Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 298/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 298/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 298 A
Ședința publică de la 20.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. M. S.
JUDECĂTOR: C. T.
GREFIER: G. Z.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul-pârât R. D. - București, ., ., . si de apelantul-reclamant B. D. - cu adresă pentru corespondență in București, . nr. 22, . si in București, ., .. 92, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8096/29.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, in contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Locatari a . sediul in București, ., . 2.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza in stare de judecată si față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă reține dosarul in pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8096/29.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a respins cererea formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâții Asociația de Locatari . D., ca neîntemeiată; s-a respins cererea pârâtei Asociația de Locatari . a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere cererea de ordonanta presedintiala cu citarea partilor inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 București sub nr._ din 08.06.2015, astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată, prin care reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Asociația de locatari a Blocului P5 din . și R. D. să i se permită accesul provizoriu în subsolul blocului și să i se permită accesul și folosirea provizorie a spațiilor comune.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în subsolul blocului în care domiciliază s-au efectuat reparații la țevile/coloanele de apă caldă și rece, de către o firmă nespecializată și fără autorizație sau un proiect. Muncitorii care au realizat lucrarea nu au știut că garsoniera în care locuiește reclamantul este singura de pe coloana cu alimentare cu apă rece/caldă ale cărei țevi sunt conectate direct la coloana care trece prin subsol, astfel că au tăiat racordurile la apă caldă și la apă rece. Deși a discutat cu președintele R. D., problema a fost rezolvată parțial, reclamantul fiind racordat la apă rece. Cu această ocazie, gura de vizitare care se găsește în apartamentul lui a fost astupată accidental cu materiale de construcție și nu poate să-și repare avaria la conducta de apă caldă, decât intrând prin subsolul blocului. . însă blocată de două uși încuiate permanent, cheile de la respectivele uși găsindu-se la pârâtul de rang II, care are program miercurea între orele 19-21.
In drept reclamantul a invocat dispoz. art. 996 -1001. Cod proc.civ., art.631-659 din Codul civil.
În apărare pârâții au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată, arătând în motivare că reparațiile constând în înlocuirea țevilor de apă rece și apă caldă din subsolul blocului erau necesare și au fost efectuate de o societate comercială autorizată. Reclamantul face afirmații mincinoase atunci când sustine că i-a fost taiată racordarea la apă rece și apă caldă, în realitate garsoniera acestuia neavând nici un obiect sanitar, astfel ca alimentarea este oprita din vina acestuia. Cererea reclamantului vizează în fapt accesul din garsoniera sa direct în subsol, prin gura de vizitare pe care acesta a făcut-o prin spargerea podelei garsonierei sale pe o portiune de aproximativ 1 m², fără autorizație și fără știrea nimănui. Acesta a recurs la această metodă inedită pentru a avea acces direct și permanent în subsolul tehnic al blocului, unde și-a construit mai multe boxe în care a depozitat diferite obiecte adunate din diverse locuri, printre care pave de pavaj sustrase din diverse locuri sau vechituri găsite prin oraș. A arătat pârâta că subsolul blocului nu a fost prevăzut din constructie cu boxe care să poată fi folosite de proprietari, fiindcă înălțimea de aproximativ 1,30 m este prea mica. Astfel, reclamantul a săpat singur în jos aproximativ 120 cm in portiunea din subsol a garsonierei sale și și-a amenajat acele boxe. Fiind o situație anormală, proprietarii au luat decizia ca accesul reclamantului în subsol să fie oprit, iar cheile de la ușile de intrare să fie în posesia responsabilului de scară și a președintelui. A precizat pârâta că doar persoanele autorizate au dreptul să aducă modificări la instalațiile sanitare din subsolul tehnic, iar nicidecum proprietarii, așa cum dorește reclamantul. A arătat pârâta că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și nici cele vizând temeinicia cererii de ordonanță președințială.
În drept au fost invocate prevederile art.194,205 și următ., 451 Cod proc.civilă, art.1346 Cod civil.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.09.2014 între pârâtă și Societatea Zmatcomi SRL s-a încheiat contractul nr.10 (fil.64-65) având ca obiect înlocuirea conductei de apă rece de la subsolul scărilor I, II, II din ..
Reclamantul este proprietarul apartamentului nr.10 din București, ..10, ., iar potrivit susținerilor acestuia în urma lucrărilor efectuate de o firmă nespecializată, i-a fost avariată conducta de apă caldă.
Potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedura civila, instanța poate ordona masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
De esenta ordonantei presedintiale este caracterul urgent si vremelnic al masurilor care se pot lua pe acesta cale, respectiv ca, pe cale de ordonanta presedintiala nu se pot lua masuri definitive, care privesc rezolvarea fondului dreptului litigios, ci numai masuri provizorii care tind sa pastreze un drept periclitat prin intarziere sau sa preintampine o paguba iminenta si ireparabila, ori cand pastrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu se poate realiza in mod eficient pe calea actiunii de drept comun.
Instanța a constatat finalitatea urmărită de reclamant prin promovarea prezentei acțiuni nu este aceea de a fi rebranșat la rețeaua de apă caldă, situație în care privarea acestuia de alimentarea cu apă caldă ar fi justificat caracterul urgent și vremelnic al măsurii solicitate, ci în realitate, prezentul demers judiciar vizează accesul în subsolul blocului și în spațiile comune. Prin urmare, reclamantul tinde la valorificarea dreptului său de folosință a părților comune.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâți I(fil.37-63) reiese că nu refuzul acestora de efectuare a lucrărilor de rebranșare la rețeaua de apă caldă a condus la interzicerea accesului reclamantului în subsolul blocului și în spațiile comune, ci faptul că în mod neautorizat, acesta a schimbat destinația subsolului clădirii, prin efectuarea unor boxe, aducând astfel atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
În aceste condiții, aparența dreptului nu este în favoarea reclamantului, iar măsurile luate de proprietarii membrii ai Asociației de proprietari nu au caracter abuziv.
Avand in vedere cele aratate mai sus, deoarece reclamantul nu a probat indeplinirea conditiilor cumulative de admisibilitate a ordonantei presedintiale, in baza dispoz. art. 249 Cod proc.civ. raportat la art. 996 al. 1 C.pr.civ. instanta a respins cererea acestuia, raporturile dintre parti urmand sa fie lamurite pe calea unei actiuni de drept comun.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată în condițiile prevăzute de art.452 Cod proc.civ., adică cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, cerea acesteia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal au formulat apel atât reclamantul cât și pârâții.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 21.08.2015.
Apelanții R. D. și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . hotărârea pronunțată nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii acestora de obligare a pârâtului B. D. la cheltuieli de judecată.
Astfel, consideră că în mod greșit instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces atât timp cât pârâtul a căzut în pretenții, iar conform art. 453 partea care pierde procesul trebuind obligată, la cerere acestora.
A depus dovada achitării onorariului de avocat la termenul de judecată din 29.07.2015, înainte de închiderea ședinței.
După cum se poate observa din factura și chitanța emise de Cabinetul de Avocat "P. N. I.", această plată s-a făcut tocmai în scopul apărării sale profesioniste de către un avocat.
Pentru aceste motive arătate mai sus consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuielile de judecată, solicită modificarea în parte a sentinței atacate și să fie admis și acest capăt de cerere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 C.pr.civ., art. 466 și urm. C.p.c, art. 480 și urm. C.p.c..
Apelantul B. D. susține în motivarea apelului faptul că instanța i-a respins acțiune si i-a interzis accesul in spatile comune.
Solicită să se observe ca in intimpinare Paratul R. D. si Asociația de Locatari a Blocului P5 arata ca poate folosi spălătoria si uscatoria. Cei doi parați arata ca accesul in subsol i-a fost interzis . si ca toți proprietari Blocului P5 au semnat o petiție prin care i se interzice accesul in subsol.
Arată ca un astfel de act nu exista la dosar.
Pe cale de consecința solicită obligarea Asociația de Proprietari a Blocului P5 sa-i permită accesul provizoriu in spălătorie si uscatorie si accesul provizoriu in subsolul blocului insotit de mecanicul de servici sau administratorul blocului (asa cum s-a decis in adunare generala).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat către apelantul reclamant, tribunalul reține că apelantul reclamant a investit instanța de fond cu o ordonanță președințială având ca obiect obligarea intimaților pârâți la permiterea accesului în subsolul blocului prin înmânarea unei chei de la ușa subsolului, să-i permită să folosească spațiile comune: spălătoria, uscătoria și spațiile de depozitare situate la subsolul imobilului și să nu-i mai blocheze, cu diferite materiale, gura de vizitare pentru canalizare, coloana și robinții de apă caldă și rece aflata în apartamentul reclamantului.
Conform art. 996 alin, 1 din C.proc.civ, instanța de judecată, după ce va stabili în favoarea reclamantului că există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzie pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că posibilitatea recurgerii la calea specială a ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la aparența dreptului, urgență, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, iar îndeplinirea unei singure cerinte impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absenta celorlalte condiții.
În cauză, apelantul - reclamant a solicitat, pe calea specială a ordonanței președințiale, obligarea intimatilor pârâti la incetarea acțiunii de blocare a accesului către anumite spații comune.
Se constata în primul rând ca cererea de fata are ca obiect permiterea accesului la părțile comune prin deblocarea accesului, fiind admisibilă pe calea dreptului comun din punct de vedere al obiectului prin instituirea unei obligații de a nu face.
Reglementând prin dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, invocate de apelant, procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă.
Astfel, stabilind că, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, după verificarea aparenței dreptului, art. 996 Cod procedură civilă fixează trei dintre condițiile pronunțării ordonanței: aparența dreptului, urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale.
Din această ultimă condiție decurge și o altă cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul dreptului, instanța trebuind, să stabilească doar aparența de drept.
În ceea ce privește condiția aparenței de drept, aceasta trebuie stabilită cu prioritate față de verificarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Sub acest aspect, tribunalul constată că în mod corect judecătorul fondului a reținut că aparența dreptului nu este în favoarea apelantului, pârâta, prin membrii săi, a fost nevoită să ia măsuri pentru protejarea spațiilor comune de acțiunea reclamantului de schimbare a destinației acesteia.
În această procedură instanța nu poate analiza mai mult decât o aparență de drept, fiind ținută de cele reținute anterior cu privire la starea de fapt și drept dintre părți.
În privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Prin urmare, se poate desprinde ideea că în primele două situații există urgență ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acțiuni pe drept comun.
Mai mult, condiția urgenței trebuie apreciată și în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
În speță, Tribunalul constată că apelantul reclamant nu a motivat, in nici un fel, urgența măsurilor ce se solicită a fi luate.
Nici caracterul vremelnic al măsurii nu a fost dovedit în speță, apelantul tinzând practic la luarea unor măsuri definitive care să-i permită să folosească în alte scopuri, spațiile cu destinație comună ale imobilului.
Pentru aceste considerente, față de faptul că cele patru condiții instituite prin lege, trebuie îndeplinite cumulativ, Tribunalul apreciază că, în speță, nu se justifică recurgerea de către apelatul reclamant la procedura sumară a ordonanței președințiale pentru apărarea drepturilor lui, ci va trebui să și le valorifice pe calea dreptului comun, motiv pentru care, considerand soluția instantei de fond legala si temeinica, va respinge apelul ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâți, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 452 C.p.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.
În speță, chitanța privind dovada acestor cheltuieli a fost depusă după închiderea dezbaterilor asupra fondului, astfel cum rezultă din rezoluția de primire a înscrisurilor la dosar.
Pentru aceste motive, tribunalul va respinge ca nefondat apelul, apreciind că în mod corect instanța nu a luat în considerare înscrisurile depuse ulterior închiderii dezbaterilor în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele apeluri declarate de apelantul-pârât R. D. - București, ., ., . si de apelantul-reclamant B. D. - cu adresă pentru corespondență in București, . nr. 22, . si in București, ., .. 92, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8096/29.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, in contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Locatari a . sediul in București, ., . 2, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. M. S. C. T. G. Z.
RED.E.S./02.02.2016
DACT.A.M.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – M. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2016. Tribunalul... → |
|---|
