Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 341/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 341 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva sentinței civile nr.9928/14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-contestator B. Ș. C., cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că apelanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Constatând că apelanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 3 la data de 07.11.2014, contestatorul B. S. C. a chemat în judecată pe intimata C. SA - CESTRIN, solicitând să se dispună anularea executării insasi si a tuturor formelor si actelor de executare din dosarul de executare silită nr.4065/2014 al B. C. V. si M. - A. D..
În motivare, în esență, contestatorul a arătat că executarea silită este nelegală întrucât a intervenit legea penala mai favorabila, susținând ca legea nr.144/2012 prevede ca tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează, iar in ipoteza in care acestea nu au fost contestate dat fiind ca astfel cum se observa din procesul verbal de comunicare agentul procedural nu este identificabil, legea este abrogata dar petenții se confrunta cu grave probleme(popriri etc).
În drept a invocat dispozițiile art.711 si urmat. din Codul de procedură civilă.
In probațiune a solicitat proba cu înscrisuri(f.6-21).
Contestația la executare este legal timbrată dovada fiind atașată la fila 28 din dosar iar la data de 24.02.2015 contestatorul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa potrivit art.223 C.pr.civ.
La data de 08.04.2015 intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă contestația la executare întrucât titlul care stă la baza demarării procedurii de executare silită este legal și temeinic întocmit, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de executorul judecătoresc.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.07.2011 a fost comunicat contestatoarei cu respectarea normelor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, fiind respectat termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii și a susținut că cheltuielile de executare au fost stabilite cu respectarea OMJ nr. 2561/2012. Precizează ca instanța a încuviințat executarea silita si a constatat ca procesul verbal constituie titlu executoriu iar Legea nr.144/2012 nu are aplicabilitate intrucat fapta contravenționala a fost savarsita in data de 02.02.2011, deci anterior datei la care legea a intrat in vigoare. De asemenea a susținut ca norma instituita de art.II din Legea nr.144/2012 având natura contravenționala a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care nu au contestat in instanța.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 C.pr.civ. si judecarea cauzei si in lipsa.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
La solicitarea instanței, la data de 26.06.2015 executorul judecătoresc a înaintat dosarul de executare silită nr.4065/2014 al B. C. V. si M. - A. D..
In cauza instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9928/14.07.2015 judecătoria a admis contestația la executare reținând următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011 emis de C. SA prin D. București contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și a fost obligat să achite suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire și 250 lei amendă contravențională.
La data de 12.05.2014, creditoarea intimată C. SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI București a depus la B. C. V. si M. - A. D. cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011 în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire.
Ca urmare a cererii creditoarei, pe rolul B. C. V. si M. - A. D. a fost format dosarul de executare nr.4065/2014.
La data de 26.06.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sector 3 a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție mai sus menționat.
Prin încheierea privind cheltuielile de executare din data de 27.10.2014 s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare este în cuantum de 404,40 lei.
La aceeasi data executorul judecătoresc a emis înștiințarea si somatia de plaza prin care i s-a adus la cunoștință contestatorului că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011 si i-a fost pus în vederea contestatorului să achite in termen de 1 zi suma 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și 404,40 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
La data de 25.02.2015 în cadrul dosarului de executare nr.4065/2014 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi comunicata terților popriți iar la data de 25.02.2015 executorul a stabilit cheltuieli de executare in mod suplimentar de 93,10 lei, totalul fiind de 497,50 lei.
În conformitate cu art.662 rap. la art.632 C.pr.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Instanța a retinut ca este fondata contestația la executare, urmând a o admite si a anule executarea insasi si actele de executare efectuate in dosarul nr.4065/2014 al B. C. V. si M. - A. D. pentru următoarele considerente:
Astfel, creanța a cărei executare silită este contestată în speță, izvorăște din procesul verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011 și pentru a beneficia de putere executorie și a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul verbal să nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. În caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională.
Prin urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu, sub rezerva neatacării sale în termenul legal de 15 zile, care, potrivit art.31 alin.1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Având in vedere dispozițiile art. 17 OG nr. 2/2001 coroborate cu cele ale art. 1247 NCC conform cărora instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui act precum și faptul că potrivit art. 517 NCPC deciziile pronunțate de ICCJ în soluționarea RIL-urilor sunt obligatorii, instanța constată incidenta in speța a Deciziei nr.10 din 10 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii.
Astfel, se observă că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, se observă intimata nu a făcut dovada că a încercat să comunice procesul verbal R11 nr._ din 26.07.2011 prin poștă cu aviz de primire, ci din înscrisurile depuse la dosar (f.79), rezultă că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal prin afișare la domiciliul contestatorului contravenient.
Or, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Comunicarea prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Prin urmare, având în vedere că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal menționat mai sus prin afișare la sediul contestatoarei și având în vedere caracterul subsidiar al acestei proceduri de comunicare, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție menționat mai sus nu a fost legal comunicat. Astfel, instanța a apreciat că s-a considerat eronat faptul că procesul verbal . nr._ din 26.07.2011 a devenit titlu executoriu la data comunicării prin afișare cu consecința nelegalității formelor de executare emise de intimată.
Constatând caracterul nelegal al comunicării direct prin afișare la sediul contestatorului al procesului verbal de contravenție menționat mai sus, instanța nu a mai analizat incidenta legii civile mai favorabile.
Pentru considerentele expuse, în baza art.711 Cod procedură civilă, constatând că procesul verbal . nr._/24.06.2011 nu avea caracterul de titlu executoriu la data începerii executării silite, instanța a admis contestația la executare și a anulat încheierea de încuviințare a executării silite și toate actele de executare care fac obiectul dosarului de executare nr.4065/2014 al B. C. V. si M. - A. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, intimata a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 4 București este partial nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia, în sensul respingerii contestatiei la executare.
A arătat că in momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitorului, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Astfel, solicită instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea proceselor-verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta au fost comunicat e contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, in data de 29.06.2011, fara a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa".
Prin urmare, nu se poate retine faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările Si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor alt. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta care va circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui in viitor (de la data publicării acesteia in M. Of), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivați legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de Inalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egal cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material - constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci c c al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare Ia momentul respectiv.
Totodată, reținerea instanței de fond in sensul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale este total eronata, întrucât dispozițiile art. 14. alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu isi au aplicabilitatea in speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului in termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Precizează că debitorul recunoaște ca a primit procesul verbal, achitând jumătate din cuantumul amenzii contravenționale, refuzând însă cu re-credință să plătească și tariful de despăgubire.
In concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate și respingerea contestației la executare.
În drept, Art. 665, alin. (6) NCPC Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Din dispozițiile legale menționate rezultă caracterul subsidiar al comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută ulterior și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Tribunalul mai reține faptul că Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, indiferent de momentul săvârșirii contravenției, concluziile anterior expuse rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că, în privința procesului-verbal de contravenție din speță, nu s-a făcut dovada comunicării potrivit legii, astfel încât acesta nu constituie titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 638 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. Așadar, în mod corect instanța de fond, verificând formal îndeplinirea condițiilor pentru existența titlului executoriu, a constatat că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile.
Nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție a determinat soluția de admitere a contestației la executare, și nu valorificarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, astfel cum în mod nefondat s-a susținut prin cererea de apel.
De asemenea nu pot fi primite susținerile apelantei conform cărora contestatorul a recunoscut faptul că ar fi primit procesul verbal având în vedere că această împrejurare nu rezultă din cererile formulate de aceste în dosar. Împrejurarea că a fost achitată amenda contravențională nu poate fi considerată o recunoaștere a primirii procesului verbal și nu este de natură a înlătură viciul de procedură intervenit în comunicarea procesului verbal.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, ..401A împotriva sentinței civile nr.9928/14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-contestator B. Ș. C., cu domiciliul în București, sector 2, Calea Moșilor nr.235, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
C. C. I. C. D. C. P.
Red. C.D.-10.02.2015
Judecătoria Sectorului 3 București - judecător N. C.
5 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 298/2016. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 351/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
