Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 340/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 340/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 340 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C. I.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator M. Justiției împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare - suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, prin consilier juridic A. M. M., care depune delegație la dosar, lipsind apelantul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că apelantul-contestator a înaintat la dosarul cauzei note scrise, prin serviciul registratură, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe fondul apelului, acesta fiind în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, menținerea încheierii apelate. Menționează că este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă. Invocă dispozițiile art.622 alin.1 și 2 N.C.proc.civ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2014, sub nr._, contestatorul M. J. a solicitat in contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, precum și a tuturor actelor de executare efectuate in dosarul nr. 3306/2014 al B. C. F. T., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat, în esență, că, potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011, „Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau după caz de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. De asemenea, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Astfel, M. Justiției nu pateu avea prevăzut in bugetul aferent anului 2014, sume destinate plății titlurilor executorii, iar angajarea oricăror cheltuieli suplimentare cu această destinație reprezintă o încălcare a Legii nr. 500/2002.
În aceste împrejurări sumele datorate de M. Justiției conform titlului executoriu urmează a se realiza pe măsură ce vor fi alocate fonduri suplimentare cu această destinație.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, se impune admiterea acesteia, o eventuală poprire urmând afecta grav activitatea acestei instituții.
In drept, au fost invocate disp. OG nr. 22/2002, ale Legii nr. 92/2011, OUG nr. 4/2001,art. 650 modificat și art. 711 Ncpc.
La data de 21.01.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare ca legal și temeinic întocmite.
În susținere, intimata a arătat, în esență, că deși s-au făcut demersuri in vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu pe cale amiabilă, contestatorul a refuzat, aspect relevat prin răspunsul nr._/15.07.2014, prin care i se aduce la cunoștință CPMB, că M. Justiției va lua măsuri pentru punerea in aplicare a sentinței penale nr. 30/F/16.01.2012, dosar in momentul in care va fi somată in acest sens de către creditor.
A mai solicitat intimata că potrivit art. 1443 NCC, creditorul se poate îndrepta la alegerea, împotriva oricăruia dintre codebitori, fiecare debitor putând fi urmărit pentru totalitatea datoriei ce face obiectul obligației.
În ceea ce privește susținerile contestatorului că nu are alocate in buget sumele necesare acoperirii acestui debit, se impune ca instanța să constate obligația Ministerului de a face toate demersurile necesare asigurării in bugetul propriu și a instituțiilor subordonate a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
S-a mai precizat că, in speța de față, sunt îndeplinite toate condițiile pentru executarea silită a debitului, întrucât:
- suntem in prezența unui titlu executoriu;
- creanța este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul nu și-a adus la îndeplinire de bunăvoie obligațiile ce ii incumbă.
În drept, au fost invocate disp. art. 201 alin. 1, 205-208 Ncpc, art. 622 alin. 1 și 2 din NCpc, art. 2 și 4 sin OG nr. 22/2002 și art. 1443 din NCC.
Urmare solicitării instanței, B. C. F. T., a comunicat fotocopii, de pe actele de executare efectuate in dosarul nr. 3306/2014.
Instanța a încuviințat in prezenta cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 18.11.2014 s-a înregistrat la B. C. F. T. cererea intimate prin care s-a solicitat executarea silită (f 61) a contestatorului până la concurența sumei de 1.935.575,09 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 30F/16.01.2012 a Tribunalului București, prin care contestatorul a fost obligat să plătească intimatei suma amintita. În baza cererii intimaților B. C. F. T. a deschis dosarul de executare nr. 3306/2014 iar prin somația mobiliară din data de 20.11.2014 s-a pus în vedere contestatorului să plătească suma de 1.935.575,09 lei reprezentând creanță și suma de 28.279,13 lei cheltuieli de executare.
Motivele de contestație formulate sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 622 al (1) și (2) C.proc.civ, obligațiile stabilite prin titluri executorii se execută de bunăvoie, în caz contrar putându-se recurge la executare silită. În ceea ce privește textele legale invocate de contestatoare, privitoare la bugetarea sumelor de bani în cazul instituțiilor și autorităților publice, aceste texte pot doar crea obligații în sarcina contestatoarei, în sensul identificării de sume pentru a fi folosite la plata sumelor la care a fost obligată, neputând fi în niciun caz interpretate în sensul că instituie un drept opozabil creditorului de a aștepta satisfacerea creanței sale până la bugetarea unor sume cu acest titlu.
Este adevărat că veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege, însă prevederile OG nr. 22/2002 și ale Legii 500/2002 nu trebuie interpretate în sensul că instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective. O asemenea interpretare ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești. În această manieră s-ar ignora principiul securității raporturilor juridice și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Într-adevăr, instituțiile publice pot antrena cheltuieli doar conform destinației stabilite prin bugetul anual. Tocmai de aceea, pentru a nu se ajunge în situația unei „imunități la executare”, este necesar ca bugetul anual să conțină un capitol distinct pentru executarea obligațiilor izvorâte din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În cazul în care bugetul anual nu conține un asemenea capitol ori fondurile alocate acelui capitol sunt insuficiente, atunci instituția publică are obligația de a solicita fonduri suplimentare ori de a redistribui fondurile între capitolele bugetului, astfel încât aspectele statuate în mod definitiv și irevocabil de o instanță de judecată să fie pe deplin respectate.
În cazul în care aceste măsuri nu sunt luate, creditorul este pe deplin îndreptățit să procedeze la executarea silită a obligației, chiar și prin poprirea conturilor instituției publice, tocmai pentru respectarea securității raporturilor juridice, dar și pentru că instituțiile publice trebuie să ofere un exemplu de bună conduită în raporturile cu creditorii săi, prin asigurarea fondurilor necesare plății acestora și apoi prin plata benevolă.
În ceea ce privește susținerea din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, conform căreia M. Justiției ar fi fost obligat în solidar doar cu inculpatul I. F., instanța constată că, deși corectă, aspectul este lipsit de relevanță, inculpatul menționat fiind obligat la plata întregii sume, în solidar cu ceilalți inculpați.
Pentru toate considerentele anterior reținute, contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul solicitând admiterea contestației la executare. În motivare se arată că încheierea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002. Potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011, „Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau după caz de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. De asemenea, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Astfel, M. Justiției nu poate avea prevăzut in bugetul anual, sume destinate plății titlurilor executorii, iar angajarea oricăror cheltuieli suplimentare cu această destinație în afara eșalonărilor stabilite prin OUG nr.71/2009, reprezintă o încălcare a Legii nr. 500/2002.
Totodată precizează că deși prima instanță a constatat că M. a fost obligat în solidar doar cu inculpatul I. F. susținerea că plata trebuie făcută doar în limita prejudiciului produs de acesta a fost respins ca neîntemeiată, neargumentat.
Analizând încheierea civilă apelată prin prisma motivelor de apel Tribunalul constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel vizând nesocotirea dispozițiilor OG nr. 22/2002 tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr.22/2002, obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.Apelantul, deși sarcina probei ii aparținea, nu a făcut dovada că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 și, in aceste condiții, orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la vătămarea creditorului prin întârzierea exercitării dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu.
De asemenea nu pot fi primite apărările conform cărora angajarea oricăror cheltuieli suplimentare cu această destinație în afara eșalonărilor stabilite prin OUG nr.71/2009 reprezintă o încălcare a Legii nr. 500/2002 întrucât interpretarea dată de apelant duce o instituirea în favoarea sa a unei imunități de executare împrejurare ce contravine atât dispozițiilor constituționale cât și dispozițiilor CEDO.
Referitor la cel de-al doilea motive de apel Tribunalul reține că, întradevăr apelantul a fost obligat în solidar doar cu inculpatul I. F., însă acesta din urmă a fost obligat la acoperirea întregului prejudiciu produs, astfel cum rezultă, fără putință de tăgadă, din cuprinsul titlului executoriu. Așadar sumele puse în executare au fost în mod corect stabilite.
Pentru considerentele expuse, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, cu sediul în Calea V. nr.6, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
C. C. I. C. D. C. P.
Red. C.D. - 17.02.2016
Thred.
Judecătoria Sectorului 5 București - judecător A. S.
4 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 88/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
