Ordin de protecţie. Decizia nr. 866/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 866/2016
ROMÂNIA
T. BUCUREȘTI - SECȚIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.866A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 23.02.2016
T. constituit din:
PREȘEDINTE: A.-D. B.
JUDECĂTOR: D. A. D.
GREFIER: G. S.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă T. București a fost reprezentat de procuror V. C..
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-pârât P. D. C., împotriva sentinței civile nr.1844/12.02.2016, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. G. – R., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-pârât P. D. C., personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și avocat din oficiu B. D. și intimata-reclamantă P. G.-R., personal și asistată de avocat B. T., cu delegație la fila 16 din dosarul de fond.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Domnul avocat B. D., desemnat din oficiu de Baroul București solicită să se ia act de faptul că mandatul său a încetat, având în vedere că apelantul-pârât are apărător ales.
T. constată că încetează mandatul domnului avocat D. D., desemnat din oficiu de către Baroul București, având în vedere că apelantul-pârât P. D. C. are avocat ales.
Se comunică intimatei-reclamante, prin avocat, motivele de apel.
Părțile nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar și intimatei.
Intimata-reclamantă, prin avocat, nu solicită alte probe noi și învederează tribunalului că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de apelant.
Părțile susțin că la acest moment nu mai locuiesc împreună, iar minorul locuiește la domiciliul mamei reclamantei, respectiv la domiciliul bunicilor materni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii de fond sub aspectul capătului de cerere privind emiterea ordinului de protecție. Critică soluția de fond sub aspectul modului în care a înțeles să aprecieze proba cu martori. A fost audiat un martor din partea intimatei-reclamante, care se află într-o relație conflictuală cu apelantul. Martorul a recunoscut că toate cele relatate le cunoaște de la intimata-reclamantă. De asemenea, critică hotărârea de fond sub aspectul aprecierilor privind certificatul medico-legal. Instanța de fond nu a reținut nici concluziile procurorului și nici concluziile pârâtului, având în vedere că certificatul medico-legal constată echimoze apărute la un interval de timp și despre care nu se știe sigur că ar fi putut fi produse în urma incidentului din 10.01.2016. De asemenea, nu a fost reținut faptul că nu a necesitat zile de îngrijire medicală. În ceea ce privește imposibilitatea punerii în aplicare a acestui ordin de protecție, apelantul-pârât, prin avocat, susține că, așa cum a arătat și în apelul formulat, dar și prin înscrisurile depuse la dosar, părțile lucrează în același sediu, respectiv Aeroportul Otopeni, astfel că apelantul ar trebui să-și schimbe locul de muncă dacă se va menține hotărârea de fond.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat. Pe situația de fapt reținută de instanța de fond și rezultată din probele de la fond, susține că incidentul a avut loc pe data de 10 ianuarie, când intimata s-a întors de la domiciliul părinților săi, moment în care a avut loc . invocată. Partea adversă a fost violentă verbal și fizic, s-a ajuns la intervenția poliției și la sediul I.M.L. pentru constatare loviturilor. Instanța de fond a reținut în mod corect că acele lovituri nu se puteau produce altfel decât prin acțiunea părții adverse. Partea adversă a susținut că aceste lovituri s-au produs accidental. Faptul că martorul nu a fost prezent la incidentul respectiv, era absolut firesc pentru că incidentul s-a produs în locuința personală a soților. Însă martorul s-a prezentat la secția de poliție unde a declarat starea în care a găsit-o pe intimată. A observat vânătăile respective și starea generală a intimatei-reclamante. Din acest punct de vedere existența incidentului violent este clară. În ceea ce privește critica martorului susținută de către apelant, solicită să se observe că această critică este inadmisibilă. Prin cererea de apel nu se face referire despre faptul că probele administrate de instanța de fond nu au fost corect administrate sau interpretate. În apel s-au făcut doar discuții legate de imposibilitatea aplicării ordinului de protecție din cauza unor circumstanțe de la locul de muncă. Se susține, contrar probelor și celor susținute la fond, că intimata și-a produs în mod intenționat echimozele în vederea constituirii de probe. Însă, incidentul violent s-a produs cu siguranță.
În ceea ce privește susținerea că, în principiu, ordinul de protecție nu s-ar putea aplica pentru că părțile lucrează în același sediu, este total greșită. Părțile lucrează pe raza Aeroportului Otopeni, dar distanța între locul unde lucrează intimata și locul unde lucrează apelantul este de sute de metri. Mai mult, puteau să lucreze și în același birou. În mod evident, susținerile sunt fără temei legal.
În consecință, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Se depun concluzii scrise de către apelantul-pârât.
Reprezentantul Ministerului P. solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
T. reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 11.02.2016, sub nr._, reclamanta P. G.-R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. D.-C., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința din București, ..72-82, etaj 3, ., reintegrarea reclamantei și a minorului P. F.-Christian, născut la data de 11.09.2012, în locuința familiei, situată la adresa menționată, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 m față de reclamantă, interzicerea oricărei forme de contact, inclusiv telefonic, corespondență sau orice alt mod cu reclamantul, cu excepția comunicărilor SMS și e-mail privitoare la procesul de creștere și educare a minorului P. F.-Christian, precum și obligarea pârâtului la predarea armelor către poliție, dacă se probează că acesta deține arme.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2011, iar din căsătorie a rezultat minorul P. F.-Christian, în prezent în vârstă de 3 ani și 5 luni.
Reclamanta și minorul nu locuiesc în prezent în locuința familiei situată în București, . pârâtul a exercitat violențe în nenumărate rânduri, iar la începutul lunii ianuarie 2016, după un alt incident violent, a alungat-o din casă, reclamanta locuind într-un imobil închiriat, iar minorul împreună cu bunicii materni.
Reclamanta a mai arătat că s-a adresat organelor de poliție, prin formularea unei plângeri penale, precum și Institutului Național de Medicină Legală pentru emiterea unui certificat constatator al rezultatului violențelor la care a fost supusă, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate.
Cu privire la violențele exercitate asupra sa, reclamanta a arătat că pârâtul a insultat-o și a amenințat-o în mod repetat, a bătut-o în mai multe rânduri pe durata căsătoriei, a alungat-o din domiciliul conjugal, prin schimbarea yalei apartamentului, ceea ce a determinat-o să găsească o soluție locativă în regim de urgență, în primele două zile locuind la hotel, ulterior la o cunoștință și apoi într-un imobil închiriat, a hărțuit-o prin aceea că anumite persoane din conducerea societății la care lucrează îi sunt prietene și că va interveni la acestea în vederea concedierii sale.
Pârâtul a mai avut manifestări violente pe parcursul căsătoriei, este recalcitrant, violent și agresiv, ridică tonul și jignește fără menajamente orice persoană, fapte care i-au format reclamantei convingerea că acesta ar putea repeta, din răzbunare, forme de violență similare sau mai grave, a solicitat emiterea ordinului de protecție.
Reclamanta a arătat că nu cunoaște dacă pârâtul deține ori nu deține arme, motiv pentru care a solicitat instanței verificarea acestui aspect, iar în cazul în care se probează că acesta deține arme, să fie obligat să le predea poliției.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 3, 4, 5, 6, 23 și 26 din Legea nr. 217/2003 și art. 192 din C.pr.civ..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1844/12.02.2016, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. G.-R. în contradictoriu cu pârâtul P. D.-C. și, în baza art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, a dispus emiterea ordinului de protecție prin care, cu titlu provizoriu, pe o durată de 6 luni de la data emiterii, a dispus următoarele măsuri: a obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta; a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la: evacuarea temporară a pârâtului din locuința din București, ..72-82, etaj 3, ., reintegrarea reclamantei și a minorului P. F.-Christian în locuința familiei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu excepția comunicărilor SMS și e-mail privitoare la procesul de creștere și educare a minorului, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
A dispus ca onorariul avocatului din oficiu desemnat inițial pentru pârât, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile sunt căsătorite, iar din căsătorie a rezultat minorul P. F.-Christian, născut la data de 11.09.2012.
Din declarația martorului R. D.-A., rezultă că în seara zilei de 31.12.2015 și în noaptea de 1.01.2016 între părți a avut loc un conflict verbal, în urma căruia reclamanta a plecat de la petrecerea organizată cu prilejul sărbătoririi noului an, iar la data de 10.01.2016 a fost apelat de reclamantă pentru a o lua de la secția de poliție unde reclamanta se prezentase în vederea declarării unei agresiuni fizice din partea pârâtului. Martorul a relatat că reclamanta purta urmele unei agresiuni fizice pe brațul și umărul stâng și pe antebrațe, fapt care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. A2/143/12.01.2016.
Prima instanță a reținut că, potrivit constatărilor medicului legist, reclamanta prezenta la data de 12.01.2016 echimoze pe brațul stâng și pe ambele antebrațe, leziunile traumatice putând fi produse la data de 10.01.2016 prin lovire cu și de corp/plan dur, pentru vindecarea cărora nu au fost necesare zile de îngrijiri medicale din punct de vedere medico-legal.
De asemenea, din adresa emisă de Secția 6 Poliție reiese că față de pârât se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 din C.pen., însă până la data soluționării prezentei cauze nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a pârâtului.
Din declarația aceluiași martor, prima instanță a mai reținut că reclamanta resimte o stare de tulburare psihică generată de conflictele verbale repetate dintre aceasta și pârât, precum și de eventualitatea unei concedieri de la locul de muncă, ca urmare a demersurilor efectuate de reclamant.
De asemenea, relația conflictuală dintre reclamantă și pârât este dovedită în cauză și prin declarația martorului audiat la solicitarea pârâtului, Crivțulescu F., care a fost invitat de pârât în locuința sa pentru a fi martor la revenirea reclamantei în domiciliu, pentru a-și lua din lucrurile de strictă necesitate. Acesta a relatat că reclamanta a folosit un limbaj agresiv față de pârât și că a verificat buzunarele hainelor pârâtului pentru a identifica dacă acesta avea asupra sa vreun dispozitiv de înregistrare. Totodată, martorul a arătat că a rămas în locuință pe întreaga durată a vizitei reclamantei pentru a preveni escaladarea conflictului dintre părți.
De asemenea, din susținerile necontestate ale reclamantei și declarațiile martorilor, instanța a reținut că minorul P. F.-Christian locuiește în fapt la bunicii materni, în localitatea Râmnicu Sărat, venind doar în vizită la părinții săi, în București.
Din precizările depuse de reclamantă la dosar, înregistrate la Secția 6 Poliție sub nr._/20.10.2016, a reținut că, la data de 20.01.2016, în jurul orelor 16:00-16:30, reclamanta a constatat că nu poate să intre în locuință întrucât cheia de la yala de sus nu se mai potrivește, iar din declarația martorului R. D.-A. se reține faptul că ulterior acestui moment reclamanta a primit de la pârât cheia pentru accesul în locuință.
Prima instanță a înlăturat raportul de investigare întocmit de un cabinet individual de detectivi particulari și depus de reclamant la dosarul cauzei, motivat de faptul că legea de organizare a profesiei de detectiv oprește utilizarea datelor și informațiilor obținute în exercitarea activității specifice în soluționarea altor litigii decât cele penale.
Astfel, potrivit Legii nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, republicată, detectivul particular este persoana atestată în condițiile prezentei legi și care, fără să aducă atingere dreptului la viața intimă, familială și privată ori altor drepturi și libertăți fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfășoară activități specifice de investigare, referitoare la: a) conduita și moralitatea publică a unei persoane; b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potențială parteneră într-o afacere; c) persoanele dispărute de la domiciliu; d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natura civilă sau penală înstrăinate în scopul prejudicierii intereselor unei părți în proces; e) asigurarea protecției împotriva scurgerii unor informații din sfera vieții private sau a activității operatorilor economici care doresc să păstreze confidențialitatea acestora.
Același act normativ prevede că activitatea detectivului particular nu poate fi contrară reglementărilor legale interne sau celor internaționale la care România este parte, siguranței naționale, ordinii publice ori bunelor moravuri, iar informațiile obținute în urma activităților desfășurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia.
Datele și informațiile obținute de detectivul particular pot fi comunicate, la cerere, in condițiile legii, numai instanțelor judecătorești și Ministerului P., dacă acestea sunt utile pentru aflarea adevărului în cauzele penale.
În drept, sub aspectul cadrului procesual, în acord cu prevederile art. 5 lit.a din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta, în calitate de soție și fiul minor al părților se încadrează în sfera destinatarilor circumstanțiați de norma legală.
Art. 23 din Legea nr. 217/2003 modificata, prin reglementarea „ordinului de protecție”, a urmărit crearea unei modalități de protejare a victimelor violenței în familie, care să poată fi utilizată în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând următoarele condiții de admisibilitate: 1) constatarea comiterii unui act de violență, 2) actul de violență să fie de natură a pune în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei și 3) actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003 mod.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art.3 Legea nr. 217/2003, potrivit cărora violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate și împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale, art. 4 din aceeași lege potrivit căruia violența in familie se poate manifesta sub următoarele forme: violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violența demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, ștrangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, violența sexuală – agresiune sexuală impunerea de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal, violenta economica – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, acțiunea de sustragere intenționata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar, violenta sociala – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familiala, privare intenționata de acces la informație, precum si alte acțiuni cu efect similar si violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitaților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Prima instanță a reținut o conduită inadecvată manifestată de pârât sub aspectul exercitării violenței verbale și a celei fizice, în sensul art. 3 și art. 4 lit.a și c din Legea nr. 217/2003, de natură să trezească reclamantei teamă pentru integritatea sa corporală și să o afecteze psiho-emoțional, conduită ce necesită asigurarea protecției din perspectiva contactului pârâtului cu reclamanta. Astfel, raportând situația de fapt reținută în cauză la dispozițiile legale incidente, a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se putea emite un ordin de protecție: s-a făcut dovada săvârșirii unor acte de violență fizică și verbală, care să justifice luarea măsurii de protecție față de reclamantă constând în obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de aceasta. De asemenea, prezența pârâtului în preajma reclamantei constituie un pericol pentru acesta, în lumina relației conflictuale și tensionate dintre cei doi, precum și în contextul incidentului din data de 10.01.2016, când martorul R. D.-A. a confirmat că pârâta prezenta urme vizibile de agresiune fizică, plângerea penală formulată și certificatul medico-legal. Ambele depoziții ale martorilor au relevat conflictul existent între părți pe fondul raporturilor maritale tensionate, dar și faptul că minorul nu a fost supus unor acte de violență de natură fizică sau psihică din partea tatălui, situația relevând exclusiv potențiale efecte negative repercutate asupra minorului ca urmare a gestionării defectuoase a neînțelegerilor de cuplu ale părților.
În ceea ce privește conținutul ordinului de protecție, acesta a fost stabilit de către instanță ținând cont atât de principiile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 217/2003, în special cel enunțat la lit. c) - principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie, cât și de necesitatea de a asigura proporționalitatea măsurii cu gravitatea situației reținută în cauză.
Cu alte cuvinte, măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecție urmăresc să aibă, în principal, aptitudinea de a conduce la încetarea actelor de violență în familie și la prevenirea săvârșirii unor astfel de acte în viitor, fără a depăși ceea ce este necesar în acest scop.
În ceea ce privește cererile privind evacuarea temporară a pârâtului din locuința din București, . reintegrarea reclamantei și a minorului în această locuință, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a fost alungată din locuința familiei.
Din declarația martorului R. D.-A., înscrisurile depuse la f.38-39 și precizările depuse la Secția 6 Poliție de reclamantă la data de 20.01.2016, instanța a reținut că aceasta a părăsit domiciliul la data de 10.01.2016, a locuit două zile la o prietenă, apoi s-a cazat la un hotel din București în perioada 12.01._16, iar ulterior, după data de 20.01.2016, și-a închiriat o locuință în București. La data de 20.01.2016, dorind să intre în locuința din . constatat că una dintre cheile de la ușa imobilului nu se mai potrivea, astfel că nu a putut să pătrundă în domiciliu, ulterior însă pârâtul lăsându-i la dispoziție cheia imobilului.
A reținut că reclamanta, pe fondul relației tensionate cu pârâtul, a ales să părăsească locuința, imposibilitatea fizică a pătrunderii în domiciliu 10 zile mai târziu și remedierea de către pârât a acestei situații prin lăsarea cheii la dispoziția reclamantei, aspecte probate în cauză, nefăcând dovada intenției pârâtului de a nu mai permite accesul reclamantei în locuință și, deci, a alungării acesteia.
Aceste aspecte, coroborate cu faptul că minorul a locuit în mod stabil la domiciliul bunicilor materni din localitatea Râmnicu Sărat și anterior evenimentelor recente dintre părți învederate în prezenta cauză, că reclamanta nu și-a stabilit după căsătorie domiciliul la locuința situată în București, ..72-82, etaj 3, ., pe care însă o indică drept locuință a familiei, cu faptul că reclamanta are asigurate în prezent, prin mijloace proprii, nevoile locative și desfășoară o activitate remunerată, au condus instanța la concluzia că nu se impune evacuarea temporară a pârâtului și reintegrarea reclamantei și a minorului în această locuință în cadrul acestei proceduri urgente.
Referitor la cererea privind interdicția oricărei forme de contact, inclusiv telefonic, corespondență sau orice alt mod, cu excepția comunicărilor SMS și e-mail privitoare la procesul de creștere și educare a minorului P. F.-Christian, instanța a reținut că este neîntemeiată, în cauză neprobându-se faptul că agresiunile verbale au fost exercitate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță și, mai mult decât atât, astfel cum însăși reclamanta a subliniat, existența unui mijloc de comunicare între părți în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la minor se impune cu necesitate, dar și ca o cale de comunicare la care părțile să poată recurge în vederea soluționării conflictelor în cuplu. Totodată, în măsura în care pârâtul va recurge în viitor la astfel de mijloace în vederea exercitării de noi acte violente, reclamanta are deschisă calea emiterii unui ordin de protecție și cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la predarea armelor către poliție, a reținut că reclamanta a arătat că nu cunoaște dacă pârâtul deține sau nu arme, iar din datele comunicate de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul arme Explozivi Substanțe Periculoase rezultă că acesta nu figurează în aplicația Registrul Național al Armelor Integrat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul P. D. C., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 19.02.2016, sub nr._ .
În motivele de apel formulate, apelantul a susținut că din punct de vedere profesional este imposibil de respectat prevederile ordinului de protecție, întrucât părțile lucrează in aceeași locație; reclamanta lucrează în cadrul Companiei Naționale Aeroporturi București - Direcția de comunicare, relații internaționale si petiții (locație in cadrul aeroportului Otopeni), iar paratul lucrează la ROMATSA - compania care se ocupă cu dirijarea traficului aerian, în cadrul direcției juridice, administrative si patrimoniu; DSNA București este o subunitate din cadrul companiei care se află tot în aeroportul Otopeni (turnul de control și birouri administrative). Cu colegii din DSNA București, pârâtul lucrează într-o strânsă colaborare pe doua linii: una cea profesională și a doua, pe linie de sindicat (fiind reprezentant Sindical pentru o Grupă sindicală și membru al Comitetului Director al Sindicatului). A susținut că, la data de 27.11.2015, a fost desemnat de către Directorul Direcției juridice administrative si patrimoniu să participe la avansare unui coleg din cadrul DSNA București, dar având acest ordin de protecție, pârâtul nu poate duce la îndeplinire dispozițiile directorului; de asemenea, este nominalizat si din partea sindicatului ATSR să participe la diferite întâlniri sau comisii care pot avea loc în cadrul DSNA București din aeroportul București;
Apelantul a mai susținut că trebuie să participe la cursuri externe sau are delegații în țară care necesită prezența sa în aeroport, pentru a-si desfășura activitatea de serviciu (ex: Timișoara, Cluj, Luxemburg-unde Eurocontrol are sediu de pregătire profesionala); Cele doua companii se afla in subordinea Ministerului Transporturilor, ceea ce face posibil să fie trimiși la aceleași întâlniri la minister sau la alte evenimente de către conducerea companiei (evenimentul BIAS - Bucharest International Air Show, unde pe Aeroportul Baneasa există standuri de prezentare ale celor doua companii).
A mai susținut că face parte din Subcomisia de inventariere a patrimoniului aferent Administrației Centrale a RA ROMATSA numit prin decizia directorului general. În urma pensionarii unui coleg, la 31.12.2015, a preluat de la acesta toate contractele de concesiune (pe terenuri in toata țara, unde există diverse echipamente care sunt necesare pentru activitatea de baza a companiei-dirijarea traficului aerian-ex: radiofar), o mare parte din patrimoniu companiei.
S-a mai susținut că părțile sunt in plin proces de soluționare amiabila a divorțului si partajului, iar existența acestui ordin de protecție face imposibilă continuarea întâlnirilor dintre parti.
A mai susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, întrucât nu există o stare de pericol reprezentata de existenta unui act de violență provocat de un membru al familiei; existența cererii trebuie să se întemeieze pe existența stării de pericol ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice sau a libertății persoanei. După cum legiuitorul dispune, emiterea ordinului se face strict în vederea înlăturării stării de pericol. A susținut că nu există o stare de pericol, deoarece nu sunt o fire recalcitranta, nu a avut niciodată manifestări de acte de violenta fizica sau verbala, dimpotrivă reclamanta este cea care are ieșiri violente, folosește un limbaj vulgar, atât față de pârât, cât și față de alte persoane apropiate, producându-și chiar in mod intenționat echimoze in vederea preconstituirii de probe(certificatul medico-legal nr. A2/143/12.01.2016). La data de 20.01.2016, reclamanta a depus plângere la Secția 6 de Politie, recunoscând in cuprinsul acesteia că o depune in scopul folosirii ca proba in fata instanței de judecată. A susținut că viata si integritatea reclamantei nu au fost in niciun moment in pericol, ci aceasta este cea care generează tot felul de discuții in scopul de a-l provoca pe apelntul-pârât, iar in momentul in care nu reușește să îl enerveze devine violentă.
De asemenea, nu este îndeplinita nici condiția ca starea de pericol să fie reprezentată de existența unui act de violență; reclamanta nu a fost supusă din partea paratului nici uneia dintre aceste forme de violenta fizica sau de alta natura, aspect semnalat si de către martorii audiați, reclamanta fiind cea care a părăsit locuința conjugală din propria inițiativă.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii și a capătului de cerere privind obligarea sa la păstrarea unei distanțe minime determinate de 100 m.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 30 si urm. din Legea nr. 217/22.05.2003.
Intimata nu a formulat întâmpinare, iar apelantul a depus la dosar mai multe înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, conform dispozițiilor prevăzute de art. 479 din C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele motive:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și amănunțită a probelor aflate la dosarul cauzei și a reținut corect situația de fapt, aplicând corect dispozițiile legale în vigoare.
Situația de fapt reținută de către prima instanță a fost dovedită cu probele ce au fost administrate în cauză, respectiv declarația martorilor R. D. A. și Crivțulescu F. și certificatul medico-legal nr. A2/143/12.01.2016, emis de Institutul Național de Medicină Legală ,,M. Minovici”.
Martorii audiați în cauză au confirmat existența conflictului între părți. Martorul R. D.-A. a confirmat situația de fapt prezentată de reclamantă, faptul că aceasta prezenta urme de agresiune fizică (dovedite și cu certificatul medico-legal nr. A2/143/12.01.2016), precum și faptul că aceasta a cerut ajutorul organelor de poliție. În cauză s-a făcut dovada faptului că pârâtul are un comportament violent față de reclamantă, exercită violențe fizice și verbale asupra acesteia, provocându-i o stare de teamă pentru integritatea sa corporală, în cauză fiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție, ce constă în obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă.
Din declarația martorului R. D.-A. rezultă că reclamanta avea urmele unei agresiuni fizice pe brațul și umărul stâng și pe antebrațe, iar acest lucru este confirmat și de concluziile certificatului medico-legal nr. A2/143/12.01.2016, conform cărora reclamanta ,,prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 10.01.2016, prin lovire cu și de corp/plan dur”. De asemenea, conflictele între părți au fost repetate, reclamanta fiind nevoită să plece din domiciliul conjugal și să locuiască în altă parte.
Apelantul susține că situația de fapt prezentată de către reclamantă și reținută de către prima instanță nu corespunde realității, însă nu produce nicio probă care să dovedească temeinicia afirmațiilor sale.
Susținerile apelantului potrivit cărora măsura dispusă de către prima instanță nu poate fi respectată, întrucât aceștia lucrează în cadul aceleiași instituții, sunt nefondate și tribunalul nu le primește. Faptul că părțile lucrează pe raza Aeroportului Otopeni nu constituie un motiv care să împiedice luarea unei măsuri de protecție față de reclamantă, atât timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, se impune luarea unei astfel, dat fiind comportamentul violent (fizic și verbal) pe care pârâtul-apelant îl are față de reclamantă și care pun în pericol integritate fizică sau psihică a reclamantei.
În consecință, tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din 217/2003, iar criticile formulate de apelant sunt nefondate și nu sunt primite.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul-pârât P. D. C., ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe.
Intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât P. D. C., cu domiciliul în București, sector 2, ..82, ., împotriva sentinței civile nr.1844/12.02.2016, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. G. – R., cu domiciliul ales la Av.Olac B. în București, sector 2, Piața Rosetti nr.6, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2016.
P. JUDECĂTOR
A.-D. B. D. A. D.
GREFIER
G. S.
Red./tehnored. – Jud. A.D.B./4ex.
Dact. - M.G.
Judecătoria Sectorul 2 București
Judecător fond - S. I.-A.
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 413/2016.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 791/2016. Tribunalul... → |
|---|
