Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 23720/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 773/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător E. P.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul R. R. O. domiciliat în C., .. 2, jud. B., împotriva sentinței nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. cu sediul în B., .-10, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, prin serviciul registratură la data de 11.04.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care,
Constatând că nu mai sunt cereri și întâmpinarea este la dosar din data de 11.04.2013 și partea care avea obligația potrivit art. 129 cod proc. civ. să urmărească cursul procesului, putea lua la cunoștință de conținutul acesteia, instanța consideră că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin plângerea introdusă la această instanță, astfel cum a fost precizată, și înregistrată sub nr._ la data de 12.10.2011 petentul R. R. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.09.2011 încheiat de intimat.
În motivarea în fapt a plângerii sale, petentul a învederat instanței că la data de 24.09.2011 în jurul orei 8 a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră și i s-a adus la cunoștință că nr. de înmatriculare al autovehiculului din spate este strâmb și că lumina de semnalizare nu funcționează, împrejurare în care în prezența agentului de poliție a verificat luminile; care din cauza vibrațiilor autovehiculului - petentul circula pe un drum cu multe gropi, becul de la semnalizare se slăbise și nu mai făcea contact; a fixat mai bine becul în suport, a făcut dovada că luminile funcționează și a îndreptat nr. de înmatriculare din spate. Cu toate acestea, deși toate defecțiunile au fost remediate în prezența agentului de circulație, petentului i s-a aplicat amenda contravențională de 368,50 lei, conform procesului-verbal de contravenție contestat. La rubrica „mențiuni” din cuprinsul actului constatator, se arată în plângere, a consemnat că a remediat defecțiunile și a montat nr. de înmatriculare la locul său, astfel că apreciază că aplicarea sancțiunii avertisment ar fi mai potrivită în context raportat la gradul de pericol social concret al faptelor.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În vederea soluționării plângerii formulate, petentul a depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: procesul-verbal de contravenție contestat, chitanța nr. 1/_/27.09.2011, dovada . nr._/24.08.2011 eliberată de IPJ B..
In termen legal intimatul a depus întâmpinare în conformitate cu disp. art. 115 și urm. C.pr.civ. în termenul legal prevăzut de art. 114 1 alin. 2 C.proc.civ., solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii, întrucât faptele săvârșite de petent și descrise în actul constatator întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 147 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 26 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii, arătând că procesul-verbal de contravenție contestat a fost comunicat petentului la data de 24.09.2011, iar plângerea a fost depusă la data de 12.10.2011
Pe fondul cauzei s-a arătat, în întâmpinare, că la data de 24.092.2011 ora 08:00 petentul conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1B E 577, în localitatea U., în timp ce prezenta defecțiune tehnică la sistemul de iluminare (semnalizare stânga) și fără a avea montată plăcuța cu nr. de înmatriculare din spate, constatarea defecțiunilor tehnice fiind efectuate direct de către agentul de poliție, iar la rubrica corespunzătoare din cuprinsul actului constatator, petentul a consemnat „am remediat defecțiunile și am montat nr. de înmatriculare”.
A precizat intimatul că cele două contravenții săvârșite de petent au fost constatate în mod direct de către agentul de poliție rutieră, fiind anexată întâmpinării fișa de cazier contravențional auto al petentului.
Raportat la excepția privind tardivitatea formulării plângerii invocată de intimat, instanța de fond, a constatat că plângerea a fost depusă la instanță la data de 10.10.2011 prin serviciul poștal de către petent, așa cum rezultă din impresiunea ștampilei cu data poștei aplicată pe plicul de corespondență poștală – fila 8 dosar iar petentul a formulat plângere în termen legal calculat de la data comunicării actului contestat (24.09.2011), astfel că instanța a apreciat că data înregistrării prezentei plângeri se circumscrie termenului legal de 15 zile libere prevăzut de art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 103 alin. 2 - art. 104 C.proc.civ. S-a reținut că, data de 24.09.2011 a fost într-o zi de sâmbătă, iar termenul s-a împlinit în data de 09.10.2011, care a fost o zi nelucrătoare, respectiv, duminica, așa încât termenul de depunere a plângerii s-a prelungit până la data de 10.10.2011 când petentul a și depus la poștă plângerea.
Cu privire la fondul cauzei, prin sentința pronunțată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut cu privire la legalitatea procesului-verbal că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (agent principal de poliție P. M. din cadrul Postului de Poliție U.), numele, prenumele și domiciliul contravenientului (R. R. O. – mun. C., .. 2, jud. B.), faptele săvârșite (fapta de a pune în circulație rutieră publică un autovehicul prezentând defecțiuni tehnice și de a circula cu un autovehicul a cărui plăcuță de înmatriculare nu era montată în spatele vehiculului), data comiterii acesteia (24.09.2011) și semnătura agentului constatator (indescifrabilă la rubrica „agent constatator”). De asemenea, procesul-verbal de contravenție . nr._/24.09.2011 încheiat de intimat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr.2/2001, în sensul că actul constatator a fost semnat de primire de contravenient personal, care a consemnat olograf și obiecțiunile sale în sensul că „am remediat defecțiunile și am montat nr. de înmatriculare” (fila 4 și 19).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
S-a reținut că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO, că la această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului, a reținut instanța de fond, a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța a apreciat, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (amendă contravențională de 737 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei), așa încât, pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Instanța a reiterat faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În acest sens instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (lizibil scris și legal întocmit) nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției și beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
S-a reținut de asemenea că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, în anumite condiții acesta face dovada situației de fapt până la proba contrară și conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată, se arată în motivarea hotărârii, are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Forța probantă a proceselor-verbale, arată instanța de fond, este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În lumina acestor principii și a dispozițiilor art. 1203 cod civil (prezumțiile legale) - codul civil 1864 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 cu excepția dispozițiilor art. 1169 - 1174 și 1176 - 1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (a se vedea art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011) instanța a prezumat temeinicia celor constatate personal de agentul constatator, având în vedere calitatea acestuia de funcționar al unui organ de stat, fapt ce nu contravine principiului prezumției de nevinovăție atâta timp cât petentului i se asigură condiții de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție, cu respectarea garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil.
Stabilind prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, se reține în considerentele hotărârii,, sarcina să producă dovezi prin care să demonstreze o situație de fapt contrară, revine petentului ori acesta nu a produs o astfel de dovadă contrară ci, dimpotrivă, a recunoscut implicit și explicit prin mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de contravenție că cele consemnate de agentul constatator corespund realității, de vreme ce a arătat, atât în conținutul actului constatator, cât și în cel al plângerii, că „am remediat defecțiunile și am montat nr. de înmatriculare” (filele 4 și 19 dosar), astfel că, dacă aceste deficiențe nu ar fi existat, nu avea sens ca ele să fie remediate, așa cum a arătat petentul, în prezența agentului de poliție.
S-a reținut că cele două contravenții sunt fapte de pericol, care pot genera grave consecințe în trafic, începând de la imposibilitatea identificării unui vehicul în trafic (lipsa plăcuței de înmatriculare) și până la accidente rutiere determinate de defecțiunile tehnice cu care autovehiculul este pus în circulație de către deținător, și tocmai de acea legea le sancționează ca atare, unul dintre scopurile sancțiunii fiind acela preventiv, pe lângă cel punitiv, coercitiv.
Dispozițiile art. 118 alin. 3 ind. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, au fost declarate neconstituționale prin D.C.C. nr. 500/2012 care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 492/18.07.2012. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Așa fiind, întrucât nu au fost până în prezent puse în acord cu decizia Curții Constituționale dispozițiile legale anterior menționate, aplicabilitate dobândește art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea contravențională poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului, potrivit dispozițiilor articolului 34 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în totalitate sau în subsidiar casarea sentinței primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Susține că potrivit art. 304 recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art.304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Susține recurentul că în data de 24.09.2011 în jurul orei 8 a fost oprit de către un echipaj al serviciului de circulație B. si i s-a adus la cunoștință că numărul de înmatriculare al autovehiculului din spate este strâmb și că lumina de semnalizare nu funcționează, iar în prezenta agentului de circulație a verificat luminile.
A precizat că din cauza vibrațiilor autovehiculului, becul se slăbise și nu mai făcea contact, a fixat mai bine becul de semnalizare în suport, a făcut dovada că luminile funcționează și a îndreptat numărul de înmatriculare - spate - al autovehiculului.
Cu toate acestea, deși toate defecțiunile au fost remediate în prezența agentului de circulație, i s-a aplicat amenda contravenționala în cuantum de 368,50 lei, așa cum reiese din cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Arată recurentul că una din condițiile impuse la întocmirea unui proces verbal de contravenție și care duce la anularea acestui înscris este ca acesta să fie completat lizibil de către agentul de circulație, însă acesta nu a respectat condițiile de forma prevăzute in OG 2/2001.
Se arată că în speță, scrisul este ilizibil și din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se înțelege nimic din descrierea faptei, a locului unde fapta a fost săvârșită, nici temeiul de drept în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea.
Apreciază că instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea flagrantă a legii, și in baza unui proces verbal de contravenție ilizibil.
In ceea ce privește numărul de înmatriculare spate, arată că acesta era desprins și nu lipsea, astfel cum instanța de fond în mod greșit a apreciat în cuprinsul sentinței civile, considerând că era imposibil de identificat vehiculul în trafic din cauza lipsei numărului de înmatriculare spate.
In termen legal intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a formulat în cauză întâmpinare apreciind soluția instanței de fond ca legală și temeinică că recurentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fapt recunoscut de acesta la rubrica alte mențiuni.
Apreciază că procesul verbal . nr._ din data de 24.09.2011 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.G. nr.2/2001- privind regimul contravențiilor și având în vedere că motivele din cererea de recurs nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de modificare sau casare reglementate de dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ. tribunalul constată că este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.09.2011 încheiat de intimat, susținând că la data de 24.09.2011 în jurul orei 8 a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră și i s-a adus la cunoștință că nr. de înmatriculare al autovehiculului din spate este strâmb și că lumina de semnalizare nu funcționează, împrejurare în care în prezența agentului de poliție a verificat luminile; care din cauza vibrațiilor autovehiculului care circula pe un drum cu multe gropi, becul de la semnalizare se slăbise și nu mai făcea contact, a fixat mai bine becul în suport făcând dovada că luminile funcționează și a îndreptat nr. de înmatriculare din spate, însă, cu toate acestea, deși defecțiunile au fost remediate în prezența agentului de circulație, i-a fost aplicată amendă contravențională în sumă de 368,50 lei.
Prin sentința a cărei recurare se solicită, instanța de fond a făcut o minuțioasă analiză a procesului verbal de contravenție contestat, analizând atât legalitatea cât și temeinicia acestuia.
Prin recursul promovat, recurentul invocă faptul că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea în condițiile în care, imediat după ce a fost oprit de agentul de poliție a verificat luminile și a remediat defecțiunea în sensul că a fixat becul de semnalizare care se slăbise și nu mai făcea contact în suport și a îndreptat numărul de înmatriculare - spate - al autovehiculului, aspect menționat și în procesul verbal de contravenție la rubrica alte mențiuni.
Tribunalul constată că această critică nu poate fi reținută de instanță, motivat de faptul că din probele administrate rezultă fără putere de tăgadă că petentul se face vinovat de comiterea contravenției reținută în sarcina sa, situație de altfel recunoscută și de acesta și faptul că a remediat defecțiunile nu constituie un motiv de înlăturare a răspunderii contravenționale a petentului, remedierea defecțiunilor constituind o obligație a acestuia și o condiție de a circula pe un drum public.
Se invocă de asemenea că agentul constatator nu a respectat condițiile impuse la întocmirea unui proces verbal de contravenție și care duce la anularea acestui înscris și anume ca acesta să fie completat lizibil de către agentul de circulație, fiind încălcate condițiile de forma prevăzute în OG 2/2001.
Arată că în speță, scrisul este ilizibil și din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se înțelege nimic din descrierea faptei, a locului unde fapta a fost săvârșită și nici temeiul de drept în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea.
Recurentul susține că în condițiile în care instanța de judecata nu a verificat și sancționat acest aspect, hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea flagrantă a legii, și in baza unui proces verbal de contravenție ilizibil.
Referitor la această critică, tribunalul constată că din copia procesului verbal atașată la fila 4 dosar fond, rezultă că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, înscrisul este lizibil scris fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din OG 2/200, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (agent principal de poliție P. M. din cadrul Postului de Poliție U.), numele, prenumele și domiciliul contravenientului (R. R. O. – mun. C., .. 2, jud. B.), faptele săvârșite (fapta de a pune în circulație rutieră publică un autovehicul prezentând defecțiuni tehnice și de a circula cu un autovehicul a cărui plăcuță de înmatriculare nu era montată în spatele vehiculului), data comiterii acesteia (24.09.2011) și semnătura agentului constatator (indescifrabilă la rubrica „agent constatator”). De asemenea, procesul-verbal de contravenție . nr._/24.09.2011 încheiat de intimat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr.2/2001, în sensul că actul constatator a fost semnat de primire de contravenient personal, care a consemnat olograf și obiecțiunile sale în sensul că „am remediat defecțiunile și am montat nr. de înmatriculare” (fila 4 și 19).
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în cauză nefiind incidente vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304, respectiv 3041 cod proc. civ. motiv pentru care în baza art. 312 cod proc civ. va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul R. R. O. domiciliat în C., .. 2, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. cu sediul în B., .-10, Jud. B..
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, E. P. |
Grefier, R. - A. S. |
Red.MȘ /Tehnored MȘ
2 ex./21.05.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – P. Crenguța
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1768/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
