Contestaţie la executare. Decizia nr. 1548/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1548/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3151/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1548/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător D. R.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de intimatul contestator B. C. domiciliat în Rm. Sărat, .. 54 C, județul B. împotriva deciziei civile nr. 353/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea E. G. domiciliată în Rm. Sărat, . A, județul B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul intimat B. C., personal, lipsă fiind intimata contestatoare E. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebată fiind, partea prezentă, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe contestația în anulare, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe contestația în anulare, pentru dezbateri.
Contestatorul intimat B. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată, arătând că lipsesc acte de proprietate la dosarul nr._ din partea familiei E., că, totodată, lipsesc acte de proveniență.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
I) Decizia pronunțată în dosarul nr._
1. Prin decizia nr. 353/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ,a fost respins, ca neîntemeiat, recursul formulat de intimatul B. C., împotriva sentinței civile nr. 2412/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea E. G., având ca obiect contestație la executare.
2. Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut, în esență, următoarele:
2.1. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat sub nr._, contestatoarea E. G. a chemat în judecată pe intimatul B. C., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a deciziei nr.67/1993 a Curții de Apel Ploiești, precum și a încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a acestei decizii, deoarece acestea au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale, anularea somației emisă de B. C. la 02.10.2012, iar, în subsidiar, a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației la executare, s-a arătat că intimatul a solicitat învestirea cu formulă executorie și încuviințarea executării silite a deciziei nr. 67/1993 a Curtii de Apel Ploiești, că, în mod nelegal, s-a dispus încuviințarea silită a acesteia întrucât aceasta nu era susceptibila de executare, fiind o actiune in constatare si nu in realizare de drepturi, că, pentru aceleași considerente, este nelegala si somatia emisa de executorul judecatoresc la 02.10.2012, că jumătate din terenul de 1400 m.p. ce face obiectul deciziei nr.67/1993, respectiv 700 m.p., împreună cu casa de locuit au fost vândute de părinții intimatului, soțului său decedat, E. I., iar cealaltă jumătate o stăpânește în prezent intimatul cu mama sa, în acest sens fiind relevantă sentința civila nr.45/05.01.1994 a Judecătoriei Rm.Sarat prin care s-a constatat irevocabil că părinții intimatului i-au vândut acest imobil situat în Rm.Sarat . A, precum și că, în subsidiar, contestatoarea, în cazul în care instanța va considera decizia 67/1993 ca fiind susceptibilă de executare, invocă prescripția dreptului de a cere executarea silită a acesteia.
Intimatul a formulat o cerere cu caracter de cerere reconvențională, prin care a solicitat să fie anulată sentința civilă nr.45/1994 a Judecătoriei Rm.Sarat, invocând motive în ceea ce privește înscrisurile care au stat la baza pronunțării acestei sentințe și apreciind că familia B. a cumpărat cei 1400 m.p. teren și că nu a fost vândută nici casa și nici parte din teren familiei E..
2.2. În urma probelor administrate, Judecătoria Rm.Sărat a pronunțat sentința civilă nr. 2412/19.12.2012, prin care a admis contestația la executare formulată de contestatoarea E. G., a desființat încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite din 01.10.2012 pronunțată în ședința camerei de consiliu de Judecătoria Rm.Sarat, a anulat formele de executare emise de B. C. G. în dosarul de executare nr.130/2012, a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei contestatoarei și a obligat intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
- la data de 20.09.2012, intimatul a solicitat B. C. G. punerea în executare silită a deciziei nr.67/1993 a Curții de Apel Ploiești, iar, la data de 21.09.2012, B. C. G. a solicitat Judecătoriei Rm.Sarat încuviințarea executării silite a deciziei nr.67/1993 a Curții de Apel Ploiești, cerere admisă prin încheierea din data de 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rm.Sarat și că la data de 02.10.2012 B. C. G. a emis somația in dosarul de executare nr.130/2012;
- din decizia nr.67/1993 a Curții de Apel Ploiești, se constată că nu rezultă că s-a stabilit vreo astfel de obligație în sensul art. 3712 C.proc.civ., obiectul acestei decizii fiind de fapt o acțiune în constatarea existentei unui drept de proprietate;
- prin urmare, s-a apreciat că această hotărâre nu putea fi investită cu formulă executorie și cu atât mai mult nu se putea dispune încuviințarea executării silite, încălcându-se dispozițiile textului mai sus arătat.
2.3. Împotriva acestei sentințe, intimatul a formulat recurs, apreciind că instanța de fond nu a vrut și nu a dorit să țină cont de înscrisurile depuse și de concluziile sale.
Recurentul a mai precizat că la Curtea de Apel Ploiești, în anul 1993, s-au prezentat două părți, o parte fiind reprezentată de familia B., iar cealaltă parte de N. I. și N. M., împreună cu moștenitorii acestora, unde au recunoscut că familia B. a cumpărat terenul în suprafață de 1400 mp, au făcut o casă pe acest teren, așa cum rezultă din decizia irevocabilă nr.67/1993.
Recurentul a mai relatat că familia E. nu aduce nici un act din care să rezulte că a cumpărat de la familia B. sau de la alte persoane vreo suprafață de teren, dovadă fiind că nu au plătit impozit pe teren și casă.
Recurentul a criticat și modalitatea de soluționare privind cheltuielile de judecată, în condițiile în care acțiunea a fost promovată de intimata E. G..
Având în vedere că numitul E. I. a recunoscut în data de 21.11.2012, în fața instanței, că nu are nici un act asupra terenului de 720 mp și nici un act asupra casei amplasate pe această suprafață, recurentul a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată, iar în subsidiar, casarea sentinței, ținând cont că intimata nu are acte de la familia B. sau acte de proveniență asupra terenului.
Recurentul a depus la dosar raport de expertiză și plan amplasament efectuate de expert P. H. în dosarul nr.1995/2005, interogatoriul luat intimat în dosarul nr.2566/2006, procură autentificată sub nr.3105 din 06.08.1992, proces-verbal eliberat de Administrația Financiară a Orașului Rm.Sărat - datat 06.10.1969, adresa nr.389 din 06.10.1969, adresa datată 4.07.1970, cererea înregistrată sub nr.3951 din 30.09.1969, adresa nr.9698 din 12.11.1992.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare, prin care nu a relatat niciun argument cu privire la recursul formulat de partea adversă, ci a invocat motive de sănătate precare și vârstă înaintată.
2.4. În motivarea deciziei pronunțate, Tribunalul B. a reținut că:
- din dosarul de executare silită atașat prezentei cauzei, înregistrat sub nr. 130/2012, reiese că recurentul intimat a solicitat executorului judecătoresc C. G. punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.67 din 14.10.1993 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești;
- din considerentele deciziei rezultă că obiectul acțiunii viza constatarea că reclamanții B. S., fostă B., și B. C. sunt proprietarii a două suprafețe de teren a câte 700 mp, situate în orașul Rm.Sărat, ., cumpărate cu prețul de 10.400 ROL, de la autorul I. N., cu chitanța sub semnătură privată din 10.07.1964, sens în care s-a constatat în mod irevocabil că acțiunea reclamanților este fondată;
- față de obiectul titlului executoriu, respectiv decizia civilă nr.67/1993, se constată că instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile art. 3712 Cod pr.civilă cu privire la obligațiile susceptibile de executare silită și în conținutul cărora nu intră acțiunile în constatare de natura căreia s-a pronunțat Curtea de Apel Ploiești prin decizia mai sus menționată;
- criticile recurentului cu privire la fondul litigiului sunt nejustificate în condițiile în care pe calea contestației la executare nu pot fi supuse controlului judiciar problemele de fond ce fac obiectul titlului executoriu, ci doar actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc;
- se constată, de altfel, că recurentul prin motivele dezvoltate de recurs a apreciat că instanța de fond a desființat hotărârea pusă în executare, respectiv decizia irevocabilă a Curții de Apel Ploiești, interpretare eronată, întrucât prima instanță s-a limitat doar la cercetarea actelor ce au stat la baza executării silite, respectiv încheierea de încuviințare a executării silite din 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rm.Sărat, fiind inadmisibilă modificarea titlului executoriu.
II) Contestația în anulare promovată de intimatul B. C.
3.1. Împotriva acestei decizii civile, la data de 20.05.2013 (data poștei 16.05.2013), intimatul B. C. a formulat contestație în anulare, care nu a fost întemeiată în drept.
S-a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac, să se dispună anularea deciziei atacate, casarea sentinței nr. 2412/2012 și trimiterea dosarului nr._ la rejudecare la instanța de fond.
3.2. În motivare, așa cum a fost completată prin memoriile depuse la datele de 28.06.2013 și de 01.07.2013, s-a susținut, în esență, că lipsesc acte de proprietate la dosarul nr._ din partea familiei E., că, totodată, lipsesc acte de proveniență și că sentința nr. 2412/2012 ar fi fost copiată de către completul de judecată al Tribunalului B., care au adăugat la sfârșit cuvântul irevocabil și cărora ar trebui să le fie rușine pentru soluția pronunțată.
III) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate
Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma art. 318 C.proc.civ., Tribunalul reține că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care succed.
4. Astfel, trebuie subliniat, în primul rând, că motivele pentru care se poate formula contestația în anulare – cale extraordinară de atac, de retractare- sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 și de art. 318 c.proc.civ.
Apare evident, prin urmare, că singura soluție legală este respingerea contestației în anulare, în măsura în care se invocă de către contestator, în cuprinsul contestației în anulare introduse, aspecte vizând netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii civile contestate, care nu pot fi circumscrie în niciun caz sferei descrise de legiuitor, a ipotezelor în care este admisibilă contestația în anulare.
5. Acest mod de a proceda nu poate fi contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Într-adevăr, această instanță de contencios european a drepturilor omului a statuat constant în sensul că dreptul de acces la un tribunal reglementat de art. 6 par. 1 din Convenție nu are un caracter absolut, că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția îl recunoaște fără a-l defini, există loc, dincolo de limitele ce-i circumscriu conținutul, pentru restrângeri admise implicit și că acest drept impune, prin însăși natura lui, a fi reglementat de către stat, reglementare care poate fi variabilă în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor, admițându-se posibilitatea statelor contractante de a dispune de o anumită marjă de apreciere, care să le permită să instituie anumite limitări acestui drept.
Curtea de la Strasbourg a decis, totodată, că limitările respective, cuprinse în marja de apreciere a statelor, privesc inclusiv condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unor instanțe de fond ( hotărârile Brualla Gomez de la Torre c. Spania, Guerin c. Franța ), precum și că, în analizarea respectării dreptului la un recurs efectiv reglementat de art. 13 din Convenție, dacă legislația națională reglementează mai multe căi de atac și, prin luarea în considerare a ansamblului acestora, cerințele Convenției sunt îndeplinite, persoana interesată este considerată a beneficia de un recurs efectiv.
6. În aceste condiții, Tribunalul apreciază, în urma analizei motivelor contestației în anulare pendinte, că rezultă fără dubiu că acestea nu se circumscriu sferei reglementate de art. 317 și art. 318 C.proc.civ., texte de lege pe care se întemeiază contestația în anulare pendinte în cauză.
Astfel, simpla cercetare a criticilor aduse pe calea contestației în anulare de către contestatorul B. C. duce la concluzia că acesta încearcă să repună în discuție aspecte de legalitate tranșate irevocabil prin decizia civilă nr. 353/27.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, ceea ce nu poate fi primit.
7. Într-adevăr, se observă că, în esență, contestatorul susține că nu ar exista probe care să justifice soluția pronunțată prin decizia sus-amintită.
Or, este esențial de subliniat că, fiind pronunțată de o instanță de recurs, printr-o hotărâre irevocabilă, soluția amintită mai sus dată prin decizia contestată a intrat în puterea lucrului judecat.
A veni și a susține caracterul nefondat al acestei soluții nu înseamnă altceva decât a pune în discuție chestiuni tranșate prin hotărâre irevocabilă.
S-ar înfrânge, astfel, chiar și principiul stabilității raporturilor juridice, care, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. 3, potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul CEDO, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența Curții de la Strasbourg (a se vedea decizia Curții Constituționale nr. 416/7.04.2011, publicată în M.Of. nr. 419/5.06.2011).
8. Se cuvine relevat, în acest context, că greșeala materială, la care se referă motivul prevăzut de art. 318 teza I C.proc.civ. – singurul care ar putea avea incidență în speță-, are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
În alte cuvinte, nu este admisibil ca, pe calea contestației în anulare speciale - cale extraordinară de atac, de retractare, îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat -, să se urmărească a se remedia pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale (în același sens, a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 3/2000, nr. 935/2007, nr. 5436/2006, nr. 341/1997, pronunțată de instanța supremă, deciziile nr. 656/2002 și nr. 4190/2000, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă).
Dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar însemna să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-ar fi stabilit eronat situația de fapt, ceea ce, în mod indubitabil, nu poate fi admis.
9. Mai mult, nu este, evident, în intenția leguitorului să permită ca, pe calea contestației în anulare să se invoce chestiuni legate de probitatea și reputația profesională a unor judecători care au pronunțat decizia atacată.
Or, analizând susținerile contestatorului făcute în memoriul depus la data de 28.06.2013 (fila 9-dosar), se observă că în acest mod inadmisibil procedează contestatorul din cauza de față, atare aprecieri nefiind motive ale contestației în anulare.
IV) Soluția Tribunalului
10. Pentru aceste considerente, expuse pe larg în cele ce preced, având în vedere că, în speță, nu se regăsește niciunul dintre motivele prevăzute de art. 317-318 C.proc.civ., Tribunalul, în temeiul art. 320 C.proc.civ., va respinge contestația în anulare pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de intimatul contestator B. C. domiciliat în Rm. Sărat, .. 54 C, județul B. împotriva deciziei civile nr. 353/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea E. G. domiciliată în Rm. Sărat, . A, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, D. R. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./12.09.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 05-06-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 936/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
