Acţiune în constatare. Decizia nr. 1362/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1362/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 10647/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1362/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică B. cu sediul în B., ..5, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3349 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic U. I., pentru recurenta reclamantă R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică B., lipsă fiind intimatul pârât M. B. prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 17.06.2013, întâmpinare formulată de intimatul pârât M. B. prin Primar.
Întrebată fiind, partea prezentă, prin reprezentant legal, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Consilier juridic U. I., pentru recurenta reclamantă R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică B., arată că imobilul ce face obiectul cauzei, respectiv pista asfaltată în suprafață de 4860 m.p., este bun propriu al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, ca orice construcție imobilă deținută de Romsilva, că această acțiunea a fost formulată pentru ca Romsilva să poată dispune de acest bun imobil în mod organizat, pentru a putea să intabuleze dreptul său de proprietate la Cartea funciară, că terenul este domeniu public al statului, Romsilva fiind doar administrator, nu proprietar.
Astfel, critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și completată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta R. N. A PADURILOR-ROMSILVA prin Directia S. B. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul M. BUZAU PRIN PRIMAR să se constate că este proprietara imobilului reprezentat de pista asfaltată în suprafata de 4860 mp amplasată pe fondul forestier national public proprietatea statului, pe care il administreaza prin Ocolul Silvic Buzau, identificat conform cadastrului forestier UP III, u.a. 59 F situata in extravilanul teritoriului administrativ al municipiului Buzau.
In motivare a aratat ca anterior anului 1989 in fondul forestier national administrat de Ocolul Silvic Buzau, Inspectoratul Silvic Judetean Buzau a defrisat vegetatia forestiera pe o suprafata de 4860 mp si a construit o pista asfaltata destinata activitatilor de gospodarire a padurii din zona si activitatilor cu caracter sportiv ce se desfasurau la nivelul unitatii, aceasta fiind folosita si ca pista de aterizare pentru elicopter cu ocazia vizitelor fostului conducator de stat, motiv pentru care incepand cu anul 1994 in amenajamentul silvic la datele complementare ale unitatii amenajistice 59 F apare sintagma „teren pt. Sport-asfaltat (fosta pista C.)”.
A aratat in continuare ca pista are o suprafata totala de 4860 mp, avand infrastructura din materiale de cariera (nisip si piatra sparta) si fiind acoperita cu asfalt in proportie de 70%.
A invederat ca de la data construirii si pana in prezent a exercitat o posesie continua, utila nemijlocita, netulburata, publica si ca un bun proprietar, fara insa a detine si un act de proprietate, motivat de faptul ca lucrarea de construire a fost executata integral in interiorul padurii in regie proprie, in conditiile existente pana in anul 1989, ulterior, dupa anul 1990, apreciindu-se de catre Ocolul Silvic eronat faptul ca inscrierea acestui imobil in amenajamentul silvic valoreaza titlu de proprietate.
A aprecit ca justifica un interes nascut, legitim si actual constand in necesitatea definitivarii documentatiilor de carte funciara pentru toate imobilele detinute.
In drept a invocat dispozitiile art. 111 C.p.c.
Prin cererea inregistrata sub nr._/200/04.04.2012 pe rolul aceleiași instanțe, reclamanta R. N. A PADURILOR-ROMSILVA prin Directia silvica Buzau a solicitat ca in contradictoriu cu paratul M. BUZAU PRIN PRIMAR sa se constate ca este proprietara imobilului reprezentat de pista asfaltata in suprafata de 4860 mp amplasata pe fondul forestier national public proprietatea statului, pe care il administreaza prin Ocolul Silvic Buzau, identificat conform cadastrului forestier UP III, u.a. 59 F situata in extravilanul teritoriului administrativ al municipiului Buzau.
Prin incheierea de sedinta din data de 10.10.2012 instanta a admis exceptia litispendentei invocata de parat cu consecinta reunirii celor doua cauze susmentionate.
Paratul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea exceptiei a aratat ca nu poate invoca niciun drept de proprietate asupra imobilului in cauza, nefiind in niciun moment proprietarul acestuia.
A invederat ca existenta calitatii procesuale pasive presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, or in cauza, imobilul pista asfaltata este amplasat in fondul forestier national public proprietatea statului.
Deliberand asupra exceptiei calitatii procesuale pasive, prin sentința civilă nr.3349 din 26.02.2013, Judecătoria B. a adispus admiterea acesteia și a respins acțiunile reunite ca fiind promovate în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Plecand de la temeiul de drept procesual invocat de reclamanta, art. 111 C.p.c., instanta de fond a reținut ca actiunea in constatare poate fi declaratorie (reclamantul cere instantei interventia pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept care, desi nu i-a fost incalcat, s-ar putea in viitor sa-i fie incalcat), interogatorie (reclamantul cheama in judecata un tert fata de care cere sa i se constate un drept care ar putea fi in viitor eventual contestat) sau provocatorie (prin care reclamantul cheama in judecata persoana care ridica anumite pretentii in legatura cu un drept al sau, pentru a se constata daca are sau nu un asemenea drept).
In toate cele trei cazuri trebuie sa existe o contestatie actuala sau potentiala in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza.
Din considerentele actiunii s-a reținut ca nu exista o contestatie actuala asupra dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului in cauza, astfel incat instanta de fond a cercetat potentialul unei contestatii viitoare.
Atât prin cererea de chemare in judecata, cat si prin notele de sedinta depuse anterior, reclamanta a sustinut ca a devenit proprietara imobilului pista asfaltata odata cu inceperea construirii acestuia, in regie proprie, anterior anului 1983.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, amenjemente silvice coroborate cu extrasul de carte funciara privind numarul cadastral_ (fila 31 dosar atasat), plansa foto (fila 32 ds atasat) si Hotararea Consiliului Local al mun. Buzau nr. 117/26.08.1999 (fila 33 ds atasat), s-a reținut ca pista a fost construita pe terenul forestier proprietatea publica a Statului R., iar nu pe terenul proprietarea publica a unitatii teritorial administrative municipiul Buzau. Astfel, aceasta persoana juridica de drept public (Statul R.) este singura care poate emite pretentii in legatura cu bunul ce face obiectul judecatii.
In consecinta, instanta de fond a apreciat ca nu poate exista si nu exista o identitate intre parat si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii și pe fond admiterea acțiunii, fiind invocate prevederile art. 304 pct.,79, și art. 3041 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după expunerea situației de fapt, recurenta în sprijinul motivului prevăzut de art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, a precizat că hotărârea atacată nu este motivată în drept, iar motivarea în fapt este superficială și are în vedere doar apărările formulate de pârât.
Recurenta a mai precizat că prima instanță nu a motivat în nici un fel respingerea apărărilor formulate cu privire la excepția invocată de pârât, respectiv a faptului că este o regie autonomă de interes național aflată sub autoritatea statului, întregul patrimoniu deținut fiind de fapt și de drept proprietatea statului ale cărui interese le reprezintă, respectiv administrarea fondului forestier național, proprietatea publică a statului.
În acest sens, este de înțeles că în calitate de reprezentant al Statului Român nu putea chema în judecată această persoană juridică, ci doar în contradictoriu administrativ teritorială în a cărui competență din punct de vedere teritorial se află bunurile proprietatea publică a statului pe care le are în administrare.
S-a mai evocat că toate bunurile proprietate publică sau privată ale statului date în administrarea Regiei, în conformitate cu dispozițiilor Codului silvic și ale HG 229/2009, sunt declarate la fiecare unitate administrativ teritorială în conformitate cu dispozițiile Codului fiscale pentru care a achitat impozitul legal aferent către bugetele locale.
Având în vedere motivarea superficială în fapt și nemotivarea în drept, recurenta a solicitat modificarea hotărârii recurate.
În ce privește dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă,recurenta a relatat că din modul de redactare a hotărârii nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, aspect care echivalează cu lipsa de temei legal a hotărârii.
Astfel, instanța de fond, fără a face aplicația unei dispoziții legale, a concluzionat că nu ar exista identitate între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, fără să-și întemeieze în drept această concluzie.
Astfel, Statul Român este reprezentat în prezenta cauză de recurentă, caz în care este evident faptul că persoana obligată în raportul juridic nu poate fi decât unitatea administrativ teritorială M. B., reprezentată prin primar, conform art. 62 alin.1 din Legea 215/2001, în raza teritorială a căruia se regăsește bunul ce face obiectul judecății.
Recurenta a invocat existența unei practici judiciare la nivelul instanțelor de fond.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs, intimata a relatat că față de temeiul juridic invocat nu se impunea o altă soluție în cauză decât cea a instanței de fond, cu atât mai mult cu cât singura persoană care ar putea emite pretenții cu privire la acest bun este Statul Român.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, intimata a apreciat că și acesta este nefondat, apărările formulate înaintea instanței de fond, pe calea întâmpinării fiind aplicabile în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că prin cererile conexe recurenta a solicitat să se constate că este proprietara unui imobil în suprafață de 4860 mp, reprezentat de pistă asfaltată pe care o administrează prin Ocolul Silvic B., situată în extravilanul teritoriului administrativ al Municipiului B..
Față de primul motiv de recurs invocat de recurentă, respectiv incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că acesta este nefondat atâta timp cât hotărârea instanței de fond respectă dispozițiile art. 261 pct.5 cod pr.civilă, raportat la soluționarea cauzei pe excepție.
Astfel, în conformitate cu art.137 cod pr.civilă, instanța de fond este obligată să soluționeze cu prioritate excepțiile de procedură ce fac de prisos soluționarea pe fond a cauzei și în contextul în care s-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive ca excepție de fond absolută și peremtorie este întemeiată, în mod corect prima instanță nu putea să invoce un alt motiv de drept.
Apărările invocate de reclamantă în sensul imposibilității formulării acțiunii în contradictoriu cu Statul Român atâta timp cât acesta a autorizat R.N.P. prin Direcția Silvică B. să formuleze acțiune prin mandatul de reprezentare oferit, nu justifică calitatea procesuală pasivă a intimatei, care nu este proprietara bunului față de care s-a solicitat acțiunea în constatare.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă, invocat de recurentă, Tribunalul constată că și acesta este nefundamentat, raportat la modul de soluționare a acțiunii pe calea excepției.
În acest sens, doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii( decizia 607/10.02.2012 a Î.C.C.J.).
Sub acest aspect, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat din înscrisurile administrate că obiectul litigiului, respectiv pista, a fost construită pe terenul forestier proprietatea publică a Statului Român, și nu pe terenul proprietatea publică a Unității Teritoriale Administrative - M. B., astfel încât între intimată și persoana obligată în raportul juridic nu există identitate și nu se justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Sub ansamblul celor evocate, Tribunalul constată că nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr.civilă, respectiv lipsa de temei legal a hotărârii nu este întrunit, în contextul în care așa cum s-a evocat mai sus soluția pronunțată la instanța de fond vizează o excepție de fond peremtorie.
Față considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat, întrucât soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar o soluție contrară ar echivala cu o substituire a instanței de judecată cu puterea legislativă, singura în măsură să modifice domeniul proprietății publice al Statului cu un alt titular, iar competența teritorială a intimatei cu privire la bunul în litigiu nu schimbă calitatea de titular al Statului și proprietatea publică pe care se regăsește imobilul în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică B. cu sediul în B., ..5, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3349 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar cu sediul în B., ., județul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D., fiind în C.O. prezenta s-a semnat de noi, Președinte secție, |
Grefier, V. P. |
Red.G.S./ 01.07. 2013
Tehnored.E.C./2ex.
Judecătoria B.
Judecător fond – V. E.-C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1082/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1363/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
