Contestaţie la executare. Decizia nr. 586/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 586/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 586 A
Ședința publică de la 08.02.2016
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: C. C. I.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr.7953/2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator M. Z., având ca obiect „contestație la executare„.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul reține cauza în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra prezentei cauze constată că:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 25.06.2015, sub nr._, contestatorul M. Z., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1499/B/2015 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc, în baza titlului executoriu reprezentat de Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012. Totodată, contestatorul a solicitat instanței să dispună suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că art. 8 alin (3) din OG nr 15/2002, care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire a fost abrogat de pct. 2 al art. I din Lege nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta, contestatorul a arătat că s-a instituit o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional. În acest sens, contestatorul a invocat prevederile art. 15 alin (2) din Constituția României și art. 12 alin 2 din OG nr 2/2001, în temeiul cărora a apreciat că se impune aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Totodată, a invocat dispozițiile Deciziei nr. 228/2007 pronunțată de Curtea Constituțională care a stabilit faptul că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii. Prin urmare, reclamanta a arătat că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită a înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Contestatorul a mai arătat că s-a urmărit dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite și produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou și, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariției noului act normativ. Astfel, contestatorul a arătat că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399-402 și art. 404 alin. (1) Cod procedură civilă.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Somația emisă în data de 16.06.2015 de B. S. I. C., primită în data de 23.06.2015 (data poștei 22.06.2015); plicul recepționat pentru data de comunicare; încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1499/B/2015; Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012, generat și semnat electronic; încheierea de investire cu formulă executorie a titlului executoriu dosar nr._/303/2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței intimata CNADNR S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței să dispună: respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestator ca nefondată, respingerea contestației la executare formulată de contestator ca nelegală și netemeinică, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. și continuarea executării silite.
În motivarea întâmpinării în fapt, cu privire la cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator, intimata a considerat că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum și faptul că nu se creează o pagubă iminenta care nu se poate repara. În plus, a arătat că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie obligația de plată a creanței stabilită în titlul executoriu. deși procedura de comunicare a acesteia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC, apreciind că, în lumina acestora, reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat să inducă în eroare instanță. per a contrario, reclamanta a considerat că a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca contestatorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. Mai mult decât atât, a considerat că, cât timp procesul verbal de contravenție nu a fost contestat contestat de contestator în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. În aceste condiții, a apreciat că nu au fost întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării executării silite, motiv pentru care a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestator, ca nefondată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în de 12.05.2012 ora 10.27, pe DN1 Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatorului, a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare în temeiul cărora fapta săvârșită de către contestator a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 250 lei, iar în baza dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, intimata a apreciat că, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauză.
Cu privire la emiterea și comunicarea proceselor — verbale de contravenție în cauză au fost efectuate, intimata a arătat că aceste procedee au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, intimata a arătat că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise la data de 11.01.2012, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, respectiv 19.07.2011, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor. În acest sens, intimata a făcut trimitere și la dispozițiile art. 273 NCPC, arătând că procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție nu a fost viciată și nici contestatorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale. Mai mult, a arătat că, la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC și art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că aceasta a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca partea contestatoare să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. În acest sens, intimata a mai arătat că, prin încheierea din data de 22.05.2015 instanța de executare a dispus investirea cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de PVCC .. Nr._/15.05.2012 și, în temeiul art. 640 NCPC, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză, constatând că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichidă și exigibila.
În ceea ce privește susținerile contestatorului conform cărora în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, precum și dispozițiile art. 9, alin. (3), ultimul paragraf din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, intimata a solicitat instanței să o respingă ca fiind neîntemeiată față de faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. Prin urmare, intimata a apreciat că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare. Totodată, a apreciat că în cauză nu se pune problema aplicării legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanței rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat de contestator. În susținerea celor afirmate, intimata a făcut trimitere la dispozițiile Deciziei nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, în. (1) din OG nr. 2/2001.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestator ca nefondată, respingerea contestației la executare formulată de contestator ca nelegală și netemeinică, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. și continuarea executării silite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum și dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal .. Nr._/15.05.2012 și dovada comunicării acestuia.
La data de 1.09.2015 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La data de 5.10.2015, intimata a depus la dosarul cauzei note scrise.
Prin sentința civilă nr. 7593/06.10.2015 judecătoria a admis contestația la executare reținând următoarele:
În speță se execută silit creanța constând în tariful de despăgubire de 28 EUR, stabilit în procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 întocmit de CNADNR, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Prin urmare, actul normativ mai sus enunțat se aplică retroactiv și contravențiilor săvârșite înainte de adoptarea acestuia, cu condiția stabilită de lege ca tarifele de despăgubire aplicate să fi fostcontestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Deși practica instanțelor judecătorești a statuat că diferențierea între tarifele contestate și cele necontestate în instanță ar reprezenta o formă de discriminare, opinie ce a condus la concluzia aplicării retroactive a legii mai favorabile tuturor actelor sancționatorii emise anterior promovării normei juridice, prin Decizia nr.272/23.04.2015, Curtea Constituțională a apreciat că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate supusă dezbaterii în fața Curții, constatându-se că sintagma „și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ este constituțională și nediscriminatorie.
Având în vedere caracterul obligatoriu al Deciziei mai sus analizate și constatând totodată că petentul nu a contestat tariful în instanță până la data intrării în vigoare a legii, instanța va înlătura ca neîntemeiate criticile aduse în legătură cu abrogarea art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002.
În privința modalității de comunicare a actului sancționator, instanța reține că potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În conformitate cu art. 31 alin. (1) din ordonanță, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Potrivit art. 26 alin. 1 din ordonanță, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor (art. 27 din ordonanță).
Prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu efect obligatoriu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Decizia pronunțată în interesul legii are rol de interpretare a textelor legale, iar nu de legiferare, nepunându-se problema retroactivității acesteia. Astfel, deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești de la data publicării acestora în Monitorul Oficial, însă, acest fapt nu înseamnă că anterior acestei date, instanțele sau alte instituții implicate în aplicarea legii nu puteau interpreta în mod corect textele legale în discuție.
Instanța constată că procesul-verbal . nr._/15.05.2012 a fost comunicat debitorului exclusiv prin afișare (f.32), iar nu și prin poștă cu aviz de primire, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, în interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta nu a fost legal comunicat și prin urmare, termenul pentru formularea plângerii contravenționale nu începuse să curgă la data întocmirii actelor de executare, pentru a se putea stabili că acesta nu ar fi fost atacat și, pe cale de consecință, că ar reprezenta titlu executoriu.
În atare condiții, reținând că nu au fost respectate de către intimată prevederile art. 37 din O.G. nr. 2/2001 care impun cerința existenței unui proces-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 sau a unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat plângerea pentru a da valoare executorie titlului de creanță, instanța a admis contestația la executare și a anulat întreaga executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1499/B/2015 al B. S. I. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, intimata a arătat căhotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 6 București este partial nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia, în sensul respingerii contestatiei la executare.
A arătat că in momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitorului, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Astfel, solicită instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea proceselor-verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta au fost comunicat e contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, in data de 29.06.2011, fara a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa".
Prin urmare, nu se poate retine faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările Si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor alt. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta care va circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui in viitor (de la data publicării acesteia in M. Of), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivați legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de Inalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egal cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material - constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci c c al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare Ia momentul respectiv.
In concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate și respingerea contestației la executare.
În drept, Art. 665, alin. (6) NCPC Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Din dispozițiile legale menționate rezultă caracterul subsidiar al comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută ulterior și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Tribunalul mai reține faptul că Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, indiferent de momentul săvârșirii contravenției, concluziile anterior expuse rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că, în privința procesului-verbal de contravenție din speță, nu s-a făcut dovada comunicării potrivit legii, astfel încât acesta nu constituie titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 638 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. Așadar, în mod corect instanța de fond, verificând formal îndeplinirea condițiilor pentru existența titlului executoriu, a constatat că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile.
Nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție a determinat soluția de admitere a contestației la executare, și nu valorificarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, astfel cum în mod nefondat s-a susținut prin cererea de apel.
De asemenea nu pot fi primite susținerile apelantei conform cărora contestatorul a recunoscut faptul că ar fi primit procesul verbal având în vedere că această împrejurare nu rezultă din cererile formulate de aceste în dosar. Împrejurarea că a fost achitată amenda contravențională nu poate fi considerată o recunoaștere a primirii procesului verbal și nu este de natură a înlătură viciul de procedură intervenit în comunicarea procesului verbal.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr.7953/2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator M. Z., domiciliat în sector 6, București, .. 2B, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. D. C. C. I. M. V.
Red. CD – 29.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 501/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 353/2016. Tribunalul... → |
|---|
