Obligaţie de a face. Sentința nr. 114/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 114/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică de la 29.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T. E.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții G. I., G. M., G. C. și B. E. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, având ca obiect „obligație de a face - Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității cererii. Totodată, tribunalul, din oficiu, invocă excepția prematurității cererii de chemare în judecată și, față de prevederile art. 248 alin. 2 NCPC, ținând cont de caracterul și efectele excepțiilor invocate, apreciază că se impune a se discuta cu prioritate excepția invocată din oficiu pe care o pune în discuția părților.
Reclamanții, prin avocat, solicit respingerea excepției prematurității, arătând că prin acțiune se solicită numai obligarea pârâtului la emiterea dispoziției și la înaintarea dosarului către Prefectură, nu se solicită și soluționarea fondului cauzei. Face referire la prevederile art. 25 alin. 1 din legea nr. 10/2001și precizează că pârâtul, prin conduita adoptată, exprimă un refuz abuziv de restituire a imobilului ce trebuie cenzurat de instanță. Arată că nu s-a primit nici un răspuns din partea Primăriei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._ la data de 01.04.2015, reclamanții G. I., G. M., G. C. și B. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. B. - PRIN PRIMAR GENERAL: obligarea pârâtului să soluționeze Dosarul administrativ nr._, constituit în baza Notificării nr. 1367/13.08.2001 (înregistrată la PMB sub nr._/14.08.2001), formulată de către E., I., M. și C. G., la care a fost anexat Dosarul administrativ nr._ constituit în baza Notificării nr. 1366/13.08.2001 (înregistrată la PMB sub nr._/14.08.2001), formulată de doamna B. E., obligarea pârâtului ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției emise, să transmită dispoziția emisă împreună cu întreg dosarul administrativ către Prefectura Municipiului București, obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 10.000 ron/zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la realizarea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1073, 1075, 1079-1082 Cod civ., art. 109, 112, 218, 222, 93, 242 al.2 C.p.c., art. 25, 61, 62 din Legea nr. 215/2001, art.13 din Legea nr. 146/1997.
La data de 15.06.2015, pârâtul a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În raport de situația de fapt și cea de drept, pârâtul a invocat și solicitat admiterea următoarelor excepții: excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 6, întrucât, raportat la dispozițiile art. 26 alin. 3 și 4 competența aparține secției civile a tribunalului secția civilă, excepția netimbrării cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, prin care se solicită daune-interese.
Pârâtul a arătat că, prin Recursul în interesul legii nr. IX din 20.03.2006 al ÎCCJ s-a stabilit că „instanța căreia îi revine competența de soluționare a cererilor formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție de restituire motivată este Secția civilă a tribunalului în a cărui rază își are sediul persoana juridică respectivă”. Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 arată că „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”. Pornind de la cele arătate în cuprinsul recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că tribunalul are plenitudine de competență în materia respectivă și anume de contestare a unei decizii /dispoziții, pentru rațiuni de simetrie se constată că și în cazul în care se solicită desființarea deciziei/ dispoziției de restituire în natură a unui imobil pentru că au fost fraudate dispozițiile legale la momentul emiterii acestora, competența aparține tot secției civile a tribunalului.
În drept, pârâtul a invocat dispoz. art. 205 C..
La data de 20.07.2015, reclamanții au depus, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în ședința publică de la data de 26.10.2015, au depus la dosar completare la răspunsul la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8366/26.10.2015 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a civilă la data de sub nr. 27.11.2015 sub nr._ .
La termenul de judecată de la 29.01.2016 tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prematurității cererii.
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, Tribunalul urmează a o admite, apreciind că este întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.”
Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014, astfel cum dispune alin. 2 al aceluiași articol.
Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 1.04.2015, deci după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel încât dispozițiile enunțate sunt incidente în speță.
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor enunțate anterior, excepția prematurității formulării cererii este de ordine publică, astfel încât aceasta a fost pusă în discuția reclamanților.
Pe fondul excepției, Tribunalul constată că nu s-a împlinit termenul legal prevăzut de art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2014, abia după expirarea acestuia reclamanții putând sesiza instanța cu o cerere de soluționare a notificării, în situația în care entitatea investită nu a dat curs solicitării.
De asemenea, tribunalul reține și motivarea Curții Constituționale din decizia 88/27.02.2014, respectiv:
„Curtea reține că, prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate ca „devenite premature”, constituie o evidentă încălcare a liberului acces la justiție și, prin urmare, o nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art.21 alin.(2) potrivit cărora „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
57. Astfel, Curtea reține că introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate încalcă prevederile art.21 alin.(1) și (2) din Constituție.
58. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, respectiv 20 mai 2013.”
Pentru aceste motive, Tribunalul va admite excepția prematurității formulării cererii și va respinge cererea ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității cererii introductive.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. I., cu domiciliul în București, .. 113, ., ., G. M., cu domiciliul în București, .. 39, ., ., G. C., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., B. E., cu domiciliul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. B. - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, ca prematur introdusă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. T. E. M. V.
Red./Dact.Jud. A.T.E. / 19.02.2016; 7 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 605/2016.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 566/2016.... → |
|---|
