Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 6902/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 136/2013
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător E. P.
Grefier D. P.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. A. F., domiciliat în com. Calvini, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 1321 pronunțată la data de 19.10.2012 de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata . SRL MĂRĂCINENI, cu sediul în com. Mărăcineni, ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-au depus precizări, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimată, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Contestatorul T. A. F. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.l321/ 19 octombrie 2012 pronunțata de Tribunalul B. in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SRL MARACINENI, pentru motivele prevăzute de art.317 alin.l sau 2 (sau în art.318) c.proc.civ., constând în nelegalitatea, netemeinicia hotărârii date, solicitând admiterea contestatiei, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea în fapt a contestației se arată că prin decizia civilă nr.l321 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, i s-a respins recursul introdus împotriva sentinței civile nr. 961 pronunțată de Judecătoria Patarlagele în dosarul civil nr._ în ședința publică din 11.06.2012. Apreciază că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în condițiile în care obiectul dedus judecății era de natură comercială-civilă, că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale constând în calitatea de părți în dosarul_ și dosarul nr._ a intimatei . SRL-MĂRĂCINENI deși nu a avut calitate procesuală, fiind „eronat reținută de către instanțe” și nu a existat raport juridic, sau o dezlegare constând în fapt pe acest temei vizând actul de adjudecare și intimată, că respingând recursul a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la nelegalitatea calități procesuale în dosarul nr._ a intimatei, a prescrierii contractului de nevoi personale nr.2378/29/IO/2003 emis de CEC-S.A-BZ care era expirat din 2006, astfel că la data de 27 mai 2010, data emiterii actului de adjudecare de B. P. A. nu mai exista un titlu, că prin contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ în calitate de reclamant-contestator a făcut dovada că la data 27 mai 2010 nu mai avea nimic de achitat, arătând că actul de adjudecare nu este valid depunând probe în acest sens, că executarea s-a realizat în lipsa documentelor legale necesare instituirii acestei proceduri, că atunci când s-a solicitat expres executarea, completarea actelor procedurale nu s-a făcut corect cu menționarea tuturor datelor, respectiv: numele, prenumele si domiciliul, descrierea imobilului așa cum este individualizat in cererea de executare, arătarea valorii de circulație a imobilului, potrivit art.808 alin.4 lit.c (art.810 alin.l)
Susține că scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea legalității și temeiniciei cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța de executare efectuează verificări privind competența de soluționare a cererii; existența titlului executoriu; legalitatea acestui titlu, dacă titlul, altul decât o hotărâre judecătorească, întrunește toate condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru validitatea actului juridic sau a dreptului pe care îl constată. Sub acest aspect, arată că se remarcă existența unei duble reglementări cu cea prevăzută de art.630 alin.2 lit.b., inutilitatea acestui demers fiind evidentă în condițiile în care soluționarea atât a cererii de investire, cat și a celei de "încuviințare se realizează fără citarea părților, petentul neavând posibilitatea de a administra probe pe aspectele supuse cenzurii instanței și în plus, orice motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu atunci când acesta nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească se pot invoca pe calea contestației la executare, în condițiile art.702 alin.2, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale.
Contestatorul mai arată că termenul de prescripție înăuntrul căruia creditorul putea formula cererea de executare și pe care instanța era obligată să-l verifice din oficiu era împlinit, la fel și termenul de perimare având în vedere că era de natură comercială, în condițiile în care fiind vorba de un contract de credit, respectiv nr. 2378/_ -2006 termenul era de trei luni creditoarea trebuia să ceară instanței B. ca prin hotărâre să stabilească termen de plată precum și faptul că fiind de natură comercială exista obligativitatea ca în termen de cel mult șase luni să ceară executarea prin B. P. A. iar în caz contrar trebuia să motiveze temeinic motivele împiedicării, neîndeplinirii nici unui act de executare în termenul de șase luni.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, arată contestatorul că în ipoteza în care titlul de care se prevalează creditorul este un antecontract de vânzare-cumpărare în care părțile nu au înserat un pact comisoriu de ultim grad, promitentul-cumpărător nu poate solicita executarea silită a promitentului-vânzător în vederea recuperării prețului plătit, controlul caracterului cert lichid și exigibil al creanței invocate excede cadrului procesual ales, aceste aspecte urmând a fi lămurite într-un eventual litigiu privind modalitatea de executare a antecontractului în discuție.
Potrivit disp. art.630 alin.2 lit.b instanța sesizată cu cererea de investire avea obligația să realizeze control asupra legalității respectivului înscris, această dublă reglementare nefiind de natură decât să transforme procedura declanșării executării într-una extrem de formalistă și de greoaie îndepărtând faza executării silite de la dezideratul pe care-l presupune și anume acela de a contribui la aducerea la îndeplinire cu celeritate a titlului executoriu, ipoteză în care ,soluția nu putea fi decât de respingere a cererii de încuviințare ca neîntemeiată.
In drept, contestația in anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.317- 321 Cod proc.civ.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
In motivarea în fapt, susține că prin contestația în anulare formulată, contestatorul a indicat ca temei de drept art.317 alin. 1 sau 2(sau 318) cod procedură civilă susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, acesta detaliind motivele sale de nemulțumire față de decizia contestată.
Referitor la motivul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, fără a se indica instanța care ar fi fost competentă în opinia contestatorului, însă apreciază că fiind vorba de o contestație la executare, în litigiu existând un imobil din raza de competenta a Judecătoriei Pătârlagele această instanță era competentă să soluționeze cauza în fond și Tribunalul B. în recurs.
Se invocă de asemenea că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, dar nu se precizează care anume ar fi greșeala pretinsă de contestator, eroare care să se fi produs la judecarea recursului în care s-a pronunțat decizia contestată. Contestatorul face trimitere la un alt dosar, ori prezenta cauză vizează o anume decizie și la aceasta trebuia să se raporteze.
In sensul art.318 cod proc. civilă, arată intimata, prin greșeală materială se intelege o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, textul legal menționat deschide calea contestării neregularităților evidente privind actele de procedură și nu probleme de fond.
Un al treilea motiv invocat vizează o pretinsă necercetare a unui motiv de recurs, însă nu se indică în concret motivul așa-zis necercetat ci din nou se face referire la un alt dosar. Referitor la această critică, arată că cerința legală este ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare, această omisiune să se fi produs din greșeală.
Nu în ultimul rând se arată că în contestație se invocă și alte critici împotriva hotărârii contestate, critici care nu se circumscriu însă prevederilor art.317 sau 318.
Arată că nu este admisibil ca în cadrul contestației în anulare să se examineze justețea soluției pronunțate, legiuitorul neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, astfel că solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Examinând materialul probator tribunalul reține în fapt următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1321 pronunțată în ședința publică din 19.10.2012, în dosarul civil nr._ Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul T. A. F. împotriva sentinței civile nr. 961 din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata . SRL.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că prin contestația la executare înregistrată la data de 14.05.2012 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr. de dosar 910/277, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 11.06.2012, contestatorul T. A. F., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata . SRL, să dispună anularea actului de adjudecare întocmit la data de 27.05.2010 de către executorul judecătoresc P. A. și anularea somației emise de către B.E.J. S. N. la data de 8 mai 2012 în dosarul execuțional nr. 42/2012.
În motivarea în fapt contestației la executare, s-a arătat că actul de adjudecare contestat este afectat de nulitate întrucât executorul judecătoresc nu era competent teritorial a efectua executări silite în localitățile aflate în raza de competență a Judecătoriei Pătârlagele, că somația a fost emisă fără a se observa că actul de adjudecare este întocmit de către un executor judecătoresc necompetent teritorial, că, printr-o încheiere aflată în dosarul nr._, se constată că, contestatorul nu mai este debitor al CEC Bank, că, potrivit dispozițiilor art. 444 (cum a fost modificat prin art. 1, pct. 192 din O.U.G. nr. 138/2000), adjudecatarul S. C. T. M. B. C. Construct S.R.L. era obligat să depună de îndată întregul preț, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată, în cel mult 5 zile, termen care a expirat în data de 17.04.2010, că, pentru a putea plăti în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal din 12.04.2010, dosar execuțional nr. 321/2007 al B. P. A., adjudecatarul -împuternicit- intimat - pârât putea stabili data scadenței, precum și suma care se plătește de îndată drept avans, printr-o cerere aprobata de creditorul CEC SA - sucursala B., cerere ce nu se află în dosarul execuțional nr. 321/2007 al B. P. A., că executorul judecătoresc este obligat ca o dată cu somația să îi comunice debitorului o copie certificată de pe titlu executoriu, precum și un exemplar al procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, că, în situația în care debitorul nu este înștiințat de către executorul judecătoresc, deși această formalitate este prevăzută de lege, acesta poate solicita anularea executării, întrucât este protejat un drept al debitorului, că art.43 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești stabilește interdicția executorilor, să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alții, bunurile ce au făcut obiectul activității de executare silită, că actul de adjudecare este întocmit de către executorul judecătoresc competent teritorial, pe baza procesului verbal de licitație și după plata integrală al prețului prevăzut la art. 515 cod proc. civilă, precum și după expirarea terenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 cod proc. civilă, că, contestația la executare a fost înregistrată cu mai mult de 20 de zile înainte de întocmirea procesului-verbal de licitație, că acest adjudecatar . SRL putea să ceară instanței de judecată autentificarea actului de adjudecare și numirea ca administrator-sechestru, precum și că actele executării sunt nule de drept.
A reținut că intimata . SRL prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, invocând faptul că prin contestația la executare formulată, nu se aduc în concret critici actului atacat, ci se citează ori se interpretează eronat texte legale care nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, că titlul executoriu este reprezentat de actul de adjudecare din data de 27.05.2010, prin care intimata a devenit proprietara imobilelor casă de locuit, magazie și teren aferent în suprafață de 5440 mp, că nu există niciun motiv care să atragă anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. S. N. C., precum și căcererea de executare silită a fost depusă la data de 28.03.2012, înainte de a se împlini termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, iar la termenul de judecată din data de 11.06.2012, intimata . SRL a invocat excepția tardivității contestației la executare privind actul de adjudecare.
Prin sentința civilă nr.961/11.06.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare și a fost respins, ca tardiv introdus, capătul de cerere privind contestația la actul de adjudecare, formulată de contestatorul T. A. F., în contradictoriu cu intimata . SRL și a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind contestația la executare îndreptată împotriva somației din data de 08.05.2012, emisă în dosarul nr. 42/2012 al B. S. N. C..
Referitor la excepția tardivității instanța de fond a reținut că actul de adjudecare atacat prin contestația la executare este cel întocmit de către B.E.J. P. A., cu sediul în municipiul B., la data de 27 mai 2010, orele 10, prin care au fost atribuite adjudecatarului . SRL bunuri proprietatea contestatorului respectiv o casă de locuit, o magazie și două terenuri în suprafață de 3120 m.p., respectiv 1757 m.p. și că potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă iar în speță, contestatorul a cunoscut de existența actului de adjudecare cel puțin în data de 02.11.2010, așa cum rezultă din partea introductivă a încheierii de ședință din data de 02.11.2010, dosar nr._ al Judecătoriei Pătârlagele unde se arată că s-a pus în discuție efectuarea unei expertize care să constate dacă s-au efectuat plăți „până în momentul emiterii actului de adjudecare” și că, contestatorul a fost de acord cu efectuarea expertizei
O altă dovadă a luării la cunoștință a actului de adjudecare de către contestator o constituie extrasul de carte funciară pentru informare nr._/ 26.07.2010 aflat la fila 51-dosar fond în care se arată înscrierea actului de adjudecare în Cartea Funciară, contestatorul cerând, la data de 26.07.2010, a se nota existența unui litigiu asupra imobilului respectiv, ceea ce înseamnă că, la acea dată, contestatorul cunoștea de existența actului de adjudecare. În aceste condiții, raportat la data luării la cunoștință despre existența actului de adjudecare și data introducerii contestației la executare respectiv 14.05.2012, s-a reținut că a fost depășit cu mult termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ.
Cu privire la contestația la executare ce a avut ca obiect somația din data de 08.05.2012 emisă în dosarul de executare nr. 42/2012 al B.E.J. S. N., s-a reținut de instanța de fond că aceasta a fost emisă ca urmare a cererii de executare silită formulată de către proprietarii imobilelor adjudecate prin actul de adjudecare emis la data de 27.05.2012, și întrucât actul de adjudecare, potrivit art. 516 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., este titlu executoriu, iar contestatorul a refuzat să elibereze imobilele adjudecate de bună voie, adjudecatarul a solicitat, conform art. 3711 alin. 2 C.proc.civ., executarea silită a titlului executoriu prin cererea înregistrată sub nr. 47/28.03.2012 la B.E.J. S. N., iar după ce s-a încuviințat executarea silită de către instanță, prin încheierea din data de 04.04.2012, executorul judecătoresc a emis somația în litigiu conform art. 387 C.proc.civ. așa încât aceasta este emisă în mod legal și temeinic.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivareaîn fapt a recursului, din punct de vedere al dreptului substanțial, s-a solicitat anularea actului de adjudecare emis de B. P. A. ca nelegal, netemeinic, fiind emis fără îndeplinirea formelor legale, în condițiile în care contestatorul nefiind calificat în domeniul juridic, intimata a depus întâmpinare și a invocat oral excepția tardivității, faptce duce la nerespectarea legii, fiind un abuz și de natură a încălca dreptul său la apărare, că intimata a obținut nelegal actul de adjudecare, care este un fals, în condițiile în care la data emiterii acestuia el nu avea nimic de achitat, că hotărârea instanței de fond „dă impresia de justiție privată, nu e conformă”, precum și că, având în vedere data emiterii actului de adjudecare, intimata trebuia să depună cerere de executare în termen de 15 zile.
A reținut instanța de control judiciar că așa-zisa dezvoltare a motivelor de recurs, întinsă pe aproape 12 pagini, nu este decât o simplă înșiruire de cuvinte, expresii, sintagme juridice, fără a exista vreo coerență, ceea ce face foarte dificil de sintetizat motivele de nemulțumire exprimate de recurent în raport cu soluția dată de instanța de fond.
Intimata . SRL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în motivarea căreia au fost reluate susținerile făcute în întâmpinarea depusă la prima instanță.
Din examinarea motivelor invocate, instanța de control judiciar a reținut faptul că obiectul litigiului este contestație la executare prin care se urmărește a se dispune anularea actului de adjudecare întocmit la data de 27.05.2010 de către executorul judecătoresc P. A. și anularea somației emise de către B.E.J. S. N. la data de 8 mai 2012 în dosarul de executare nr. 42/2012.
Refeitor la modul de soluționare a contestației la executare tribunalul a apreciat că a fost corect respins ca tardiv capătul de cerere al contestației la executare referitor la anularea actului de adjudecare menționat și ca neîntemeiat capătul de cerere al contestației la executare referitor la anularea somației emise la data de 08.05.2012 în dosarul de executare nr. 42/2012, soluția fiind legală și temeinică.
S-a reținut că, în fapt, titlul executoriu este reprezentat, de actul de adjudecare întocmit de către B.E.J. P. A., la data de 27.05.2010, orele 12,00, prin care a fost adjudecat în favoarea intimatei . SRL, la prețul de 15.783 lei, bunul imobil proprietatea contestatorului – recurent, situat în intravilanul satului Bâscenii de Sus, . și format din casa de locuit, o magazie din paiantă și teren aferent, din care 563 mp curți și clădiri, 3120 mp arabil și 1757 mp fâneață, că potrivit art. 518 pct. 8 C.proc.civ., actul de adjudecare „pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deține în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat”.
Cu privire la tardivitatea capătului de cerere al contestației la executare referitor la anularea actului de adjudecare menționat, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 401 alin. (1) lit. a) C.proc.civ., „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă” și în mod corect prima instanță a constatat că, întrucât contestatorul a cunoscut de existența actului de adjudecare cel puțin (cel mai târziu) în data de 02.11.2010, formularea contestației la executare pendinte s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile la care se referă prevederile art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ, fapt recunoscut de recurent și în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 21.09.2012, și menționat în practicaua încheierii de ședință de la acel termen unde s-a consemnat că „recurentul […] a luat cunoștință de conținutul actului de adjudecare la data de 2.11.2010 în dosarul nr. 1431, cauză în care a achitat cauțiune în sumă de 800 lei, soluția fiind definitivă și irevocabilă”, împrejurare în care având în vedere că excepția tardivității este o excepție procesuală a cărei dezlegare – în sensul admiterii – face de prisos cercetarea în fond a pricinii, Tribunalul a apreciat că, în mod corect, nu au mai fost analizate toate susținerile contestatorului (recurent), referitoare la pretinsa nelegalitate a actului de adjudecare sus-amintit.
Cu privire la susținerile recurentului-contestator, că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin depunerea întâmpinării și invocarea excepției tardivității, a reținut instanța de control judiciar că întâmpinarea a fost depusă de intimată la termenul din data de 28.05.2012 - primul termen acordat în prezentul dosar la Judecătoria Pătârlagele,întâmpinare ce i-a fost comunicată de instanța de fond contestatorului pentru a-și pregăti apărarea, ocazie cu care i s-a pus în vedere contestatorului să-și precizeze contestația la executare formulată iar la următorul termen de judecată, cel din data de 11.06.2012, contestatorul, răspunzând cerinței instanței, a arătat care este obiectul contestației la executare, împrejurare în care intimata a luat cunoștință de faptul că se solicită, prin contestația la executare formulată în cauză, și anularea actului de adjudecare din data de 27.05.2010, așa încât nu putea să invoce excepția tardivității acestei cereri decât la acel termen de judecată, ocazie cu care contestatorul a pus concluzii de respingere a excepției tardivității, respectiv că „solicită respingerea excepției deoarece nu a avut cunoștință de actul de adjudecare decât după consultarea dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele”.
Cu privire la al doilea capăt de cerere din cadrul contestației, privind anularea somației din data de 08.05.2012 emise în dosarul de executare nr. 42/2012 al B.E.J. S. N., instanța de control judiciar a apreciat că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a concluzionat, prin sentința recurată, că această somație a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale relevante, în condițiile în care recurentul-contestator a refuzat să elibereze imobilele adjudecate de bună voie, împrejurare în care intimata . SRL, în calitatea sa de adjudecatar (dobânditor) al acestor imobile, a formulat cerere de executare silită care a fost înregistrată sub nr. 42/2012 la data de 28.03.2012. Urmare acestei cereri prin încheierea din data de 04.04.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare întocmit la data de 27.05.2010 de B. P. A., după care la cererea executorului judecătoresc sus-menționat, prin somația emisă la data de 08.05.2012 de B.E.J. S. N. C. în dosarul de executare nr. 42/2012– a cărei anulare se cere, executorul judecătoresc a somat pe recurentul-contestator ca, în termen de 5 zile de la primirea somației, să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a proceda la evacuarea imobilului reprezentat de casă de locuit + magazie de paiantă și teren aferent în suprafață de 5440 mp, situat în intravilanul satului Bâscenii de Sus, ., urmând ca, în caz contrar, să se procedeze la executarea silită.
S-a constatat că această somație a fost emisă cu deplina respectare atât a dispozițiilor art. 387 C.proc.civ., cuprinzând toate mențiunile obligatorii conform acestor prevederi legale, cât și a dispozițiilor art. 578 C.proc.civ., fiind afișată pe ușa principală a locuinței contestatorului (recurent), întrucât nicio persoană nu a fost găsită la domiciliul respectiv.
Referitor la contestația în anulare formulată, în raport de considerentele ce preced, tribunalul constată că este nefondată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele motivele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv prin dispozițiile art. 317 și 318 cod procedură civilă.
Potrivit art. 317 alin. 1 cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În art. 317 alin.(2)se prevede că „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
Conform dispozițiilor art. 318 alin. 1 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când „dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Prin contestația în anulare formulată contestatorul a invocat „motivele prevăzute de art.317 alin.l sau 2 (sau în art.318) c.proc.civ., constând în nelegalitatea, netemeinicia hotărârii date” solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate.
Față de modul de formulare a acesteia, tribunalul va analiza fiecare din motivele prevăzute de legiuitor.
Analizând prin prisma disp. art. 317 cod proc. civ. tribunalul constată că pot face obiectul contestației în anulare hotărârile irevocabile, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar în alin.(2)se prevede că „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
Din analiza deciziei a cărei anulare se solicită precum și din înscrisurile existente la dosar rezultă fără putere de tăgadă că judecarea contestației la executare precum și a recursului s-a realizat cu respectarea procedurii de citare a părților și totodată cu respectarea competenței materiale și teritoriale prevăzute de legiuitor.
De observat este faptul că prin contestația la executare formulată se invocă de fapt nulitatea actelor de executare, acestea fiind efectuate în opinia contestatorului de un executor necompetent, critică ce nu poate fi reținută de instanță, raportat la disp.art. 8 din Legea 188/2000, privind executorii judecătorești, republicată, potrivit cărora “Executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.”, ambii executori implicați in procedura contestată ce face obiectul prezentei, aflându-se în circumscripția Curții de apel Ploiești.
Mai mult, se invocă necompetența instanței de fond în soluționarea contestației, critică ce a fost analizată de instanța de control judiciar, în condițiile în care așa cum susține și intimata contestatorul nu precizează care ar fi fost instanța competentă în opinia sa.
Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt incidente nici disp. art. 318 alin. 1 teza I-a, cod proc. civ. deoarece legiuitorul a avut în vedere o greșeală materială în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite și nu o greșeală de judecată. Potrivit art.318 alin.1 teza a II-a cod proc. civilă, hotărârile pronunțate în recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate de recurent, situație care de asemenea nu poate fi reținută în cauză. Din interpretarea acestor ultime dispoziții, rezultă că omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs deschide calea unei contestației în anulare, întrucât finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea acestui motiv de contestație constă în asigurarea unui mijloc procesual prin intermediul căruia recurentul să poată obține examinarea integrală a cererii sale, atunci când acest lucru nu s-a realizat de către instanța de recurs. Așa cum am menționat ]n considerentele ce preced, prin decizia pronunțată în recurs, tribunalul a cercetat motivele invocate de recurent, astfel încât, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T. A. F., domiciliat în com. Calvini, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 1321 pronunțată la data de 19.10.2012 de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata . SRL MĂRĂCINENI, cu sediul în com. Mărăcineni, ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, E. P. |
Grefier, D. P. |
Red.MȘ./Th. Red. CC/MȘ/2 ex /25.02.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 10/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 350/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
