în București, Calea Călărașilor nr. 207, pe numele lui M. P. Ș. și M. Ș. O. (fila9).

Prin decizia nr. 1938/27.09.1968, emisă de Consiliul Popular al Municipiului București, Comitetul Executiv (fila 38), s-a avizat exproprierea suprafeței de 1.330 m², teren situat în București, Calea Călărașilor nr. 207-209, sector 3, proprietatea lui M. O. și M. Ș..

Printr-o nouă decizie cu nr. 61/1970 s-a dispus exproprierea terenului de 1.330 m², iar prin Decretul nr. 28/29 ianuarie 1971 (fila 27), acest teren aflat în proprietatea lui M. Ș. și M. O. a intrat în proprietatea statului și dat în administrarea Combinatului de In și C. București.

Referitor la terenul de 1495 m², acesta a fost stăpânit de M. Oviciu-F. până în anul 1989, când a avut loc preluarea acestuia, prin Decretul nr. 41/22.02.1989, poziția nr. 26 (fila 37).

Calitatea numitei M. I. de succesoare a proprietarului M. O.-F. rezultă din certificatul de moștenitor nr. 714/25.05.1992, emis de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București (fila 47).

Tribunalul arată că, în vederea soluționării pe fond a notificării, unitatea deținătoare trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru finalizarea unei astfel de proceduri, respectiv: depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001; calitatea imobilului de a fi preluat abuziv, în sensul art. 2 și art. 6 din Legea nr. 10/2001, cu raportare la art. 8 și art. 11 din aceeași lege; calitatea de persoană îndreptățită, mai precis, de proprietar la data preluării ori de moștenitor legal sau testamentar al persoanei fizice îndreptățite, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001; posibilitatea restituirii în natură, cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr.10/2001.

Norma metodologică din 07.03.2007 de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, la pct. 1.3., arată că „aprecierea preluarii ca fiind abuziva se va circumstantia in functie de urmatoarele elemente:

a) incidenta "preluarii abuzive" nu este prezumata, ci, in functie de fiecare situatie, entitatea obligata prin lege sa solutioneze notificarea trebuie sa aprecieze situatia respectiva ca incadrandu-se in prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1) din lege. P. cazul special prevazut la art. 11 din lege situatia respectiva se incadreaza in prevederile legii atunci cand deposedarea s-a facut prin expropriere, preluarea fiind considerata a fi aprioric abuziva (lipsa unor despagubiri echitabile)”.

Potrivit art. 11 alin. (4) din lege, în cazul in care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional intregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru întregul imobil.

Potrivit pct. 11.6 din Norma metodologica de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, ipoteza enuntata la alin. (4) al art. 11 din lege vizează situația in care terenul expropriat este integral ocupat de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea, caz in care se vor stabili numai masuri reparatorii in echivalent pentru întregul imobil.

Astfel, se constată că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită pentru restituirea prin echivalent a imobilului –teren situat în Calea Călărașilor nr. 207, București.

În concluzie, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. XX/2007 dată de Î.C.C.J. în recursul în interesul legii, considerându-se competent să soluționeze notificarea nr. 635/01.08.2001 (fila 145, vol. I), trimisă prin Biroul Executorului Judecătoresc V. P., tribunalul va constata că, pentru imobilul anterior menționat, reclamantul are calitatea de persoane îndreptățită.

Observând că restituirea în natură nu este posibilă, în temeiul art. 4 și art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 165/2013, tribunalul va reține că se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv compensarea prin puncte prevăzută de capitolul III din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, la calcularea măsurilor reparatorii prin echivalent, urmând a se avea în vedere dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dacă va fi cazul.

Tribunalul arată că, în vederea acordării măsurilor reparatorii în echivalent, se va urma procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, înaintându-se dosarul administrativ finalizat prin prezenta sentință la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Totodată, pentru motivele anterioare se va respinge ca neîntemeiată cererea de stabilire a despăgubirilor care li se cuvin reclamanților pentru imobilul în cauză.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS.

Respinge acțiunea formulată împotriva AAAS ca fiind îndreptată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea civilă, având ca obiect ” Legea 10/2001 – contestație”, iar pe cale de consecință:

În soluționarea notificării nr. 635/01.08.2001 privind imobilul din București, Calea Călărașilor nr. 207-209, sector 3, compus din teren în suprafață de 2825 m2 identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert Petrut I., parte integrantă din prezenta hotărâre, care formează obiectul dosarului administrativ constituit în baza Legii nr. 10/2001 nr._/2001 al Primăriei Municipiului București:

Constată că, pentru imobilul anterior menționat, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în măsuri compensatorii sub formă de puncte prevăzute Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Dispune acordarea către reclamant a măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

Respinge ca prematur capătul de cerere având ca obiect obligarea CCSD la înregistrarea dosarului.

Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.

Președinte, Grefier,

B. A. R. I. A. V.

← Pretenţii. Decizia nr. 2400/2015. Tribunalul BUCUREŞTI		Contestaţie la executare. Decizia nr. 2377/2015. Tribunalul... →

Legea 10/2001. Încheierea nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Încheierea nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI