Partaj judiciar. Decizia nr. 647/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 647/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/A
Ședința publică de la data de 25.02.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: B. C. L.
JUDECĂTOR: P. M. D.
GREFIER: A. G.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta - pârâtă Z. M., împotriva sentinței civile nr. 2022/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata – reclamantă T. F., având ca obiect “succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă personal si prin avocat G. E. F., cu împuternicire avocațială . nr._, aflată la dosar, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata reclamantă, prin avocat, artă că apelanta pârâtă nu a depus la dosar dovada achitării primei rate a taxei judiciare de timbru și invocă excepția de netimbrare a cererii de apel.
Tribunalul, deliberând asupra excepției de netimbrare a cererii de apel invocată de intimata reclamantă prin avocat, o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că plata ratelor la taxa judiciară de timbru este o chestiune ce ține de executare de către un organ fiscal, sancțiunea pentru neplată, fiind aceea a dării în debit și executarea silită.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei și respingerea probelor solicitate de apelanta pârâtă Z. M. ca neconcludente.
Tribunalul, deliberând asupra probelor, respinge ca nefiind utile cauzei, probele solicitate de apelanta pârâtă, constatând că nu se aplică dispozițiile refacerii probelor deja administrate la instanța de fond, în cererea de probe depusă la instanța de apel neindicându-se nicio teză probatorie și încuviințează pentru intimata reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, tribunalul constata cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea, ca fiind legală și temeinic motivată, soluția pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 16.12.2010, sub nr._ , reclamanta T. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Z. M., ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctului T. F., decedat la data de 03.08.2010, cu ultimul domiciliu în București, sector 3; să constate calitatea de moștenitori legali ai defunctului și cotele legale, respectiv, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și pârâta în calitate de soră; să constate că masa succesorală a defunctului se compune din: a) imobilul situat București, ., ., parter, .; b) suprafața de teren arabil extravilan de 1 ha și 4208 mp situat în com. C., ., T.38, P.319/28; c) suprafața de teren arabil vii extravilan de 954 mp, situat în com. C., ., T.32,_ /18; c) autoturismul marca Dacia 1310 – berlină, culoare gri magnum, ._, capacitate 1397; d) depozitul în sumă de 15.000 lei și dobânzile aferente, conform contractului de depozit nr. CD_/28.07.2010 constituit la Banca Românească SA, Sucursala L. R., sector 3, București. De asemenea, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune astfel: imobilul apartament să îi fie atribuit cu obligarea sa la plata sultei către pârâtă pentru cota sa parte; suprafețele de teren să fie împărțite în loturi egale care să fie atribuite părților; autoturismul să fie atribuit pârâtei cu obligarea acesteia la plata sultei către reclamantă pentru cota sa parte; depozitul bancar să fie împărțit celor două părți.
În motivarea cererii, se arată că T. F. a decedat la data de 03.08.2010, iar moștenitorii acestuia sunt părțile: T. F. în calitate de soție supraviețuitoare și Z. M. în calitate de soră. A mai arătat reclamanta că masa succesorală se compune din bunurile mai sus enumerate.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 728 C.civ., iar în baza art. 242 C.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză și proba testimonială.
Cererea a fost precizată la data de 19.05.2011, în sensul indicării următoarelor valori ale bunurilor din masa succesorală: 1000 lei pentru autoturism, 5000 lei pentru terenul arabil extravilan de 1 ha și 4208 mp, 3000 lei pentru terenul arabil vii extravilan de 954 mp.
În ședința publică din data de 01.09.2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că în ce privește imobilul situat București, ., ..4, sector 3, autoturismul Dacia 1310 și depozitul de 15.000 lei, care sunt bunuri comune, are o cotă succesorală de 3/4, pârâtei revenindu-i cota de 1/4. Totodată, în ce privește terenurile arabile, indicate în cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat acestea sunt bunuri proprii ale defunctului și că-i revine o cotă succesorală de 1/2, iar pârâtei o cotă tot de 1/2.
Ca urmare a depunerii de către pârâtă, la data de 01.09.2011, a copiei certificate a testamentului autentificat sub nr. 210/08.04.2010 de BNP M. M. C. (f. 33) și a titlului de proprietate nr._/24.10.2002 (f.37), în ședința publică din data de 29.09.2011, reclamanta a completat acțiunea, solicitând și reducțiunea liberalității (testamentului). În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că este moștenitoare rezervatară, în calitate de soție supraviețuitoare, iar testamentul prin care pârâta a devenit legatar universal îi încalcă rezerva succesorală. De asemenea, a arătat că pârâta nu face parte din clasa moștenitorilor rezervatari și a precizat că defunctul putea lăsa testament doar cu privire la bunurile care fac obiectul cotității disponibile, respectiv 1/2 din patrimoniul său.
La același termen de judecată, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca instanța să constate deschisă succesiunea după defunctul T. F., decedat la data de 03.08.2010, cu ultimul domiciliu în București, sector 3; să constate că ambele părți au calitate de moștenitori ai defunctului, reclamanta pârâtă T. F. având o cotă legală de 1/4 din masa succesorală, iar pârâta reclamantă o cotă de 3/4 din masa succesorală în baza testamentului universal lăsat de defunct; să constate că masa succesorală se compune din imobilul-apartament situat în București, ., ., parter, . compus din 1 cameră și dependințe, și să dispună atribuirea acestuia către pârâta reclamantă, precum și din autoturismul Dacia 1310 – Berlină, pe care a solicitat să-i fie atribuit reclamantei pârâte. A solicitat, de asemenea, ca instanța să respingă cererea reclamantei privind ieșirea din indiviziune asupra suprafețelor de teren și asupra sumei de 15.000 lei, ca neîntemeiată, să se constate existența unui pasiv succesoral în sumă de 20.000 lei și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâta reclamantă a invocat disp. art. 841, art. 5, art.948, art. 966-968 C.civ., art. 6731 –_ C.pr.civ.
Pentru dovada acestei cereri, pârâta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză și proba testimonială.
La solicitarea instanței, . a comunicat adresa_/SD/_/08.02.2012 (f.119) cu privire la situația conturilor deschise de defunct.
Prin sentința civilănr. 2022/13.02.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea principală privind pe reclamanta pârâtă T. F., în contradictoriu cu pârâta-reclamanta Z. M.; a admis în parte cererea reconvențională; a constatat deschisă succesiunea defunctului T. F., decedat la data de 03.08.2010; a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 210/08.04.2010 de BNP M. M. C. până la limita cotității disponibile, respectiv 1/4 din masa succesorală; a constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor rezervatar cu o rezervă de 1/4 din masa succesorală și pârâta reclamantă are calitatea de moștenitor testamentar pentru o cotă de 3/4 din masa succesorală; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. F., în valoare totală de 167.993 lei, se compune din:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 situat București, ., ., parter, ., în valoare de 60.000 lei (120.000 lei:2).
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 4208 mp situat în com. C., ., T.38, P.319/28, în valoare de 73.720,5 lei (147.441 lei:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil vii extravilan în suprafață de 954 mp, situat în com. C., ., T.32,_ /18 în valoare de 22.272.5 lei (44.545:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 – berlină, culoare gri magnum, ._ în valoare de 500 lei (1000:2);
-1/2 din suma de 23.000 lei, respectiv suma de 11.500 lei.
S-a dispus formarea a două loturi:
- lotul I, în valoare de 60.500 lei, compus din următoarele bunuri:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 situat București, ., ., parter, ., în valoare de 60.000 lei;
-1/2 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 – berlină, culoare gri magnum, ._ în valoare de 500 lei (1000:2);
- lotul II, în valoare de 107.493 lei, compus din următoarele bunuri:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 4208 mp situat în ., T.38, P.319/28, în valoare de 73.720,5 lei (147.441 lei:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil vii extravilan în suprafață de 954 mp, situat în ., T.32,_ /18 în valoare de 22.272.5 lei (44.545:2);
-suma de 11.500 lei.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A atribuit în deplină proprietate, în natură, reclamantei pârâte T. F. lotul I, iar pârâtei reclamante Z. M. lotul II.
A obligat reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata unei sulte în cuantum de 18.501,75 lei.
A anulat capătul ce cerere din reconvențională referitor la pasivul succesoral, ca netimbrat.
A compensat taxele judiciare de timbru în sumă de 100 lei achitate de ambele părți pentru cererea având ca obiect constatarea calității de moștenitori.
A obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.113,53 lei.
A dispus darea în debit a pârâtei reclamante pentru suma de 7.543,04 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de deces . nr._ emis de Consiliul Local al Sectorului 3 București, defunctul T. F. a decedat la data de 03.08.2010, având ultimul domiciliu în București, sector 3, .. 2. Întrucât, în conformitate cu art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte și având în vedere mențiunile din certificatului de deces susmenționat, instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului T. F..
Prin testamentul autentificat sub nr. 210/08.04.2010 de BNP M. M. C., în timpul vieții, defunctul T. F. a instituit pe pârâta reclamantă Z. M., sora sa, legatar cu titlu universal asupra întregii sale averi, lăsând acesteia toate bunurile sale mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, astfel că, în condițiile art. 888-893 C.civ., pârâta reclamantă are calitatea de moștenitor testamentar, legatar cu titlu universal.
Întrucât, conform certificatului de căsătorie .. 7 nr._ (f. 5), defunctul a fost căsătorit cu reclamanta pârâtă, liberalitatea făcută prin testament pârâtei reclamante trebuia să se încadreze în limitele cotității disponibile prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 2 coroborat cu art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944, respectiv nu putea trece peste jumătatea din drepturile prevăzute la art. 1, în favoarea soțului supraviețuitor, respectiv jumătate din jumătate, adică un sfert din masa succesorală, când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu frații sau surorile defunctului. Cu toate acestea, defunctul a instituit pe sora sa, pârâta reclamantă Z. M., ca legatar universal asupra tuturor bunurilor sale mobile și imobile.
Având în vedere că prin acest testament a fost încălcată rezerva succesorală a reclamantei pârâte, stabilită în mod imperativ de lege, sancțiunea ce intervine este reducțiunea testamentului lăsat de defunct în favoarea pârâtei reclamante până la limita cotității disponibile, respectiv 1/4 din masa succesorală, conform art. 2 coroborat cu art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 210/08.04.2010 de BNP M. M. C. până la limita cotității disponibile, respectiv 1/4 din masa succesorală și a constatat că reclamanta pârâtă are calitatea de moștenitor rezervatar cu o rezervă de 1/4 din masa succesorală, iar pârâta reclamantă are calitatea de moștenitor testamentar pentru o cotă de 3/4 din masa succesorală.
În ce privește compunerea masei succesorale, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/31.05.1985 de notariatul de Stat al Sectorului 3 București, soții T. F. și T. F. au dobândit proprietatea imobilului situat în București, ., ., parter, ., compus din 1 cameră și dependințe, ce a fost evaluat de expertul L. A. la suma de 120.000 lei prin raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții (f. 151-159).
De asemenea, în timpul căsătoriei, la data de 09.12.1994, defunctul împreună cu reclamanta au cumpărat autoturismul marca Dacia 1310 Berlină, culoare gri, cu ._, potrivit facturii nr._ (f. 10), ce a fost evaluat de ambele părți la suma de 1000 lei.
Instanța a reținut că defunctul a încheiat cu . contractul de depozit CD_/28.07.2010 (f. 13-15) pentru suma de 15.000 lei, iar din adresa nr._/SD=_/08.02.2012 (f.119), s-a reținut că defunctul figurează cu conturi deschise la Sucursala Titan a acestei unități bancare, persoana împuternicită să opereze în conturi este Z. M., iar în data de 03.08.2010, defunctul figura cu două depozite bancare în sumă totală de 23.000 lei, care au fost lichidate de către Z. M. în data de 04.08.2010. Totodată, în ce privește apărarea pârâtei reclamante în sensul că aceste sume de bani au fost cheltuite pentru înmormântarea defunctului, instanța a constatat că aceasta nu a făcut nicio probă în acest sens, această apărare fiind pentru prima dată invocată cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.
Având în vedere că imobilul apartament, autoturismul și depozitele bancare au fost dobândite, respectiv constituite ulterior căsătoriei reclamantei pârâte T. F. cu defunctul T. F., aceste bunuri sunt bunuri comune în baza prezumției instituită de art. 30 din Codul Familiei, pârâta reclamantă nedovedind că sumele depuse în conturi bancare ar fi bunuri proprii ale defunctului.
Prin urmare, față de prezumția de egalitate a soților în raporturile patrimoniale, instanța a reținut că asupra acestor bunuri, defunctul deține 1/2 din dreptul de proprietate.
Potrivit titlului de proprietate nr._/24.10.2002 (f.37), pe numele numitei S. A., a fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren arabil extravilan de 1 ha și 4208 mp situat în ., T.38, P.319/28 și asupra suprafeței de teren arabil vii extravilan de 954 mp, situat în ., T.32,_ /18. În conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 88/25.11.2002 (f. 9), numita S. A. a decedat la data de 08.09.2001 și a avut ca moștenitori pe defunctul T. F. (postdecedat) în calitate de fiu și pe pârâta reclamantă Z. M. în calitate de fiică, fiecăruia revenindu-i câte o cotă de 1/2 din masa succesorală a mamei lor.
Prin urmare, instanța a reținut că din masa succesorală a defunctului fac parte și câte 1/2 din dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, acestea fiind bunuri proprii, dobândite prin moștenire de defunct, conform art. 31 lit.b din Codul Familiei.
În ce privește valoarea acestor terenuri, din completările raportului de expertiză topografică întocmit de expertul Ș. E. (f. 200-207 și 236-241), s-a reținut că valoarea terenului arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 4208 mp este de 147.441 lei, iar valoarea terenului arabil, vii, extravilan, în suprafață de 954 mp este de 44.545 lei.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. F., în valoare totală de 167.993 lei se compune din:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 situat București, ., ., parter, ., în valoare de 60.000 lei (120.000 lei:2).
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 4208 mp situat în com. C., ., T.38, P.319/28, în valoare de 73.720,5 lei (147.441 lei:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil vii extravilan în suprafață de 954 mp, situat în com. C., ., T.32,_ /18 în valoare de 22.272.5 lei (44.545:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 – berlină, culoare gri magnum, ._ în valoare de 500 lei (1000:2);
-1/2 din suma de 23.000 lei, respectiv suma de 11.500 lei.
În ce privește formarea și atribuirea loturilor, instanța a avut în vedere în primul rând principiul efectuării partajului în natură, ceea ce înseamnă că fiecare parte va primi în proprietate exclusivă un lot cuprinzând bunuri succesorale. Totodată, față de criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ, luând în considerare faptul că în apartament își are domiciliul reclamanta - care are o cotă mai mare asupra acestui bun, că asupra terenurilor pârâta reclamantă deține o cotă mai mare și sunt situate mai aproape de localitatea sa de domiciliu, că pârâta reclamantă este cea care a lichidat depozitele bancare și că reclamanta pârâtă este cea care a avut posesia autoturismului, instanța a format următoarele loturi:
- lotul I, în valoare de 60.500 lei compus din următoarele bunuri:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 situat București, ., ., parter, ., în valoare de 60.000 lei;
-1/2 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 – berlină, culoare gri magnum, ._ în valoare de 500 lei (1000:2);
- lotul II, în valoare de 107.493 lei, compus din următoarele bunuri:
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 1 ha și 4208 mp situat în ., T.38, P.319/28, în valoare de 73.720,5 lei (147.441 lei:2);
-1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil vii extravilan în suprafață de 954 mp, situat în ., T.32,_ /18 în valoare de 22.272.5 lei (44.545:2);
-suma de 11.500 lei.
În temeiul art. 728 C.civ., instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților și a atribuit în natură reclamantei pârâte T. F. lotul I, iar pârâtei reclamante Z. M. lotul II.
Având în vedere valoarea loturilor formate de instanță și cota succesorală a fiecărei părți, conform căreia reclamanta are dreptul la bunuri în valoare de 41.998,25 lei (1/4 din valoarea masei succesorale de 167.993 lei), iar pârâta reclamantă are dreptul la bunuri în valoare de 125.994,75 lei (3/4 din 167.993 lei), s-a impus obligarea reclamantei pârâte la plata unei sulte către pârâta reclamantă în sumă de 18.501,75 lei.
În ce privește cererea pârâtei reclamante referitoare la stabilirea pasivului succesoral, având în vedere că la termenul din data de 30.01.2014 instanța a admis excepția de netimbrare a acestei cereri, pe fond a fost anulată ca netimbrată.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de părți, instanța a constatat că față de valoarea totală a masei partajabile de 324.382 lei (obținută din însumarea valorii bunurilor deținute în indiviziune și devălmășie de părți cu defunctul și a căror partajare a fost dispusă de instanță), taxa judiciară de timbru aferentă cererii în partaj, conform art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 este de 9731,46 lei, iar taxa judiciară aferentă cererii în reducțiunea testamentară este de 1289,94 lei, în total 11.021,40 lei, și că reclamanta a dobândit bunuri reprezentând 31,56% din valoarea partajabilă, în timp ce pârâta a dobândit bunuri și valori reprezentând 68,44 din aceeași valoare partajabilă.
De asemenea, instanța a avut în vedere că, în urma cererii în partaj, ambele părți dobândesc în proprietate bunuri și valori, iar taxa judiciară de timbru este datorată în raport cu valoarea bunurilor efectiv culese, aceasta fiind proporția admiterii acțiunii față de fiecare dintre părți.
Prin urmare, reclamantei pârâte îi revine o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.478,36 lei (aceasta achitând în cursul procesului suma de 4.437 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru), iar pârâtei reclamante îi revine o taxă judiciară de timbru în sumă de 7.543,04 lei.
Totodată, instanța a constatat că ambele părți au achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii având ca obiect constatarea calității de moștenitor, astfel că, taxele judiciare de timbru de câte 100 lei achitate de ambele părți urmează a fi compensate.
În ce privește celelalte cheltuieli de judecată efectuate în cauză, instanța a constatat că acestea sunt în sumă totală de 4907,20 lei (reclamanta achitând 1203,60 lei onorarii experți 2500 lei onorariu avocat, iar pârâta achitând 1203,60 lei onorarii experți), însă, în final, și acestea trebuie suportate tot proporțional cu valoarea bunurilor dobândite prin soluționarea cauzei, astfel că pârâta reclamantă datorează reclamantei pârâte diferența de 2154,89 lei provenind din onorarii, la care se adaugă și diferența de taxă judiciară achitată peste cea calculată la valoarea bunurilor efectiv culese, de 958,64 lei, în total, pârâta reclamantă datorând reclamantei pârâte suma de 3.113,53 lei.
Prin urmare, în temeiul art. 274 C.pr.civ. și având în vedere raportul de indiviziune dintre părți, ce rezultă din moștenire, instanța a compensat taxele judiciare de timbru în sumă de 100 lei achitate de ambele părți pentru cererea având ca obiect constatarea calității de moștenitori, a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.113,53 lei și a dat în debit pârâta reclamantă pentru suma de 7.543,04 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta reclamantă Z. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea ei în tot, în sensul ca, după refacerea probei cu expertiză tehnică și evaluarea corectă a bunurilor partajabile, să se atribuie loturile către cele două părți potrivit propunerii cuprinse în cererea reconvențională (atribuirea către apelanta pârâtă a garsonierei și împărțirea în loturi egale a terenurilor).
Motivând apelul, pârâta reconvenientă a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
1. În mod nelegal instanța fondului a anulat cererea reconvențională, considerând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru impusă în termenul legal.
În ceea ce privește acest capăt de cerere, greșit caracterizat de către instanță ca fiind cerere reconvențională, care trebuie să fie timbrată separat, s-a arătat că, în realitate, reprezintă o cerere care se judecă în procesul de partaj în mod unitar, cu toate celelalte cereri, urmărindu-se să se stabilească în mod corect masa succesorală, atât cu activul, cât și cu pasivul ei.
De aceea, o astfel de cerere se timbrează conform dispozițiilor referitoare la partajul succesoral, și nu conform dispozițiilor legale privind timbrajul referitoare la valoarea cererii.
Nu în ultimul rând, problema timbrajului s-a pus după aproape doi ani de zile de la data la care i-a fost impusă apelantei această sarcină (fără ca până la data intrării în dezbateri să se mai discute această problemă).
În mod normal, arată apelanta, trebuia să fie citată cu această mențiune și, în funcție de modul în care apelanta înțelegea să-și îndeplinească obligația, să aplice o măsură sau alta, cu atât mai mult cu cât apelanta nu a fost prezentă în sala de judecată la ultimul termen, când s-a discutat această problemă.
Așa fiind, măsura luată de instanță este netemeinică și nelegală.
Tot în acest sens, instanța de fond a reținut în mod greșit că apelanta nu ar fi administrat probe pe așa-zisa cerere reconvențională - nici nu s-a pus problema propunerii și administrării de probe, deoarece trebuie ca mai întâi să se rezolve problema timbrajului, după care se discută probele (dacă se admit sau nu și când se administrează).
Din această perspectivă apelanta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, care este un drept procedural, constituțional și un drept fundamental al omului.
2-în termen legal, față de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, apelanta a înaintat obiecțiuni, care i-au fost respinse în mod neîntemeiat de către instanța de fond.
A apreciat că expertizele sunt efectuate în mod cu totul greșit - astfel, expertiza tehnică imobiliară de evaluare a garsonierei ajunge la o valoare cu mult sub prețul pieței, iar expertiza de evaluare a terenurilor nu face decât să supraevalueze cele două terenuri în discuție, încălcându-se toate normele deontologice și regulamentare în domeniu.
Deoarece se pune problema nelegalității și netemeiniciei acestor rapoarte de expertiză, apelanta a înțeles să reitereze aceste obiecțiuni, astfel:
în ceea ce privește terenul în suprafață de 954 mp:
a) S-a solicitat expertului să calculeze valoarea de circulație a terenului arabil extravilan în suprafață de 954 mp, situat în ., jud.I..
Terenul este situat în extravilanul satului Tânganu, tarlaua 32,./18, categoria de folosință teren arabil.
Evaluarea făcută de expert este absolut nerealiată și reprezintă, de fapt, săvârșirea a două infracțiuni: aceea de fals intelectual si aceea de abuz în serviciu în forma omisiunii.
Nu este posibil ca un teren extravilan arabil să fie evaluat la 30.000 EURO, valoare care nu există în nici o țară din Europa, cu atât mai puțin în România (a evaluat la 3 euro/mp un teren extravilan, fără o valoare economică reală), chiar dacă expertul a apreciat că terenul respectiv se află în apropierea autostrăzii A2 la circa 1200 m, întrucât terenul este departe de orice utilități.
Pe de altă parte, deși se susține, de către expert, că a folosit ca bază de evaluare Standardul internațional IVS1 - ediția 2011, nu rezultă cum și ce metodă a folosit. Propriu-zis, a luat ca puncte de reper trei oferte pentru niște terenuri situate în apropierea autostrăzii București-C., adică de partea cealaltă a satului, pe raza satului C., și nu pe raza satului Tânganu.
Cu alte cuvinte, localizarea terenului făcută în vederea evaluării este complet greșită și nu corespunde realității, nefiind făcută prin vizionarea terenului de către expert. Este cert că expertul avea posibilitatea să se informeze la orice notariat despre valorile aproximative folosite de Birourile Notariale pentru terenuri extravilane arabile pe raza satului Tânganu, ocazie cu care ar fi constatat că valoarea unui teren extravilan este de maxim 6.000 lei/ha, și aceasta cu condiția ca el să poată fi vândut, în circumstanțele unei piețe stagnante. Aprecierea făcută de către expert în sensul că a avut în vedere situația pieței imobiliare în stagnare, cât și interesul scăzut pentru astfel de terenuri, este absolut contradictorie în raport cu evaluarea la care a ajuns, de 30.000 euro.
Nu în ultimul rând, chiar experta apreciază că valoarea estimată este prezentată sub forma unei predicții și constituie o apreciere subiectivă - or, un raport de expertiză trebuie să aibă un caracter științific, adică să aibă unul obiectiv, iar nu subiectiv.
b) A calcula valoarea de circulație a unui bun înseamnă a calcula valoarea lui pe piață (în speță, piața imobiliară), conform principiului că valoarea unui bun este dată în funcție de raportul cerere-ofertă.
În orice expertiză tehnică imobiliară se folosesc două-trei metode, pentru a demonstra că valoarea la care s-a ajuns este apropiată de prețul pieții.
Cele mai uzitate metode folosite de experți sunt metoda prețului tehnic și metoda prețului de piață. De altfel,chiar Corpul Experților Tehnici recomandă că, dacă se folosește metoda prețului tehnic, folosindu-se și indicii de individualizare privind determinarea valorii de circulație a imobilelor, valoarea de circulație obținută prin aplicarea coeficienților de individualizare trebuie să fie apropiată de prețul de piață al imobilelor similare din zonă (B.E.T.nr. 53/februarie 1999, pag.18-19, paragraful final).
Desigur că pentru a se demonstra că prețul tehnic (se mai numește și metoda prin costuri) este apropiat de cel stabilit prin metoda prețului pieței, acesta trebuie să fie calculat prin cel puțin două metode, ca să existe un termen de comparație.
Or, expertul a refuzat să facă acest lucru, deși aceasta este metoda corectă de stabilire a valorii de circulație a imobilului, ceea ce denotă intenția expertului de a o favoriza pe reclamantă, stabilind în acest mod o valoare exagerat de mică, nereală și care nu are nici o legătură cu valoarea de circulație a imobilului, respectiv este vorba de prețul pieței.
În concluzie, valoarea de circulație a imobilului este calculată greșit, cu ignorarea reglementărilor și recomandărilor de specialitate, ca și a valorii reale a imobilului - motive pentru care concluziile acestui raport de expertiză nu pot fi acceptate în nici un fel.
c) Deși instanța a solicitat expertului să calculeze valoarea de circulație a imobilului și prin metoda prețului de piață, expertul nu și-a îndeplinit această însărcinare, ceea ce atrage sancționarea conform dispozițiilor legale incidente din O.G.nr.2/2000.
Prețurile publicate sau date de către agenții imobiliari și de publicațiile de specialitate sunt prețuri de ofertă, care pot fi și prețuri „balonate” (cum se folosește sintagma în marketing).
Pe de altă parte, cel care cumpără, oferă la rândul lui alt preț.
Din jocul cererii și ofertei rezultă prețul pieței,care este prețul de vânzare. Metoda prețului de piață înseamnă abordarea prin comparația vânzărilor propriu-zise. Prețurile de vânzare sunt cele cuprinse în contractele de vânzare-cumpărare încheiate la notariatele publice, de unde sunt luate mai multe date despre vânzări similare, iar prețurile de vânzare respective se ponderează (adică se echilibrează) cu o formulă de calcul relativ simplă.
Aceasta este metoda prețului de piață, recomandată de Biroul Local de Expertiză și Corpul Experților Tehnici. În același timp, expertul este obligat să aplice metodele de evaluare cuprinse în „Standardul Internațional de Practică în Evaluare nr.lVSI-2011”, care prevede că metoda principală de evaluare este metoda (sau abordarea) prin comparația vânzărilor, aceste standarde internaționale aplicându-se și în contabilitate, ca efect al ratificării, de către România, a acordurilor încheiate în domeniu pe care trebuie să le pună în executare. În plus, arată apelanta, sunt de luat în considerare și criteriile de individualizare formulate de Curtea Supremă de Justiție, care a decis că „valoarea de circulație este cea care se practică pentru un imobil asemănător, care este dată în primul rând de jocul cererii și ofertei (pe baza caracteristicilor tehnice și de zonă)”.
Metoda de evaluare prin jocul cererii și ofertei este specifică și esențială într-o economie de piață, această metodă reflectând cel mai bine fenomenul economic al valorii. Ea are la bază conceptul de valoare-utilitate și răspunde cel mai bine nevoilor oamenilor.
d) În condițiile în care expertul a folosit, totuși, ca puncte de reper, trei oferte făcute în anul 2012 sau la începutul anului 2013, trebuia să țină cont că terenul pe care l-a evaluat se află în litigiu și că, potrivit reglementărilor legale, se aplică un coeficient de minus 10% pentru orice bun imobil care se află în litigiu.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 1 ha și 4208 mp;
a)S-asolicitatexpertului să calculeze valoarea de circulație a terenului arabil extravilan de 1 ha și 4208 mp situat în ., jud.I..
Terenul este situat în extravilanul satului Tânganu, tarlaua 38,., categoria de folosință teren arabil.
Au fost expuse aceleași critici ca și în privința evaluării terenului prezentat mai sus, apelanta apreciind că terenul a fost mult supraevaluat, fără o metodă științifică, cu precizarea că expertul a apreciat că terenul respectiv se află în apropierea vetrei satului Frunzănești (de fapt, se află în apropierea vetrei ., în fapt, a luat ca puncte de reper trei oferte pentru niște terenuri situate în apropierea autostrăzii București-C., adică de partea cealaltă a satului, pe raza satului C., și nu pe raza satului Tânganu, ceea ce presupune că evaluarea nu a fost făcută prin vizionarea terenului de către expert, distanța între terenuri fiind de aproximativ 12 kilometri.
Faptul că expertul nu a vizionat terenul l-a condus pe acesta să afirme că terenul este situat în jud.G., când de fapt terenul se află pe raza jud.I., în marginea lui extremă (după aceste terenuri, începe jud.Călărași).
Anexa nr. 1 la raportul de expertiză, care se referă la anumite valori orientative folosite de Birourile Notariale, nu au legătură cu satul Tânganu și cu poziționarea terenului - valoarea estimativă de 13.000 euro/ha se referă la suprafețe situate cel mult la 100 m de la orice drum modernizat, cu referire la apropierea terenului față de autostrada București-C..
Or, fără nici un fel de dubiu, terenul care trebuia să fie evaluat se află la o distanță de aprox. 10-14 kilometri de poziționarea terenurilor la care se face referire în anexa nr.1.
În privința acestui teren, expertul a folosit o grilă notarială valabilă pentru anul 2012, și nu una valabilă pentru luna aprilie,anul 2013, cunoscut fiind faptul că în luna ianuarie 2013 grila notarială a fost schimbată. Restul obiecțiunilor prezentate sunt identice cu cele formulate în privința evaluării primului teren și ele au fost, apoi, reiterate și în privința garsonierei supuse partajului, pentru care expertul trebuia să stabilească valoarea de piață, dar a procedat în aceeași manieră criticabilă și prejudiciabilă pentru apelantă.
S-a arătat că jurisprudența CSJ a agreat aplicarea metodei prețului de piață, stabilind, încă din anul 1992, că „Nici pentru apartamentele construite cu sprijinul statului nu este echitabil să se evalueze imobilul conform Decretului-Lege nr.61/1990, căci, în loc să se asigure partajarea drepturilor tuturor coproprietarilor, s-ar ajunge la deosebita avantajare a aceluia căruia i s-ar atribui bunul” (C.S.J..decizia civilă nr.2465/22.12.1992,publicată în revista „Dreptul” nr.10-11/1993, pag.120).
S-a arătat, de asemenea, de către apelantă, că metoda prevăzută de Decretul nr.256/1984,Decretul nr.93/1977, ca și cea prevăzută prin Decretul-Lege nr.61/1990 reprezintă o abordare prin costuri de producție, specifică economiei centralizate de tip marxist, care nu accepta alt tip de valoare decât cea stabilită în cadrul producției, actele normative arătate mai sus fiind edictate înainte de anul 1990, când în România nu începuse încă nici un proces de transformare, iar prețurile erau cele din 1989.
Referitor la indicele de individualizare (coeficientul de zona Kz), acesta este stabilit printr-o metodă absolut nelegală,constituind, pur și simplu, o creație a expertului. Așa cum rezultă și din alte rapoarte de expertiză imobiliară efectuate în situații similare (anexate), prețul de piață al apartamentului supus partajului, compus din o cameră și dependințe, plus balcon, este cu mult mai mic, chiar sub jumătatea valorii de piață.
Deoarece expertul a refuzat să își îndeplinească o sarcină de serviciu, apelanta a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză sau completarea raportului de expertiză, prin stabilirea valorii de piață a imobilului prin metoda comparației vânzărilor.
În ceea ce privește metoda de evaluare prin costuri (conform Decretului-Lege nr.61/1990), expertul a folosit indici care nu sunt nici recomandați și nu sunt nici obligatorii. Totuși, indiferent de caracterul lor de recomandare, indicii trebuie să respecte niște criterii, care urmăresc să înlăture caracterul de arbitrariu al evaluării. Or, prin indicii folosiți, care sunt nerecomandați, nu are cum să se ajungă la valoarea de piață a imobilului.
Aplicarea D.nr.61/1990 nu se impune, întrucât, deși D.nr.61/1990 nu a fost în mod expres abrogat, totuși anumite dispoziții au devenit caduce. Expertul adaugă un coeficient de individualizare Ki, care este inexplicabil,fără a aduce nici o motivare în acest sens,deși există criteriile de individualizare stabilite prin B.E.T.nr.53/februarie 1999, pag.18-19, paragraful final, depuse în copie, atașate memoriului de apel.
Expertul trebuia să folosească metodele și criteriile stabilite conform Standardelor Internaționale de Evaluare, care, prin edictarea L.nr.247/2005 au devenit standarde naționale legale.
S-a criticat sentința și sub aspectul modalității de lotizare și de atribuire a bunurilor, apelanta arătând că a solicitat să-i fie atribuită garsoniera, iar asupra terenurilor să se dispună partajarea în natură, considerând că aceasta este soluția cea mai corectă.
De altfel, chiar experta Ș. I. stabilește niște propuneri de lotizare, care nu au fost luate în considerație de către instanță.
De asemenea, apelanta a invocat calculul greșit al taxelor judiciare de timbru, arătând că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică și sub acest aspect.
Astfel, dacă considera că taxa judiciară de timbru aferentă are valoarea de 11.021,40 lei, această taxă trebuia să fie plătită în totalitate de către reclamanta-pârâtă, pentru că numai prin plata în totalitate a taxei o instanță se poate pronunța în integralitate.
În mod corect, dacă nu se timbra, cererea trebuia să fie anulată ca insuficient timbrată - soluția dării în debit nu este o soluție legală în faza fondului.
În dovedirea apelului, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu expertize tehnice de specialitate, proba testimonială, proba cu interogatoriul părții adverse, precum și de orice altă probă admisibilă legal.
La data de 23.09.2014, reclamanta T. F., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului promovat de către apelanta Z. M. ca fiind nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
La rândul său, intimata a solicitat, în apărare, proba cu înscrisuri.
Examinând apelul, din perspectiva criticilor aduse hotărârii, și verificând, în limitele învestirii sale, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Prima critică, referitoare la greșita anulare ca netimbrată a cererii reconvenționale, este vădit neîntemeiată, fiind formulată de către apelantă în disprețul dispozițiilor art. 129 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora avea ea însăși obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și de a-și exercita drepturile procedurale cu bună credință. Faptul că au trecut doi ani de la fixarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale prin care se solicitase împărțirea pasivului succesoral, fără ca instanța să aplice măsura anulării cererii în condițiile art. 20 din Legea taxelor judiciare de timbru nr. 146/1997, nu este de natură a face caducă și nici intempestivă sancțiunea, după cum nici decăderea nu operează în privința măsurilor ce pot fi luate de judecător, cum sugerează apelanta; partea ce nu și-a îndeplinit obligația nu se poate pretinde surprinsă de discutarea excepției de nulitate după doi ani, în condițiile în care, fiind prezentă, prin apărător, la termenul la care s-a stabilit obligația, nu a contestat existența acesteia în raport de natura cererii sau apărării sale și nici nu a îndeplinit-o, iar la termenul când s-a discutat această excepție nu și-a arătat nici disponibilitatea de a plăti, cerând, eventual, un termen pentru plată și invocând omisiunea instanței de a relua discutarea achitării sau neachitării taxei la termenul imediat următor celui la care s-a fixat obligația de plată.
În acest context, apelanta nu putea pretinde, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997, o vătămare prin faptul că nu a fost citată cu mențiunea achitării taxei, textele de lege stabilind numai obligația instanței de a acorda părții un termen în scopul achitării acesteia, urmată de aplicarea sancțiunii, dacă obligația nu a fost îndeplinită, dispoziții respectate de către judecătorul fondului.
Este nefondată și susținerea apelantei, subsumate aceleiași critici, potrivit căreia instanța ar fi dat o calificare greșită cererii de împărțire a pasivului și ar fi trebuit să o soluționeze în cadrul operațiunii de împărțeală, care trebuie să vizeze atât activul, cât și pasivul succesiunii. Reprezintă o chestiune bine statornicită în doctrina și practica judiciară faptul că cererea de împărțire a pasivului unei succesiuni este subsumată principiului disponibilității, în sensul în care rezolvarea acestui aspect al sistării indiviziunii va avea loc, în cadrul operațiunii de partaj judiciar, numai dacă una dintre părți formulează o cerere expresă având acest obiect și această finalitate. Este cazul cererii formulate de către apelanta reconvenientă, iar o astfel de cerere are un caracter patrimonial, fiind evaluabilă în bani și, deci, supusă taxei judiciare de timbru în condițiile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, adică 3% din valoarea pasivului succesoral.
Cea de-a doua critică, referitoare la greșita evaluare a bunurilor supuse partajului, respectiv nelegala respingere a obiecțiunilor, de către prima instanță, la rapoartele de expertiză, este, de asemenea, neîntemeiată.
În esență, susținând că terenurile din extravilan ar fi fost supraevaluate, iar construcția (garsonieră) ar fi fost subevaluată, raportat la prețul pieței, apelanta a expus aceleași argumente prezentate și primei instanțe, privind pretinsa nerespectare, de către expert, a standardelor internaționale de evaluare; aceste obiecțiuni au fost, însă, corect respinse, în condițiile în care, referitor la terenuri, s-a cerut expertului să aibă în vedere grila notarială de evaluare valabilă pentru anul 2013, când s-a făcut evaluarea, ceea ce expertul a și făcut, conformându-se dispoziției date de instanță, iar valoarea astfel determinată pentru cele două terenuri nu putea fi mai mare decât prețurile din tranzacțiile imobiliare efectuate prin acte autentificate de notarii publici, cum bine a sesizat expertul în răspunsul la obiecțiuni; așadar, tribunalul nu identifică un motiv pentru care să considere că valoarea stabilită pentru aceste terenuri ar putea fi mai mică, raportat la evoluția pieței imobiliare, dacă s-ar utiliza o altă metodă de evaluare, care să concorde cu pretențiile apelantei; acesta este și motivul pentru care nu se impunea o nouă expertiză, care să aibă în vedere alte tranzacții din aceeași perioadă și aceeași zonă, nicio tranzacție neputând avea o valoare inferioară ghidului notarial, iar metoda folosită de expert a presupus comparația directă a tranzacțiilor, ce a fost suficient de transparent explicată de către expert, fiind o metodă agreată în practica instanțelor și chiar invocată de apelanta însăși, care face referire la „valoarea de piață”, dar care alegă fără temei lipsa de valoare economică a terenurilor partajabile, datorate lipsei utilităților și faptului că terenurile sunt în litigiu; coeficienții de reducere au fost aplicați în mod fundamentat, printr-un algoritm de calcul documentat, cu prezentarea surselor de informare și care nu relevă erori de abordare ori de calcul, expertul explicând, față de evoluția tranzacțiilor imobiliare cu imobile comparabile, care a fost rațiunea (rezonabilă în opinia tribunalului) pentru care a stabilit indicele total de corecție negativă.
Nu se poate susține că expertul nu a vizionat terenurile, acestea fiind identificate anterior prin raportul de expertiză topografică întocmit de către același expert, apelanta fiind cea care nu a fost prezentă la faza de teren a expertizei topo, fiind legal convocată.
Nici în privința garsonierei nu poate fi reținută temeinicia criticilor apelantei, expertul evaluând imobilul raportat la prețul de piață la momentul evaluării, explicând, ca și în cazul expertizei de evaluare a terenurilor, metoda folosită și argumentele acesteia; expertul a prezentat, de altfel, două variante de evaluare, una dintre ele bazându-se pe metoda costurilor (criticată de apelantă), iar cealaltă bazându-se pe metoda analizei pieței, prezentând, totodată, o opinie asupra metodei preferabile, aceea a prețului de piață, pe care instanța și-a și însușit-o; așadar, este neavenită critica apelantei privind utilizarea metodei costurilor, de vreme ce nu aceasta a fost metoda omologată de instanță în cuprinsul hotărârii atacate.
Este, de asemenea, vădit nefondată critica apelantei privind modalitatea de lotizare și de atribuire a bunurilor partajabile, instanța valorificând judicios probele administrate și stabilind corect și echitabil căreia dintre părți i se cuvine atribuirea unuia sau a altuia dintre bunuri, raportat la criteriile oferite de art. 6739 C.pr.civ.; de altfel, apelanta nu prezintă nicio explicație rezonabilă asupra solicitării sale de a i se atribui apartamentul, în care locuiește reclamanta intimată, și care reprezintă fosta locuință comună a sa și a soțului a cărui succesiune se dezbate; problema drepturilor conferite apelantei de testamentul lăsat de defunct a fost rezolvată în cadrul soluționării cererii de reducțiune a testamentului, aspect asupra căruia nu s-au formulat critici în apel, așa încât tribunalul nu identifică un alt motiv de reformare a hotărârii, care este, de altfel, și sub acest aspect la adăpost de orice critică.
În fine, cât privește greșita stabilire a părții de taxă judiciară de timbru în sarcina sa, rămasă neachitată și debitarea acesteia, în raport de valoarea totală a bunurilor stabilită prin expertiză, tribunalul nu consideră că o astfel de rezolvare a problemei taxelor real datorate de către fiecare parte raportat la valoarea finală a bunurilor ar afecta interesele legitime și drepturile procesuale ale apelantei; taxele de timbru rămân datorate, la valoarea bunurilor, iar ceea ce apelanta ar putea invoca, pe calea apelului, ar fi numai întinderea obligației de a plăti această taxă (cuantumul taxei, asupra căruia nu i s-a dat posibilitatea de a formula cererea de reexaminare în condițiile Legii nr. 146/1997, dat fiind că el nu a fost anterior stabilit și comunicat părții, cu acordarea unui termen de plată, ca în cazul taxei asupra cererii reconvenționale); or, apelanta nu contestă, pe calea apelului, cuantumul taxei, singurul aspect ce ar fi putut întemeia o reformare parțială a hotărârii pe calea controlului judiciar, astfel încât critica, așa cum a fost formulată, nu va fi primită.
Față de cele expuse, în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul, menținând hotărârea instanței de fond, care este legală și temeinică în raport de criticile ce i s-au adus, aplicând, în mod corespunzător, dispozițiile art. 274 C.pr.civ., față de care va obliga pe apelantă, ca parte căzută în pretenții, la
plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată justificate în faza apelului de plata onorariului de avocat, potrivit chitanței atașate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - pârâtă reclamantă Z. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 2022/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă T. F., cu domiciliul ales la CA G. C., cu sediul în București, ., ., ..
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Emite adresă la AFP ., pentru luarea în debit a apelantei pentru taxa de timbru eșalonată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. L. B. D. M. P. G. A.
Red, tehnored. D. M P./ 4 ex. / 1.02.2016
JUD.S. 3 /Jud. G. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1128/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 8001/2014. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
