Pretenţii. Decizia nr. 116/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 116/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A-V-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ 116R
Ședința publică din data de 08.02.2016
Tribunal constituit din:
P.– S. V.
JUDECĂTOR – M. S.
JUDECĂTOR – M. D. P.
GREFIER – C. S.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari . civile nr. 9679/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut in ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin administrator I. E. cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin administrator depune la dosar cerere de renunțare la judecata cauzei.
Recurenta–reclamantă, prin administrator învederează instanței că nu mai deține originalul cererii de repunere pe rol.
Având în vedere precizarea recurentei-reclamante, Tribunalul urmează a constata imposibilitatea reconstituirii cererii de repunere pe rol, însă în raport de mențiunile înregistrate din Ecris, din care rezultă că cererea repunere pe rol a fost formulată de către recurenta-reclamantă Asociația de proprietari . data de 07.11.2014, fiind trimisă prin poștă, instanța față de dispozițiile art. 245 C.p.civ., va dispune redeschiderea judecății.
Recurenta-reclamantă, prin administrator arată că renunță la judecata cauzei, ca urmare a faptului că intimatul-pârât a achitat sumele ce făceau obiectul cererii de chemare în judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 15.06.2012, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . chemat în judecata pe in pârâtul B. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea pârâtului la plata cotelor de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2011-martie 2012, la plata penalităților de întârziere, a fondului de rulment și a fondului de reparații, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 2 situat în București, ., .. A, parter, sector 6, iar acesta are o datorie față de Asociație în valoare de 9962,18 lei pe perioada ianuarie 2011-martie 2012 și un sold anterior penalități așa cum rezultă din tabelul anexat cererii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, extras de cont . calcul a penalităților de întârziere, procesul verbal al adunării generale din data de 09.11.2009, procesul verbal al adunării generale din data de 11.03.2010, liste de plată a cotelor de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-martie 2012.
La termenul de judecată din 12.11.2012 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar, luând act că pârâtul nu a formulat cereri.
Prin sentința civilă nr. 9679/12.11.2012, analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 fiecărui proprietar îi incumbă obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, conform art. 50 din același act normativ asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din copiile listelor de întreținere și actele de la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâtul nu și-a respectat obligația pe care o avea în calitatea acesteia de proprietar de a achita cotele de întreținere aferente apartamentului pe perioada ianuarie 2011 – martie 2012, datoria însumând 4782,08 lei, suma nefiind contestată de pârât. Instanța a constatat caracterul exigibil al creanței, fiind expirat termenul prev. de art.25 din H.G. 1588/2007 de 20 zile de la data afișării listelor de plată.
Având în vedere cele menționate mai sus, față de listele de plată depuse la dosar, coroborate cu extrasul de cont de la fila 5 dosar, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 4782,08 lei cote de contribuție la cheltuielile de întreținere pentru perioada ianuarie 2011 – martie 2012.
Conform art. 49 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. În acest sens, instanța l-a obligat pe pârât și la 1385,14 lei penalități aplicate de asociație, calculate până la 31.05.2012, conform calculului defalcat de la filele 7 dosar și hotărârii Adunării generale din data de 09.11.2009 depusă de la fila 8 dosar.
În ceea ce privește calculul penalităților pentru perioada 2008- nov. 2009, instanța a reținut că acestea nu sunt datorate, în condițiile în care cu privire la această perioadă nu s-a făcut dovada hotărârii adunării generale sau a comitetului executiv dată conform art. 30 lit. j din Legea 230/2007 din care să rezulte că asociația a adoptat un sistem propriu de penalizări. Prin urmare, cum penalizarea pentru neplata la termen a cotei parte din cheltuielile comune nu intervine ope legis, ci numai în urma voinței asociației de proprietari, constatând că nu s-a făcut dovada adoptării unui sistem de penalizare propriu al asociației anterior lunii noiembrie 2009, aceste penalități nu sunt datorate.
În ceea ce privește restul penalităților curse după noiembrie 2009 dar anterior pretențiilor solicitate (deci anterior lunii ianuarie 2011), instanța a reținut că nu au fost depuse la dosar listele de plată pentru perioada nov.2009-decembrie 2010 și nici chitanțele de plată pentru a se putea aprecia asupra corectitudinii modului de calcul (respectiv dacă suma pentru care s-a aplicat penalitatea corespunde cotei trecute în listă și dacă numărul de zile întârziere a fost stabilit corect raportat la data plății).
Astfel fiind, instanța nu a acordat reclamantei și soldul anterior reprezentând penalități.
Conform art. 24 alin. 2 și 5 din H.G. 1588/2007 în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment, fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar, prin plata sumelor afișate pe lista de plată. De asemenea, asociația de proprietari constituie un fond pentru repararea părților de construcții/instalații aflate în proprietate comună, proprietarilor revenindu-le conform art.46 din Legea 230/2007 obligația de a achita aceste fonduri speciale lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.
Astfel fiind, având în vedere dispozițiile legale citate anterior, hotărârea Adunării Generale din data de 09.11.2009 depusă de la fila 8 dosar și hotărârea Adunării Generale din data de 11.03.2010 depusă de la fila 10 dosar, instanța l-a obligat pe pârât și la plata sumelor de 250 lei fond de rulment și 100 lei fond de reparații.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal reclamanta.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare.
În ședința publică de la data de 08.02.2016 reclamanta a depus declarația de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată, arătând că a recuperat sumele datorate de către pârât care a și vândut imobilul în speță.
Potrivit art. 246 Cod procedură civilă, renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în instanță, fie prin cerere scrisă.
Potrivit acelorași dispoziții, când s-a intrat în dezbaterea fondului, renunțarea se poate face cu învoirea celeilalte părți.
Văzând manifestarea de voință expresă a apelantei în sensul renunțării la judecarea cererii, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, Tribunalul va lua act de renunțarea la judecarea cererii,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sediul în București, ., . 6, în contradictoriu cu pârâtul B. D., domiciliat în București, ., .. A, parter, ..
Anulează sentința civilă recurată.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de chemare în judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 08.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER
S. V. M. S. M. D. P. C. S.
Red., tehnored. M.S./12.02.2016
J.S. 6, JUD. C. A. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 828/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 156/2016.... → |
|---|
