Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 413/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 413/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 413 A
Ședința publică de la 27.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – D. A. D.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER – G. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât S. V. D. în contradictoriu cu intimata reclamantă H. M. C. și intimata autoritate tutelară P. S. 4 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 9538/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât S. V. D. personal, intimata reclamantă H. M. C. personal și asistată de avocat, lipsind intimata autoritate tutelară P. S. 4 București.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv acte medicale, rezoluția unei plângeri penale ca urmare a altercației dintre părinți. Totodată, depune note de ședință cu privire la înscrisurile depuse de către apelantul pârât.
Apelantul pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei reclamante și martori. Solicită să se ia în considerare recomandarea D.G.A.S.P.C. cu privire la consilierea părinților și a copilului, urmând ca după realizarea ședințelor de consiliere să se aprecieze asupra utilității celorlalte probe.
Intimata reclamantă, prin avocat, arată că se opune la proba cu interogatoriu și la proba testimonială, apreciind că nu sunt utile, apelantul pârât având posibilitatea să le administreze la instanța de fond.
Apelantul pârât arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri propusă de către intimata reclamantă.
Tribunalul, după deliberare, încuviințează pentru apelantul pârât proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei reclamante, iar pentru intimata reclamantă proba cu înscrisuri. Totodată, prorogă utilitatea administrării probei cu martori după administrarea probei cu interogatoriu.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită, pentru egalitate de tratament, proba cu interogatoriul apelantului pârât.
Tribunalul, după deliberare, constată că, la instanța de fond, intimatei reclamante i-a fost încuviințată proba cu interogatoriu însă nu a administrat-o, neprezentându-se în instanță, astfel încât respinge proba cu interogatoriul apelantului pârât, în apel.
Tribunalul dispune strigarea dosarului la ordine pentru a se administra proba cu interogatoriu.
Fiind strigat dosarul la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă aceleași părți.
Tribunalul procedează la administrarea probei cu interogatoriul intimatei reclamante, răspunsurile acesteia la întrebări fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită efectuarea unei anchete sociale la domiciliul tatălui, având în vedere solicitările apelantului pârât din motivele de apel.
Tribunalul, verificând actele dosarului, constată că a fost efectuată ancheta socială la domiciliul tatălui.
Apelantul pârât solicită audierea martorului cu privire la relațiile dintre tată și minor, martorul propus fiind partenera sa actuală.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea probei testimoniale, apreciind că nu este utilă.
Tribunalul, după deliberare, respinge solicitarea apelantului pârât de administrare a probei cu martori, apreciind că probele administrate sunt edificatoare pentru soluționarea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul stabilirii programului de vizitare a minorului conform celor arătate în motivele de apel, arătând că nu se poate realiza relaționarea dintre tată și copil la domiciliul mamei datorită stării conflictuale dintre părinți. Totodată, solicită diminuarea cheltuielilor de judecată ce vor fi solicitate de intimata reclamantă în cazul respingerii apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că din probele administrate nu a rezultat că ar trebui schimbată prin această cale de atac. Relațiile dintre părinți au început să se deterioreze începând cu anul 2013 când a fost introdusă prezenta acțiune, iar programul de vizitare nu se impune a fi schimbat întrucât copilul este tulburat de starea conflictuală dintre părinți și este necesar să mai crească pentru a înțelege ceea ce se întâmplă. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.9538/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. 4 București s-a respins atât acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă H. M. C. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S. V. D., cu participarea Autorității Tutelare - P. S. 4 București, ca neîntemeiată, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. V. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă H. M. C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul-reclamant a arătat că a avut o relație de concubinaj cu reclamanta pârâtă H. M. C., din această relație rezultând minorul S. D. C., născut la data de 24.11.2010.
Prin sentința civilă nr. 8922/02.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei acestuia, iar în favoarea tatălui a fost stabilit un program de vizită, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 19:00 până duminică, ora 19:00, o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie a fiecărui an, trei săptămâni în perioada verii în intervalul iunie-august al fiecărui an, 7 zile consecutive în perioada sărbătorilor de P. în anii fără soț, 7 zile consecutive în perioada sărbătorilor de iarnă în anii cu soț, care va înlocui programul pentru perioada vacanței de iarnă stabilit anterior la o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie, de ziua de naștere a copilului în anii fără soț, precum și obligarea acestuia la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere, potrivit fișei dosarului nr._ de la fila 38.
Prin decizia civilă nr. 481A/10.05.2012 sentința civilă a fost în parte modificată în sensul că programul de legături personale cu minorul urma să se desfășoare în primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica de la ora 10:00 la ora 20:00 la domiciliul mamei, cu posibilitatea de a lua minorul la plimbare în acest interval de timp. În motivare, instanța a reținut că vârsta fragedă și necesitățile minorului la vârsta de 1 an impun ca acesta să rămână alături de mama sa, în sens contrar s-ar periclita dezvoltarea acestuia, iar orice modificare a programului, în sensul lărgirii acestuia, se poate realiza numai după ce minorul împlinește vârsta de 3 ani.
Așa cum rezultă din susținerile ambelor părți, programul de vizită astfel modificat a fost respectat de către pârâtul-reclamant.
Instanta a apreciat faptul ca, simpla neprezentare a reclamantei-pârâte pentru administrarea interogatoriului, în lipsa altor probe care să o susțină, nu poate căpăta valoare probatorie în cauză.
Întrucât cele două părți nu sunt căsătorite, în baza art. 1 alin. 2 C.civ., instanța fondului a făcut aplicarea prin analogie a normelor privind drepturile și obligațiile părinților divorțați față de copilul minor.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, având în vedere interesul superior al copilului potrivit art. 263 alin. 1 C.civ..
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a apreciat că părțile nu au făcut dovada schimbării împrejurărilor de natură să impună o modificare a planului de stabilire a legăturilor personale cu minorul S. D. A., nici în sensul restrângerii, nici în sensul lărgirii acestuia. Simpla împrejurare că, în prezent, minorul are vârsta de 4 ani, necoroborate cu alte probe din care să rezulte o modificare a împrejurărilor inițiale, nu poate conduce la o concluzie contrară.
Programul de relații personale se impune a fi stabilit de așa manieră încât să fie în interesul superior al copilului în cauză, dar în același timp trebuie să favorizeze dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți în mod egal. Așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa privind art. 8 CEDO, viața de familie presupune în primul rând posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unul de prezența celuilalt( Hotărârea din 26 mai 2009, Cauza Amanalachioaiei c. României, par. 73), iar pentru un părinte și pentru copilul său, a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți se destramă (Hotărârea din 13 iulie 2006, Lafargue contra României, par. 82). În realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se țină cont și de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul și de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor cu celălalt părinte.
În ceea ce privește, restrângerea programului de vizitare al minorului, în sensul ca acesta să se desfășoare numai în prezența mamei, instanța a apreciat că acesta nu este în interesul superior al copilului, întrucât ar putea conduce la deteriorarea relațiilor tată-copil, prin diminuarea importanței figurii paterne în viața minorului. Atâta vreme cât pârâtul-reclamant și-a arătat interesul în sensul stabilirii unei relații durabile cu minorul său și a respectat programul de vizită impus de instanță, colaborând în acest sens cu mama minorului, iar reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada unor împrejurări contrare, instanța a apreciat că nu există temei pentru restrângerea programului de vizită astfel stabilit.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului-reclamant în sensul lărgirii programului de stabilire a relațiilor personale cu minorul, instanța a apreciat că dată fiind vârsta încă fragedă a minorului, respectiv, 4 ani, faptul că acesta are o stare de sănătate fragilă care impune o supraveghere atentă și un regim alimentar special și față de faptul că pârâtul-reclamant nu a făcut dovada unor modificări esențiale ale împrejurărilor anterioare, instanța a apreciat că este în interesul superior al copilului să se mențină programul de vizitare anterior stabilit, în sensul ca relațiile pârâtului-reclamant cu minorul să se desfășoare la domiciliul acestuia, cu posibilitatea pentru tată de a-l lua la plimbare în acest interval de timp. În acest mod, instanța a apreciat că se realizează justul echilibru între interesul superior al copilului și nevoia stabilirii de relații cu ambii părinți.
În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii și în interesul superior la copilului, s-a dispus ca ambii părinți să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât minorul să se bucure de prezența, afecțiunea, de grijă din partea ambilor părinți. În aceste sens, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 stabilește în sarcina părintelui la care copilul locuiește obligația de a asigura sprijinul pentru relațiile personale ale copilului cu celălalt părinte.
Față de aceste considerente, instanța a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Împotriva acestei soluții în termen legal, motivat și timbrat a formulat apel pârâtul S. V. D., criticând sentința civilă nr. 9538/03.11.2014 a Judecătoriei S. 4 București pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței civile nr.9583/03.11.2014 în sensul admiterii cererii reconvenționale .
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr. unic_ la data de 29.07.2015.
În motivele de apel se arată, în esență, că a formulat la fond, în prezenta cauză, în temeiul art.209 din C. Pr. Civ. o cerere reconventională prin care a solicitat ca programul de dezvoltare de relații personale cu minorul S. D. A. să fie lărgit, respectiv să se desfășoare la domiciliul tatălui după următorul program:
•în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, la domiciliu tatălui, de vineri ora 19.00 pană duminică ora 19.00;
•o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie a fiecărui an, la domiciliul tatălui;
•trei săptămâni în perioada verii în intervalul iunie-august al fiecărui an;
•7 zile consecutive în perioada sărbătorilor de P. în anii fara soț;
•7 zile consecutive, în perioada sărbătorilor de iarna în anii cu soț, care vor înlocui programul pentru perioada vacanței de iarnă stabilit anterior la o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie;
•în anii fara sot, de ziua de naștere a minorului.
Ca prim motiv de apel învederează faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că actualul program de dezvoltare de relații personale dintre tată și copil corespunde interesului superior al copilului.
In acest sens, a învederat instanței de fond faptul că a avut o relație cosensuală cu H. M. C., timp de 18 luni, din aceasta relație rezultând copilul, S. D. A., născut la data de 24 noiembrie 2010, conform Certificatului de naștere . nr._, înregistrat sub nr. 5791/2.12.2010, eliberat de către Consiliul Local S. 2 București.
In urma unor neînțelegeri s-au separat, aceasta luând copilul în vârstă de o lună și mutându-se la bunicii materni, în casa proprietate personală a acestora situată la adresa ., sector 4, București, interzicându-i-se să vadă copilul.
În data de 03.12.2011 în urma pronunțării Sentinței Civile nr. 8922/02.12.2011, de către Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._ în care a fost încuviințat „.... dreptul de a dezvolta legaturi personale cu minorul S. D. A., născut la data de 24.11.2010..." a început să își viziteze copilul la domiciliul mamei.
Nemulțumită de programul de vizită pronunțat de către instanță, H. M. C. a formulat apel, la sentința mai sus indicată, iar Tribunalul București a pronunțat Decizia Civilă nr.481 A/10.05.2012 prin care programul stabilit inițial de instanța de fond a fost modificat, astfel: „Schimbă în parte sentința apelată în sensul că programul de legături personale cu minorul de va desfășura în primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica de la ora 10.00 la ora 20.00 la domiciliul pârâtei cu posibilitatea luării minorului la plimbare în acest interval de timp."
Ca să pronunțe această hotărâre instanța de apel a reținut faptul că vârsta fragedă și necesitățile copilului care la vârsta de un an depinde foarte mult de mamă ar periclita dezvoltarea acestuia, respectiv a apreciat că programul stabilit „....este adecvat vârstei copilului și satisface atât interesul superior al copilului de a-si cunoaște tatăl și de a dezvolta în timp o relație de afecțiune, de atașament fata de acesta, cât și dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, urmând ca peste un interval de timp, începând cu vârsta de 3 ani pe baza situației existente la momentul respectiv, să fie pusă în discuție necesitatea lărgirii conținutului acestui program".
Precizează faptul că a respectat programul de vizită astfel stabilit de către instanța de judecată, din decembrie 2011 până în prezent chiar dacă mama copilului a înțeles să mimeze programul de dezvoltare de relații personale deși acesta fusese redus la solicitarea acesteia.
În acest sens, învederează instanței faptul că nu a ieșit cu copilul singur la plimbare vreodată, iar din noiembrie 2012 mama copilului a interzis bunicii paterne vizitele la domiciliul copilului.
Ceea ce este relevant în prezenta speță este modificarea, în timp, a relațiilor tată - copil care deși inițial s-au dezvoltat și au fost reale și efective cu toată opoziția mamei și bunicilor materni pe fondul dezvoltării fizice și psihice a copilului, relațiile cu copilul s-au deteriorat ca urmare a unui proces de alienare parentală susținut atât de către mama copilului cât si de către bunicii materni fapt care contravine interesului superior al copilului.
În acest context, învederează instanței de apel faptul că pe perioada efectuării programului de vizită la domiciliul copilului la vizită asistă atât mama copilului cât și bunicii materni, neexistând momente de intimitate între el și copil. Precizează faptul că copilului îi este frică de represaliile ulterioare în cazul în care interacționează verbal și fizic cu tatăl său.
Dacă în cursul anului 2012 și ulterior până la jumătatea anului 2013 relațiile dintre tată și copil s-au dezvoltat, jucăndu-se împreună interactionând atât fizic cât și verbal, ocazional ieșind la plimbare în prezența bunicului matern, ulterior introducerii acestei acțiuni de către mama copilului, relațiile s-au deteriorat, copilul manifestând sindromul alienării parentale, alimentat de către mamă și bunicii materni.
În acest sens, aduce la cunoștință câteva aspecte relevante cu privire la relația actuală:
Copilul nu i-a spus niciodată „tată", mai mult decât atât în vara acestui an i-a spus „tu nu ești tatăl meu" context în care a considerat necesar să îi explice copilului că este tatăl lui. Întrebandu-1 cine i-a spus că eu nu ar fi tatăl său, a indicat-o pe bunica maternă.
Mai mult decât atât, mama copilului a explicat de față cu apelantul pârât copilului faptul că „este doar un străin pentru ca dacă ar fi tatăl tău atunci ar trebui să locuiască cu noi" învățând în acest context copilul să își nege relația cu tatăl său, chiar dacă i-a explicat copilului că nu este adevărat.
În timpul programului de vizită, apelantul arată că este ignorat de copil, el jucându-se cu bunicul și respinge orice formă de afecțiune din partea tatălui, argumentul fiind la momentul respectiv că „se supără bunicul".
În prezența sa copilul s-a adresat bunicului matern cu apelativul „tăticul meu", iar când a încercat să corecteze acest comportament, bunicul matern a replicat „tată este cel care îți dă de mâncare", fapt petrecut în prezența mamei copilului, care a înțeles să nu cenzureze comportamentul bunicului matern.
O altă situație relevantă este că în timpul unui program de vizită, apropiindu-se și privindu-l în ochi copilul i-a spus „citesc în ochii tăi că ești un om rău", iar când a întrebat copilul cine i-a spus că ar fi un om rău copilul a indicat-o pe bunica maternă, fapt petrecut în prezența mamei care a concluzionat că „până și un copil își dă seama că ești un om rău", afirmație făcută în prezența copilului.
Deși i s-a interzis să îi mai aducă jucării, în toamna acestui an i-a făcut cadou copilului o jucărie pe care i-a cumpărat-o din concediu. La vederea acestei jucării, copilul a venit la tată în mod spontan și i-a cerut jucăria, dar fiind surprins de mama sa a rugat-o pe aceasta să îi dea voie să se joace amenințând-o că altfel o pârăște, moment în care mama i-a interzis să mai supună ceva lăsându-1 să se joace cu jucăria.
În timpul programului de vizită, H. M. C. a amenințat copilul că dacă nu face ce spune ea îl va da afară din casă. Contracarând atitudinea mamei față de copil, susținând că este inadmisibil pentru o mamă să se comporte astfel cu copilul său aceasta i-a spus în prezența copilului că preferă să îi restituie toți banii de pensie alimentară, ca apelantul să nu mai calce vreodată pe acolo.
Toate acestea conduc la concluzia că actualul program de vizită, în forma în care este acesta stabilit de către instanța de judecată, nu mai corespunde interesului superior al copilului afectându-le în mod real și serios relația tată-copil fiind departe de aprecierea instanței de fond că actualul program „....realizează justul echilibru între interesul superior al copilului și nevoia stabilirii de relații cu ambii părinți".
Deși, obligația legală a mamei prin raportare la dispozițiile art.18 alin(3) din Legea nr.272/2004 republicată este de a sprijini menținerea relațiilor personale dintre tată și copil, în mod contrar aceasta îndeamnă copilul la identificarea figurii paterne cu bunicul matern al copilului.
În acest context, realizarea legăturilor afective prin, vizitarea copilului de către tată doar la domiciliul și în prezența mamei, împiedică menținerea unor legaturi firești, normale, între tată și copil și echivalează, în acest context, cu îndeplinirea unei simple formalități, deoarece în cadrul unor astfel de întâlniri, dată fiind și starea conflictuală dintre apelant și mama copilului, respectiv bunicii materni, în locuința cărora locuiește minorul, nu se poate concepe stabilirea unei legături psihice care să poată sta la baza comunicării libere dintre părinte și copil a informațiilor, stărilor, sentimentelor, în scopul menținerii pe cât posibil a unor raporturi specifice mediului familial.
Astfel, prin raportare la dispozițiile art.403 din C. Civ, coroborat cu dispozițiile art.18 alin.(l) lit.c) din Legea nr.272/2004 a solicitat instanței de fond ca programul de dezvoltare de relații personale dintre tată și copil să se desfășoare la domiciliul tatălui.
Un al doilea motiv de apel este reprezentat de faptul că la pronunțarea sentinței civile nr.9583/03.11.2014 instanța de fond a reținut faptul că "....părțile nu au făcut dovada schimbării împrejurărilor de natură să impună o modificare a planului de stabilire a legăturilor personale cu minorul S. D. A., nici în sensul restrângerii, nici în sensul lărgirii acestuia. Simpla împrejurare că, în prezent, minorul are vârsta de 4 ani, necoroborate cu alte probe din care să rezulte o modificare a împrejurărilor inițiale, nu poate conduce la o concluzie contrară." deși materialul probator a fost încuviințat atât pentru reclamantă cât și pentru pârât.
Referitor la starea de sănătate a copilului învederează instanței faptul că mama copilului nu comunică nici un document care să ateste starea de sănătate a minorului cu ocazia vizitelor la domiciliul copilului, singurele înscrisuri medicale la care are acces fiind cele prezentate de mama copilului cu ocazia litigiilor în instanță.
Cu toate acestea, învederează instanței de apel faptul că cu ocazia vizitelor copilului i se administrează oral tratamente medicale specifice vârstei (răceală, viroze), din alimentația copilului au fost înlocuite alimentele care conțineau lactoză, iar cu privire la problemele legate de constipație îi sunt administrate capsule de „kreon" odată cu masa de prânz.
Ca un ultim argument, în considerarea jurisprudentei C.E.D.O., citată de instanța de fond, legaturile firești dintre părinte și copil nu se pot stabili decât în situația în care cei doi beneficiază de condiții optime pentru realizarea acestui deziderat, impunându-se ca dispozițiile adoptate în acest sens să nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire și, în mod necesar, să asigure valorificarea optimă a dreptului părintelui necustodian și a copilului de a avea o viata de familie.
Fată de toate aceste aspecte, solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile nr.9583/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în sensul încuviințării programului de dezvoltare de relații personale cu minorul S. D. A. să se desfășoare la domiciliul tatălui după următorul program:
•în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, la domiciliu tatălui, de vineri ora 19.00 pană duminică ora 19.00;
•o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie a fiecărui an, la domiciliul tatălui;
•trei săptămâni în perioada verii în intervalul iunie-august al fiecărui an;
•7 zile consecutive în perioada sărbătorilor de P. în anii fara soț;
•7 zile consecutive, în perioada sărbătorilor de iarna în anii cu soț, care vor înlocui programul pentru perioada vacanței de iarnă stabilit anterior la o săptămână în a doua jumătate a lunii decembrie;
•în anii fara sot, de ziua de naștere a minorului.
In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art.466 C. Pr. Civ., respectiv pe dispozițiile art.403 C. Civ., respectiv art.17 și art.18 alin.l lit.c) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu interogatoriul intimatei, respectiv proba testimonială cu un martor și oricare alt mijoc de probă care ar reieși din dezbateri.
Intimata reclamantă H. M. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în integralitatea lor a dispozițiilor sentinței civile nr.9538/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. 4 București, apreciind respectiva sentință ca fiind temeinică și legală pentru următoarele motive:
Astfel, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că actualul program de dezvoltare a relațiilor personale dintre apelant și minorul S. D.-A. corespunde interesului superior al minorului.
Nu înțelege nemulțumirea apelantului cu privire la această apreciere a instanței, câtă vreme nu a probat în vreun fel că acest program nu este în interesul superior al minorului și, oricum, în ultimele luni, vizitele pe care apelantul le face minorului s-au rărit considerabil, iar atunci când totuși au loc, sunt reduse ca interval de timp.
Astfel, in mod concret se poate vedea foarte clar din procesele verbale încheiate pe parcursul vizitelor desfășurate in anul 2015 ca media orelor pe care apelantul le petrece cu minorul este de maxim 3-4 ore in primul si al treilea week-end, conform propriei voințe, iar in anumite week-end-uri nici nu vizitează minorul si nici nu îl informează despre acest lucru, fiind obligata sa îl tină pe copil in domiciliu si fiind in imposibilitatea sa ii ofere o explicație pentru motivul petrecerii acestui timp in aceasta maniera. Datorita acestui comportament este in imposibilitatea de a organiza timpul liber respectiv, fiind obligată sa aștepte in domiciliu venirea apelantului la orele pe care acesta le considera de cuviința, după bunul sau plac. Precizează ca s-a conformat si acestui comportament arbitrar, astfel cum se poate observa din procesele verbale încheiate pe parcursul fiecărei vizite .
Susținerile apelantului din cererea de apel făcute pentru a justifica primul motiv de apel sunt simple afirmații subiective, a căror veridicitate apelantul nu a reușit niciodată să o dovedească.
Așa cum a arătat, în mod real niciodată apelantul nu a încercat să se apropie de copil, să se comporte ca un adevărat tată, să se joace cu el, sau să îi fie alături în momentele dificile prilejuite de starea de sănătate precară a copilului.
În mod concret, cu toate că minorul trebuie să urmeze un stil de viață extrem de restrictiv, cauzat de problemele sale de sănătate pe care le-a dovedit mereu cu acte medicale în fața instanței și pe care apelantul le cunoaște (așa cum a recunoscut și în cadrul probei cu interogatoriul, administrată în dosarul_/4/2013, având ca obiect "ordonanță președințială"), apelantul nu tratează respectivele probleme cu seriozitate, considerându-le "închipuiri ale mamei" sau "exagerări". Toate aceste afirmații tendențioase, precum atitudinea sicanatoare se repeta cu ocazia fiecărei vizite, unele aspecte fiind consemnate inclusiv in procesele verbale.
De altfel, întrebat fiind în cadrul aceleiași probe cu interogatoriul daca a avut vreodată inițiativa de a propune consultarea minorului de către un medic terț, care analizând starea de sănătate a acestuia să se pronunțe obiectiv, apelantul a recunoscut că nu a avut niciodată o asemenea inițiativă și că, oricum, starea de sănătate a copilului trebuie să fie preocuparea exclusiva a intimatei reclamante.
În aceste condiții, în care copilul are în mod obiectiv astm cu predominenta alergica, alergie la proteinele din lapte si constipatie cronica, precum si alte afecțiuni pe care le dezvolta datorita fondului alergic evident (aspecte prezentate anterior) și necesită un regim de viață restrictiv pe care tatăl său îl consideră un simplu moft, tatăl intelege sa ignore aceste aspecte, sa creeze permanent situații tensionate si sicanatoare. Este evident ca nu îl interesează modul de viata al minorului, iar in timpul extrem de scurt pe care intelege sa i-l aloce in cadrul vizitelor nu încearcă sa ii cunoască pe acesta, ci doar sa critice modalitatea in care este îngrijit minorul ( a se vedea in procesele verbale atașate atât din 2014, cat si din 2015 afirmații consemnate: „copilul este lăsat sa vorbească incorect raportat la vârsta acestuia", „copilul este manipulat emoțional", „astăzi in casa a mirosit a mucegai; copilul a mâncat la prânz doar 3 felii de salam, iar ieri doar o budinca, un iaurt dietetic si o felie de pâine", „manifesta agresivitate fata de bunicul matern"; „copilul nu interactioneaza nici verbal, nici fizic ca efect al educației oferite de mama si de bunicii materni"; „D. este agresiv si nu respecta nicio persoana. Isi bate mama, bunicul matern sau tatăl"; „"comportamentul mamei cu privire la efectuarea programului de vizita pe care intelege sa nu ii respecte fara a-i cere acordul si fara un motiv de natura medicala, apreciază faptul ca adevărata rațiune a nerespectarii programului fiind alterarea relațiilor părinte - copil" proces verbal din data de 05.04.2014 in care apelantul susține de fapt ca poate pleca cu copilul in concediu, astfel cum este notificat întotdeauna, numai cu acordul lui) etc.
Apelantul nu a fost niciodată în vreun moment dificil alături de minor, nu s-a preocupat niciodată în mod real de nevoile și personalitatea fiului său, ci i-a creat in mod constant, stări de frustrare, iritare, nemulțumire, teama, chemând Politia in repetate rânduri, facand scandaluri, aratandu-se nemulțumit de modul in care acesta se comporta, vorbește sau de faptul ca interactioneaza cu alți copii sau cu alte persoane, criticând modul in care intimata si bunicii materni inteleg sa îl crească, sa îl îngrijească si sa îl educe.
In ciuda acestei atitudini, a permis accesul apelantului in mod nestingherit in domiciliul minorului, fara sa fie îngrădit in vreun fel, alegandu-si orele pe care le considera de cuviința pentru vizitare si permițând copilului sa interactioneze in mod constant cu acesta, fara a-l stingheri in vreun fel.
În ceea ce privește al doilea motiv invocat de apelant în cererea de apel, consideră că și acesta este neîntemeiat, având în vedere următoarele aspecte:
Apelantul minte când spune că nu a fost informat cu privire la starea de sănătate a minorului decât în instanță. Acesta a fost informat permanent, lucru pe care îl dovedește depunând procesele-verbale încheiate cu ocazia fiecărei vizite a apelantului la minor si astfel cum a detaliat in prima parte a întâmpinării. De asemenea, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, apelantul a recunoscut că are cunoștință de problemele de sănătate ale minorului, dar că rezolvarea și gestionarea acestor probleme revine exclusiv intimatei reclamante. A recunoscut, de asemenea, că niciodată nu a propus ca minorul să fie consultat de un medic terț, pe care să îl propună apelantul, pentru confirmarea obiectivă a stării de sănătate a minorului.
Neadministrarea tuturor probelor în fața Instanței de fond nu îi este imputabilă, formulând două cereri de amânare din cauza imposibilității obiective de a se prezenta. Instanță de fond a considerat că se poate pronunta ținând cont de înscrisurile depuse la dosar de către părți si apreciind in mod corect si just situația existenta, in sensul ca „data fiind vârsta inca frageda a minorului, respectiv 4 ani, faptul ca acesta are o stare de sănatate fragila care impune o supraveghere atenta si un regim alimentar special si fata de faptul ca paratul-reclamant nu a făcut dovada unor modificări esențiale ale imprejurarilor anterioare, este in interesul superior al copilului sa se mențină programul de vizitare anterior stabilit".
In plus, după cum se poate lesne observa, in intervalul cuprins intre 03.11.2014 (momentul pronunțării hotărârii) si momentul actual, starea de sănătate a minorului nu a "înregistrat "îmbunătățiri, ci, din contra, . grădiniței din septembrie 2014) a determinat si apariția altor afecțiuni care au determinat inclusiv o intervenție chirurgicala. De asemenea, precizează ca personalul de la grădinița la care minorul activează este informat asupra stării de sănătate a acestuia, pregătind pentru acesta un meniu special care nu conține alimente cu proteine de lapte, iar asistenta medicala ii administrează constant medicamentatia de la orele prânzului.
Pentru toate motivele arătate mai sus, solicită respingerea ca nefondată a apelului formulat de apelantul S. V. D. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.9583/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. 4 București.
În dovedirea susținerilor părților,tribunalul a încuviințat următoarele probe: înscrisuri - procese verbale încheiate cu ocazia fiecărei vizite din anul 2014 si din anul 2015; documentele medicale invocate in cuprinsul întâmpinării (rapoarte medicale Sanador, certificat de îngrijiri speciale din martie 2015 si din august 2015; interogatoriul intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), actual art.17 din lege ,orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Dreptul de a păstra legături personale cu minorul ,precum și dreptul de a veghea la creșterea ,educarea ,învățătura și pregătirea profesională a acestuia este recunoscut legal și de disp.art.401 c.civ.,cât și prin acte internaționale, ratificate de România ,și anume Convenția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990 și Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii,adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 și ratificată de România prin Legea nr.87/2007.
Conform art.4 al Convenției de la Strasbourg ,copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante. Aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului .Atunci când nu este în interesul superior al copilului să întrețină relații personale nesupravegheate cu unul dintre cei doi părinți ai săi ,se ia în considerare posibilitatea de întreținere a unor relații personale sub supraveghere sau a altor forme de relații personale cu acest părinte.
Tribunalul reține în consacrarea principiului interesului superior al copilului reglementat de art.263 c.civ. și art. 2 din Legea nr.272/2004 importanța pe care o au pentru copil stabilirea și întreținerea de relații personale regulate ,încurajând părinții să ajungă la o cale amiabilă în soluționarea conflictelor dintre ei și în respectarea dreptului la relații personale al celuilalt părinte la care minorul nu locuiește.
Pe de altă parte ,față de motivele de apel invocate ,se reține că autoritatea părintească comună de care beneficiază părinții în prezenta cauză ,nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil cotidian ,ci înseamnă luarea de decizii comune,consultarea părinților în problemele esențiale privitoare la copil ,cum ar fi alegerea grădiniței ,a școlii unde urmează să învețe ,alegerea medicului curant în caz de boală gravă ,orientarea religioasă sau filozofică a copilului ,stabilirea activităților extrașcolare ,administrarea bunurilor copilului ,schimbarea felului și învățăturii sau al pregătirii profesionale,etc. Actele cu caracter urgent ,cum ar fi alimentația zilnică a copilului ,programul de somn ,alegerea îmbrăcămintei ,cad în sarcina părintelui la care s-a stabilit locuința copilului ,ca de altfel și tratamentele medicale curante de care minorul trebuie să beneficieze. Ca atare, trebuie făcută distincție între autoritatea părintească ( ce presupune consultarea părinților în luarea deciziilor importante ce privesc minorul ) și îngrijirea cotidiană ( ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuința copilului ) .
Din înscrisurile administrate atât în fața instanței ,cât și în apel ,rezultă că intimata reclamantă - pârâtă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.18 din legea 272/2004 privind transmiterea de informații referitoare la copil,respectiv evaluări medicale,urmând ca în exercitarea autorității părintești comune părinții să decidă de comun acord pe viitor efectuarea unor constatări medicale cu privire la minor ,a cărui stare de sănătate a fost dificilă încă din primele luni de viață.
În ceea ce privește modalitatea concretă în care se desfășoară programul de vizită al minorului ,în sensul intervalului orar de vizită ,având în vedere neînțelegerile dintre părinți,aflați într – un evident conflict, tribunalul apreciază ca dreptul apelantului-pârât-reclamant de a avea legături personale cu minorul, trebuie analizat prin prisma interesului superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru psiho-afectiv prin legături directe cu ambii parinti.
Astfel, se considera ca un program care sa includă intalnirea minorului cu tatal si petrecerea timpului impreuna, participarea efectiva la evenimentele importante din viata copilului, poate duce la intarirea legaturii dintre ei si poate asigura climatul necesar unei dezvoltari armonioase a personalitatii minorului.
Tribunalul apreciază că, la stabilirea in concret a programului de vizitare, trebuie sa se tina seama in primul rând de vârsta minorului, de programul sau zilnic și mai ales de starea de sănătate a copilului, care necesită o supraveghere permanentă.
Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, programul de legături personale cu tatăl prevăzut prin decizia civilă nr. 481A/10.05.2012 prin care s-a stabilit ca programul de legături personale cu minorul să se desfășoare în primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica de la ora 10:00 la ora 20:00 la domiciliul mamei, cu posibilitatea ca tatăl să ia minorul la plimbare în acest interval de timp fiind adecvat ,în acest moment al dezvoltării minorului.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că vârsta fragedă și necesitățile minorului la vârsta de 1 an impun ca acesta să rămână alături de mama sa, în sens contrar s-ar periclita dezvoltarea acestuia, iar orice modificare a programului, în sensul lărgirii acestuia, se poate realiza numai după ce minorul împlinește vârsta de 3 ani.
Or, deși în prezent copilul are vârsta de 5 ani, se poate constata că starea sa de sănătate nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă, astfel că motivele care au stat la baza stabilirii programului de vizită mai sus menționat subzistă și în prezent.
La stabilirea programului de vizită trebuie să se aibă în vedere necesitatea de a se asigura copilului un trai liniștit ,lipsit de stres ,în condițiile în care acesta suferă de tulburări ale sănătății ,lăsarea acestuia în mediul în care este obișnuit ,în scopul îmbunătățirii stării sale de sănătate,eliminării stresului ,asigurării timpului și confortului psihic necesar pentru acumularea de cunoștințe educaționale specifice vârstei,apreciindu-se că nu se impune luarea minorului prea mult timp din mediul familial unde a trăit și ducerea sa într-un loc total străin copilului. Practic ,prin programul stabilit, tatăl este în compania copilului său în săptămânile I și III ,astfel încât poate menține relația existentă în prezent ,putând-o totodată,îmbunătăți,astfel încât minorul să dorească să meargă mai mult la locul unde tatăl locuiește efectiv.
În majoritatea cazurilor ,copii au față de părinți profunde sentimente de afecțiune ,chiar dacă exprimarea acestora poate induce,într – un psihic infantil și în prezența lipsei discernământului ,impresia contrară.
În speță este posibil ca apelantul pârât – reclamant să transmită copilului ostilitatea pe care o simte față de fosta parteneră ,iar instabilitatea afectivă și emoțională a copilului, pe fondul imaturității psihice și al lipsei experienței de viață ,l-au privat pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și a discerne între bine și rău.
Nu poate fi recunoscută copilului posibilitatea de a se opune la valorificarea drepturilor atribuite de lege părintelui său ,însă restabilirea relațiilor cu copilul din partea tatălui este necesar să se facă gradual ,pe măsura evoluției copilului ,deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu el (Ignaccolo - Zenide contra României ,25 ianuarie 2000 ) . Or ,esența acțiunii în stabilirea unui program de vizită este de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
Tribunalul reține că în prezent minorul nu dorește să meargă singur cu apelantul pârât – reclamant ,însă ,deși această împrejurare nu este suficientă ,prin sine însăși ,să conducă la nerecunoașterea posibilității tatălui de a – l lua pe minor la domiciliul său ,trebuie avut în vedere faptul că programul stabilit de instanță trebuie să realizeze un just echilibru între necesitatea de a se asigura un contact regulat între părinte și copilul său și aceea de menținere a unui mediu consecvent și fără variații majore ,care să nu implice scoaterea copilului din mediul familial pe perioade mari de timp și care ar putea să îl destabilizeze.
Așadar, și în ceea ce privește motivele de apel ce vizează programul de vizitare a minorului, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, apreciind că o eventuală modificare a acestuia să aibă loc după trecerea unei perioade mai îndelungate de timp și o nouă reevaluare a stării de sănătate a copilului, după o evaluare psihologică a minorului ca urmare a procesului de monitorizare realizat conform art.18 alin.5 – 8 din Legea nr.272/2004.
În conformitate cu art.451 C.pr.civ. tribunalul va obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, parțiale, în apel,reduse în conformitate cu alin.2 al acestui articol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârâtS. V. D.domiciliat în București, ., ., . în contradictoriu cu intimata reclamantăH. M. C.domiciliată în București, ., sector 4 și intimata autoritate tutelarăP. S. 4 BUCUREȘTIcu sediul în București, ..6-16, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 9538/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2016
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. A. DuduCorina P. G. I.
RED.C.P.
DACT.L.B.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – G. L.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 415/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 866/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
