Contestaţie la executare. Decizia nr. 1768/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1768/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 2997/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1768/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de contestatorul B. G., domiciliat în municipiul B., cartier Crâng II, ., . împotriva sentinței civile nr.6269/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul B. G., lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că,recursul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 43 lei conform chitanței nr._ din 31.07.2012, după care:
A fost identificat recurentul cu C.I ..Z nr._ emis la 7.06.2006, C.N.P-_ .
A depus la dosar note de concluzii scrise și adresa nr. 1002 din 16.05.2013 emisă de Liceul Tehnologic D. F. B..
A arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, acesta precizând că nu a formulat contestație împotriva deciziei emise deoarece nu a primit scrisoarea nefiind acasă .
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz,art.150 Cod proc.civ, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul B. G. având cuvântul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, urmând a se casa hotărârea ,și pe fond a se admite contestația la executare și anularea tuturor formelor de executare emise de A.N.A.F .Nu este normal să fie obligată să plătească de 2 ori contribuția pentru sănătate .A achitat contribuția la sumele de bani pe care le-a încasat .În prezent este în întreținerea soției, deține o mașină și un apartament, și are probleme de sănătate.
Timp de 30 de ani a achitat contribuțiile pentru sănătate .
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr._ contestatorul B. G. a formulat în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B. contestație la executare solicitând anularea actului de executare constând în somația nr._ emisa de intimată.
În motivare contestatorul a arătat că a fost notificat ca datorează Casei de Asigurări de Sănătate suma de 920 lei suma cu care nu este de acord deoarece pana in anul 2010 a fost angajat cu carte de munca, contribuind cu plata la asigurările de sănătate. Precizează ca a deținut calitatea de persoana fizica autorizata din anul 2000 pana in anul 2010, an din care nu a mai avut venituri din care sa i se retina contribuția către casa de Asigurări de Sănătate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că motivele invocate de contestator sunt netemeinice, nelegale si contrare dispozițiilor legale întrucât contestatorul a avut calitatea de persoana fizica autorizata si după anul 2010, iar conform deciziilor de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pentru anii 2011 si 2012 a realizat venituri impozabile pentru care avea obligația plații contribuției de asigurări sociale de sănătate. Și in prezent contestatorul deține calitatea de persoana fizica autorizata cu obiect principal de activitate "scoli de conducători auto”.
Obligația fiscala înscrisa in titlu executoriu nr._ din data 30.01.2013 a fost stabilita in sarcina contestatorului de către Casa de Asigurări de Sănătate B. si reprezintă contribuția de asigurări de sănătate calculata pentru veniturile impozabile realizate, in cadrul termenului de prescripție (de 5 ani) pentru stabilirea creanțelor fiscale prevăzut in art. 91 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, conform informațiilor furnizate de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, informații referitoare la veniturile impozabile realizate de petent. Potrivit art. 88 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 35 din Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, contribuția restanta neachitata de reclamant a fost stabilita de casa de asigurări de sănătate din raza teritoriala de domiciliu a petentului, prin Decizia nr. 6408 din 31.05.2012.
Această din urmă decizie s-a emis deoarece contestatorul nu și-a declarat veniturile impozabile în termenele legale și constituie titlu de creanță. Comunicarea actului de creanță s-a realizat prin publicitate după ce mai intai s-a încercat comunicarea prin posta, aceasta nefiind posibila deoarece contestatorul nu a primit corespondenta, fiind avizat in numeroase rânduri de serviciul de posta . În cuprinsul titlului de creanța emis de casa de asigurări de sănătate este specificata expres modalitatea de contestare. O astfel de contestare a actului de stabilire a creanței reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate nu s-a formulat de către reclamant.
Contribuția de asigurări de sănătate din titlul executoriu nr._, pentru care termenul legal de plata este 25.09.2012 si respectiv 21.12.2012, are in vedere titlul de creanța constituit de decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit (comunicata contestatorului pe baza de semnătură in data de 27.04.2012 ). Astfel, pentru un venit estimat de 2700 lei pentru anul 2012, petentul avea obligația unei plați pentru fiecare trimestru de 37 lei (trimestrul III si IV 2012) suma calculata astfel: venit net anul 2700 lei: 4 trimestre an 2012 x 5,5% procentul de contribuție de asigurări de sănătate = 37 lei - contribuție de asigurări sociale de sănătate trimestriala.
A adăugat intimata că nelegal este motivul potrivit căruia anterior anului 2010 contestatorul nu datora contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate in calitate de persoana fizica autorizata, deoarece a avut in același timp si calitatea de salariat angajat cu carte de munca, contribuind cu plata la asigurările de sănătate. Art. 257 (2) lit. a) si b) din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, instituie obligația persoanelor asigurate sa achite contribuția de asigurări de sănătate calculata la toate veniturile realizate, în speța la veniturile impozabile realizate din venituri salariale si la veniturile impozabile realizate din activitati independente. Art. 257 (3) din Legea 95/2006 (3) prevede expres ca in cazul persoanelor care realizează în același timp venituri din salarii si din activitatii independente contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Perceperea majorărilor de întârziere contestată de reclamant este consecința a nedeclarării si neachitării de către reclamant, la termenele de scadenta a contribuției de asigurări de sănătate. Calculul acestora s-a făcut corect si in conformitate cu prevederile O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. CAP. 3 „Dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere”: art. 119 Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, art. 120 din O.G. nr. 92/2003 reglementează că dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadentă si până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Considerațiile petentului din cuprinsul contestației la executare, privind faptul ca suma reprezentând creanța fiscala nu este reala, fiind in același timp penalizat cu dobânda in situația in care nu a beneficiat de internări si rețete compensate, sunt contrare dispozițiilor legale aplicabile, prevederi care impun obligativitatea declarării veniturilor realizate in vederea achitării contribuției de asigurările sociale de sănătate, plata contribuției la F.N.U.A.S.S. nefiind condiționata de acordarea de servicii medicale
.Urmarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.6269/15.04.2013 prin care a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 05.02.2013 i s-a comunicat reclamantului B. G. titlul executoriu nr._ ȘI somația nr._/30.01.2013 emise de intimata AFPM B. pentru suma de 902 lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate.
Actul de executare a fost contestat de către reclamant care a criticat cuantumul obligației fiscale stabilite în sarcina sa, arătând că nu este de acord cu aceasta deoarece pana in anul 2010 a fost angajat cu carte de munca, contribuind cu plata la asigurările de sănătate, că a deținut calitatea de persoana fizica autorizata din anul 2000 pana in anul 2010, an din care nu a mai avut venituri din care sa i se retina contribuția către Casa de Asigurări de Sănătate.
Din probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză instanța a reținut că obligația fiscala înscrisa in titlu executoriu nr._ din data 30.01.2013 a fost stabilita in sarcina contestatorului de către Casa de Asigurări de Sănătate B. si reprezintă contribuția de asigurări de sănătate calculata pentru veniturile impozabile realizate, in cadrul termenului de prescripție (de 5 ani) pentru stabilirea creanțelor fiscale prevăzut in art. 91 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, prin Decizia nr. 6408 din 31.05.2012, pentru perioada 06.10.2010 – 31.05.2012. Obligațiile fiscale s-au stabilit prin decizia invocată vedere titlul de creanța constituit de decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit (comunicata contestatorului pe baza de semnătură in data de 27.04.2012 ). Astfel, spre exemplificare pentru un venit estimat de 2700 lei pentru anul 2012, petentul avea obligația unei plați pentru fiecare trimestru de 37 lei (trimestrul III si IV 2012) suma calculata astfel: venit net anul 2700 lei: 4 trimestre an 2012 x 5,5% procentul de contribuție de asigurări de sănătate = 37 lei - contribuție de asigurări sociale de sănătate trimestriala.
Decizia nr.6408/31.05.2012 a fost comunicată contestatorului prin publicitate potrivit art. 44 punctul 2 din OG nr.92/2003, după ce mai întâi s-a încercat comunicarea prin posta, aceasta nefiind posibila deoarece contestatorul nu a primit corespondenta, fiind avizat in numeroase rânduri de serviciul de posta. Împotriva acestei decizii care constituie act administrativ fiscal este prevăzută o cale de atac specială reglementată de art.215 -218 din OG nr. 92/2003, respectiv contestația la organul emitent, după care asupra modului de soluționare petentul se adresează instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ. Nerecurgând la această cale specială pe calea prezentei contestații la executare nu se pot admite formulări pe fondul litigiului ce vizează cuantumul și natura creanței, ci se pot primi doar apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare.
Mai mult, instanța nu a reținut critica contestatorului referitoare la aspectul că nu datora contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate in calitate de persoana fizica autorizata deoarece a avut in același timp si calitatea de salariat angajat cu carte de munca, contribuind cu plata la asigurările de sănătate, având în vedere că art. 257 alin.(3) din Legea 95/2006 prevede expres ca in cazul persoanelor care realizează în același timp venituri din salarii si din activitati independente contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Analizând, din oficiu, potrivit art. 46 din OG nr. 92/2003 care prevede elementele obligatorii ale titlului executoriu (numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele ori denumirea contribuabilului, obiectul actului, semnătura persoanei împuternicite) sub sancțiunea nulității, instanța constată că titlul executoriu în speță nu conține niciun viciu.
Examinând, în continuare, actul de executare constând în somația nr._ /30.01.2013 emise de intimata AFPM B. pentru suma de 902 lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate instanța a reținut că potrivit art. 172 din Codul de Procedura fiscala, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organe de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare in condițiile legii. Reclamantul nu a indicat in cuprinsul contestație ce prevederi exprese din Codul de Procedura Fiscala au fost incalcate prin emiterea somației. Nici în privința cauzelor de nulitate relativă, contestatorul nu aduce nici un argument cu privire la dispozițiile legale incalcate prin emiterea acestui acte de executare, vătămarea ce i s-a produs sau i s-ar fi putut produce și care să nu poată fi acoperită decât prin anularea somației. Instanța, examinând din oficiu legalitatea actului de executare a constatat că la emiterea acestuia nu s-au încălcat dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul B. G. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere spre rejudecare a cauzei și pe fond să fie admisă contestația la executare și să se dispună anularea formelor de executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit i s-a respins contestația la executare, că hotărârea instanței de fond nu este motivată în drept și că instanța s-a limitat să rețină spre soluționare numai apărările formulate de intimată fără să țină cont de apărările sale.
Recurentul apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut că intimata avea dreptul să-i aplice majorări de întârziere precum și penalități de întârziere pentru neplata asigurărilor de sănătate, pentru simplu fapt că era înregistrat ca PFA si vroia să desfășoare o activitate în mod corect și cinstit în această societate.
Arată că în calitatea sa de asigurat a plătit aceste sume prin declarația de impunere depusă la ANAF si astfel prin actele de executare emise de către intimată, îl obligă de fapt, a doua oară să execute o plată nedatorată, considerând că este o îmbogățire fără just temei.
Recurentul consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile OG nr 92/2003, în sensul că prin lipsa unei declarații sau contract, acte ce ar fi trebuit să fie încheiate între CASJ B. și o societate sau PFA, nu poate exista o obligație de plată pentru un serviciu de care nu beneficiază în mod direct conform prevederilor Convenției Europene, respectiv dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și astfel creanța impusă de intimată nu este legală și nici justificată, totodată nu poate fi datorată pentru lipsa temeiului legal, adică lipsa unui înscris acceptat sub semnătură și fără obiecțiuni de ambele părți litigante în prezenta cauză.
Mai arată că prin nesocotirea apărărilor sale și a probelor depuse, instanța de fond i-a încălcat în mod grav dreptul la apărare.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimata consideră că instanța de fond a examinat întreg materialul probator administrat în cauză și a reținut corect că obligația fiscală reprezentând contribuție de asigurări de sănătate înscrisă în Titlul Executoriu_/30.01.2013 a fost stabilită în sarcina acestuia de către Casa de Asigurări Sănătate B., prin Decizia nr 6408/31.05.2012, deoarece recurentul nu si-a declarat veniturile impozabile realizate în termenele legale la CASJ- B., în vederea achitării obligației la FNUASS, act administrativ care constituie titlu de creanță, potrivit dispozițiilor OG nr 92/2003.Acest titlu a fost comunicat recurentului conform art 44 pct 22 din OG nr 92/2003 și Ordinului MF nr 94/2006.
Mai arată că în mod corect instanța de fond a constatat că recurentul prin contestația la executare a criticat cuantumul creanței înscris în Decizia nr 6408/31.05.2012 care constituie act administrativ fiscal pentru care este prevăzută o cale de atac specială reglementată de art 215-218 din OG nr 92/2003, respectiv contestație la organul emitent, precum și la instanța de contencios administrativ completată potrivit Legii nr 554/2004,Pe calea contestației la executare nu se pot formula apărări de fond ce vizează cuantumul și natura creanței, ci se pot admite apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare contestate, or, recurentul a invocat apărări privind cuantumul creanței și nu a invocat motive de nelegalitate privind actele de executare.
A mai arătat intimata că nu este întemeiat nici critica privind perceperea majorărilor de întârziere, a penalităților de întârziere și a dobânzilor, calculul acestora fiind conform dispozițiilor art 119 din OG nr 92/2003.
Cât privește motivul de recurs precum că recurentul a achitat sumele din litigiu prin declarația de impunere depusă de ANAF, intimata arată că recurentul nu a făcut nici o probă în acest sens la dosarul cauzei.
Tribunalul analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în cauză reține următoarele.
Potrivit art 172 alin 3 din OG nr 92/2003-Codul de procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În cauză, titlul executoriu contestat a fost emis în baza Deciziei nr 6408/15.06.2012 emis de CASJ-B., recurentul având posibilitatea de contestare în condițiile art 205 și 207 din Codul de Procedură Fiscală.
Astfel, legea prevede o altă procedură de contestare, și nu este posibilă contestația contra titlului executoriu conform art 172 din Codul de procedură fiscală.
În acest sens sunt și dispozițiile Deciziei nr XIV/05.02.2007 a ÎCCJ, privind recursul în interesul legii, conform căreia judecătoria este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a pornit executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Recursul în interesul legii a fost în aplicarea dispozițiilor art 169 alin 4( actualul art 172 alin 3) din Codul de procedură fiscală și este obligatoriu conform art 329 alin 3 cod procedură civilă.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că pe calea contestației la executare nu se pot admite formulări pe fondul litigiului ce vizează cuantumul și natura creanței, atât timp cât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestație.
Prin urmare motivele de recurs privind critica titlului de creanță fiscală nu pot fi analizate, raportat la dispozițiile Decizie nr XIV/2007 a ÎCCJ, recurentul având anterior posibilitatea invocării lor, pe calea contestației prevăzute de lege.
De altfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, recurentul nu a indicat în cuprinsul contestației la executare nici un motiv sau argument de nelegalitate a actelor de executare ci, dar, a constatat creanța pe motivul că nu datorează, precum și penalitățile și dobânzile aferente.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentului că în mod greșit i s-a calculat de către ANAF penalitățile de întârziere și dobânzi . Tribunalul constată că recurentul neachitând la termen contribuția de sănătate, acesta datorează și penalități de întârziere și dobânzi conform art 119 din OG nr 92/2003, ca pentru orice creanță fiscală datorată statului, respectiv pentru contribuții la FNUASS.
Față de considerentele expuse, Tribunalul în baza art 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul B. G., domiciliat în municipiul B., cartier Crâng II, ., . împotriva sentinței civile nr.6269/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, A. E. D. |
Grefier, A. P. |
RED.A.E.D
Tehnored O.R. 2 ex/04.11.2013
J.f. B., J.F. C. I.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-04-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
