Evacuare. Decizia nr. 8001/2014. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8001/2014 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 2001/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.8001A
Ședința publică din data de 10.12.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
JUDECĂTOR: A. M. B.
JUDECĂTOR: L. M. R.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanții-pârâți V. F., V. C., V. A. C., V. M. C. și V. Patrik C. împotriva sentinței civile nr._/11.07.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. C. având ca obiect-evacuare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2014, când în aceeași compunere a dispus următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la data de 19.05.2014 sub numărul_, reclamantul V. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții V. F., V. C., V. A.-C., V. M.-C. si V. P.-C., prin reprezentant legal V. F., evacuarea acestora din imobilul situat în București, ., sector 1, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că, este proprietarul imobilului situat în București, ., sector 1, compus din construcții și teren, pe care l-a dobândit în proprietate prin moștenire de pe urma defunctului tată, conform certificatului de moștenitor nr. 657/15.11.1979 încheiat la fostul notariat de Stat Sectorul 1, jud. I. și prin donație de la defuncta sa mamă, conform contractului de donație autentificat de Notariatul de Stat Local Sectorul 1 București sub nr. 5994/22.03.1994.
S-a mai menționat că părinții săi, V. C. și V. F., au dobândit la rândul lor dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I., Secția Notariat sub nr._/06.07.1945.
Acesta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară a Municipiului București, Sectorul 1, sub nr._, nr. cadastral nou_ și nr. vechi_.
Reclamantul a precizat că pârâta V. F. este nepoata sa, fiind fiica defunctului său frate și întrucât sunt rude, a fost de acord să o ajute cu o locuință pentru ea și familia sa, până vor avea mijloacele financiare necesare pentru a se putea întreține, între aceștia neîncheindu-se niciodată vreun contract prin care să le transmită folosința imobilului, aceștia locuind în imobil în calitate de persoane tolerate.
S-a mai menționat că în ultimii ani conviețuirea cu pârâții a devenit imposibilă din cauza comportamentului acestora și, mai mult, nu participă în nici un fel la cheltuielile casei.
Reclamantul a arătat că a demarat procedurile legale în vederea evacuării pârâților, notificându-i prin intermediul executorului judecătoresc să elibereze și să predea imobilul pe care aceștia îl ocupă fără titlu.
Pentru a veni în sprijinul pârâților în ceea ce privește condițiile locative viitoare, din proprie inițiativă le-a închiriat un imobil cu 3 camere pentru care a achitat în mod anticipat chiria pentru o perioadă de 6 luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Cărții a VI-a, Titlul XI din Codul de procedură civilă, art. 555 din Codul civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri în fotocopie (filele 8-59).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 lei.
La data de 04.06.2014 pârâta V. A.-C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a precizat că a locuit continuu, din anul 1988 (anul nașterii) și până în prezent, în liniște și liberă posesie împreună cu familia sa: V. F. (moștenitor rezervatar al imobilului), V. C., V. M. C., V. P. C., cu bunicul sau V. I. și străbunica sa V. F., precum și cu reclamantul V. C. C. în casa bunicilor V. C. (bunic) și V. F. (bunică), având domiciliul stabil la această adresă.
In timpul căsătoriei străbunicilor săi, V. C. și V. G. F., aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra a două bunuri imobile: în anul 1945 au cumpărat terenul din Bucuresti, ., Sector 1 în suprafață de 168 mp, pe care erau construite la acea vreme două corpuri de case vechi și respectiv în anul 1948 au cumpărat al doilea teren intravilan situat în Bucuresti, .. 66, Sector 1, în suprafață totală de 575 mp.
În anul 1967 a decedat bunicul mamei, V. C., având ca moștenitori 8 copii în viață și străbunica sa V. F., în calitate de soție supraviețuitoare, la data decesului. Bunicul său V. I., de pe urma tatălui său V. C., nu a renunțat niciodată la moștenire, ci în perioada comunistă a acceptat moștenirea în mod tacit prin numeroase actele de administrare definitive, cu scopul de a asigura viitorul său și implicit al pârâților în calitate de descendenți (fiica și nepoți), prin acțiuni precum actele de posesiune si folosință a bunurilor succesorale, faptul stabilirii definitive a domiciliului în casa moștenită, demolarea unei construcții și contribuția la construirea unei noi locuințe, respectiv cea din care unchiul său, reclamantul V. C. dorește acum să o evacueze.
S-a menționat că certificatul de moștenitor nr. 657/15.11.1979 despre care face vorbire reclamantul a fost obținut în împrejurări incerte, 12 ani mai târziu fată de momentul deschiderii succesiunii din anul 1967.
Din verificările făcute la Arhivele Camerei Notarilor Publici București, prin care a solicitat verificări în Registrul de renunțări și acceptări sub beneficiu de inventar, au rezultat concluzii contrare, în sensul că în mapele de acte autentice conținând declarații de renunțare la succesiune si de acceptare sub beneficiu de inventar aferente anului 1979 nu s-au regăsit arhivate declarațiile emise la solicitarea numitului V. I..
La origine, imobilul vechi era compus din două corpuri de case, fiind cumpărat de către bunicii mamei sale în timpul căsătoriei, împreună cu terenul aferent, iar ulterior acestea aveau să fie demolate, iar pe vechiul amplasament să fie construită, în comun cu reclamantul V. C. C., o nouă construcție cu destinația de locuit a cărei structură este „în oglindă", ca două entități separate, câte una pentru fiecare parte. Începând cu anul 1994, părinții pârâtei au demarat împreună cu V. I., demolarea celor două corpuri și ridicarea unei noi locuințe având compunerea a două apartamente simetrice.
Referitor la cele două donații care au stat la baza înregistrării în Cartea Funciară, s-a menționat că reclamantul a ascuns cu rea-credință existența acestora, încălcând rezerva succesorală.
S-a mai susținut că relațiile de familie s-au deteriorat în momentul în care reclamantul s-a căsătorit cu V. E., aceasta amenajându-și un birou de mediator în locuință. Aceasta, în mod constant, a încercat să-i constrângă să părăsească locuința, iar ulterior să-i determine să renunțe în mod expres la moștenirea privind acest imobil.
Pârâta a arătat, față de susținerea reclamantului potrivit cu care aceștia au calitatea de persoane tolerate că ar trebui să existe un contract sau măcar o declarație prin care pârâții să accepte situația sau titlul de tolerați, dar reclamantul nu deține un asemenea document drept dovadă, deoarece aceasta și familia sa nu locuiesc în această casă în calitate de persoane tolerate, mama sa fiind mostenitor rezervatar.
Referitor la precizarea reclamantului în sensul că în ultimii ani conviețuirea cu pârâții a devenit imposibilă, s-a menționat că la data de 27.09.2013, și-a reînnoit cartea de identitate, cu domiciliul tot la această adresă, reclamantul V. C. neopunându-se în vreun fel acestui lucru.
Cu privire la cele menționate de către reclamant despre participarea la cheltuielile casei, s-a arătat faptul că acest lucru nu este adevărat. Deși, în repetate rânduri, familia sa a solicitat reclamantului separarea utilităților, acesta a refuzat din diverse motive motive. Astfel, a achitat aceste utilități împreună cu reclamantul, fie direct, fie indirect prin reținerea de către reclamant a unor sume provenite din închirierea terenului proprietate comună în suprafață de 575 mp din .. 66, sector 1, București, închiriat către Societatea Girvim Serv SRL.
S-a mai precizat că, la data de 15.04.2014, mama sa a înregistrat dosarul nr._/299/2014, solicitând Judecătoriei Sectorului 1 București, constatarea nulității titlului de proprietate pe care V. C. 1-a dobândit în mod ilicit, stabilirea vocației succesorale a mamei sale și respectiv a calității de moștenitor legal-rezervatar, stabilirea dreptului de propritate a cotei de ½ din imobilul cu destinația de locuință prin accesiune imobiliară artificială asupra imobilului din București, sector 1, ., a cărui posesie neîntreruptă pârâta V. F. o deține de la data construcției (1994) și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, stabilirea dreptului de superficie, precum și ieșirea indiviziune sau modificarea și completarea Cărții Funciare a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 654, 664-665, 689, 700, art. 703, art. 728-729, art. 738, 783, art.798, art. 841-842, art. 847-848, 854, art. 432 din Codul civil, Legea nr. 4/1973, Decretul-Lege nr. 40/1953, Legea nr. 36/1995, art. 1134, art. 1119 al. 1, art. 577 din Noul Cod Civil.
În susținerea apărării, au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopie (filele 85, 91).
La data de 16.06.2014 pârâta V. F. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, expunând în esență același motive ca cele prezentate de pârâta V. A.-C..
În plus, s-a arătat că în anul 2010 reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate, pretinzând că este unic proprietar, încălcându-i dreptul privind rezerva succesorală de pe urma defunctului său tată și al bunicii. Din cercetările efectuate la Camera Notarilor Publici București, nu există o semnătură de renunțare la moștenirea tatălui său, V. I., deși în certificatul de moștenitor nr. 675/1979 pe care reclamantul îl deține și l-a folosit pentru intabulare, se face referire la o presupusă declarație de renunțare, care nu există.
Tot în anul 2010, folosind alte metode dolosive, reclamantul „a obținut” din partea sa o procură pe care nu își amintește să o fi semnat-o pentru a o reprezenta în vederea dezbaterii succesiunii bunicii sale, V. F., a cărei succesiune a acceptat-o în mod tacit. În baza acestei procuri, reclamantul a obținut certificatul de moștenitor nr. 151/24.09.2010, despre a cărui existență nu face nicăieri vorbire, deoarece conține o . alte neregularități.
În drept, au fost invocate prevederile art. 654, 664-665, 689, 700, art. 703, art. 728-729, art. 738, 783, art.798, art. 841-842, art. 847-848, 854, art. 432 din Codul civil, Legea nr. 4/1973, Decretul-Lege nr. 40/1953, Legea nr. 36/1995, art. 1134, art. 1119 al. 1, art. 577 din Noul Cod civil.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 113-234).
La data de 19.06.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la care a anexat înscrisuri (filele 244-357), prin care a arătat în esență că, pârâții nu dețin dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, acesta fiind unicul proprietar, pârâții nu și-au intabulat în cartea funciară calitatea de proprietari, pârâții nu au plătit niciodată impozit pentru imobil, acesta fiind singurul care și-a desachis rol fiscal și care plătește impozit, pârâții nu au demolat vechile construcții existente, nu au construit o nouă casă, nu au încheiat nici un contract de utilități încheiat pe numele lor, nu au încheiat nici un act juridic prin care să se manifeste ca proprietari ai imobilului, aceștia nu doresc să elibereze imobilul cu toate că le-a pus la dispoziție o locuință cu trei camere situată la etajul 1 al unei vile, pentru care a achitat în avans chiria pentru o perioadă de 6 luni.
La termenul de judecată din data de 25.06.2014, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a respins proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu martori solicitată de pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul V. C. este proprietarul imobilului situat în .. 9, sector 1, înscris în Cartea funciară sub numărul vechi_, cu număr cadastral și nr. topografic_, cu număr cadastral vechi_ (fila 15), acesta fiind dobândit prin moștenire de pe urma defunctului V. C., în baza certificatului de moștenitor nr. 657/15.11.1979 emis de Notariatul de Stat Sector 1, precum și prin donația nr. 5994/22.03.1994 emisă de Notariatul de Stat Sector 1 (filele 8-10).
Prin notificările nr. 97N/28.04.2014, nr. 98N/28.04.2014, nr. 96N/28.04.2014, nr. 95N/28.04.2014, adresate de către reclamant pârâților prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. G.-C. și N. G. (filele 41-53), aceștia în urmă au fost notificați să procedeze la evecuarea de urgență a imobilului, acestă notificare fiind ultima încercare de soluționare a litigiului pe cale amiabilă.
Pârâții au precizat că refuză să părăsească imobilul, considerând că obligația lor de a evacua imobilul nu subzistă, în condițiile în care contestă modalitatea în care acesta a devenit proprietar al imobilului, fiind înregistrat în acest sens pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București dosarul nr._/299/2014.
Instanța reține că prezenta acțiune a fost întemeiată pe prevederile art. 1038-1044 din Codul de procedură civilă, respectiv procedura specială reglementată de Titlul XI, denumită „Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept”.
Potrivit art. 1033 din Codul de procedură civilă, dispozițiile titlului menționat mai sus se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane, prin ocupant înțelegându-se oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului, noțiunea de proprietar fiind definită ca titularul dreptului de proprietate asupra imobilului.
De asemenea, conform art. 1038 din Codul de procedură civilă, atunci când proprietarul unui imobil dorește să-l evecueze pe ocupantul acestuia, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării, iar potrivit art. 1039 din același act normativ, dacă ocupantul care a fost notificat nu părăsește imobilul atunci sunt incidente dispozițiile referitoare la procedura specială de evacuare.
În ceea ce privește apărarea pârâților în sensul că pârâta V. F. este moștenitor rezervatar, iar prin această calitate justifică existența unui drept locativ al său și familiei sale, instanța apreciază că este neîntemeiată față de următoarele considerente:
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 657/15.11.1979 emis de Notariatul de Stat Sector 1 (filele 8-9), rezultă că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V. C. (tatăl reclamantului) este compusă din cota indiviză de ½ din imobilul situat în București, .. 9, sector 1, compus în totalitate din teren în suprafață de 168 mp și două corpuri de case, dobândite în timpul căsătoriei, cu contribuția egală, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1945, iar moștenitorii sunt V. F. (soția supraviețuitoare), cu o cotă de ¼ și reclamantul V. C., cu o cotă de ¾ din masa succesorală, ceilalți succesibili fiind renunțători.
Prin contractul de donație nr. 5994/22.03.1994 autentificat de Notariatul de Stat Local Sector 1 București (fila 10), mama reclamantului V. F. i-a donat acestuia cota sa indiviză din imobil, de 5/8, dobândită după cum urmează: cota de 4/8 prin cumpărare în timpul căsătoriei cu defunctul V. C., iar cota de 1/8 prin moștenire, astfel cum s-a menționat mai sus.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 151/24.10.2010 emis de Societatea Civilă „Mentor” – Birou Notarial (filele 131-132) din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V. F. nu face parte și imobilul din litigiu (sau o cotă parte din acesta).
Chiar dacă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a fost înregistrat dosarul nr._/299/2014 (acest dosar la momentul actual aflându-se în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată), prin care pârâții au contestat modalitatea în care reclamantul a devenit proprietarul imobilului, solicitând anularea titlului de proprietate), iar raportat la acesta au invocat inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii, atâta timp cât certificatul de moștenitor și contractul de donație nu au fost anulate, acestea își produc efectele.
Pentru a reține acestea, instanța are în vedere prevederile art. 118 al. 1 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, potrivit cu care „Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovadacalității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
De asemenea, instanța reține că până la acest moment nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească împotriva reclamantului privind reducțiunea liberalităților excesive sau raportul donațiilor.
În legătură cu alegațiile pârâților în sensul că și aceștia au procedat la demolarea construcțiilor vechi și ridicarea imobilului nou, instanța constată următoarele:
Potrivit autorizației de desființare nr. 5/B/9641 din 03.12.1996 (fila 250 verso), ca urmare a cererii adresate de către reclamant s-a autorizat desființarea a două corpuri de construcții și anexe situate în București, .. 9, sector 1.
De asemenea, instanța reține că reclamantul a întocmit cereri în vederea construirii unei locuințe, conform certificatului de urbanism nr. 51/B din 19.09.1996, înregistrate la mai multe autorități, cum ar fi: Inspecția în Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea Teritoriului a Municipiului București (fila 268), Regia generală de A.-București (fila 270), Brigada de Pompieri „Dealul Spirii” (fila 271), precum și pentru . lucrărilor de construire executate (filele 289-291).
Mai mult decât atât, conform art. 492 din Codul civil de la 1864, „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”, așadar, ca principiu, proprietarul terenului pe care au fost făcute aceste construcții, devine prin accesiune, proprietarul lor, având obligația acordării unor despăgubiri față de constructor. În aceste condiții, se prezumă că reclamantul este și proprietarul construcției respective.
Referitor la faptul că reclamantul le-a pus sau nu la dispoziție pârâților un alt spațiu locativ, instanța apreciază că acest aspect nu are nicio relevanță în cauză.
Având în vedere că, pârâții nu au făcut dovada existenței vreunui titlu locativ cu privire la spațiul pe care îl ocupă, precum și faptul că reclamantul i-a notificat pe pârâți să părăsească imobilul, văzând și dispozițiile art. 555 din Codul civil, potrivit cu care „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este întemeiată, neavând justificare legală lipsirea sa de posesia și atributul folosinței întregului imobilul, prin acțiunea pârâților de a-l poseda și folosi.
Față de aceste considerente, instanța urmează a dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 9, sector 1, pentru lipsă titlu.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, precum și pozițiile procesuale ale părților în privința cheltuielilor de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 451 raportat la art. 453 din Codul de procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâților, instanța urmează să îi oblige la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, urmând a lua act de precizarea reclamantului în sensul solicitării onorariului de avocat pe cale separată.
Totodată, instanța reține că prezenta hotărâre este executorie, conform art. 1.041 al. 5 din Codul de procedură civilă.
DISPUNE:
Respinge apelul ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. C.R. A.M.B. D.D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 647/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4116/2014. Tribunalul... → |
|---|
