Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 791/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 791/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 791A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: L. E. V.
GREFIER: A. C. H.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant L. M. M. împotriva sentinței civile nr. 5162/30.06.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Sector 5 București, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. C. S., având ca obiect „ordonanță președințială - stabilire domiciliu minor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant, prin apărător, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-au restituit citațiile intimatei pârâte de la cele două domicilii indicate, după care:
Apelantul reclamant, prin apărător, depune dovada citării pârâtei prin publicitate, într-un ziar de largă răspândire. Precizează că la fila 55 se află dovada achitării onorariului curatorul desemnat.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Apelantul reclamant, prin apărător, solicită respunerea cauzei pe rol.
Deliberând, Tribunalul constata ca nu mai subzista temeiurile suspendarii, astfel ca dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant, prin apărător, solicită admiterea apelului, să se constate că sentința fondului este nelegală, întrucât ordonanța președințială este întemeiată în drept pe prevederile art. 919 C.pr.civ. Arată că dosarul de divorț nr._/302/2015 are termenul fixat la data de 12.04.2016. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu este competentă. Minorul nu a putut veni în România, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat.
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității formulării căii de atac a apelului, în raport de disp. art. 457 din C.pr.civ. prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. 4 din C.pr.civ.
Apelantul reclamant, prin apărător, arată că față de prevederile art. 132 alin. 4 din C.pr.civ. lasă solutia la aprecierea instanței.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 04.06.2015, sub nr._, reclamantul L. M. M. în contradictoriu cu pârâta L. C. S. a solicitat pe calea ordonantei presedintiale stabilirea locuintei minorului L. A.-R. la reclamant.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul s-a casatorit cu pârâta la data de 02.11.1996 si că din căsătoria acestora a rezultat minorul L. A.-R., care se află in intretinerea exclusivă a reclamantului. Reclamantul a precizat că in prezent locuiesteimpreuna cu minorul in Spania si a mentionat că se află în proces de divort cu sotia sa. S-a mai aratat ca relatia celor doi soti s-a degradat datorita comportamentului inadecvat al pârâtei iar in luna iulie 2011, în timp ce reclamatul si minorul se aflau in România, pârâta a părăsit domiciliul conjugal. De la acea dată, pârâta nu a mai luat legatura cu reclamntul iar cu minorul doar de 3 ori. Totodata, pârâtul a arătat că pârâta nu a mia contribuit la cresterea si educarea minorului.
Reclamantul a precizat ca are un loc de munca stabil si că în activitatea de crestere si educare a minorului a fost ajutat de părintii săi care s-au mutat in Spania alături de cei doi. A mai subliniat reclamantul că minorul este foarte atasat de bunica paternă.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 919 C.p.c.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat si nici nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței generale a instanțelor române și, analizând cu prioritate excepția invocată, în temeiul art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., a constatat următoarele:
În cauză, atât reclamantul și pârâta, cât și minorul L. A. R. sunt cetățeni români cu domiciliul în străinătate, pe teritoriul statului spaniol, stat membru al Uniunii Europene.
Față de elementele de extraneitate menționate, instanța trebuie mai întâi să-și analizeze competența generală internațională prin raportare la prevederile Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și răspundere părintească.
Referitor la situația minorului, sunt aplicabile prevederile art. 8 din Regulamentul 2201/2003, potrivit cărora instanțele unui stat membru au jurisdicție în materia răspunderii părintești asupra unui copil care are reședința obișnuită pe teritoriul acelui stat membru la momentul sesizării instanței. La momentul introducerii acțiunii, minorul nu avea reședința obișnuită în România, ci în Spania, unde se află în continuare.
De asemenea, art. 20 stabilește că în cazurile urgente prevederile regulamentului nu vor împiedica instanțele unui stat membru de la luarea măsurilor provizorii cu privire la persoane sau bunuri din acel stat chiar dacă instanțele altui stat au jurisdicție cu privire la fondul cauzei. Așadar, chiar și în cazurile urgente prevederile regulamentare leagă jurisdicția de prezența persoanei în discuție pe teritoriul statului membru sesizat.
Or, nici in acest caz, instanțele române nu au competență de soluționare a cauzei, dat fiind că minorul nu se află pe teritoriul României.
Conform dispozițiilor art. 17 din Regulament atunci când o instanță dintr-un stat membru este sesizată într-o cauză cu privire la care nu este competentă în temeiul regulamentului, aceasta se declară din oficiu necompetentă.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 N.C.p.c., necompetența este de ordine publică atunci când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești române, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.
Instanța nu a avut în vedere susținerile reclamantului, în sensul că pe rolul instanței se află dosarul nr._/302/2015 având ca obiect divorțul părților astfel că sunt aplicabile prevederile art. 920 C.. Astfel, s-a reținut că prevederile regulamentelor CE prevalează asupra dispozițiilor interne, înlăturându-le pe cele contradictorii. Pe de altă parte, cererea de divorț nu a depășit încă faza regularizării, astfel că nu se poate discuta de un proces în desfășurare.
În consecință, instanța a admis excepția necompetenței generale invocată din oficiu și a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva sentinței civile nr. 5162/30.06.2015, a declarat apel în termen legal reclamantul, in motivarea cererii, arătând că nu s-a aflat domiciliului actual al pârâtei, dispunându-se citarea acesteia prin publicitate la ușa instanței, ca urmare a demersurilor făcute de reclamant, are cunoștința că domiciliul acesteia este în județul Prahova, localitatea P., precum și că in mod greșit s-a apreciat ca nefiind competente instanțele române cât timp se solicita o masura provizorie in cadrul dosarului de divorț, solicitându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 24.02.2016, a fost pusă în discuția părților excepția de inadmisibilitate a apelului față de dispozițiile art. 457 alin. 2 - 3 din Codul de Procedură Civilă, coroborate cu disp. art. 132 alin. 4 din C.pr.civ., excepție pe care Tribunalul o găsește întemeiată.
Astfel, prezenta cerere de chemare in judecată a fost înregistrata pe rolul instanței de judecată la data de 04.06.2015, sub imperiul noului cod de procedură civila.
Potrivit art. 457 alin. 1 din C.proc.civ, hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevazute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul sau. Dacă in dispozitivul hotărârii atacate este menționata o cale de atac greșită, legiuitorul a consacrat și un remediu, pentru cazul în care partea, bazându-se pe aparența de legalitate a hotărârii, a acționat in considerarea căii de atac indicate de primul judecator. Iar remediul este statuat in cuprinsul prevederilor art. 457 alin. 3 C.proc.civ. O cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea ei, conform textului citat mai sus.
In speță, se constată că față de dispozițiile art. 132 alin. 4 din C.pr.civ., calea de atac incidentă este numai recursul odată cu . noului cod de procedura civila. Cum prima instanță a arătat in dispozitivul hotărârii că este susceptibilă de apel, iar partea interesata a promovat apel, Tribunalul, văzând si dispozițiile art. 152 din C.proc.civ a pus in discuție calificarea corectă a caii de atac, invocand exceptia inadmisibilitatii apelului.
Dând eficiență principiului legalității căii de atac, Tribunalul va admite excepția inadmisibilității apelului, fără însă a prejudicia drepturile părților întrucât, astfel cum prevede art. 457 alin. 3 din C.proc.civ, după comunicarea prezentei decizii, curge un nou termen pentru promovarea căii de atac corecte, a recursului împotriva sentinței civile nr. 5162/30.06.2015.
In considerarea argumentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale precitate, Tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge calea de atac a apelului declarat de apelantul-reclamant L. M. M., în contradictoriu cu intimata pârâta L. C. S., împotriva sentinței civile nr. 5162/30.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge calea de atac a apelului declarat de apelantul-reclamant L. M. M., cu domiciliul in Spania, Madrid, . nr. 6, ., cu domiciliul procesual ales la C.I.A. S. G., STREHAIA, ., ., ., în contradictoriu cu intimata pârâta L. C. S., cu ultimul domiciliu cunoscut in Madrid, . nr. 6, ., Spania (citată prin publicitate), împotriva sentinței civile nr. 5162/30.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Tehnored., red. M.S./08.03.2016
J.S. 5 – jud. M. L.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 866/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
