Contestaţie la executare. Decizia nr. 353/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 353/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI- SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 353 A
Ședința publică de la 28.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: A. V. I.
Pe rol se află soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta-contestatoare ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE – UNITATEA TERITORIALĂ 350 împotriva sentinței civile nr.1489/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-creditoare R. M., având ca obiect „contestație la executare-suspendarea executării silite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-contestatoare, prin consilier juridic S. M. V., care depune delegația nr. 570/27.01.2016 la dosar, lipsind intimata-creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că prin cererea de apel s-a solicitat probe cu înscrisuri, pe care o încuviințează și, nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-contestatoare, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Arată faptul că somația trebuia comunicată după încuviințarea executării și nu anterior așa cum a procedat executorul judecătoresc, încălcând dispozițiile art. 667 Cod procedură civilă. Deși încuviințarea executării era formulată împotriva a două debitoare, executorul a emis adresă doar împotriva unei, cealaltă devenind terț poprit. Invocă disp. art. 21 din Legea 500/2002 și a art. 1 alin.1 și 2 coroborat cu art. 10 din OUG 71/2009. Mai arată că sumele nu existau în conturile apelantei încă din luna septembrie. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei sector 4 Bucuresti, la data de 08.05.2014 contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 350 a formulat în contradictoriu cu intimata R. M. contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi din data de 11.04.2014, precum și împotriva tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 76/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., solicitând totodată suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat, în primul rând, că angajatorul pârât are sediul în loc. Popești Leordeni, iar în dispozitiv se menționează sediul ordonatorului secundar de credite, A.N.R.S.P.S.; deși în paragrafele 1 și 2 din dispozitiv instanța respinge capătul de cerere împotriva ordonatorului principal de credite ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate, în paragraful 3 este admisă cererea formulată și împotriva ministerului. S-a precizat că executorul judecătoresc putea să pună în executare dispozitivul hotărârii numai după lămurirea acestuia, astfel încât drepturile părților participante la executare să nu fie vătămate.
În al doilea rând, contestatoarea a precizat că executarea silită se realizează cu nerespectarea O.G. nr. 22/2002, precizând că aplicabil prezentei cauze este codul de procedură civilă din 1865.
În al treilea rând, s-a învederat că prin Ordinul M.A.I. nr. 138/2012 s-a stabilit modalitatea de punere în executare a anumitor titluri executorii, în categoria cărora se încadrează și titlul executoriu din prezenta cauză.
Cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea a precizat că s-a stabilit un onorariu al executorului peste maximul legal.
În drept, aceasta a invocat art. 61 din Legea nr. 188/2000 și art. 711 și urm. C.p.c.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a solicita probe sau a formula apărări.
Ca urmare a adresei instanței, s-a depus dosarul de executare nr. 76/2014 (fila 28 și urm.).
Prin sentinta civila nr._, Judecatoria sector 4 Bucuresti, a respins ca neîntemeiată contestația la executare, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunta acesta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin cererea înregistrată sub nr. 76/2014 la B.E.J. Casagranda-S. A. (fila 30) intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4090/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2008*, pentru recuperarea sumei de 13.726 lei.
Prin această sentință (fila 31 și urm.) Tribunalul București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de intimata reclamantă, împreună cu alți reclamanți, obligând pârâta contestatoare la plata către reclamanta intimată și ceilalți reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând norma de hrană, începând cu data de 01.01.2008 și până la data pronunțării hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind următorul:
„Admite exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Administratiei și Internelor.
Respinge cererea în ceea ce-l priveste pe pârâtul anterior mentionat ca fiind formulata împotriva unei entități administrative fără calitate procesuală pasivă.
Admite in parte cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Administratia Natională a Rezervelor de Stat – Unitatea Teritoriala 350 și Ministerul Administratiei și Internelor.
Obliga pârâta Administratia Natională a Rezervelor de Stat – Unitatea Teritoriala 350 să plătească reclamanților drepturile bănesti reprezentând norma de hrana, începând cu data de 01.01.2008 si până la data pronuntării prezentei hotărâri, tinând seama de data încadrării în functie a fiecărui reclamant și de perioada lucrată în cadrul pârâtei în acest interval de timp, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflatiei calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
Definitivă.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.10.2012.”
Prin adresa din data de 23.01.2014 (fila 37) Sindicatul Funcționarilor Publici și Lucrătorilor Contractuali din Administrația Națională a Rezervelor de Stat a somat contestatoarea să achite debitul rezultat din titlul executoriu.
Prin încheierea din data de 04.03.2014 (fila 39) executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 76/2014.
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 București prin încheierea din 27.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ (fila 42).
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 11.04.2014 (fila 43 verso) în cuantum total de 2441 lei, din care 1700 lei (T.V.A. inclus) – onorariul executorului judecătoresc.
Prin adresa din data de 11.04.2014 (fila 43) executorul judecătoresc a somat debitoarea să achite suma rezultată din titlul executoriu alături de cheltuielile de executare.
Prin adresa din 11.04.2014 (fila 45) executorul a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei deschise la terțul poprit Trezoreria Ilfov.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite:
„Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.”
Conform Ordonanței de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
„Art. 1. (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.”
Potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. alin. 1. Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
În speță, referitor la primul motiv al contestației, respectiv că sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu are dispoziții contradictorii, instanța nu poate reține drept întemeiat acest motiv, fiind clară intenția Tribunalului București de a obliga doar contestatoarea la plata despăgubirilor bănești.
Faptul că în paragraful 3 din dispozitivul sentinței a fost admisă în parte acțiunea și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administratiei și Internelor, în privința căruia anterior s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, nu este de natură a crea confuzie, mențiunea din paragraful 3 având rolul doar de a enunța cadrul procesual inițial, pentru a indica datele de identificare ale părților.
O eventuală clarificare formală a acestui aspect poate fi solicitat pe calea îndreptării de eroare materială, iar datele de identificare ale pârâtului Ministerul Administratiei și Internelor să fie trecute în paragraful 2 al dispozitivului în care este respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Instanța subliniază că soluția din dispozitiv se impune în mod evident, astfel încât nu este necesară o asemenea îndreptare formală, neexistând nicio rațiune pentru care să se constate vreun viciu al procedurii de executare silită pentru motivul că a fost obligat și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, întrucât în sarcina acestuia nu a fost stabilită nicio obligație prin titlul executoriu.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 și a termenului de 6 luni prevăzut de acest act normativ, instanța arată că din analiza art. 2 din O.G. nr. 22/2002 nu rezultă o amânare automată în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că intimata a somat inițial pe contestatoare la data de 23.01.2014, prin intermediul sindicatului. Între momentul acestei somări și momentul înființării popririi, 11.04.2014, pe lângă faptul că au trecut mai mult de 3 luni, contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri.
Mai mult, în virtutea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 22/2002 sus-citate, debitoarea contestatoare avea posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali virarea unor credite bugetare suplimentare sau o rectificare bugetară în acest sens, dispunând de un interval rezonabil pentru aceste demersuri, având în vedere că sentința civilă ce constituie titlul executoriu a devenit irevocabilă la 04.11.2013.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
Cu alte cuvinte, nu se poate cere în mod legal creditorului să aștepte și să demareze alte proceduri pentru a-și valorifica drepturile decurgând dintr-o hotărârea judecătorească atât timp cât debitorul instituție publică nu a făcut demersurile necesare pentru a beneficia de termenul acordat de lege.
În ce privește eșalonarea prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009, sus-citată, instanța, de asemenea, ca întemeiat acest argument, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada respectării acestui calendar de plăți, situație în care intimata este îndreptățită să declanșeze executarea silită.
Referitor la cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din data de 11.04.2014 și la argumentul că onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul legal, instanța arată că acest motiv nu corespunde realității, onorariul de 1700 lei (T.V.A. inclus) încadrându-se în limitele prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, sus-citat.
Instanța constată că executorul a adăugat T.V.A. la onorariul legal și, deși contestatoarea nu a adus obiecțiuni în acest sens, instanța arată că taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final. Astfel, instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte T.V.A., ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor.
Prin urmare, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, acesta fiind proporțional cu munca specifică activității sale, constând în deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Față de cele ce preced, argumentele aduse de contestatoare în vederea anulării executării silite sunt neîntemeiate, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 350 (A.N.R.S.P.S. - U.T. 350), solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
I.Instanța apreciază în mod greșit faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate prin contestația la titlu, însă așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv din copiile dosarului de executare rectificarea dispozitivului titlului executoriu s-a efectuat printr-o cerere formulată de reprezentantul sindicatului în fața executorului judecătoresc. Astfel că, instanța de fond trebuia să aibă în vedere că potrivit dispozițiilor art. 443 din Cod proc. civ., lămurirea hotărârii și îndreptarea dispozițiilor contradictorii se poate face doar de către instanța de judecată.
Față de aceste aspect apreciaza că executorul judecătoresc putea să pună în executare dispozitivul numai după lămurirea dispozitivului sentinței, astfel încât drepturile părților participante la executare să nu fie vătămate.
II. Instanța reține că speța de față nu se încadrează în prevederile OUG nr. 71/2009. Or, așa cum a arătat și la fond, prin Ordinul M.A.I. nr. 138/2012 pentru stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii în Ministerul Administrației și Internelor, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările ulterioare, se stabilește modalitatea de punere în executare a anumitor titluri executorii, în categoria cărora se încadrează și titlul ce face obiectul prezentei executări. Potrivit art. 1 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat, plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii prevăzute de prezentul ordin, respectiv valoarea titlului executoriu, cuprinde atât sumele aferente drepturilor de natură salarială, cât și cele pentru plata dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate. Astfel, apreciaza că aceste reglementări sunt incidente și în cauză.
III.Instanța apreciază în mod greșit că OG nr. 22/2002 nu se aplică. Precizează că acest act normativ instituie o procedură specială obligatorie in situația in care debitor este o instituție publică. Această procedura specială instituie obligația ca înainte de a trece la executarea silită conform Codului de procedură, executorul judecătoresc este obligat să emită o somație, iar în termen de 6 luni de la comunicarea acesteia debitoarea debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Instanța reține, în mod greșit, că nu s-a făcut dovada lipsei de fonduri. Or, așa cum a învederat după rămânerea definitivă și executorie a hotărârii, în termenul legal de 6 luni, prevăzut de OG nr. 22/2002, ordonatorii de credite au întreprins demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării acestor drepturi. Prevederile legale sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel instanța trebuia să interpreteze întregul probatoriu administrat în cauză din care rezulta fără putință de tăgadă că demersurile în vederea alocării fondurilor au început încă din luna februarie 2014, iar cererea de executare fiind depusă abia în luna APRILIE 2014. Toate aceste aspecte au fost învederate executorului, însă instanța de fond a apreciat greșit reținând că “debitoarea nu a făcut această dovadă, situație în care nu se poate prevala de termenul de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007. În susținerea celor de mai sus, a depunem la dosarul cauzei Adresa ANRSPS nr. 3562/20.02.2014, Adresa ANRSPS nr._/13.06.2014, Adresa ANRSPS nr._/07.08.2014 cu privire la demersurile întreprinse de instituție în vederea alocării fondurilor necesare plății drepturilor cuvenite.
IV.Cu privire la încheierea privind stabilirea onorariului și a cheltuielilor de executare, consideră că instanța a apreciat în mod greșit faptul că aceste cheltuieli se încadrează în prevederile legale, întrucât aceasta trebuia să aibă în vedere următoarele aspecte:
- Cuantumul nejustificat de mare raportat la volumul de activitate al executorului
- Faptul că nu au fost avansate cheltuieli din partea creditorului
- La dosar nu există dovada negocierii acestui onorariu.
Totodată, a învederat instanței că acest cuantum este nejustificat ținând cont și de următoarele aspecte:
-există un titlu executoriu, sentința civilă nr. 4545/07.05.2013 pentru 83 de creditori, angajați (personal contractual) ai debitoarei - Unitatea Teritorială 350, instituție publică, pentru plata normei de hrană,
-există și un titlu executoriu, sentința civilă nr. 4090/23.10.2013 pentru 33 de creditori, angajați (funcționari publici) ai debitoarei - Unitatea Teritorială 350, instituție publică, pentru plata aceluiași drept,
- practic, este același act de executare în care s-a modificat doar numele creditorului, iar onorariile nejustificat de mari s-au perceput de la fiecare creditor în parte,
-ordonatorul secundar de credite începuse demersurile în vederea achitării de bunăvoie a acestor drepturi înainte de începerea executării silite.
De asemenea, în soluționarea cauzei instanța nu a avut în vedere prevederile art. 672 din C. care prevede că actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație. Or, în această speță emiterea somației era absolut obligatorie ținând cont că debitoarea este instituție public și astfel cum rezultă din interpretarea art.2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, potrivit art. 669 alin. (2) teza a Il-a din C. "în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul (...) proporțional cu activitatea depusă de aceștia.” Or, este evident, că debitoarea a fost grav prejudiciată prin nerespectarea acestor prevederi de către executorul judecătoresc.
Încălcarea art. 667, art. 672 din Codul de procedură civilă sunt evidente. De asemenea, executorul a încălcat prevederile art. 666 alin. (2) dm C. coroborat cu art. 703 din C., astfel că actele de executare efectuate sunt lovite de nulitate.
V.Cu privire la cheltuielile de executare, a solicitat în subsidiar cenzurarea acestora. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect nesocotind probatoriul administrat în acest sens. Astfel, a învederat instanței că volumul de muncă în acest dosar nu a fost atât de mare. Totodată așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză prin adresa UT 350 nr. 7304/03.10.2014 transmisă B., a solicitat cenzurarea acestor cheltuieli, însă executorul nu a răspuns solicitării sale.
Totodată a învederat instanței de fond că dispozițiile art. 669 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt obligatorii, “partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuieli necesare în acest scop. ” Nivelul până la care poate ajunge onorariul, stabilit prin actul normativ reprezintă rezultatul negocierii dintre creditor și executor și reflectă complexitatea executării silite. Or, din probatoriul administrat nu rezultă faptul că acest cuantum a fost negociat, creditoarea neavând cunoștință de cuantumul stabilit de executor, iar executoarea silită nu a fost de mare complexitate, debitul fiind achitat integral de bunăvoie și nu ca urmare a executării.
Sub acest aspect a învederat: creditorul în această cauză nu a solicitat în termenul legal validarea popririi, prin urmare nu se poate pune în discuție că plata s-a făcut ca urmare a executării silite.
VI.Cu privire la termenul de apel invocat de instanță apreciaza că este greșit menționat, întrucât codul de procedură nu precizează un astfel de termen, termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicare (art. 468 alin. 1 din Cod proc civ. ).
Apreciaza că termenul de apel de 10 zile prevăzut de art. 215 din Legea 62/2011 nu se aplică prezentului litigiu, fiind într-o contestație la executare.
În drept art. 466 și urm C..
Analizand sentinta apelata din perspectiva motivelor de apel, tribunalul apreciaza aceste motive ca nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Pe calea contestatiei la executare, in speta contestatoarea contesta actele de executare din dosar de executare nr.76/2014 al B. casagranda S. A..
Ceea ce este supus executarii silite, reprezinta dispozitiile obligatorii cuprinse in dispozitivul hotararii judecatoresti, imprejurarea ca in sentinta civila nr.4090/2012 a fost admisa actiunea si impotriva Ministerului Administratiei si Internelor este fara relevanta cata vreme a fost obligata la plata doar Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 350.
Astfel, in ce priveste existenta si intinderea obligatiei ce s-a pus in executare silita nu exista dispozitii contradictorii, iar pentru situatia in care apelanta contestatoare avea nelamuriri cu privire la aceste aspecte sau aprecia gresit indicate sediila partilor, avea posibilitatea lamuririi intelesului si intinderii titlului executoriu cat si a indreptarii erorilor materiale, apeland la disp.art.442-443 c.p.civ.
Astfel criticile apelantei in sensul ca instanta de fond nu a avut in vedere necesitatea rectificarii dispozitivului titlului executoriu anterior punerii acestui in executare silita, sunt nefondate.
In ce priveste aplicabilitatea OUG nr. 71/2009, tribunalul apreciaza in mod corect ca apelanta contestatoare nu a facut dovada respectarii graficului de plati impus de acest act normativ.
Astfel, potrivit art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In speta, desi titlul executoriu este emis in data de 23.10.2012 fiind reprezentat de o hotarare judecatoresca in care apelata a fost parte, deci avea cunostinta de obligatia stabilita in sarcina sa, nu a facut dovada achitarii procentelor prevazute de OUG nr. 71/2009 invocata in aparare pana la momentul formularii cererii de executare silita, respectiv 4.03.2014,desi apelanta a fost notificata anterior prin adresa emisa de Sindicat, la data de 23.01.2014, astfel ca aceasta sustinere nu poate fi retinuta ca fondata.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei cu privire la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 2/2002, tribunalul reține că acest text de lege se referă la situația în care executarea nu începe sau nu continuă din lipsă de disponibil bănesc, și termenul de 6 luni de zile e prevăzut în vederea executării. Or, în speță, apelanta contestatoare, deși a fost obligată la plata despăgubirilor printr-o sentință civilă la data de 23.10.2012, nici până la data de 04.03.2014 nu trecuse la executare, desi a trecut mai mult de 6 luni, fără a face dovada vreunui demers întreprins între timp, pentru a face rost de disponibil bănesc, în vederea achitării obligației de plată.
Instanța nu poate interpreta textul de lege indicat în sensul că termenul de 6 luni curge de la data începerii executării, întrucât nu acesta este sensul pe care legea îl acordă, scopul său fiind acela de a acorda posibilitatea debitorului instituție publică, ca în termen de 6 luni de zile, să facă demersuri, în vederea efectuării plății. Or, este evident că aceste demersuri nu au fost efectuate, din moment ce nici până la data soluționării contestației la executare, contestatorul nu a procedat la plata de bunăvoie a despăgubirilor stabilite prin sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu, demersurile la care face referire fiind facute dupa inceperea executarii silite si emiterea adresei de infiintare poprire.
Cu privire la încheierea privind stabilirea onorariului și a cheltuielilor de executare, critica apelantei in sensul ca instanța a apreciat în mod greșit faptul că aceste cheltuieli se încadrează în prevederile legale, este nefondata.
De altfel, apelanta desi apreciaza ca aceste cheltuieli nu se incadreaza in prevederile legale, nemultumirea sa vizeaza disproportionalitatea dintre cuantumul cheltuielilor de executare si volumul de munca al executorului judecatoresc investit cu executarea silita, ori sustinerea ca s-a pretins un onorariu . este o critica noua in apel, ce nu poate fi analizata fara incalcarea disp.art.478(2) c.p.civ., astfel ca nu poate interveni nici cenzurarea acestora, fiind de asemenea fara relevanta daca onorariul a fost negociat sau nu.
Totodata, apelanta putea evita cheltuielile de executare prin executarea de buna voie a obligatiei de plata.
Cu privire la termenul de apel mentionat in sentinta apelata, apelanta are posibilitatea formularii unei cereri de indreptare eroare materiala.
F. de cele retinute, de disp.art.480(1) c.p.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 350, C.I.F._, cu sediul în loc. Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1489/05.02.2015 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-creditoare R. M., cu domiciliul în Popești Leordeni, . Județul Ilfov.
DEFINITIVA.
Pronuntata in sedinta publica azi, 28.01.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
red.F.L.03.03.2016
4 ex./th.red.N.V.
JUD.S. /Jud. V. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 586/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 351/2016. Tribunalul... → |
|---|
