Anulare act. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 31408/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.242/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de moștenitoarele intimatului D. N. F.- D. A. și D. A. M.,domiciliate în municipiul B., .. 4,județul B., D. C.,domiciliat în municipiul B., ., etaj 2, . și G. F., domiciliată în municipiul B., ., etaj 2, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.06.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamanta R. R. E., domiciliată în municipiul B., .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul D. C. ,asistat de avocat N. O., lipsă fiind apelanții D. A., D. A. M., G. F., reprezentată de avocat N. O. și intimata .R. R. E., reprezentată de avocat I. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 5 lei conform chitanței nr._ din 16.10.2013 și timbru judiciar de 3 lei, după care:
Avocat N. O. a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 29.11.2013, copie certificat de calitate de moștenitor nr. 106 din 8.08.2013 și copii C.I ale apelantelor D. M. A. și D. A..
Apărătorii ambelor părți au arătat că nu mai au cereri de formulat și au solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. O. a solicitat admiterea apelului urmând a se avea în vedere faptul că cei 3 moștenitori nu au avut nici o intenție de a declara că sunt unicii moștenitori .Nu au avut cunoștință de existența altor moștenitori, dacă aceștia mai erau în viață și aveau descendenți .Apelanții nu au dat dovadă de rea-credință .Au fost recunoscute drepturile intimatei în alte dosare care au fost pe rolul instanței, privind bunuri ce au aparținut bunicului acesteia.
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat I. M. având cuvântul a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/2003 și a încheierii de rectificare nr.955/2005 a Biroului Notarial M. T. .Prin certificatul de calitate de moștenitor menționat anterior s-a stabilit calitatea de moștenitor numai în ceea ce îl privește D. N. F., nepot de fiu decedat al autorului comun D. A. .Eliberarea certificatului a fost posibilă ca urmare a declarațiilor nereale ale acestui moștenitor efectuate atât la Serviciul Stării Civile B., cât și la BNP T. M. .
Ulterior, acest certificat a fost rectificat conform încheierii nr. 955/9.03.2005 în sensul că au fost trecuți ca moștenitori și D. C. și D. F. ca urmare a cererii acestora din urmă.
Și de această dată au fost avute în vedere aceleași aspecte nereale prezentate de pârâții în sensul că, sunt singurii moștenitori ai autorului D. A..
Aceste declarații nereale au fost făcute atât la Serviciul de Stare Civilă care a eliberat anexa 24 a defunctului de două ori ,cu conținut diferit, cât și la biroul notarial.
Atât certificatul de calitate de moștenitor, cât și anexa 24 au fost eliberate la aceeași dată, respectiv 13.05.2003 .
Conform dispoz.art.42 al.3 din Legea 36/1995 biroul notarial era obligat prin toate mijloacele să stabilească moștenitorii defunctului .
Este evidenta inducerea în eroare atât a Serviciului de Stare Civilă când s-a eliberat anexa 24, dar și a notarului public în fața căruia pârâtul D. N. F. s-a prezentat și a declarat că este singurul moștenitor din fiu defunctului D. H., al defuntului D. A..
Ulterior, s-a dispus rectificarea certificatului de calitate de moștenitor prin includerea și a pârâților G. F. și D. C. .
Notarul public nu s-a sesizat din oficiu, având în vedere faptul că mai erau și alți moștenitori pentru a dispune rectificarea certificatului de calitate de moștenitor, în aceste condiții intimata fiind nevoită să se adrese instanței de judecată.
În anul 2001 când s-a format dosarul pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile situate pe raza comunei Tisău nu s-a solicitat a se depune certificatul de moștenitor.
D. N. F. sub sancțiunea prev.de dispoz.art.292 Cod Penal a declarat în fața notarului că este unicul moștenitor, instanța de fond în mod corect a constat că, notarul nu a stabilit corect situația, dând dovadă de rea-credință.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând ca cheltuielile de judecată să fie solicitate pe cale separată.
Avocat N. O. a arătat că nu a afirmat că D. N. F. ar fi singurul moștenitor ci doar că are calitatea de moștenitor..
În replică, avocat I. M. a arătat că inițial D. N. F. a formulat o cerere și nu o declarație .În declarația dată ulterior acesta a precizat că în afară de el și ceilalți doi nu mai sunt alți moștenitori.
În temeiul art. 42 din Legea nr. 36/1995 notarul public avea obligația să stabilească corect situația de fapt. Notarul public a fost indus în eroare cu privire la numărul moștenitorilor.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2012, sub nr._, pe rolul Judecătoriei B. reclamanta R. R. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. N. F., D. C. și G. F., anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T., în dosarul succesoral nr. 79/2003 și a încheierii de rectificare nr. 955/09.03.2005, eliberată de același biroul notarial, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T. s-a stabilit calitatea de moștenitor numai în ceea ce îl privește pe D. N. F., nepot din fiu decedat al autorului comun D. A., decedat la data de 06.07.1952, cu ultimul domiciliu în mun. B..
Reclamanta arată că eliberarea certificatului de moștenitor a fost posibilă ca urmare a declarațiilor nereale ale acestuia, efectuate atât la Serviciul de Stare civilă, cât și la Biroul Notarial, în sensul că este singurul moștenitor al acestui defunct.
Mai arată reclamanta că, ulterior, acest certificat de calitate a fost rectificat, conform încheierii nr. 955/09.03.2005, în sensul că alături de moștenitorul menționat, au fost trecuți și pârâții D. C. și G. F., la cererea acestora din urmă. și pe baza declarațiilor nereale pe care aceștia le-au dat, în sensul că sunt singurii moștenitori ai autorului comun, D. A..
Aceste declarații nereale și efectuate cu rea credință au fost efectuate în scopul de a-și susține și dovedi această calitate, urmare a notificărilor înaintate potrivit Legii nr. 10/2001, la Mun. B., pentru instituirea măsurilor reparatorii.
Arată, în continuare, reclamanta că mai multe persoane aveau cunoștință despre faptul că avea calitate de moștenitor al autorului comun, în calitate de nepoată din fiica acestuia, Zila M., ea însăși decedată la data de 05.04.1995, cu ultimul domiciliu în Rijeka – Republica Croația. Cu toate acestea, apreciază reclamanta, cu rea credință nu au comunicat biroului notarial și datele sale, în scopul eliberării certificatului de calitate de moștenitor și față de ea.
De asemenea, precizează că nici până la acest moment notificările nu sunt soluționate, motiv pentru care a învestit Tribunalul B. cu o cerere privind soluționarea pe fond a cererii de retrocedare și care face obiectul dosarului nr._ . Tribunalul i-a solicitat să depună certificatul din care să rezulte calitatea de moștenitoare a defunctului, situația care justifică înregistrarea prezentei cereri, deoarece biroul notarial refuză rectificarea certificatului de calitate emis cu nr. 71/13.05.2003, în sensul includerii tuturor moștenitorilor.
În drept, reclamanta a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 85 din Legea nr. 36/1995 .
În dovedirea celor susținute aceasta a depus la dosar, în copie, Încheierea de rectificare nr. 955/09.03.2005 (fila 7), certificat deces D. A. (fila 8), pașaport reclamantă (fila 9), certificat de naștere reclamantă (fila 10), traducere din limba croată certificat deces Zila (D.) M. (fila 11), certificat naștere reclamantă (fila 23), extras al certificatului de căsătorie (fila 24), traducere din limba croată certificat deces Zila (D.) M. (fila 25), extras din procesul verbal al secretariatului Tribunalului „Republica Franceză” „În numele Poporului Francez” – Tribunalul de M. Instanță din Toulouse, în lb. franceză și tradus (fila 26 – 34).
La cererea instanței BNP M. T. a depus copia dosarului succesoral nr. 79/2003 (fila 39 – 48).
Legal citați, pârâții D. N. F. și G. F. au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală și arătând că certificatul de moștenitor nr. 71/13.05.2003 și încheierea de rectificare nr. 955/09.03.2005, au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acel moment. Arată că au făcut declarațiile de moștenitori ai def. D. A., deoarece sunt copii fiilor acestuia, D. H. și D. A., fiind logic să îl moștenească și pe D. A..
Se mai arată că nici în certificatul de calitate de moștenitor nr. 71, nici în rectificarea ulterioară nr. 955, nu se face afirmația că sunt singurii moștenitori ai defunctului.
De asemenea, arată că în fosta Republică Iugoslavia, soțul supraviețuitor moștenește soția decedată, motiv pentru care reclamanta nu a dezbătut succesiunea de pe urma mamei și nu prezintă un certificat de calitate de moștenitor de pe urma acesteia. Solicită ca reclamanta să depună la dosar acest act.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul D. C. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr_ din 17.06.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea și a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T., în dosarul succesoral nr. 79/2003 și a încheierii de rectificare nr. 955/09.03.2005, pronunțată de același cabinet notarial.
A luat act că reclamanta a indicat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor de stare civilă existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta este nepoată de fiică a autorului comun D. A., decedat la data de 06.07.1952.
Conform schiței succesorale depuse la dosar și necontestate de către niciuna dintre părțile litigante, def. D. A. a avut un nr. de cinci copii, în prezent, toți decedați, respectiv pe D. (B.) E., D. G., D. A., D. H. și D. M. (R. Zilla)
D. (B.) E. are ca moștenitori pe B. A. și G. (B.) A.; D. G., pe D. M.; D. A., pe pârâții D. C. și G. F.; D. H., pe pârâtul D. N. F., iar D. M. (R. Zilla), are ca moștenitor pe reclamantă.
Conform actelor aflate la dosarul succesoral nr. 79/2003, la data de 13.05.2003, BNP M. T. a eliberat Încheierea finală nr. 79, prin care a constatat că are calitatea de moștenitor legal pârâtul D. N. F., în calitate de nepot de fiu. Conform declarației acestuia, pe care instanța a apreciat-o ca fiind neconformă cu realitatea, defunctul D. A. ar fi avut un singur copil, respectiv, pe tatăl pârâtului, pe nume D. H., decedat la data de 23.11.1984. Certificatul de moștenitor nr. 71/13.05.2003 atestă faptul că nu sunt renunțători și nici străini de succesiune, potrivit dispozițiilor art. 700 C.C.
Ulterior, în baza declarației notariale din data de 10.11.2004 dataă de același moștenitor, respectiv pârâtul D. N. F., s-a procedat la rectificarea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, prin încheierea nr. 955/09.03.2005, în sensul menționării și a celorlalți doi pârâți ca și moștenitori ai autorului comun.
Instanța de fond a analizat legalitatea actelor emise de către notarul public, prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data emiterii acestora.
În acest sens, judecătorul fondului a reținut că certificatul de moștenitor este actul eliberat de notarul public în urma finalizării procedurii succesorale notariale prin care se constată masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, cotele ce le revin, precum și bunurile atribuite fiecăruia dacă s-a realizat și împărțeala acestora.
Cu relevanță în analizarea legalității actului, instanța a reținut prevederile art. 43 din Legea nr. 36/1995, privind activitatea notarială, în forma existentă la acel moment, potrivit cărora toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
Înscrisurile redactate de părți sau, după caz, de reprezentanții lor legali sau convenționali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă, notarul public putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare, cu acordul părților.
Art. 45 al. 2 arată că notarul trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară, iar art. 68 prevede că procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștință că moștenirea cuprinde bunuri imobile.
Art. 69 stabilește că în cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral.
Mai reține prima instanță că art. 76 arată că în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale, (…), pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Declarațiile de renunțare la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.
Potrivit dispozițiilor art. 77, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.
În privința anulării certificatului de moștenitor, Judecătoria B. a considerat că trebuie să se distingă după cum partea care solicită anularea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau, dimpotrivă, are calitatea de terță persoană care nu și-a dat acordul la emiterea lui.
Având în vedere că reclamanta nu a participat la procedura succesorală notarială, aceasta poate contesta calitatea de succesor a titularului certificatului de moștenitor sau întinderea drepturilor lui succesorale, mențiunile cuprinse în certificat fiindu-i opozabile numai până la proba contrară.
Constantă practicii judecătorești în materie, instanța a apreciat că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este însă imprescriptibilă când vizează constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și a drepturilor fiecărui moștenitor, cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia (situație în care acțiunea în anulare întrunește caracteristicile unei acțiuni în revendicare sau în constatare).
Așa fiind, și văzând că cererea dedusă judecății vizează constatarea calității de moștenitor, Judecătoria B. a concluzionat că aceasta este imprescriptibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecății.
Analizând actele dosarului succesoral nr. 79/2003, instanța a constatat că petentul (pârât în prezenta cauză) D. N. F. a indus în eroare atât Primăria mun. B., la momentul la care a solicitat eliberarea Anexei nr. 24, dar și notarul public, prin faptul că a declarat că defunctul a avut un singur fiu, respectiv, pe tatăl său, pe nume D. H., decedat la data de 23.11.1984. Așa se face că certificatul de moștenitor nr. 71/13.05.2003 atestă faptul că nu sunt renunțători și nici străini de succesiune, potrivit dispozițiilor art. 700 C.C.
Ulterior, în baza declarației notariale din data de 10.11.2004 a aceluiași moștenitor, respectiv pârâtul D. N. F., s-a procedat la rectificarea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, prin încheierea nr. 955/09.03.2005, în sensul menționării și a celorlalți doi pârâți ca și moștenitori ai autorului comun.
Or, instanța a constatat că moștenitori prezumtivi, în sensul art. 69, sunt mai multe persoane, inclusiv reclamanta din prezenta cauză. De asemenea, atât reclamanta, cât și pârâții au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului, în condițiile Legii nr. 10/2001 (formularea cererii în vederea reconstituirii dreptului), pe rolul Tribunalului B. aflându-se dosarul nr._, astfel încât, cel puțin în ceea ce privește părțile din dosar, nu poate exista impediment în eliberarea unui alt certificat de calitate de moștenitor.
Așa fiind, concluzia primei instanțe a fost că atât certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T., în dosarul succesoral nr. 79/2003 cât și încheierea de rectificare nr. 955/09.03.2005, pronunțată de același cabinet notarial, sunt lovită de nulitate, iar refacerea actului se impune.
Judecătorul fondului a respins apărarea pârâților referitoare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii mamei sale, R. Zilla, motiv pentru care nu ar putea solicita constatarea calității de moștenitor față de autorul comun.
În primul rând, a constatat instanța că pârâții sunt în eroare cu privire la data decesului mătușii lor, R. Zilla, afirmând că aceasta a decedat în anul 1955; conform actelor depuse la dosar, decesul a avut loc la data de 05.04.1995, în localitatea Rijeka, Croația.
Pe de altă parte, a observat instanța că la data emiterii certificatului de calitate de moștenitor, era în vigoare Legea nr. 105/1992 iar potrivit dispozițiilor art. 66 din acest act normativ, moștenirea este supusă, în ce privește bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naționale pe care persoana decedată o avea la data morții iar în ce privește bunurile imobile și fondul de comerț, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat -în speță, legii române.
De asemenea, a mai reținut instanța și dispozițiile art. 67din Legea 105/1992 care arată că legea aplicabilă moștenirii stabilește îndeosebi: a) momentul deschiderii moștenirii; b) persoanele cu vocație de a moșteni; c) calitățile cerute pentru a moșteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct; e) condițiile și efectele opțiunii succesorale; f) întinderea obligației moștenitorilor de a suporta pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.
D. urmare, concluzia Judecătoriei B. a fost aceea că nu se poate susține că în privința unor bunuri imobile, aflate pe teritoriul Statului Român, aplicabilă ar fi legislația civilă a altui stat, în speță, Croația.
Pentru aceste motive, acțiunea a fost admisă și s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T., în dosarul succesoral nr. 79/2003 și a încheierii de rectificare nr. 955/09.03.2005, pronunțată de același cabinet notarial urmând ca, respectând dispozițiilor legale în vigoare la momentul eliberării actului, notarul să dispună citarea tuturor părților, prezumtivi moștenitori, iar după caz să aprecieze asupra calității acestora, in funcție de declarațiile lor, de actele depuse și declarațiile martorilor.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria B. la data de 25.03.2013 au formulat apel D. A., D. A. M. succesoare ale pârâtului D. N. F. ,G. F. și D. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac au arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că s-au declarat unicii moștenitori ai defunctului bunic A. D., deși din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă o cu totul altă realitate.
Așa cum reiese din certificatul de calitate de moștenitor nr. 71 din 13.05.2003, defunctul D. N. F. s-a declarat moștenitor al bunicului său D. A., ca nepot din fiul acestuia, H. D..
Prin încheierea de rectificare nr. 955 din 9.03.2005, care a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acel moment, s-a menționat că D. C. și G. F. sunt moștenitori ai bunicului D. A., din partea fiului acestuia D. A..
Au susținut că instanța, în mod eronat a preluat criticile și afirmațiile părții adverse care vin în contradicție totală cu conținutul înscrisurilor depuse la dosar din partea B.N.P T. M..
Intimata face afirmații nefondate privind declarațiile date la momentul întocmirii acestor documente.
Solicită să se observe că toți apelanții au declarat că sunt moștenitori ai defunctului D. A. datorită faptului că sunt copii fiilor acestuia, D. H. și D. A., astfel că legal și logic aceștia îl moștenesc și pe A. D..
O altă critică a sentinței este neintroducerea în cauză a celorlalți moștenitori apăruți ulterior și menționați de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate.
Cu privire la tardivitatea cererii pe care reclamanta a formulat-o pentru că îi trebuia certificatul de moștenitor într-o altă cauză o consideră apelanții întemeiată. De asemenea, refuzul Biroului stării civile de a elibera anexa 24 este justificat deoarece conform prevederilor legale se emite doar o anexă 24 pentru un defunct.
Urmează a se observa că în acest document nu se face nici o trimitere la existența unor bunuri în patrimoniul defunctului A. D., notarul public în mod corect și legal la rubrica” masă succesorală făcând mențiunea că nu au fost declarate „ .
Apelanții au mai arătat că nu înțeleg de ce până la această dată reclamanta nu a cerut deschiderea procedurii de succesiune de pe urma defunctului bunic A. D., tatăl mamei sale Zila M.( fostă D. decedată în anul 1955 ) poate datorită faptului că în fosta Republică Iugoslavia soțul(Jon Zila) moștenește întrutotul soția decedată. Având în vedere că tatăl reclamantei intimate a supraviețuit soției decedate mulți ani după aceasta, este explicabil de ce reclamanta intimată nu a dezbătut succesiunea de pe urma mamei sale și nu prezintă un certificat de calitate de moștenitor al acesteia.
În legătură cu urgența acestei cauze, având în vedere existența unei alte cauze pe rol în care se solicită un certificat de calitate de moștenitor, urmează a observa că notificarea la Legea nr. 10/2001, de care face vorbire reclamanta, i-a fost respinsă tocmai pentru că nu a depus documentele din care rezultă calitatea de moștenitor a defunctului autor A. D..
Reclamanta intimată, R. R., din anul 2001 până în prezent nu a făcut demersurile legale pentru a dobândi calitatea de moștenitor deși avea reprezentant în țară, un avocat chiar din municipiul B., și a început aceste demersuri abia la acest moment când a aflat că unele cereri s-au soluționat favorabil către ceilalți moștenitori și că ar putea să primească și aceasta ceva.
Este de înțeles de ce intimata nu a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei mame în termen legal, pentru că ar fi însemnat să împartă cu soțul supraviețuitor – tatăl lui Jon Zila, bunurile defunctei mame și implicit posibilile viitoare bunuri ce ar fi intrat în patrimoniul defunctei sale mame.
Au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, urmând a se dispune fie casarea cu rejudecare a cauzei pentru completarea probatoriului respectiv introducerea în cauză și a celorlalți moștenitori apăruți ulterior deschiderii succesiunii ( așa cum au fost indicați de reclamantă) sau modificarea în tot a sentinței în sensul de a se constata că nici defunctul D. N. F. dar nici D. C. și G. F. nu s-au declarat unici moștenitori ai defunctului lor bunic D. A. fapt ce rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003 și încheierea de rectificare nr. 955/9.03.2005 emise legal în dosarul succesoral nr. 79/2003 în temeiul Legii nr. 36/1995.
De asemenea, urmează a se constata că certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003 și încheierea de rectificare nr. 955/9.03.2005 emise în dosarul succesoral nr. 79/2003 sunt emise cu respectarea prevederilor legale și întrunesc toate condițiile solicitate.
Intimata R. R. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerând sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
A susținut aceasta că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea pe care a formulat-o și a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003 în dosarul notarial nr. 79/2003 și a încheierii de rectificare nr. 955/9.03.2005 a aceluiași birou notarial.
Eliberarea certificatului de calitate de moștenitor și a încheierii de rectificare s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispoz.art.43,45 alin.2, art.69, art. 76 și art-77 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003 în dosarul succesoral menționat B.N.P M. T. s-a stabilit calitatea de moștenitor numai în ceea ce îl provește pe D. N. F., nepot din fiu decedat al autorului comun D. A., decedat la 6.07.1952 cu ultimul domiciliu în municipiul B..
Eliberarea acestui certificat de calitate de moștenitor a fost posibilă ca urmare a declarațiilor notariale a acestui moștenitor efectuate atât la Serviciul Stării Civile B., cât și la B.N.P T. M. în sensul că este singurul moștenitor al acestui defunct.
Ulterior, certificatul de calitate menționat a fost rectificat conform încheierii nr. 955/9.03.2005 în sensul că alături de moștenitorul menționat au fost trecuți și pârâții D. C. și D. F. la cererea acestora din urmă.
Și din această dată s-au avut în vedere aceleași aspecte nereale prezentate de pârâții menționați în sensul că sunt singurii moștenitori ai autorului comun D. A..
Aceste declarații nereale le-au făcut atât la Serviciul de Stare Civilă care a eliberat anexa 24 a defunctului de două ori, cu conținut diferit, cât și la B.N.P M. T..
Cu rea credință au făcut aceste mențiuni referitoare la faptul că ei sunt singurii moștenitori pentru a-și susține și dovedi această calitate urmare a notificărilor înaintate potrivit Legii nr. 10/2001 la Municipiul B. pentru instituirea măsurilor reparatorii situat în municipiul B., .. 13 trecut în patrimoniul statului conform Decretului nr. 92/1950.
Este adevărat că în situația de față procedura succesorală notarială a defunctului D. A. s-a deschis la cererea pârâtului decedat D. N. F., ca persoană interesată, însă în cererea de deschidere a procedurii formulată conform art.68 și art.69 din Legea 36/1995 acesta nu a indicat, cu rea-credință, numele tuturor moștenitorilor prezumtivi deși alături de aceștia existau și alți moștenitori.
Numai pe baza declarației acestui pârât în sensul prev.art.76 din Legea nr. 76/1995 s-a stabilit calitatea de moștenitor a lui, atestată de actele de stare civilă pe care le-a prezentat conform art.77 din același act normativ.
Este evidentă inducerea în eroare atât a Serviciului de Stare civilă din cadrul Primăriei municipiului B. la eliberarea anexei 24, dar și a notarului public în fața căruia pârâtul D. N. F. s-a prezentat ca fiind singurul moștenitor al defunctului D. H., decedat la 23.11.1984.
Realitatea acestei situații de fapt este confirmată de rectificarea ulterioară a certificatului de calitate de moștenitor prin includerea și a pârâților G. F. și D. C. aceștia, la rândul lor, având aceeași intenție delictuală întrucât au trecut sub tăcere existența și a celorlalți moștenitori în total șase, enumerați în cuprinsul acțiunii introductive.
A solicitat a fi înlăturate ca neîntemeiate criticile apelanților ce vizează neintroducerea în cauză la instanța de fond a celorlalți moștenitori ai autorului comun D. A. întrucât soluționarea litigiului nu putea fi realizată decât în raport cu cadrul procesual stabilit de aceasta în referire la moștenitorii incluși în certificatul de calitate de moștenitor și în încheierea de rectificare.
Numai după rămânerea definitivă a sentinței și după comunicarea acesteia de către instanță Biroul Notarului Public T. M. conform art. 85 al.2 din Legea nr. 36/1995 urmează să elibereze un nou certificat de calitate de moștenitor și acest aspect conferă acțiunii în anulare caracteristicile unei acțiuni reale.
Cererea de chemare în judecată este imprescriptibilă așa cum a reținut și prima instanță întrucât vizează constatarea calității de moștenitor și acest aspect conferă acțiunii în anulare caracteristicile unei acțiuni reale.
Este irelevant faptul că nu a solicitat dezbaterea moștenitorii de pe urma mamei sale, Zila M., întrucât interesul prezentei cereri este instituirea unei măsuri reparatorii ce formează obiectul cauzei înregistrate la Tribunalul B. sub nr._ .
Această cerere a fost promovată în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și față de momentul decesului mamei sale în anul 1995, potrivit dispozițiilor legii speciale, notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 s-a realizat de către aceasta în calitate de nepoată a autorului comun D. A..
A solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Susțin apelanții că prima instanță în mod greșit ar fi reținut că certificatul de calitate de moștenitor și încheierea ulterioară de rectificare sunt lovite de nulitate pe motiv că, la întocmirea lor, s-ar fi declarat unicii moștenitori ai defunctului autor comun D. A., în realitate ei declarând doar că sunt moștenitori ai acestuia, ca urmași ai fiilor lui, D. H. și D. A..
Tribunalul nu poate primi această critică.
În primul rând, la f. 40 dosar fond se află sesizarea pentru deschiderea procedurii notariale completată de D. N. F. din cercetarea căreia se observă că, deși formularul pe care el l-a completat îi cerea ca, la rubrica privind moștenitorii defunctului, să indice pe toți cei ce au vocație la succesiunea autorului D. A., acesta a menționat doar numele tatălui său, D. H., fiul defunctului.
Or, este greu de crezut că nu a înțeles că trebuie să arate pe toți cei care ar putea avea vocație la succesiune sau nu a cunoscut că tatăl său a mai avut și alți frați, chemați deopotrivă la moștenirea tatălui lor, D. A..
Chiar și în situația în care nu s-ar reține reaua credință a pârâtului, decedat pe timpul procesului, D. N. F. atunci când a completat sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale notariale sau când a solicitat emiterea, de către notarul public, a încheierii de rectificare a certificatului de calitate de moștenitor, aceste două acte notariale tot ar fi lovite de nulitate.
Aceasta pentru că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit art 69 din Legea notarilor publici și activității notariale nr 36/1995, în cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral iar potrivit art. 76 și 77 din același act normativ, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale, (…), iar pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal, calitatea de moștenitor și numărul acestora stabilindu-se prin acte de stare civilă și cu martori, în timp ce bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.
În acest scop, art. 75 din Lege obligă notarul să citeze pe toți prezumtivii moștenitori dispunând că „După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit”.
Deși art 88 din Legea nr. 36/1995, atunci când reglementează dreptul celor care se consideră vătămați prin emiterea certificatului de moștenitor de a se sdresa instanței judecătorești folosește termenul de „anulare” a acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, practica judecătorească a fost constantă în a aprecia că atunci când o persoană a fost omisă de la dezbaterea procedurii succesorale, cum este cazul de față, sancțiunea care intervine este nulitatea procesului verbal cu toate aspectele care compun regimul său juridic, inclusiv cel referitor la imprescriptibilitatea acțiunii în declararea nulității.
Aceasta pentru că, moștenitorul exclus de la dezbaterea succesiunii, nefiind citat în cadrul procedurii, i s-a încălcat un drept fundamental, acela de a lua cunoștință de existența dosarului succesoral și de a-și putea valorifica drepturile recunoscute de lege cu privire la succesiunea ce se dezbate.
De altfel, dacă s-ar considera că certificatul de moștenitor ar fi supus numai acțiunii în anulare, niciodată acțiunii în constatarea nulității absolute, moștenitorul exclus de la dezbaterea notarială nu ar putea să ceară anularea actului întocmit de notarul public pentru că specific nulității relative este faptul că ea nu poate fi invocată decât de părțile actului, în speță de către moștenitorii care au luat parte la dezbaterea notarială a moștenirii. Or, însuși legiuitorul a extins aria persoanelor care pot cere „anularea” certificatului de moștenitor la toate persoanele interesate sau vătămate prin emiterea acestuia, dând astfel nulității relative valențele sancțiunii nulității absolute.
Așa fiind, dincolo de buna sau de reaua credință, la sesizarea notarului, a moștenitorilor înscriși în certificatul de calitate de moștenitor, astfel cum el a fost rectificat, Tribunalul consideră că acesta este lovit de nulitate pentru că nefiind indicați toți moștenitorii, aceștia nici nu au fost citați în fața notarului, încălcându-li-se, în acest mod, dreptului de a-și putea apăra drepturile recunoscute de lege cu privire la moștenirea autorului comun, D. A..
Nici motivul de nemulțumire, manifestat de apelanți, în sensul că se impune desființarea sentinței fondului pe motiv că nu au fost părți în proces și ceilalți moștenitori, omiși de la dezbaterea notarială a succesiunii, menționați de reclamnanta intimată în cererea de chemare în judecată, și anume B. A., șGeorgescu (B.) A. și D. M., nu poate fi primit de către instanța de apel.
Obiectul cererii deduse judecății este declararea nulității certificatului de calitate de moștenitor nr. 71/13.05.2003, eliberat de BNP M. T., în dosarul succesoral nr. 79/2003 și a încheierii de rectificare nr. 955/09.03.2005, eliberată de același biroul notarial.
Așa fiind, persoanele cărora reclamanta tinde să le opună dreptul său de a obține nulitatea celor două acte sunt cele înscrise în respectivele acte, și anume pârâții apelanți. Ceilalți moștenitori cu chemare la succesiunea defunctului D. A., omiși și ei în cadrul procedurii succesorale notariale și anume B. A. și G. (B.) A. moștenitori ai defunctei fiice a lui D. A., D. (B.) E. și D. M. descendent al defunctului fiu al lui D. A., D. G., nu au calitate procesuală în cauza pentru că nu sunt menționați în actele notariale a căror nulitate se solicită. Aceștia urmează să fie citați de către notarul public atunci când va relua procedura în vederea emiterii unui nou certificat de calitate de moștenitor, în locul celui constatat nul în cadrul procedurii judiciare de față.
În ceea ce privește așa zisa tardivitate de care se face vorbire în cererea de apel, Tribunalul consideră că este vorba despre o pretinsă nerespectare de către reclamantă a termenului de sesizare a instanței cu cererea dedusă judecății.
Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, instanța de apel consideră, ca și instanța de fond, că sancțiunea care intervine în cazul omiterii unui moștenitor de la dezbaterea succesiunii este nulitatea absolută caracterizată prin aceea că acțiunea în constatarea ei este imprescriptibilă extinctiv. Se are în vedere în acest sens că prescripția, începând să curgă mai înainte de data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului cod civil aprobat prin Legea 287/2009, rămâne supusă dispozițiilor Decretului 167/1958 așa cum dispune art 6 alin 4 din Noul cod civil.
Or, potrivit art 2 din Decretul 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție.
Nu au relevanță, sub acest aspect, nici referirile apelanților la faptul că reclamanta intimată a demarat procedura judiciară de față doar atunci când a văzut că demersurile făcute de ceilalți moștenitori ai defunctului pentru retrocedarea unui imobil în baza legii 10/2001, ar fi fost soluționate favorabil.
Atât timp cât dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris aceasta este îndreptățită să ceară și să obțină declararea nulității actelor notariale întocmite cu nesocotirea drepturilor ce-i sunt recunoscute de lege.
De asemenea, Tribunalul apreciază că nici faptul că reclamanta apelantă nu a prezentat o dovadă a calității de moștenitor acceptant a succesiunii mamei ei nu este de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia soluției pronunțată de instanța de fond.
Reclamanta apelantă, cu actele de stare civilă depuse la dosar, a făcut dovada descendenței sale din autorul comun, D. Alexandu, și a vocației sale generale la succesiunea acestuia astfel că, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, în cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Așa fiind, respectând dispozițiile legale în vigoare, notarul urmează să dispună citarea tuturor părților, prezumtivi moștenitori, iar după caz să aprecieze asupra calității acestora, in funcție de declarațiile lor, de actele depuse și declarațiile martorilor.
Față de toate aceste considerente apelul este găsit ca nefondat și, în temeiul art 296 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelanții D. A. și D. A. M., domiciliate în municipiul B., .. 4, județul B., moștenitoare ale intimatului D. N. F., D. C., domiciliat în municipiul B., ., etaj 2, . și G. F., domiciliată în municipiul B., ., etaj 2, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.06.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamanta R. R. E., domiciliată în municipiul B., .>
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/6ex.jud.fond- N.N.
17.01.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 790/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
