Pretenţii. Sentința nr. 307/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 307/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 303/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI- SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.303 A
Sedinta publica de la 27.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – A. M. B.
JUDECĂTOR – F. L.
GREFIER- M. R.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamanta C. B. A. N., împotriva sentintei civile nr. 3071/19.03.2015, pronuntata de Judecătoria Sector 2 București, in contradictoriu cu intimatii pârâți M. București –Sector 2 prin Primar, Administrația D. Public Sector 2 și Administrația S. .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care este parte integrantă din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26.01.2016, apoi pentru data de 27.01.2016, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei sector 2 Bucuresti, la 29.05.2014, reclamanta C. B. A. N. a chemat în judecată pârâții M. București –Sector 2 prin Primar, Administrația D. Public Sector 2 și Administrația S. solicitând în temeiul art. 1349 c.civ, obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1651 euro echivalentul în lei la data plății reprezentând contravaloare avarii la auto cu nr._ avariat la 1.10.2013 urmare a căderii unui pom aflat în vegetație pe domeniul public și dobânda legală calculată de la 1.10.2013 și până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 1.10.2013, auto proprietatea sa cu nr._ parcat regulamentar a fost avariat ca urmare a căderii unui pom aflat în spațiul verde din zona ., .. Imediat a sesizat Administrația D. Public pentru constatarea evenimentului și solicitând recuperarea prejudiciului, dar Administrația D. Public a răspuns că nu are nicio culpă în evenimentele care au produs avarierea auto.
Avariile auto au fost constatate de poliție fiind eliberată dovada cu nr._/2.10.2013, iar cuantumul sumei necesare reparării auto este de 1651 euro.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 467,39 lei.
S-au depus înscrisuri în dovedire, filele 6-27.
La 02.07.2014, reclamanta a precizat că nu a reparat auto până la această dată și a depus planșe foto cu auto avariat, filele 115-127.
Administrația S. a depus întâmpinare, filele 171-174 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are în administrare . cum rezultă din HCGMB 43/2011 Anexa 1.
M. București Sector 2 prin Primar a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației D. Public Sector 2, filele 176-179 și a invocat excepția lipsei capacității de folosință deoarece potrivit legii nu are personalitate juridică și excepția lipsei calității procesuale pasive, neavând atribuții în administrarea domeniului public sau privat.
Administrația D. Public Sector 2 a depus întâmpinare, filele 189-192 solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a arătat că prejudiciul s-a produs ca urmare a intervenirii unui eveniment natural, imprevizibil și irezistibil( intensificări ale vântului cu două atenționări cod galben și o atenționare cod portocaliu) care a dus la căderea copacului peste auto și avarierea acestuia, nefiind culpa pârâtei, astfel că, nu există îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
La 18.03.2015, reclamanta a precizat că a reparat auto în regie proprie, iar costurile au fost de aproximativ 9.000 lei ( filele 209-225).
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 3071/19.03.2015, Judecătoria Sector 2 București a respins acțiunea ca neîntemeiată, a obligat reclamanta la 1488 lei cheltuieli de judecată către pârâta Administrația D. Public Sector 2.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, la data de 1.10.2013, auto proprietatea reclamantei cu nr._ parcat regulamentar a fost avariat ca urmare a căderii unui pom aflat în spațiul verde din zona ., ..
Imediat a sesizat Administrația D. Public pentru constatarea evenimentului și solicitând recuperarea prejudiciului, dar Administrația D. Public a răspuns că nu are nicio culpă în evenimentele care au produs avarierea auto.
Avariile auto au fost constatate de poliție fiind eliberată dovada cu nr._/2.10.2013, iar cuantumul sumei necesare reparării auto este de 1651 euro.
Din adresa 4344/14.11.2014( fila 193) emisă de ANM rezultă faptul că în intervalul 30.09-2.10.2013 vântul a avut intensificări puternice ( 50-70 km/h) cu atenționare cod galben și cod portocaliu. Rezultă că prejudiciul s-a produs ca urmare a intervenirii unui eveniment natural, imprevizibil și irezistibil. F., ca eveniment natural, unic, care a dus la căderea copacului peste auto și avarierea acestuia este o cauză exoneratoare de răspundere.
F. este un fenomen exterior voinței omului, absolut invincibil și impune vizibil în privința momentului manifestării și absolut imprevizibilă în privința determinării cu precizie a intensității forței cu care urmează a se manifesta.
Este adevărat că, ipotetic vorbind dacă arborele doborât de furtună ar fi fost toaletat sever prin înlăturarea completă a coroanei sau ar fi fost înlăturat complet însuși arborele prin defrișare, avaria nu s-ar mai fi produs, însă aceasta ar echivala cu însăși obligarea paznicului juridic să-și distrugă propriul bun pentru a preveni ipotetic producerea unor diverse avarii pe fondul apariției unei imprevizibile furtuni.
Toaletarea arborilor nu urmărește să prevină producerea unor pagube cauzate pe fondul intervenției unei furtuni( toaletarea arborilor este în primul rând o operațiune de estetică urbană prin care se urmărește amenajarea spațiilor verzi aparținând comunității publice ), astfel încât nu i se poate pretinde pârâtei să ia măsuri de prevenire în acest sens prin toaletarea severă a arborilor.
Legiuitorul a recunoscut existența unor riscuri privind posibilitatea ca pe fondul unor furtuni din cauza căderii de crengi sau chiar arbori să se producă pagube, astfel că circuitul civil a dat naștere unor mecanisme juridice de asigurare împotriva riscurilor, unul dintre acestea fiind asigurarea casco ceea ce reclamanta nu deține.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 c.pr.civ. a obligat reclamanta la 1488 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu avocat.
Impotriva aceste sentinte, a formulat apel reclamanta, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu obligarea paratei si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului, apelanta reclamanta sustine in esenta ca, intanta de fond nu a manifestat rol activ in solutionarea cauzei prin faptul ca nu a administrat toate probele in vederea dezlegarii pricinii, rezumandu-se la a aprecia ca a intervenit forta majora, fara ca interventia fortei majore sa fie dovedita, avertizarile de vreme rea nefiind suficiente in acest sens.
Mai sustine apelanta reclamanta ca, aceste conditii meteo nu erau de natura a provoca pagube, insa copacul care a cazut pe autoturism era putred in interior, cu radacini detriorate chiar daca se afla in vegetatie.
Prevederile Codului Civil, în speță art. 1351 alin.2 stabilesc condițiile pentru care un eveniment să poată fi considerat un caz de forță majoră, respectiv invincibil, irezistibil și inevitabil, sens în care cel care invocă intervenția unui astfel de eveniment trebuie să și dovedească aceste elemente.
Evident, adresa emisă de ANM sub nr. 4344/14.11.2014 și din care rezultă o avertizare de cod galben și portocaliu de vreme rea, nu poate fi considerată o probă suficientă în stabilirea existenței sau a inexistenței cazului de forță majoră. Acest document face doar dovada existenței unui eveniment însă nu și faptul că acesta ar fi determinat sau ar fi avut un rol în producerea prejudiciului.
Prejudiciul suferit nu este rezultatul intervenției unui caz de forță majoră din următoarele considerente:
conform avertizării meteo viteza vântului ar fi fost de 50-70 km/h, viteză care evident este departe de fi una de natură a provoca daune importante. Este o viteză a vântului în limite normale pentru un astfel de eveniment iar un arbore cu o structură și rădăcini solide nu ar fi fost cu siguranță afectat. De altfel din pozele pe care le depune atașat apelului, se poate observa cu ochiul liber faptul că acest arbore era practic putrezit pe interior
Argumentul intimatei precum că acest arbore se afla în vegetație nu poate fi primit deoarece chiar și un arbore aflat în vegetație poate avea structura interioară sau rădăcinile deteriorate, un alt argument care vine în sprijinul celor menționate la punctul anterior este dat de faptul că zona respectiva nu a mai înregistrat alte pagube cauzate prin căderi de arbori, de crengi sau desprinderea unor elemente din acoperișuri.
Dacă evenimentul ar fi fost de o cu totul altă intensitate cu siguranță ar mai fi existat și alte pagube în zonă, pagube pe care cu siguranță l-ar fi invocat intimata, o altă chestiune de natură a pune sub semnul întrebării raționamentul instanței de fond se referă la direcția în care s-a prăbușit arborele, respectiv perpendicular pe alee și nu pe direcția de bătaia a vântului.
Dacă arborele ar fi căzut pe direcția vântului atunci acesta s-ar fi prăbușit paralel cu . pe aceasta. Pe direcția pe care s-a prăbușit arborele nici nu avea cum să bată vântul deoarece acesta era protejat de un .>
Apreciaza susținerea instanței de fond potrivit căreia: „Este adevărat că ipotetic vorbind dacă arborele doborât de furtuna ar fi fost toaletat server prin înlăturarea completă a coroanei sau ar fi fost înlăturat complet însuși arborele prin defrișare.
Avaria nu s-ar mai fi produs, însă aceasta ar echivala cu însăsi obligarea paznicului juridic sa-si distrugă propriul bun pentru a preveni ipotetic producerea unor diverse avarii pe fondul apariției unei imprevizibile furtuni” ca fiind de neacceptat.
Este obligația paznicului juridic de a lua toate măsurile necesare și a depune toate diligențele unui bun proprietar pentru a preîntâmpina apariția unor posibile prejudicii cauzate de lucrul său inclusiv cele care presupun măsuri extreme.
Atât practica judiciară cât și doctrina în aplicare prevederilor art.1351 și urm. Cod Civil, consideră că pentru ca un anumit eveniment să fie considerat a fi un caz de forță majoră exonerator de răspundere, acesta trebuie să fie absolut invincibil, irezistibil și inevitabil ori în situația de față chiar ultima condiție, respectiv inevitabilitatea, lipsește.
Astfel, dacă intimata ar fi depus toate diligențele necesare, însemnând nu doar activități de toaletare a arborilor cu scop estetic, așa cum susține într-un mod absolut greșit instanța de fond ("Toaletarea arborilor nu urmărește sa prevină producerea unor pagube cauzate pe fondul intervenției unei furtuni (toaletarea arborilor este în primul rând o operațiune de estetica urbana prin care se urmărește amenajarea spatiilor verzi aparținând comunității publice), astfel încât nu i se poate pretinde pârâtei să ia masuri de prevenire în acest sens prin toaletarea severa a arborilor”) ci o verificare corespunzătoare a stării acestor copaci (în mod cert intimata avea posibilitățile tehnice să facă acest lucru), ar fi putut constata starea precară a acestui arbore precum și faptul că există riscul prăbușirii lui.
În acest context nu numai că putea să ia toate măsurile necesare pentru a evita un astfel de eveniment, inclusiv de a înlătura acest arbore, ci era chiar obligată.
Mai mult, avem în vedere și faptul că atât în practică judiciară cât și în doctrină este admis principiul proporționalității respectiv, în situația în care prejudiciul este cauzat atât de un eveniment de forță majoră aflat în concurs cu alți factori, în cazul de față evenimentul meteo în concurs cu neluarea măsurilor de către intimată de verificare a arborilor și de tăiere a acelora care prezintă un pericol, răspunderea va fi înlăturată doar proporțional cu contribuția forței majore la producerea prejudiciului.
Este absurd a se susține faptul că obligația intimatei se rezumă doar la toaletarea estetică a arborilor nu și la luarea măsurilor pentru verificarea și dacă este cazul înlăturarea acestora.
În opinia sa, modul în care instanța de fond a judecat prezenta cauză, respectiv fără a avea la dosar toate probele reprezintă o veritabilă neevocare a fondului.
Instanța nu avea cum să analizeze și să se pronunțe asupra fondului problemei fără a avea toate elementele necesare stabilirii corecte a stării de fapt.
Soluția dată de instanța de fond asupra cererii derivă dintr-o analiză insuficientă și pe baza unui material probator incomplet pentru rezolvarea corectă a problemei de fond invocate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 6587 din 1 f ijjnie 2009. a I.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Crede că anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare constituie soluția optimă atât în ceea ce privește soluționarea cauzei pe fond cât și în raport cu respectarea dreptului la un proces echitabil, respectiv posibilitatea de a beneficia ca fondul cauzei să fie supus cenzurii în cele două grade de jurisdicție.
în măsura în care instanța de apel va considera că nu se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând a o păstra în vedere soluționării, apreciaza că se impune completarea probatoriului și cu expertiza solicitată, precum și cu orice alte probe ce ar putea rezulta din dezbateri (art. 478 C.).
În drept:art.466 și urm., art. 478, art. 451 și urm. C., art.1351 și urm. art.1376-1377 .
Analizand sentinta apelata din perspectiva motivelor de apel, tribunalul apreciaza aceste motive ca fondate, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1357 C.civ. „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt prev. de art. 1357 alin.1-2 C.civ, respectiv: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției persoanei căreia i se impută săvârșirea faptei ilicite.
La data de 01.10.2013, autoturismul proprietatea reclamantei cu nr._ a fost avariat ca urmare a căderii unui pom aflat în spațiul verde din zona ., ., imprejurare necontestata de parti si inregistrata ca atare in evidentele Sectiei 6 Politie sub nr._/02.10.2013.
Astfel conditia existentei prejudiciului a fost indeplinita, din perspectiva dispozitiilor legale mai sus evocate.
In ce priveste fapta ilicita, in speta se constata ca aceasta este reflectata in inactiunea intimatei parate in a inlatura sau toaleta copacul care a cazut peste autoturismul apelantei, incalcand astfel dreptul de proprietate al acesteia, desi era obligata sa actioneze ., dar nu s-a conforma dispozitiilor legale prin acre i-au fost atribuite anumite actiuni.
In speta, luarea masurilor pentru reducerea volumului coronamentelor arborilor pe . sarcina intimatei, astfel cum rezulta din adresa emisa de Primaria M. Bucuresti sub nr.7179/18.12.2012(fila 21 apel) aceste masuri vizand tocmai impiedicarea producerii accidentelor sau pagubelor ca urmare conditiilor meteo nefavorabile, acesta adresa vizand imobilul de la numarul 5 pe . imediata vecinatate a imobilului cu numarul 7, unde s-a produs evenimentul.
La numarul 4 de pe aceeasi . s-a avizat favorabil de catre Primaria M. Bucuresti defrisarea unui arbore in considerarea faptul ca acesta afecta reteaua de canalizare.
In ce priveste vinovatia, tribunalul apreciaza ca intimata a dat dovada de neglijenta in exercitarea atributiilor sale, intruct desi nu a prevazut rezultatul faptei, trebuia si putea sa-l prevada, cata vreme in obiectul sau de activitate se consemneaza strict obligatia de administrare a terenul pe care era plantat arborele prin caderea caruia s-a produs prejudiciul.
In consecinta, criticile apelantei in sensul ca in mod gresit instanta de fond nu a retinut ca este obligația paznicului juridic de a lua toate măsurile necesare și a depune toate diligențele unui bun proprietar pentru a preîntâmpina apariția unor posibile prejudicii cauzate de lucrul său inclusiv cele care presupun măsuri extreme, sunt fondate.
Forta majora invocata de intimata parata si retinuta ca atare de catre instanta de fond, in considerarea unor conditii meteo nefavorabile intervenita in data de 01.10.2013, tribunalul apreciaza ca nu poate fi retinuta, ca factor ce duce la inlaturarea vinovatiei, astfel cum este reglementata prin prevederile art.1351 și urm. Cod Civil.
Este fara dubiu ca la data de 01.10.2013 au fost emise atentionari cod galben si portocaliu de ploaie, in sensul ca se vor acumula cantitati mari de apa pe raza municipiului Bucuresti, insotite de intensificari de vant cu viteze intre 50..70 km.pe ora insa, asa cum s-a aratat in sarcina intimatei parate Administrația D. Public, statea activitatea de toaletare si defrisare a spatiului verde tocmai pentru impiedicarea producerii accidentelor sau pagubelor ca urmare conditiilor meteo nefavorabile.
Conditiile meteo mai sus expuse, sunt frecvente pe raza municipiului Bucuresti si nu pot fi apreciate ca invincibile sub aspectul prevenirii lor, sau al evitarii eventualelor pagube printr-o luare de masuri corespunzatoare.
Vijelia invocata de intimata parata prin intampinare ca exoneratoare de raspundere, este un fenomen des intalnit pe teritoriul tarii noastre, astfel ca in raport de pozitia geografica ce determina in principal astfel de fenomene, s-a prevazut posibilitatea crearii de prejudicii urmare vijeliilor si s-a atribuit in sarcina Administrației D. Public a lua masuri in prevenirea acestor eventuale pagube, lipsa de diligenta si neglijenta intimatei parate conducand la creearea prejudiciului, deci exista un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Plansele fotografice depuse la dosar, prin care se releva prezenta vegetatiei-fruzisului arborelui cazut nu este de natura a demonstra, contrar apararilor intimatei parate ca nu era necesara toaletarea acestui arbore.
Daca s-ar retine ca fondata aceasta aparare, vijelia la care se face trimitere ar fi trebuit sa doboare toti copacii din Bucuresti si nu doar o mica parte a numarului acestora.
In raport de cele retinute, tribunalul apreciaza ca criticile apelantei reclamante in ce priveste inlaturarea vivovatiei intimatei parate de catre instanta de fond sunt intemeiate.
Constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, revine paratei sarcina repararii prejudiciului, care conform raportului de expertiza intocmit in cauza de catre expert B. C. este de 9137,5 lei.
F. de cele retinute, in temeiul art.480(2) c.p.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta civila apelata in sensul ca, va admite actiunea, așa cum a fost precizată, va obliga parata Administrația D. Public sector 2 Bucuresti, la plata către reclamantă a sumei de 9.000 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism, având in vedere limite investirii instantei si principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.
Cum parata nu au reusit sa-si dovedeasca apărările din intampinare, acesteia apartinandu-i culpa procesuala, in baza art.453(1) c.p.civ., potrivit cu care partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat procesul, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata, va fi obligata la plata catre reclamanta a sumei de 3676,08 lei cheltuieli de judecata reprezentate de onorariu avocat-cf.chitanta nr. 0002/18.01.2016 emisa de C..avocat „B. și Asociații”, onorariu expert si taxe de timbru fond-apel, onorariul avocatului fiind redus până la limita sumei de 1300 lei, cu aplicarea disp.art.451(2) c.p.civ., aceste cuantum fiind apreciat ca respectând proporția dintre complexitatea cauzei și munca depusă de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta reclamanta C. B. A. N. domiciliată în Sibiu, ., Județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 3071/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, in contradictoriu cu intimații pârâți M. București –Sector 2 prin Primar, cu sediul în București, .-13, sector 2, Administrația D. Public Sector 2, cu sediul în București, ., Sector 2 și Administrația S. București, cu sediul în București, ..1, sector 1 .
Schimba in tot sentința civila apelata in sensul ca:
Admite actiunea, așa cum a fost precizată.
Obligă intimata pârâta Administrația D. Public sector 2 Bucuresti, la plata către apelanta reclamantă, a sumei de 9.000 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
Obligă intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 3676,08 lei, cheltuieli de judecată.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. M. B.. F. L.. M. R..
red.2 ex./03.02.2016
JUD.S.2 /Jud. N.S..
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 307/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 58/2016. Tribunalul... → |
|---|
