Contestaţie la executare. Sentința nr. 5194/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 342/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 342 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator T. N. împotriva sentinței civile nr.5194/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sector 6 București, la data de 12.03.2015, sub nr._, contestatorul T. N. în contradictoriu cu intimata CNADNR – CESTRIN a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.4183/B/2014 deschis pe rolul B. S. I. C., precum și suspendarea executării silite până al finalizarea definitivă a contestației.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin somația primită în data de 24.02.2015, a fost somat să achite în termen de o zi suma de 689,85 lei, sumă compusă din.247,20 și 442,65 lei, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și cheltuieli de executare silită.
În data de 31.01.2012 s-au întocmit procesele verbal de contravenție de către angajații CNADNR - CESTRIN SA, prin care au constatat faptul că vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru această abatere a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind obligat să achite tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Contestatorul a menționat că suma primită de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 alin.1, alin.3 Cod procedură civilă, art.708 alin.1 Cod procedură civilă, OUG nr.15/2002, Legea nr.144/2012, legea nr.144/2012, OG nr.2/2001 și Legea nr.445/2001.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: cartea de identitate, procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și nr._/31.01.2012, somație, încheiere de la 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare nr.4283/B/2014 emis la 06.03,.2015 și dovada comunicării acesteia.
La data de 04.05.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat: admiterea excepției tardivității introducerii contestației la executare; admiterea excepției inadmisibilității contestației la executare; respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatorul T. N., ca nefondată; respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu PVCC ._/31.01.2012; R12_/31.01.2012, generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală si netemeinică; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare conform art. 714, alin. (1), pct. 1) NCPC, intimata a solicitat să se constate faptul că debitorul recunoaște în cererea sa faptul că în data de 24.02.2015 a luat cunoștința despre faptul ca împotriva sa a fost demarata procedura de executare silita pentru debitul ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 714, alin. (1), pct. 1) NCPC, data de 24.02.2015 este cea de la care începe sa curgă termenul legal pentru depunerea contestației la executare.
Având în vedere faptul că cererea debitorului privind contestația la executare a fost înregistrată în data de 12.03.2015 la Judecătoria Sector 6 București, peste termenul legal, intimata a invocat excepția tardivității prezentei contestații la executare.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlurile executorii, intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin armare motivele invocate de către contestator în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu vot fi luate în considerare întrucât în le satura cu aceste aspecte le se a prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC., respectiv admiterea excepției așa cum a fost formulata si în consecința respingerea motivelor invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În acest sens, intimata a învederat faptul ca nu se impune ordonarea acestei provizorii, întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum nici nu se creează o pagubă iminenta care nu se poate repara.
Mai mult decât atât, a învederat faptul că de la data comunicării procesului - de contravenție si până la data încuvintării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acesteia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul ca încearcă prin prezenta solicitare de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanța.
De asemenea, referitor la acest aspect, intimata a solicitat să se constate faptul ca a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgenta în toata aceasta perioada, sperând ca debitorul sa iasa din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
Mai mult decât atat, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotarare judecătoreasca de anulare chiar si în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Astfel, a solicitat să se constate faptul ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulata de către contestatorul T. N., ca nefondată.
Pe fondul contestației, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca vehiculul categoria A aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, asa cum este definita de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta savarsita de către T. N. a constituit contravenție continua si s-a sancționai cu amenda contravenționala în valoare totala de 500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire în valoare totala de 56 Euro.
Prin urmare, în scopul apararii valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii savarsirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis PVCC în cauza.
Emiterea si comunicarea PVCC în cauza a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate faptul ca PVCC în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, perioada cuprinsa între data săvârșirii faptei contravenționale si data emiterii PVCC nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea PVCC în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin posta, operațiune confirmata prin semnătură de primire de către destinatar, fara a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273 NCPC.
Astfel, potrivit alin. (1) „înscrisul sub semnătură privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre parti pana la proba contrara”.
De asemenea, alin. (2) precizează faptul ca „mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a PVCC a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, faptul că de la data comunicării PVCC si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilite în titlul executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. (1) si (2) NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul în care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odata cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Mai mult decât atat, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu contestat.
De asemenea, în temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești sa nuna în executare titlul executoriu în cauza.
Or, instanta de judecata în mod legal si temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca PVCC constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat si ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanta de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul incuvintarii executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, dupa caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.”
În ceea ce privește aprecierea contestatorului ca în speța ar fi aplicabile dispozițiile art. I, alin. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, precum si dispozițiile art. 9, alin. (3), ultimul paragraf din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, intimata a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul ca dispozițiile invocate se aplica de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, a precizat faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
In ceea ce privește dispozițiile art. II dinLegea nr. 144/2012 pentru modificareasi completarea OG nr. 15/2002, în speța de fata acestea nu se aplica.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."
Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 si care au contestat în instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat faptul că începând cu data comunicării PVCC în cauza, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr, 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea PVCC în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale si prin urmare în cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
De asemenea, în speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanței rezultată dintr-un PVCC întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.,
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabila în speța, întrucât Legea nr. 144/2012.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a solicitat să se constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În alta ordine de idei, intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC respectiv respingerea motivelor invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cât timp procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitoarei nu au fost contestate în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestora, intimata deține titluri executorii apte de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare, care au intrat în putere de lucru judecat.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. S. I. C. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
La întâmpinare intimata a anexat procesele verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și nr._/31.01.2012, și dovezile de comunicare.
La data de 24.06.2015, B. S. I. C. a înaintat copia dosarului de executare nr.4183/B/2014.
Prin sentința civilă nr. 5194/25.067.2015 a judecătoriei sector 6 București s-a admis excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite, invocată din oficiu; s-a anulat cererea de suspendare a executării silite, ca netimbrată; s-a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată; s-a admis excepția inadmisibilității motivelor de contestație la titlu, invocată de aceiași intimată; s-a respins, ca inadmisibilă, contestația împotriva titlurilor executorii – procese – verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și R12 nr._/31.01.2012; s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executarea silită însăși și a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 4183/B/2014, introdusă de contestator T. N., în contradictoriu cu intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din Romania, s-a admis cererea B. S. I. C. și obligă contestatorul să achite suma de 16 lei TVA inclus reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare nr. 4183/B/2014, în contul RO 31 RZBR_ 2215, deschis la Raiffeisen Bank SA, la dispoziția B. S. I. C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică de azi, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii contestației la executare, motivele regăsindu-se în partea introductivă a hotărârii.
De asemenea, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite, pe care analizând-o, o găsește întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 80/2013, cererea de suspendare a executării silite se taxează cu 50 de lei taxă judiciară de timbru, iar conform art. 33 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se achită anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, în materia de față nefiind prevăzută o astfel de excepție.
Contestatorul nu a achitat taxa judiciară de timbru la depunerea cererii de suspendare, motiv pentru care, prin Rezoluția/16.03.2015, instanța i-a pus în vedere să complinească, printre altele, și această obligație (fila 19).
La data de 23.03.2015, contestatorul a depus la dosar precizări, prin apărător, în cuprinsul cărora a arătat că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a executării, fără a achita însă taxa judiciară de timbru. În acest context, față de prevederile art. 176 pct. 6 NCPC, potrivit cu care nerespectarea unor cerințe extrinseci actului de procedură atrage nulitatea necondiționată de vătămare și față de prevederile art. 33 rap. la art. 36 din OUG nr. 80/2013, intervine, cu caracter retroactiv, nulitatea cererii de suspendare a executării silite, caz în care nu se poate lua act de renunțare la o cerere nulă.
Cu privire la excepția inadmisibilității motivelor de contestație la titlu, invocată de aceiași intimată, instanța o găsește întemeiată, pentru următoarele motive:
În dosarul de executare nr. 4183/B/2014, executarea silită se desfășoară în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și R12 nr._/31.01.2012 (filele 54-55), urmărindu-se recuperarea sumei de 56 euro, tarif de despăgubire, și a cheltuielilor de executare în cuantum de 442,65 lei, stabilite prin încheierea din data de 06.02.2015 (fila 61).
Art. 713 alin. (3) NCPC, republicat, prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În conformitate cu dispozițiile art. 10-11 din OG nr. 15/2002, rap. la art. 31 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de contravenție se poate formula plângere contravențională în termen de 15 zile de la data comunicării, iar în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Atât criticile referitoare la posibilitatea de desființare a proceselor-verbale pentru lipsa semnăturii, conform OG nr. 2/2001, cât și incidența dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cu care tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează, existența unei acuzații în materie penală și caracterul continuu al contravenției pentru care a fost sancționată contestatoarea, precum și lipsa de pericol social al acestei contravenții, nu pot fi analizate pe calea contestației la executare de vreme ce sunt aspecte ce țin de legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și care puteau fi valorificate numai pe calea plângerii contravenționale, cale de atac specifică, ce putea fi exercitată în condițiile art. 10-11 din OG nr. 15/2002, rap. la art. 31 din OG nr. 2/2001, în care se poate cenzura atât nelegalitatea procesului-verbal pentru nerespectarea art. 16-19 din OG nr. 2/2001, așa cum reiese din prevederile art. 34 din aceiași ordonanță.
În ceea ce privește, în particular, tariful de despăgubire, instanța are în vedere că acesta are caracterul unei despăgubiri civile, iar nu al unei sancțiuni contravenționale principale sau complementare, reprezentând o modalitate legală de stabilire a despăgubirilor pentru prejudiciul încercat de CNADNR, ca urmare a săvârșirii de către contravenient a contravenției sancționate de art. 8 alin. (1) OG nr. 15/2002. Astfel, prin deciziile nr. 57/26.01.2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.244 din 11.04.2012) și Decizia nr. 580/29.05.2012 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 541 din_ ).
Tariful de despăgubire a cărui executare este în curs în dosarul nr. 4183/B/2013, nu este nici o sancțiune contravențională principală și nici una complementară, ci reprezintă o modalitate legală de stabilire a despăgubirilor pentru prejudiciul încercat de CNADNR, ca urmare a săvârșirii de către contravenient a contravenției sancționate de art. 8 alin. (1) OG nr. 15/2002. Această calificare a tarifului de despăgubire a fost reținută și de către Curtea Constituțională a României prin deciziile nr. 57/26.01.2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.244 din 11.04.2012) și Decizia nr. 580/29.05.2012 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 541 din_ )și,chiar dacă aprecierile Curții au fost făcute într-un alt cadru procesual, respectiv cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate ridicate în alte dosare având ca obiect plângere contravențională, față de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, precum și Decizia Plenului Curții Constituționale, nr. I/17.01.1995 (publicată în Monitorul Oficial nr.16 din 26.01.1995), interpretarea dată art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002 cu privire la acest tarif de despăgubire este una oficială și obligatorie.
Astfel, Curtea a arătat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Plecând de la prevederile art. 3 alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit cu care actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției – Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut, prin OG nr. 15/2002, obligația plății unui tarif de despăgubire fix, pe categorii de autovehicule, în sarcina utilizatorilor români și străini ai rețelei de drumuri naționale din România ce se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
S-a reținut că în concepția OG nr. 15/2002, prin săvârșirea contravenției, utilizatorul a săvârșit o faptă ilicită (folosirea drumului național fără rovinietă), prin care a cauzat un prejudiciu rețelei de drumuri naționale prin uzarea și degradarea acestora și, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator.
Posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere.
Referitor la art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cu care Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până ladata intrării în vigoare a prezentei legi se anulează, printr-o altă Decizie, nr. 386/26.06.2014, pronunțată într-o cauză având ca obiect plângere contravențională, Curtea Constituțională a României a constatat că acestea au caracter retroactiv, întrucât reglementează pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, iar prin abrogarea normelor legale referitoare la tariful de despăgubire, dispozițiile criticate reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.(2) din Constituție.
Fiind aspecte legate de aplicarea legii contravenționale mai favorabile și a căror incidență interesează legalitatea titlului executoriu este logic că acestea nu pot fi analizate în cadrul unei executări silite pur civile, pornite în temeiul procesului-verbal de contravenție devenit titlu executoriu ca urmare a neatacării sale în condițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, ca și motive de nelegalitate a actelor de executare, întrucât ar însemna să se eludeze prevederile art. 712 alin. (3) NCPC și să se transforme contestația la executare într-o plângere contravențională ceea ce, prin ipoteza textului art. 712 alin. (3) NCPC nu este intenția legiuitorului. În egală măsură, referitor la eficacitatea titlului executoriu, instanța mai adaugă că nu poate fi aplicată prin analogie, decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 din 13 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 283 din 27 aprilie 2007), potrivit cu care dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia, întrucât, prin art. II din Legea nr. 144/2012, contravenția pentru care a fost sancționat contestatorul prin cele două procese-verbale (art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002) nu a fost dezincriminată, iar art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002 care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire și care a fost abrogat, nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale ci, reprezintă, așa cum s-a reținut în cuprinsul deciziei CCR nr. 386/2014 o normă contravențională mai favorabilă și, care, ca atare, nu poate fi aplicată, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens și față de prevederile art. 713 alin. (3) NCPC în contestația la executare silită.
Ca atare, aspectele de nelegalitate în ceea ce privește forma și conținutul procesului-verbal de contravenție, puteau fi invocat numai pe calea plângerii contravenționale, nu și a contestației la executare, unde, față de specificul titlului ce se execută se pot analiza numai motive ce țin de legalitatea actelor de executare silită civilă, nu și aspecte ce țin de constituirea titlului pus în executare, în cazul de față, un proces-verbal de contravenție.
Prin urmare, în temeiul art. 713 alin. (3) NCPC, motivele de contestație ce țin de legalitatea titlurilor executorii sunt inadmisibile în contestația la executare și, prin urmare, contestația la titlu va fi respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la contestația împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 4183/B/2014, cu privire la care s-a solicitat anularea, instanța reține că potrivit art. 712 alin. (1) NCPC, republicat, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În speță, contestatorul nu a invocat niciun motiv de contestație împotriva actelor de executare silită, singurele motive invocate ținând de legalitatea titlului pus în executare și care, față de prevederile art. 713 alin. (3) NCPC nu pot fi primite.
Potrivit art. 622 alin. (1)- (3) NCPC, obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, executarea silită putând avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
În speță, prin cererea de executare silită formulată la data de 06.10.2014, intimata creditoarea CNADNR a solicitat recuperarea sumei de 56 de euro, tarif de despăgubire stabilit prin procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și R12 nr._/31.01.2012 (filele 54-55), iar prin Încheierea din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2014 a fost încuviințată executarea silită și autorizat creditorul să treacă la executarea obligației cuprinse în titlurile executorii. (fila 60).
Cum în speță, în lipsa desființării procesului-verbal de contravenție în calea de atac specifică, acesta a devenit conform art. 37 din OG nr. 2/2001 titlu executoriu, în temeiul art. 622 și urm. NCPC, creditoarea a fost îndreptățită să solicite executarea silită a creanței sale constând în tariful de despăgubire, precum și a cheltuielilor de executare silită, astfel încât nu există niciun motiv de anulare a actelor de executare în dosarul nr. 4183/B/2014, contestația la executare urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea B. S. de obligare a contestatorului să achite suma de 16 lei TVA inclus reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare nr. 4183/B/2014, instanța urmează a o admite față de prevederile art. 717 alin. (2) NCPC republicat, potrivit cu care instanța a solicitat executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi a pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Prin urmare, contestatorul urmează a fi obligat să achite suma de 16 lei TVA inclus reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare nr. 4183/B/2014, în contul RO 31 RZBR_ 2215, deschis la Raiffeisen Bank SA, la dispoziția B. S. I. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul T. N. cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 11.09.2015, sub nr. de dosar_ .
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul contestator a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria sector 6 București este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin sentința civila 5194/2015 pronunțata la data de 25.06.2015, instanța a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulata de apelantul contestator împotriva dosarului execuțional nr 4183/B/2014.
Instanța a reținut ca împotriva procesului verbal de contravenție se putea formula plângere contravenționala in termen de 15 zile de la data comunicării, iar aspectele ce țin de legalitatea întocmirii acestor procese verbale nu pot fi analizate pe cale contestației la executare de vreme ce sunt aspecte ce țin de temeinicia procesului verbal de contravenție Si care puteau fi valorificate numai pe calea plângerii contravenționale.
Conform art.713 alin 3 NCPC, republicat in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot în contestația la executare si motive de
fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifica pentru desființarea lui. Apelantul arată că a invocat motive de fapt ce țin de legalitatea și temeinicia întocmirii proceselor verbale de contravenție pe calea contestației la executare, deoarece nu a avut posibilitatea sa formuleze o plângere contravenționala împotriva acestora, întrucât nu le-am primit niciodată la domiciliu.
Conform art. 175 NCPC „actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule daca prin aceasta s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu poate fi "înlăturata decât prin desființarea ace||ora." Art. 163 NCPC prevede „comunicarea citației se va face persoanei in drept sa o primească, care va
semna dovada de inmanare certificata de agentul însărcinat cu inmanarea".
Precizează ca somația in cauza,
impreuna cu anexele, au fost trimise prin intermediul Poștei. Așadar, au fost incalcate dispozițiile Noului Cod de
Procedura Civila privitoare la comunicarea citațiilor si actelor de procedura.
Prin somația primita in data de 24.02.2015, i s-a comunicat faptul ca, prin cererea de executare silita REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI a solicitat înregistrarea cererii de executare silita si descrii dosarului de executare împotriva apelantului contestator in baza titlurilor executorii constând in Procese verbale de constatare a contravenției . nr_/2012 si . nr_/2012.
De asemenea, a fost somat saplătească suma de 689.85 lei, suma compusa din 247.20 si 442.65 lei, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire si cheltuieli de executare silita.
În data de 31.01.2012 s-au întocmit procesele verbale de constatare a contravenției de către angajații CNADNR SA-CESTRIN prin care s-a constatat faptul ca vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând apelantului contestator, a circulat fara a deține o rovinieta valabila.
Apelantul contestator nu a avut cunoștința de aceste procese verbale de constatare a contravenției deoarece acestea nu au fost trimise către apelant, deși locuiesc in același imobil de foarte mult timp.
In consecința, solicită ca Instanța de apel sa îi pună in vedere CNADNR -ului sa depună la dosar dovada transmiterii proceselor verbale către apelant, intrucat a fost privat de posibilitatea contestării acestor amenzi in instanța in termen de 15 zile de la comunicare si automat de a putea achita in termen de 48 de ore jumătate din cuantumul amenzii.
Pentru a beneficia de putere executorie,si deci, pentru a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul sa nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. In caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsa plângerea contravenționala.
Prin urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu,sub rezerva neatacării sale in termenul legal de 15 zile, care, potrivit art. 31 alin 1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului Verbal si a înștiințării de plata de face prin posta,
cu aviz de primire, sauare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Executorialitatea procesului verbal de contravenție este condiționata de neatacarea sa in termenul legal, or, pentru a putea fi atacat, se impune a fi in prealabil comunicat, cată vreme nu este semnat la momentul constatării de către cel sancționat. Totodată, dovada legalei îndepliniri a procedurii de comunicare trebuie sa rezulte din chiar înscrisurile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, si anume avizul postal de primire ori procesul verbal de afișare.
Referitor la modalitatea de comunicare a procesului verbalde contravenție prin afișare, consideră ca cele stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție in recurs in interesul legii prin Decizia nr10/2013, si anume ca: „In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.27 teza I rap. La art. raportat la 14 alin 1, art. 25 alin 2 si art. 31 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare, stabilește ca: Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata este îndeplinita si II) Situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat in procesul-verbal încheiat de funcționarul postai."
In cazul de fata, intimata nu a făcut dovada faptului ca s-ar fi încercat comunicarea procesului verbal prin posta, cu aviz de primire, singura modalitate de comunicare la care s-a apelat fiind cea prin afișare.
Prin urmare, consideră ca in mod eronat s-a considerat faptul ca procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, cată vreme contrariul rezulta din inexistenta unei dovezi formale de îndeplinire a
procedurii de comunicare la sediul contestatorului, in acord cu cele legale, intimata nedemonstrând faptul ca emiterea somației s-a fondat pe un titlu executoriu pe si anume pe un proces verbal de contravenție procedural comunicat si neatacat.
Consecința nedovedirii de către intimata a faptului pozitiv constând in îndeplinirea procedurii de comunicare, în acord cu exigentele legale, a procesului verbal de contravenție către debitor atrage sancțiunea anularii actelor de executare potrivit dispozițiilor art. 703 C Proc Civila, din moment ce executarea silita a început in lipsa unui titlu executoriu, cu nerespectarea dispozițiilor art. 632 alin 1 C Proc Civila.
Acest proces verbal ar fi putut fi anulat datorita faptului ca prevederile Ordonanței 2/2001, privind regimul de aplicare a contravențiilor pe teritoriul României, obligă semnarea acestor procese-verbale, sub sancțiunea nulității absolute. Conform Legii 445/2001 "înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit
prin intermediul unui programinformatic".
Acest proces verbal ar fi putut fi anulat datorita faptului ca prevederile Ordonanței 2/2001, privind regimul de aplicare a contravențiilor pe teritoriul României, obligă semnarea acestor procese-verbale,sub sancțiunea nulității absolute conform Legii 445/2001 "înscrisul este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic". Potrivit Ordonanței Guvernului nr 15/2002 fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie
contravenție si se sancționeazăamenda, procesul-verbal constituie contravenției se poate încheia si in lipsa contravenientului, după identificarea acestuia în baza de date a Ministerului Administrației si Internelor".
"Procesul-verbal se întocmește si se comunica contravenientului in termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data constatării contravenției. Daca in acest interval sunt emise mai multe procese-verbale, contravenientul va plați contravenția si tariful de despăgubire doar pentru primul proces-verbal emis", se precizează in raportul la acest proiect, adoptat de plen.
Învederează instanței de apel următoarele: Conform art. 2 din Legea 144/2012: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează."
OG nr. 15/2002, actul normativ care reglementează rovinieta, a fost modificata prin Legea nr. 144/2012; publicata in Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012.
Legea, care a intrat in vigoare in 27 iulie, prevede ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează doar cu amenda.
Actul normativ elimina din OG nr. 15/2002 prevederile care stabileau ca, pe lânga amenda, cei care circula fara rovinieta trebuie sa achite și un tarif de despăgubire.
În lumina jurisprudențe CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa {Cauza Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006. Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldove că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 15 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penalăîn accepțiunea sa cea mai generală, contravenția/asemenea infracțiunii,
conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune
specifică, care este pedeapsa 1. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave Si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse;
Conform doctrinei, „infracțiunea continuată se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue".
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr, 15/2002, cu modificările ulterioare.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit. Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat,
Consideră ca onorariul executorului judecătoresc este disproporționat fata de activitatea efectiv depusa. Veți observa din dosarul execuțional nr 4183/B/2014 ca Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. nu a făcut altceva decât sa emită o somație.
Instanța poate, chiar si din oficiu, sa cenzurezecheltuielile de judecata, reducând motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariile executorilor atunci când acestea sunt vădit disproporționate in raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de
executor, ținând seama si de circistele cauzei.
Astfel, având in vedere cele menționate anterior, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost aceasta formulata si anularea formelor de executarea silita in dosarul execuțional nr.2643/2014, declanșata de Biroul Executorului Judecătoresc R. G. I..
În drept art. 711 alin 1, alin 3 Cod de procedura civila art. 708 alin 1 Cod de procedura civila, OUG 15/2002, Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, Legea nr, 144/2012, Ordonanța 2/2001 si Legii 445/2001.
La data de 11.11.2015, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la apelul declarat de apelantul contestator prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
În drept disp. art.205-208 NCPC.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la comunicarea proceselor verbale ._/31.01.2012 și R12_/31.01.2012 constată că acestea au legal comunicate apelantului, cu respectarea dispozițiilor art. 14 din OG nr. 2/2001 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire astfel cum rezultă din dovezile de la filele 37 și 39 dosar fond. Așadar apelantul a avut posibilitatea de a formula plângere contravențională, însă a ales să nu își exercite acest drept.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, conform art. 711 alin. (2) din codul de procedură civilă [actualmente art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă].
Pentru incidența acestui text legal și, implicit, pentru admisibilitatea contestației la executare este necesară întrunirea cumulativă a trei condiții:
- demararea executării silite;
- titlu executoriu să nu fie reprezentat de o hotărâre judecătorească, ci de un alt înscris căruia legea îi alătură atributul punerii în executare, prin raportare la art. 632
alin. (2) din Codul de procedură civilă (spre exemplu, contractul de credit, contractul de ipotecă, procesul-verbal de contravenție etc.);
- legea să nu reglementeze o cale procesuală specifică, exclusivă pentru desființarea sa (spre exemplu, plângerea contravențională pentru desființarea procesului-verbal de contravenție), calea dreptului comun în anularea titlu executoriu nereprezentând o atare cale procesuală specifică (prevăzută de lege pentru anularea exact a acelui titlu executoriu).
Având în vedere că O.G. nr. 2/2001 fixează în mod expres calea plângerii contravenționale drept cale de atac specifică pentru desființarea procesului-verbal de contravenție, contestația la executare se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
Însușirea unei soluții contrare ar produce efectul similar unei repuneri a persoanei sancționate contravențional în termenul de a obține desființarea procesului-verbal de contravenție, pe o altă cale procedurală decât cea prescrisă de lege și cu încălcarea termenelor instituite pentru introducerea acesteia.
Totodată, sintagma din cadrul art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă vizând „și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu” trebuie interpretată în sensul de „chiar și motive de fond, iar nu numai de formă”. Soluția este una logică din moment ce, cu ocazia procedurii învestirii cu formulă executorie, instanța a procedat la analizarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru existența titlului executoriu, potrivit art. 641 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar încheierea pronunțată în această procedură poate fi cenzurată pe calea contestației la executare, potrivit art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ceea ce implică o analiză și sub aspect formal a titlului executoriu în cadrul procedurii contestației la executare.
Câtă vreme legiuitorul a reglementat în mod expres o cale procedurală prin intermediul căreia se pot invoca motive de nelegalitate și/sau de netemeinicie privind procesul verbal contravențional, anume plângerea contravențională, este cu neputință ca aceste motive să poată fi analizate în cadrul contestației la executare, iar a considera contrariul înseamnă a nesocoti norme imperative esențiale pentru procedura civilă.
Referitor la tariful de despăgubire Tribunalul constată că art. 8 alin. (3) din O.G nr. 15/2002 (în forma existentă înainte de abrogarea textului prin Legea nr. 144/2012) prevedea că: „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”. Ulterior, acest text de lege a fost abrogat prin art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012. Totodată, art. II din acest din urmă act normativ a prevăzut că: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Pentru a înțelege atât consecințele abrogării art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, dar și interpretarea ce trebuie oferită art. II din Legea nr. 144/2012, se impune a clarifica cu precădere natura juridică a tarifului de despăgubire. Sub acest aspect, Decizia Curții Constituționale nr. 57/2012 a statuat că tariful de despăgubire reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului material înregistrat de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin uzarea și degradarea drumurilor naționale. Ne aflăm deci în prezența unor despăgubiri materiale, consecință a activării răspunderii civile delictuale a celui care a condus pe drumurile naționale fără plata rovinietei. El nu are, așa cum rezultă expres din cuprinsul aceleiași decizii, natura unei sancțiuni contravenționale.
Astfel se explică de ce în cazul tarifului de despăgubire nu se aplică art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 (potrivit căruia: „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”), actul normativ de dezincriminare producând efecte retroactive numai în ce privește sancțiunea contravențională, nu și asupra despăgubirilor civile.
În mod excepțional art. II al Legii nr. 144/2012 a prevăzut că se anulează tarifele care au fost aplicate și contestate până la . actului abrogator al art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 (amintim aici că este vorba de textul care instituise tarifele de despăgubire). Efectul retroactiv al textului analizat a fost confirmat și explicat de către Curtea Constituțională prin aceea că textul abrogator conține o normă contravențională (Decizia Curții Constituționale nr. 385/2013).
Art. II din Legea nr. 144/2012 instituie o situație de excepție și, pe cale de consecință, aplicarea sa are un caracter limitativ. Aceasta înseamnă că pentru toate celelalte contravenții săvârșite anterior Legii nr. 144/2012, tarifele aplicate rămân neafectate nefiind incidente dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dat fiind că tariful de despăgubiri are natura juridică a unei despăgubiri materiale, iar nu a unei sancțiuni contravenționale, ceea ce, de altfel, este susținut și de către Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 112/2014, a arătat că: „Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepției între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție”.
Asupra criticilor vizând nerespectarea onorariul executorului judecătoresc, tribunalul constată că aceste motive au fost invocate direct în apel, astfel încât ele nu pot fi analizate în lipsa analizei acestora și de către prima instanță.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 478 alin. 1 C.pr.civ., constatând că în apel nu pot fi invocate motive noi de contestație la executare, deoarece acestea ar duce la schimbarea cauzei acțiunii, acest motiv de apel va fi considerat neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator T. N., domiciliat în București, sector 6, .-A, ., . și cu domiciliul ales la Av. C. M. V. cu sediul în București, ..266-268, Clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5 împotriva sentinței civile nr.5194/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, ..401A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
C. C. I. C. D. C. P.
Red. C.D. 15.02.2016
Judecătoria Sectorului 6 București - judecător F.-C. M.
5 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul... → |
|---|
