Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 1093/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1215/277/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1093/2013

Ședința publică de la 29 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Judecător V. B.

Grefier R. - A. S.

Pe rol soluționarea recursului declarat de revizuentele C. L. SIRIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul in ., C. L. NEHOIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în orașul Nehoiu, Jud B., C. L. GURA TEGHII PT.. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în . B., împotriva sentinței civile nr. 1477/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosar nr._, având ca obiect fond funciar (revizuire), în contradictoriu cu intimatele C. L. BRĂEȘTI PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., A. R., cu sediul în București, sector1, Calea Victoriei, nr. 125, C. JUDEȚEANA B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRSA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., Jud. B..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. I. pentru recurentele C. L. Siriu și C. L. Gura Teghii și av. L. P. pentru intimata A. R., lipsă fiind celelate părți

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,

CJ C. I., pentru recurentele C. L. Siriu și C. L. Gura Teghii, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și cererea de revizuire în sensul în care urmează să se desființeze raportul de expertiză și respingerea cererii formulată de A. Româna în sensul reconstituirii dreptului de proprietate. Pe excepție, respectiv lipsa calității procesuală atât a terților cât și a părților din dosar, arată că în ceea ce privește calitatea procesuală atât a Comisiilor Locale, este reglementată conform legilor fondului funciar, atât în promovarea de acțiuni noi, cât și în fața instanțelor judecătorești. Invocă legea 167/1999 art III.Solicită respingerea excepțiilor și admiterea recursului, cu reținere spre rejudecare.

Av Lician P. pentru intimata A. R. înțelege ca în recurs să formuleze apărări pe cale de excepție, după cum urmează: lipsa calității procesual active a terților, comisiile locale, prevăzută de art. 32 alin 2 din legea 18/1991, deoarece acestea nu justifică un interes legitim în constatarea nulității absolute a expertizei efectuate în dosar 1534/2006 a Judecătoriei Pătârlagele . Prin decizia 1092, Curtea de apel Oradea a decis „ ca pentru a cere constatarea nulității absolute a oricărui act, este nevoie de legitimare procesuală activă. Iar o astfel de legitimare procesuala nu o poate avea decât o persoana care justifica un interes legitim. In cazul din speța, [...] chiar daca s-ar admite constatarea nulității unui act, terenurile nu ar ajunge in proprietatea comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar" ele nefiind instituții care sa dobândească prin lege dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera, ci doar sa realizeze reconstituirea dreptului de proprietate de persoanele îndreptățite. Constatarea nulității absolute a unei expertize, cu atât mai mult nu ar justifica un interes legitim din partea celor trei comisii, deoarece terenurile nu s-ar întoarce in proprietatea lor, ci eventual in proprietatea statului R., care le-a deținut prin naționalizare din anul 1948 si le-a administrat prin RNP Romsilva, respectiv Direcția S. B.. Or, aceasta instituție nu figurează ca reclamanta in acțiunea de chemare in judecata (DS B. În procesul penal care face obiectul dosarului_, Curtea de apel C. a decis: Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de C. L. de Fond Funciar Siriu, C. L. de Fond funciar Nehoiu și C. L. Gura Teghii.

Or, procesul penal care a format obiectul dosarului_, a avut ca scop direct soluționarea plângerii penale formulate împotriva expertului V. T. care, s-a pretins, a întocmit un raport de expertiza necorespunzător adevărului. Respingând ca inadmisibile recursurile celor trei comisii, in procesul penal, Curtea de Apel C. a apreciat pe de-o parte ca acestea nu au calitate procesuala activa, iar pe de alta parte, ca recursurile lor care vizau anularea raportului de expertiza si declararea lui ca fiind fals, nu au niciun suport legal.

Inadmisibilitatea cererii de revizuire decurgând din împrejurarea ca, deși a existat o

acțiune penala, Curtea de Apel C. a decis in mod definitiv: "respinge cererea privind

anularea in procesul penal a raportului de expertiza" deși era obligata, potrivit art. 348

Cod procedura penala cu indicația marginala rezolvarea separata a acțiunii

civile, sa procedeze la "desființarea totala sau parțiala a unui înscris si restabilirea

situației anterioare săvârșirii infracțiunii" . Rezolvarea in procesul penal a laturii civile apare ca o obligație si nicidecum ca o facultate pentru aceasta, aflându-se literalmente in fata unei denegatio juris, care nu poate fi înlăturata prin promovarea unei acțiuni chiar de către părțile cărora aceeași instanța penala le-a respins ca inadmisibil recursul. Cu alte cuvinte, Curtea de Apel C. trebuia sa rezolve si latura civila, așa cum a rezolvat latura penala, prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ. Potrivit dispozițiile art. 348, desființarea totala sau parțiala a unui înscris si restabilirea situației anterioare se face numai in cazul săvârșirii unei infracțiuni. In speța, a fost aplicata o sancțiune administrativa, deci nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prin întocmirea raportului de expertiza.

Pe fond, solicită să se rețină că A. R. a adus un probatoriu impresionant, 10 volume de documente. Atât prin nota de probe, cat si prin încheiere, expertului i s-au pus la dispoziție ca material documentar: Memoriul asupra activității Ocolului Silvic Penteleu din anul 1946, întocmit de specialiști ai Domeniului Penteleu, donat ACADEMIEI ROMANE, Tabelul Pădurilor si al Proprietarilor, întocmit la nivelul anului 1923 (din eroare s-a scris 1945), din care rezulta munții, pădurile si proprietățile deținute de moștenitorii M., hărțile Marelui Stat M. al Armatei Romane, întocmite in perioada 1880-1895, din care de asemeni rezultau munții si proprietățile deținute de Familia M. in acești munți, Documentele de proprietate ale Familiei G., de la care s-au cumpărat pădurile de Familia M. si alte documente originale. În lucrarea monografică pe baza căreia se face reconstituirea dreptului de proprietate și concretizată în adresa 1100 se spune în mod expres că unitățile amenajistice din cadrul fiecărei unități de producție, erau măsurate de specialiștii silvici încă din anul 1948, când s-au întocmit amenajamentele silvice din cadrul Marii Unități Forestiere (MUF) a Vaii Superioare a Buzăului, sau, cu alte cuvinte, nu mai era necesar sa se măsoare ceea ce era deja măsurat. Reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să aibă în vedere întreaga documentație depusă la dosarul cauzei. Dispozitivul hotărârii arată în mod expres că „reconstituie dreptul de proprietate, pe munti, trupuri pădure, localizări parcelare (up si ua) si limite na turale, in conformità te cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007 aflata in dosarul nr. 5.4 din opis". De asemenea, instanța a dispus obligarea comisiilor locale sub rezerva obligării acestora la plata daunelor Cominatorii să pună în posesie A. R. "pe munti, Trupuri pădure, localizări parcelare (UP si UA) si limite naturale, în conformitate cu anexa la adresa nr 1100/14.03.2007 aflată în dosarul nr 5.4 din opis . Reconstituirea si obligarea punerii in posesie nu s-au făcut in baza expertizei, ci a documentelor si a adresei 1100/14.03.2007 a Direcției Silvice B., așa cum arata in mod expres dispozitivul sentinței civile nr. 826/21.06.2007 pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul nr. 1534/2006, sau, cu alte cuvinte hotărârea este fundamentata in mod exclusiv pe documente si pe adresa 1100/14.03.2007 si in niciun caz pe expertiza tehnica. Invocă art 260 alin 2 cod penal .

Având in vedere toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului formulat de Comisii, in principal pe baza excepțiilor invocate si in secundar pe fond, menținând sentința civila nr.1477/06.12.2012 ca fiind temeinica si legala. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberand asupra prezentului recurs civil, constata:

Pe rolul Judecatoriei Patarlagele a fost înregistrată, sub nr._, cererea de revizuire formulată de C. Locala pentru aplicarea legilor fondului funciar Siriu, C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii, C. Orășenească pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, in contradictoriu cu intimata A. R., a sentinței civile nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul cu nr. 1534/2006, solicitând desființarea totala a raportului de expertiza, precum si a completării la raportul de expertiza, întocmit de expert V. T., ca fiind false, admiterea cererii de revizuire astfel cum este formulata și modificarea sentinței civile nr.826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele, in dosarul cu nr. 1534/2006, in sensul respingerii acțiunii formulata de A. R., ca neîntemeiata.

In fapt, prin încheierea de ședința din 05.04.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele în dosarul nr. 1534/2006, la cererea Academiei Române, instanța de judecata a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expertul V. T., expertiza având următoarele obiective: să precizeze limitele naturale, suprafața totala, suprafața împădurita, structura pe specii de arbori a suprafețelor împădurite si structura pe vârste a arborilor ce compun suprafețele împădurite din următorii munți: M. Cernatu-Viforata, Dealul Corbului, M. Ivanetu, M. Casoca (Casauca), M. Tega, Munții Spidusu si Arsele, Poiana din Cale, Podul Calului, Sfoara B. si Soldații B., Valea Dracului, Piscul L., I. Copăceilor si Plaiul Pitulatul, Valea Copăcei, Vadul Cornului si Zănoaga; să delimiteze in munții susmenționați, suprafețele de pădure care au aparținut familiei M., pe baza MUF-urilor si Amenajamentelor Silvice, de la nivelul anului 1948, când pădurile au trecut in proprietatea statului”.

In data de 10.05.2007, expertul V. T. a depus la dosarul cauzei (fila 393 dosar nr.1534/2006 Judecătoria Patarlagele), raportul de expertiza. Prin încheierea de ședința din 24.05.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele, la cererea Academiei Române si a Comisiei Locale Gura Teghii, instanța de judecata a admis obiecțiunile la raportul de expertiza si a dispus: "Se va emite adresa către dl. expert V. T., in sensul de a însuma suprafețele din tabelul anului 1945 in ce privesc punctele Cernatu-Viforata si Spidisu si sa facă corectări fata de adresa nr.100/14.03.2007 a Direcției Silvice B. si, de asemenea, să stabilească pe fiecare comisie locala suprafețele arondate acestora".

In data de 07.06.2007, expertul V. T. a depus la dosarul cauzei completarea la raportul de expertiza solicitata.

Luând in considerare aceste înscrisuri, Judecătoria Patarlagele, prin sentința civila nr.826/21.06.2007, pronunțata in dosar cu nr.1534/2006, a admis acțiunea formulata de Fundația Patrimoniu a Academiei Romane si, pe cale de consecință, a dispus: „In temeiul art. 24 alin. l din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificata si republicata in conformitate cu Legea nr.247/2005, reconstituie dreptul de proprietate petentei Fundația Patrimoniu a Academiei Romane asupra terenurilor cu vegetație forestiera pe vechile amplasamente, pentru suprafața totală de 18.023,3 Ha",, precum și „obligă C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. ca, in conformitate cu dispozițiile art.75 din H.G. nr.890/2005, să elibereze un singur titlu de proprietate, pentru suprafața totală de teren cu vegetație forestieră reconstituită, respectiv 18.023,3 Ha, aflată pe raza orașului Nehoiu (714,3 Ha), comunei Gura Teghii (12.203,9 Ha) și comunei Siriu (5.105,1 Ha), pe amplasamentele menționate in raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. V. T.".

S-a mai arătat că, luând in considerare același acte procedurale, Tribunalul Argeș, prin decizia civila nr. 2208/R din 8.12.2008, pronunțata in dosarul cu nr._, a respins toate recursurile declarate împotriva sentinței Judecătoriei Patarlagele.

La data de 14.01.2009, Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B. a formulat plângere penala împotriva expertului V. T., cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzuta de art.260 alin.1 si 4 C.pen., constând in faptul că acesta, in calitate de expert tehnic, a întocmit raportul de expertiza si completarea la acesta, menționate mai sus, cu inserarea unor date contrare realității, iar aceste acte procedurale au stat la baza pronunțării hotărârilor judecătorești mai sus menționate.

In urma verificărilor efectuate, in cadrul dosarului cu nr. 60/P/2009, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Patarlagele, la data de 27.03.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului V. T. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzuta de art. 260 alin.1 si 4 C.pen.

Ulterior, la data de 05.11.2009, prin ordonanța Parchetului de pe langa Judecătoria Patarlagele, s-a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. l lit. a si b/1 C.p.p., scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului V. T., soluție împotriva căreia s-a formulat plângere de către Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., întemeiata pe disp. art. 278 C.p.p., fiind respinsă prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul B..

Plângerea Obștii Moșnenilor Buzoieni de pe B., întemeiata pe disp. art. 278 C.p.p., a fost admisă prin sentința penala nr. 2948/02.12.2010, pronunțata de Judecătoria C. in cadrul dosarului nr._, dispunându-se desființarea in parte a ordonanței nr. 60/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Patarlagele si reținerea cauzei spre judecare cu privire la infracțiunea prev. de art.260 alin.1 și 4 cod penal .In urma judecării cauzei pe fond, Judecătoria C. - Secția Penala a dispus, prin sentința penala nr.1511/02.06.2011, pronunțata in cadrul dosarului cu nr._, in baza art. ll pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.p.p, achitarea inculpatului V. T. si a respins acțiunea civila formulata de Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B.. Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria C. au fost formulate recursuri de către Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., C. Locala de Fond Funciar Gura Teghii, C. Locala de Fond Funciar Siriu și C. Locala de Fond Funciar Nehoiu.

Prin Decizia penala din 28.05.2012, pronunțata in dosarul nr._, Curtea de Apel C.-secția penală a admis recursul formulat de Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B. si a casat integral hotărârea pronunțata de Judecătoria C., dispunând achitarea inculpatului V. T. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta de art.260 alin.1 si 4 C.pen., constatând incidența prevederilor art. 18 indice 1 cod penal, fiindu-i aplicată inculpatului V. T. o sancțiune administrativa de 800 lei, iar cererea de anulare a raportului de expertiza si a completării la acesta in cadrul procesului penal a fost respinsă.

In ceea ce privește admisibilitatea prezentei cereri de revizuire, potrivit art. 322 pct. 4 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri judecătorești poate fi solicitată în situația in care a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau in urma judecății.

Totodată, potrivit art. 184 C.proc.civ., când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civila. Normele juridice mai sus menționate au fost si sunt interpretate de practica judiciara a instanțelor naționale în sensul ca: in ipoteza in care înscrisul nu mai poate fi desființat de instanța penala, in cadrul procesului penal, acesta poate fi desființat de instanța civila sesizata cu cererea de revizuire, instanța verificând pe cale incidentala daca înscrisul este sau nu fals.

In acest sens, au fost invocate mai multe decizii de speță.

S-a mai arătat că raportul de expertiză și completarea la acesta nu mai pot fi desființate de instanța penală, întrucât aceasta s-a dezinvestit în mod definitiv și irevocabil.

Raportul de expertiză și completarea la acesta întocmite de expertul V. T. sunt false, cuprinzând date contrare realității, aspect care urmează a fi verificat de instanța de revizuire pe cale incidentală.

Expertul V. T. a făcut afirmații mincinoase in fata Judecătoriei Patarlagele, si nu o dată, ci de doua ori, atunci când a afirmat că datele au fost obținute prin efectuarea măsurătorilor in teren, intrucât acesta nu s-a deplasat niciodată la fața locului si nu a efectuat niciun fel de măsurători.

Acest aspect rezultă din declarația expertului V. T. din 12.03.2009 (fila 21 dosar), prin care acesta își recunoaște în mod expres fapta, această declarație coroborându-se cu declarația din 13.08.2009, prin care acesta isi menține declarațiile, in sensul recunoașterii faptei.

Mai mult, aceste recunoașteri ale faptei se coroborează cu MUF-urile de care face vorbire, întrucât din conținutul acestora rezulta ca proprietarul pădurilor la nivelul anului 1948 era Obștea Moșnenilor Buzoieni ziși de pe B., iar nu familia M. sau A. R., prezentând si un tabel comparativ cuprinzând date cu privire la suprafețele de pădure reconstituite.

Revizuientele mai menționează faptul că raportul de expertiza si completarea la acesta, întocmite de expertul V. T., au fost determinante pentru pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o solicită.

Din cele expuse mai sus, rezulta ca raportul de expertiza a fost un înscris determinant pentru pronunțarea sentinței civile nr. 826/2007 de Judecătoria Patarlagele, întrucât această hotărâre cuprinde, atât în considerente, cat si in dispozitiv, referiri directe la raportul de expertiza si completare.

In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.proc.civ.

Instanța, prin rezoluție, a dispus atașarea dosarului 1534/2006 al Judecătoriei Pătârlagele, ulterior constatându-se că acesta se află la Judecătoria C., a emis adresă în vederea comunicării împreună cu dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C..

La dosarul cauzei a fost depusă copia Deciziei penale nr. 1232/28.05.2012 a Curții de Apel C..

Intimata A. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

In cuprinsul întâmpinării, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a terților a comisiilor locale sus menționate, prevăzuta de art. 32 alin 2 din Legea nr. 18/1991, deoarece acestea nu justifica un interes legitim in constatarea nulității absolute a expertizei efectuate in dosarul nr. 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele.

. s-a statuat in mod constant si in jurisprudență, constatarea nulității poate fi ceruta in justiție de către Primar, Prefectura, Procuror, precum si de orice persoana interesata, cu condiția insa ca respectivele persoane să justifice un interes legitim. In acest sens a fost invocată Decizia nr. 1092 a Curții de Apel Oradea - Secția Civila.

Astfel, constatarea nulității absolute a unei expertize, cu atât mai mult, nu ar justifica un interes legitim din partea celor trei comisii, deoarece terenurile nu s-ar întoarce in proprietatea lor, ci eventual in proprietatea statului roman, care le-a deținut prin naționalizare din anul 1948 si le-a administrat prin RNP Romsilva, respectiv Direcția S. B., ori aceste instituții nu figurează ca reclamante in acțiunea de chemare in judecata.

Legat de excepția lipsei calității procesuale active derivând din nejustificarea unui interes legitim in constatarea nulității absolute a expertizei si pe cale de consecința admiterea cererii de revizuire pe temeiul legal invocat, art. 322 pt. 4 Cod procedura civila, se impune a se invoca si inadmisibilitatea căii de atac a revizuirii, deoarece hotărârea nu a rămas definitiva in instanța de apel sau în calea de atac a recursului în care s-a invocat fondul.

In acest caz, procesul nu a urmat calea de atac a apelului, iar pe de alta parte, in calea de atac a recursului soluționata prin decizia 2208/R/18.12.2008 s-a decis: "respinge recursurile declarate de intimatele C. Locala Nehoiu, C. Locala Siriu, C. Locala Gura Teghii, C. Județeană B. si de intervenientii N. T. si Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B." sau, cu alte cuvinte, nu s-a decis evocarea fondului.

S-a mai arătat că inadmisibilitatea cererii de revizuire decurgând din împrejurarea ca in procesul penal care a format obiectul dosarului_, Curtea de Apel C. a decis: "respinge ca inadmisibile recursurile formulate de C. Locala de Fond Funciar Gura Teghii, C. Locala de Fond Funciar Siriu, C. Locala de Fond Funciar Nehoiu si . procesul penal care a format obiectul dosarului nr._ a avut ca obiect direct soluționarea plângerii penale formulate împotriva expertului V. T. care, s-a pretins, a întocmit un raport de expertiza necorespunzător adevărului. Respingând ca inadmisibile recursurile celor trei comisii, in procesul penal, Curtea de Apel C. a apreciat, pe de o parte, că acestea nu au calitate procesuală activă, iar pe de altă parte, că recursurile lor care vizau anularea raportului de expertiza si declararea lui ca fiind fals, nu au niciun suport legal.

Totodată, intimata a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire decurgând din împrejurarea că, deși a existat o acțiune penala pe rolul Curții de Apel C., aceasta a decis in mod definitiv: "respinge cererea privind anularea in procesul penal a raportului de expertiza", deși era obligată, potrivit art. 348 Cod procedura penala, cu indicația marginală rezolvarea separata a acțiunii civile, sa procedeze la "desființarea totală sau parțiala a unui înscris si restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii" .

Cu alte cuvinte, Curtea de Apel C. trebuia să rezolve si latura civila, așa cum a rezolvat latura penala, prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, precizând că trebuie recunoscut, ca potrivit dispozițiile art. 348, desființarea totala sau parțiala a unui înscris si restabilirea situației anterioare se face numai in cazul săvârșirii unei infracțiuni, în speța fiind aplicată o sancțiune administrativă, nereținându-se săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa prin întocmirea raportului de expertiza.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a aratat că este adevărat că în literatura juridica si in practica judiciara s-a statuat in mod constant ca instanța civila poate primi o astfel de acțiune, dar trebuie ca ea însăși să verifice daca înscrisul pe baza căruia se cere revizuirea, este fals si nu in ultimul rând daca respectivul înscris a servit exclusiv la fundamentarea hotărârii, in cazul de fata Sentința Civila nr. 826/21.06.2007 a Judecătoriei Patarlagele, pronunțata in dosarul 1534/2006.

Relativ la primul aspect, privitor la "falsitatea" raportului de expertiza, instanța trebuie sa pornească de la următoarele premize: cu privire la obiective de expertiza fixate de instanța de judecata, nici Ordonanța P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Patarlagele, Județul B. si nici instanțele de judecată nu au preluat obiectivele de expertiză astfel cum au fost formulate de A. R. in nota de probe si cum au fost reținute de instanța civila prin încheierea din 05.04.2007, preferând o enunțare trunchiată a acestora, potrivit scopului, dinainte fixat, de a declara expertiza ca fiind necorespunzătoare adevărului, pentru a se putea retine o pretinsa infracțiune de mărturie mincinoasa si a se aplica o amenda cu caracter administrativ.

Obiectivele de expertiza din nota de probe depusa la data de 30.03.2007, reținute de instanța prin încheierea din 05.04.2007, cu care expertul a fost investit, sunt următoarele: „să se precizeze limitele naturale, suprafața totala, suprafața împădurită, structura pe specii de arbori a suprafețelor împădurite si structura pe vârste a arborilor ce compun suprafețele împădurite ale următorilor munți: M. Cernatu -Viforata, Dealul Corbului, M. Ivanetu, M. Casoca (Casauca), M. Tega, Munții Spidisu si Arsele, Poiana din Cale, Podul Calului, Sfoara B. si Soldații B., Valea Dracului, Piscul L., Izvorul Copăceilor si Plaiul Pitulatul, Valea Copăcei, Valea Cornului si Zănoaga; să se delimiteze, in munții sus menționați, suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., pe baza MUF-urilor si Amenajamentelor Silvice de la nivelul anului 1948, când pădurile au trecut in proprietatea statului”.

Atât prin nota de probe, cat si prin încheiere, expertului i s-au pus la dispoziție ca material documentar: Memoriul asupra activității Ocolului Silvic Penteleu din anul 1946, întocmit de specialiști ai Domeniului Penteleu, donat ACADEMIEI ROMANE, Tabelul Pădurilor si al Proprietarilor, întocmit la nivelul anului 1923 (din eroare s-a scris 1945), din care rezulta munții, pădurile si proprietățile deținute de moștenitorii M., hărțile Marelui Stat M. al Armatei Romane, întocmite in perioada 1880-1895, din care de asemenea rezultau munții si proprietățile deținute de Familia M. in acești munți, Documentele de proprietate ale Familiei G., de la care s-au cumpărat pădurile de Familia M. si alte documente originale.

In capitolul I - introducere, la punctul 4, expertul a precizat in mod expres materialul studiat si anume: dosarul in cauza, dar in declarația sa va recunoaște ca din eroare, preluând cu copy-paste-ul din alta expertiza, că s-au făcut si măsurători in teren, aspect precizat in declarația de la urmărire penala, dar retractat in declarațiile de la Judecătoria C..

Cu privire la deplasarea in teren si efectuarea măsurătorilor necesare delimitării suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M., lectura obiectivelor de expertiza atesta, fără putința de tăgada, ca nu i s-a cerut expertului sa se deplaseze in teren si sa efectueze măsurătorile necesare delimitării suprafețelor de pădure, care au aparținut Familiei M., de celelalte suprafețe.

Este logic ca, daca i s-ar fi cerut sa măsoare suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., i s-ar fi cerut explicit sa întocmească o lucrare cadastrala si nu topo, care ar fi durat peste 2 ani de zile si ar fi necesitat resurse materiale si umane cu costuri infinit mai mari decât onorariul de expertiza care s-a fixat de către instanța, la suma de 500 de lei.

In acest sens se menționează că concluzia ordonanței Procurorului si a Curții de Apel C. este ilogică si nefundamentată, deoarece instanța civila care a soluționat dosarul 1534/2006 nu i-a cerut expertului sa se deplaseze in teren si nici sa efectueze măsurători, cu atât mai mult cu cat, potrivit datelor Cadastrului Silvic (UP-uri si UA-uri), pe care le-a avut la dispoziție, prin documentele existente la dosar si care i-au fost furnizate de A. R. si de Direcția S. B., unitățile amenajistice din cadrul fiecărei unități de producție, erau măsurate de specialiștii silvici inca din anul 1948, când s-au intocmit amenajamentele silvice din cadrul Marii Unități Forestiere (MUF) a Văii Superioare a Buzăului, sau, cu alte cuvinte, nu mai era necesar sa se măsoare ceea ce era deja măsurat.

In ceea ce privește întocmirea raportului de expertiză pe baza datelor conținute in MUF-uri, se pare ca nici P. si nici Curtea de Apel C. nu au analizat dosarul cauzei (1534/2006), deoarece in dosarul nr. 5, depus de A. R., intitulat documentație tehnica pentru proprietățile M., se afla atașate următoarele documente opisate: adrese emise de L. P. - Cabinet de avocat, LPCA/LP/ACD-123/_, pentru furnizarea de date tehnice in legătura cu proprietățile donate Academiei Romane de moștenitorii M. și pentru completarea informațiilor cu terenurile deținute de moștenitorii M. in munții G., Picioru Caprei, L. M. (cu Vârful Aluniș) si munții Cursele, adresa RNP- Direcția S. B., răspuns la solicitarea Cabinetului din 16.02.2007 si 15.03.2007, Anexa la răspunsul Direcției Silvice, cuprinzând munții, trupurile de pădure, ocoalele silvice, unitățile de producție, unitățile amenajistice, limitele naturale si suprafețele in hectare, foste proprietate M., anexa - Harta Ocolul Silvic Nehoiu pentru parte din proprietatea M., Pădurea Hartagu, M. Poiana din Cale, donat Academiei Romane, anexa - Harta Ocolul Silvic Nehoiu pentru proprietățile M. deținute in munții Poiana din Cale, G. Balabon, spidisul si arsele, P. calului, Cernatu-Viforata, Piciorul Caprei, Cursele, D., Sfoara B., Saldatii B., Piscul L., Valea Dracului, Vadul Cornului, Tega, Dealul Corbului si L. M. cu Vârful Aluniș, anexa - Harta Ocolul Silvic Gura Teghii, proprietățile Zănoaga si Ivanetul M., A. R. - Harta Complexului Penteleu, proprietatea Academiei Romane, fost proprietatea moșnenilor D. D. M., eliberata de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, Marea Unitate Forestiera Bazinul Bascele, unitățile de producție Tega, Saldatii B., amenajamentul unității de producție XIII Cernatu-Viforata, Jud. B., 1949, amenajamentul MUF B. Bascele, amenajamentul unității de producție X Arsele, amenajamentul unității de producție IX Casoca, amenajamentul unității de producție XIB, Dealul L., tabelul proprietăților D. D. M. de la 1946, referatul Direcției Regimului Silvic nr._/18 mai 1946, privind situația generala a bazinului forestier Penteleu, proprietatea Academiei Romane, tabel Arhivele Naționale B., Direcția a IV-a S., Dosar 55/1943-1944, filele 10-11, cuprinzând proprietățile din nordul județului B..

Este evident insa ca, în afară de copiile MUF-urilor atașate la dosar, delimitarea proprietăților M. s-a făcut pe baza tabelului pădurilor si proprietarilor, întocmite in anul 1923 (copii extrase din volumul statistica pădurilor din România reîntregita, volum aflat la I.C.A.S. (institut din cadrul RNP - Romsilva), precum si prin folosirea datelor înscrise in anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007 a Direcției silvice B., in care sunt menționate munții, localizările parcelare (Ocoale silvice, up-uri si ua-uri), limite naturale (culmi, vai ,etc), precum si suprafața in hectare.

Intimata a mai aratat că la punctul B din cuprinsul expertizei inițiale (pagina a II-a jos), expertul a menționat in mod expres următoarele: "suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., le-am luat din Anexa întocmita de Regia Naționala a Pădurilor, Direcția S. B.. Aceasta Anexa a rezultat in urma suprapunerii harților amenajistice din anii 1982, 1989, aflate in dotarea Ocoalelor Silvice, cu planul Muntelui Penteleu din anul 1945, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, nr. 3094/27.09.2005, ce reprezenta proprietatea ACADEMIEI ROMANE, fosta proprietate a moștenitorilor D. D. M..

In urma acestor suprapuneri, au rezultat: limitele naturale si suprafețele de fond forestier (pădure) determinate prin însumarea suprafețelor din actualele amenajamente silvice, localizarea parcelara si limitele naturale pentru munții din planul Muntelui Penteleu din anul 1945. Aceste suprafețe le-am comparat cu suprafețele totale ale Familiei M., din tabelele cu pădurile si proprietarii acestora".

In concluzie, expertul nu a pretins niciodată ca s-a deplasat in teren si ca a efectuat măsurători, după cum nu i s-a cerut de instanța sa se deplaseze in teren si sa efectueze măsurători necesare delimitării suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M..

Relativ la cel de-al doilea aspect, cu privire la pretinsa fundamentare a hotărârii in mod exclusiv pe concluziile expertizei tehnice, se menționează că sentința civila nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul nr. 1534/2006, nu se fundamentează exclusiv pe concluziile expertizei, pentru a fi îndeplinita cel puțin formal varianta normativă din art. 260 alin. 2 Cod penal, citam: "sa se fi dat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase".

Se mai menționează că, in cuprinsul hotărârii nr. 826/2007, începând cu pagina a 9-a, instanța retine toate dosarele depuse in probațiune de A. R. si anume:Dosarul nr. 1 cuprinzând acte de proprietate D. D. M., documente originale; Dosarul nr. 2 - acte de donație ale surorilor M. către A. R.; Dosarul nr. 3 - actele de administrare ale Ocolului Silvic Penteleu, pentru pădurile donate academiei de surorile M.;Dosarul nr. 4 - documente privitoare la procesul din anul 1946; Dosarul nr. 5 - documentație tehnica pentru proprietățile M.; Dosarul nr. 6 - cuprinzând hărțile Marelui Stat M. la care s-a atașat un tub conținând hărțile asamblate; Dosarul nr. 7 - privind documente ale proceselor lui de la Siriu si Dosarul nr. 8 - cuprinzând legislație necesara soluționării cauzei.

Față de această documentație vasta, enunțata in mod detaliat si in nota de probe depusa de A. R. la data de 30.03.2007, documentație pe care expertul a studiat-o, reținând ceea ce era important pentru întocmirea expertizei, este greu sa se susțină teza fundamentării hotărârii numai pe baza raportului de expertiza, așa cum se reține, sau cu alte cuvinte, nu poate fi vorba de o hotărâre care să se fi dat pe o pretinsă mărturie mincinoasa.

Având în vedere toate aceste aspecte a solicitat respingerea cererii, în principal, pe baza excepțiilor formulate și, în secundar, pe fond.

In ședința publică de la data de 11.10.2012, având în vedere faptul că sentința civilă nr. 826/2007, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată în contradictoriu și cu C. L. Brăești și C. Județeană B., s-a dispus introducerea acestora în cauză, fiind citate cu copia cererii de revizuire.

C. Orășenească Nehoiu a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și modificarea sentinței civile nr. 826/2007, în sensul respingerii acțiunii formulate de către A. R., in esență fiind reiterate aceleași aspecte din cererea de revizuire.

La dosarul cauzei a fost depusă de către apărătorul intimatei o decizie de speță, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția civilă.

Instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de către intimată prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității cererii de revizuire, precum și excepțiile lipsei calității procesuale active a revizuientelor și a lipsei de interes a acestora în ceea ce privește promovarea cererii de revizuire.

Prin s.c. nr. 1477/06.12.2012, Judecatoria Patarlagele a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a revizuientelor, a lipsei de interes și a inadmisibilității cererii de revizuire, ca neîntemeiate; a respins cererea de revizuire formulată de revizuientele C. LOCALA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR SIRIU, C. LOCALA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR GURA TEGHII și C. LOCALA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR NEHOIU, în contradictoriu cu intimatele A. R., C. LOCALA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BRĂEȘTI și C. JUDEȚENA B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, ca neîntemeiată; a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Analizând excepțiile invocate în raport de actele și lucrările dosarului și cu prioritate conf.art.137 alin.1 c.p.civilă care arată că „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse .

In doctrina s-a apreciat ca indamisibilitatile ar constitui mijloace de apărare specifice, caracterizate prin trasaturi ce le apropie si, in același timp, le deosebesc atât de apararile de fond, cat si de excepțiile de procedura. Prin intermediul lor, paratul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune acțiunii acestuia, declarând-o inacceptabila, susținând ca instanța nu poate examina cererea cu care a fost investita.

Inadmisibilitățile sunt exemple de excepții procesuale ce au ca punct comun o anumită soluție pe care o va pronunța instanța, în cazul admiterii lor, anume de a respinge cererea ca inadmisibilă. Noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii. De altfel, din art. 137 alin.1 c.p.civilă rezultă o clasificare a excepțiilor procesuale in excepții de procedură și excepții de fond, iar nu in excepții de procedură și inadmisibilități.

In cauza dedusă judecății, cererea de revizuire promovată de revizuiente este admisibilă în principiu, pe de o parte pe considerentul că sentința civilă nr. 826/21.06.2007 poate fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii iar, pe de altă parte, elementele de admisibilitate a cererii de revizuire vor fi analizate punctual și, în raport cu această analiză, hotărârea va fi de admitere sau respingere a acesteia.

Intimata și-a mai motivat excepția inadmisibilității cererii de revizuire decurgând din împrejurarea că, în procesul penal care a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate împotriva sentinței penale din acea cauză, apreciindu-se că acestea nu au calitate procesuală, iar pe de altă parte, aceste cereri nu au niciun suport legal.

Instanța a apreciat că, deși au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de revizuiente, în condițiile în care, așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei penale nr.1232/28.05.2012, acestea nu au formulat denunț penal împotriva inculpatului-expert tehnic judiciar, cererea de revizuire este admisibilă intrucât, în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, organele de urmărire penală se pot sesiza și din oficiu.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a revizuientelor, instanța a apreciat că poate fi revizuient orice parte care a figurat în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii ce se atacă, indiferent de poziția procesuală avută. In dosarul nr. 1534/2006, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.826/21.06.2007, revizuientele au avut calitatea de intimate, în condițiile în care obiectul cauzei l-a constituit plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene B.. In aceste condiții, acestea își justifică calitatea procesuală activă, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a acestora, ca fiind neîntemeiată.

In ceea ce privește excepția lipsei de interes a revizuientelor, intimata motivează prin faptul că acestea nu ar justifica un interes legitim întrucât, dacă s-ar constata nulitatea absolută a expertizei, terenurile nu s-ar întoarce în proprietatea lor,ci în proprietatea statului român, care le-a deținut prin naționalizare din anul 1948 și le-a administrat prin RNP Romsilva, respectiv Direcția Silvică B., însă aceste instituții nu figurează ca reclamante în cererea de chemare în judecată. Simpla calitate de parte în procesul respectiv nu este suficientă pentru a introduce o cerere de revizuire, cel nemulțumit de hotărâre trebuind să justifice și un interes în promovarea cererii. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Așa cum s-a statuat în jurisprudență și doctrină, interesul vizează mai puțin exercițiul dreptului la acțiune, ci mai degrabă privește temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenției. Așadar, vom înțelege prin această cerință faptul că interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală, pentru a cărei realizare, calea justiției este obligatorie. Totodată, calitatea procesuală nu trebuie confundată cu interesul, deși uneori delimitarea dintre aceste două condiții de exercițiu ale dreptului la acțiune nu este ușor de făcut. S-ar putea spune că legea atribuie calitatea procesuală celui care are interes, iar din această perspectivă, interesul ar fi principala condiție de exercițiu a dreptului la acțiune. Există însă numeroase situații în care dreptul la acțiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deși acestea ar justifica un interes personal, ori poate fi exercitat de cineva care nu are un interes personal și /sau direct.

Fiind o cale extraordinară de atac, iar motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire sunt prevăzute limitativ de lege, nepunându-se problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, la care se adaugă obiectul dosarului a cărui revizuire se solicită, instanța a apreciat că există interes legitim al revizuientelor, prin prisma calității procesuale a acestora, respectiv entități constituite în baza legilor fondului funciar, cu atribuții specifice în realizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, pentru analiza acesteia, trebuie avut in vedere faptul ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, reglementata de dispoziții legale de stricta interpretare, astfel ca nu poate fi exercitata decât în cazurile si în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ doua condiții: expertul tehnic judiciar care a efectuat raportul de expertiza sa fi fost condamnat definitiv pentru o fapta in legătura cu pricina si raportul de expertiza intocmit in cauza sa fi fost determinant pentru pronunțarea hotărârii.

Revizuientele au solicitat instanței admiterea acesteia, desființarea totală a raportului de expertiză, precum și a completării raportului de expertiză întocmite de expert V. T., în cadrul dosarului 1536/2006, în sensul respingerii acțiunii formulate de A. R., ca neîntemeiată.

Motivul de drept invocat de către revizuiente îl constituie dispoz. art. 322 pct.4 c.p.civilă, precizat ulterior ca fiind art. 322 pct. 4 teza I c.p.civilă. In concret, revizuientele invocă faptul că în dosarul nr.1534/2006 al Judecătoriei Pătârlagele, cu ocazia soluționării plângerii formulată de către intimata A. R. împotriva hotărârilor nr. 350, 351 și 353/2006 ale Comisiei Județene B., expertul tehnic judiciar V. T. a întocmit o expertiză tehnică judiciară completată de un supliment prin care s-au identificat pe unități administrativ teritoriale suprafețele de teren solicitate a fi reconstituite.

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, s-a retinut ca, in urma plângerii formulată de către numita Obștea Moșnenilor Buzoieni, ziși de pe B., împotriva expertului tehnic judiciar, prin Ordonanța nr.60/P/2009 din 5.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a expertului judiciar V. T. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 260 alin. 1 și 4 din codul penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în sumă de 800 lei. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, fiind conexate și dosarele nr._ și_ .

Cauza a fost strămutată la Judecătoria C., această instanță, prin sentința penală nr. 2984/02.12.2010, a dispus respingerea excepției tardivității formulată de Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., cu privire la plângerea formulată de intimatul V. T., în baza art. 278 indice 1 alin.8 lit. a c.p.penal s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de A. R. împotriva Ordonanței 60/P/2009, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a c.p.penal s-a respins plângerea formulată de petentul V. T. pentru anularea ordonanței nr. 60/P/2008, fiind admisă plângerea formulată de petenta Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., desființată în parte ordonanța, cauza fiind reținută spre judecare cu privire la infr. prev. de art. 260 alin. 4 c. penal. Urmare a probelor administrate, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. de mărturie mincinoasă, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective a acesteia, dispunându-se, prin sentința penala nr. 1511/2.06.2011, achitarea inculpatului – expert tehnic judiciar V. T..

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., precum și de către revizuiente, iar prin Decizia penală nr. 1232/28.05.2012, Curtea de Apel C. a respins ca inadmisibile recursurile formulate de revizuiente împotriva sentinței penale nr.1511/2.06.2011, pronunțată de Judecătoria C., a admis recursul Obștii Moșnenilor Buzoieni de pe B., casată sentința, iar în baza art. 11 pct. 2 lit.a c.p.penală, rap. la art.10 lit. b indice 1 c.p.p. si art. 18 indice 1 c.p., a achitat pe expert tehnic judiciar V. T. pentru săv. infr. prev. de art. 260 al. 1 și 4 c.p. S-a aplicat expertului tehnic judiciar sancțiunea administrativă de 800 lei, fiind respinsă cererea privind anularea în procesul penal a raportului de expertiză. Motivarea sentinței penale are in vedere tocmai posibilitatea parților de a ataca hotărârea judecătoreasca pe calea unei revizuiri, nefiind menținuta soluția Judecătoriei C., intrucât s-ar fi creat petentei Obștea Moșnenilor ziși de pe B. o situație mai grava, deoarece judecata in prima instanța a avut loc după ce admisese doar plângerea formulata de aceasta.

Revizuientele au invocat admisibilitatea revizuirii în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 66/31.01.2008, care a constatat că dispozițiile art. 322 pct.4 c.p.civilă, în forma prin care s-a înlăturat posibilitatea stabilirii săvârșiri infracțiunilor de către instanța de revizuire, contravin normelor și principiilor prev. de art. 1 alin.3, art. 21 și respectiv art. 24 din Constituția României. In aceste condiții, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, pentru înlăturarea erorilor de fapt care ar putea fi cuprinse în hotărâri definitive și irevocabile și în conformitate cu dreptul la un proces echitabil, se impune admisibilitatea unei astfel de cereri în lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare.

Sub acest aspect, prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2008, s-a stabilit că art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 pentru modificarea și completarea codului de procedură civilă, prin care s-au eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 c.p.civilă dispozițiile „în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii”, sunt neconstituționale. S-a apreciat ca eliminarea acestui text prin dispozițiile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate, face imposibilă întoarcerea la soluția anterioară, preconizată în doctrină și validată de instanțele judecătorești, întrucât nu se poate accepta ca o normă de procedură judiciară abolită expres de legiuitor să producă în continuare efecte prin voința judecătorului chemat să aplice legea.

Insa textul care a fost declarat neconstituțional nu a fost reexaminat de puterea legislativa, in acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție – secțiile unite, în considerentele Deciziei nr. 8/2010 pronunțată într-un recurs in interesul legii precizează că „neexercitarea de către Parlament a prerogativei de a reexamina textul de lege, considerat neconstituțional, nu poate conduce univoc la soluția de suplinire a acestei puteri esențiale în cadrul statului de drept și la emiterea în numele ei, de către o altă autoritate, a unei dispoziții de abrogare, un asemenea procedeu fiind inadmisibil și în raport cu prevederea înscrisă în art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 – republicată, prin care s-a stabilit, cu valoare de neînlăturat pentru tehnica legislativă că „nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial”.

In cazul de fata, prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 pentru modificarea și completarea codului de procedură civilă, prin care s-au eliminat din cuprinsul art. 322 pct.4 c.p.civilă dispozițiile „în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii”, atâta vreme cât textul de lege nu a fost reexaminat de legiuitor, nu înseamnă că este repus în vigoare.

Cu alte cuvinte, în cauza dedusă judecății, dispozițiile aplicabile sunt cele în vigoare la acest moment, art. 322 pct.4 c.p.civilă, având următorul cuprins „un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză”.

Totodată, față de considerentele arătate, atâta vreme cât puterea legislativă nu a reexaminat textul de lege în sensul dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2008, nu reiese că instanța trebuie să se pronunțe pe cale incidentală cu privire la săvârșirea infracțiunii, în codul de procedură civilă neexistând un asemenea text.

Pentru incidența acestui caz de revizuire este necesar ca „un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină” .

Așa cum s-a reținut, expertul tehnic judiciar nu a fost condamnat de către instanța penală, ci a fost achitat, fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă de 800 lei, în baza art.11 pct. 2 lit.a c.p.p. rap.la art.10 lit.b/1 c.p.p. și art.18/1 c.penal.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că in cauza nu este îndeplinita condiția existentei unei hotărâri definitive de condamnare a expertului tehnic judiciar V. T. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasa. Mergând mai departe, fata de situația în care nu s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru că a intervenit un impediment legal, in situația in care a intervenit prescripția, amnistia, decesul făptuitorului etc., instanța a apreciat ca achitarea inculpatului si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ nu constituie un impediment legal, intrucât instanța penala, daca ar fi considerat ca fapta exista, este prevăzuta de legea penala si a fost savarsita cu vinovatia prevăzuta de lege, ar fi condamnat pe expertul tehnic judiciar.

Instanta penala a considerat ca pericolul social al faptei este mic, impunandu-se aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru neagravarea situatiei petentei din acea cauza, Obștea Moșnenilor ziși de pe B., precizând ca aceasta soluție nu ar fi putut fi data daca s-ar fi admis si plângerea expertului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penala.

Insa, în aceste condiții, instanța de revizuire poate să analizeze dacă această cerere este admisibilă sau nu. In concret, trebuie analizata cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii de revizuire si anume dacă raportul de expertiza intocmit de către expertul tehnic judiciar, respectiv daca mărturiaacestuia, a fost determinantă pentru soluția la care s-a oprit instanța a cărei hotărâre se atacă cu revizuire.

In aceste condiții, prin sentința civilă nr. 826/21.06.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2208/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost respinse excepția de netimbrate și excepția de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea Comisiilor Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii la plata daunelor cominatorii, invocate de C. L. Gura Teghii prin apărător, în ședința publică de la data de 7.06.2007, ca neîntemeiate.

Au fost admise plângerile conexate, așa cum au fost completate și precizate de către petenta-intimată A. R., împotriva hotărârilor nr.350/16.06.2006 (C. L. Siriu), nr. 351/7.07.2006 (C. L. Nehoiu) și nr. 353/25.08.2006 (C. L. Gura Teghii) și în contradictoriu cu intimatele C. L. Brăești și C. Județeană B., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință, au fost desființate hotărârile pronunțate de C. L. Siriu, C. L. Nehoiu și C. L. Gura Teghii și hotărârile pronunțate de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. nr. 350/16.06.2006 (C. L. Siriu), 351/7.07.2006 (C. L. Nehoiu) și nr. 353/25.08.2006 (C. L. Gura Teghii), în ceea ce privește pe petenta-intimată.

În temeiul art. 24 alin.1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și republicată în conformitate cu Legea nr. 247/2005, s-a reconstitui dreptul de proprietate al petentei-intimate asupra terenurilor cu vegetație forestieră pe vechile amplasamente, pentru suprafața totală de 18.023,3 ha, după cum urmează:

- suprafața totală de 12.203,9 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza teritorială a Comisiei Locale Gura Teghii, pe următoarele amplasamente: M. Cernatu-viforâta, în suprafață de 3651,9 ha, M. Dealu Corbului, în suprafață de 294,3 ha, M. Ivănețu, în suprafață de 802,8 ha, M. Tega, în suprafață de 639,7 ha, M. Podul Calului, în suprafață de 2698,7 ha, M. Sfoara B., Soldații B., în suprafață de 1135,4 ha, M. Valea Dracului, în suprafață de 230 ha, M. Piscul L., în suprafață de 124,1 ha, M. Vadu Cornului, în suprafață de 47 ha, M. Zănoaga, în suprafață de 2076,9 ha și M. Piciorul Caprei, în suprafață de 503,1 ha.

- suprafața totală de 714,3 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza teritorială a Comisiei Orășenești Nehoiu, pe următoarele amplasamente: M. Spidișul, Arsele, în suprafață de 517 ha și M. L. M., în suprafață de 197,3 ha.

- suprafața totală de 5105,1 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza teritorială a Comisiei Locale Siriu, pe următoarele amplasamente: M. Spidișul, Arsele, în suprafață de 1076,2 ha, M. Poiana din Cale, în suprafață de 1425,4 ha, M. P. Calului, în suprafață de 2103,1 ha și M. G., în suprafață de 500,4 ha.

S-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate, pe munți, trupuri pădure, localizări parcelare (U.P. și U.A.) și limite naturale, în conformitate cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

Au fost obligate Comisiile Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005 să preia, prin protocol, terenurile cu vegetație forestieră, de la Ocoalele Silvice deținătoare ale terenului cu vegetație forestieră.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, au fost obligate Comisiile Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, la punerea în posesie a patentei-intimate și la întocmirea anexei nr. 39 la H.G. nr. 890/2005, pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră, astfel: C. L. Gura Teghii, pentru suprafața de 12.203,9 ha, C. L. Nehoiu, pentru suprafața de 714,3 ha și C. L. Siriu pentru suprafața de 5.105,1 ha, pe munți, trupuri pădure, localizări parcelare (U.P. și U.A.) și limite naturale, în conformitate cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

De asemenea, au fost obligate Comisiile Locale Siriu (5.105,1 ha), Nehoiu (714,3 ha) și Gura Teghii (12.203,9 ha), sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, să înainteze procesele-verbale de punere în posesie și anexele nr. 39, în care sunt menționate suprafețele de teren cu vegetație forestieră reconstituite către C. Județeană B. și să elibereze un singur titlu de proprietate, pentru suprafața totală de teren cu vegetație forestieră reconstituită, respectiv 18.023,3 ha, aflată pe raza orașului Nehoiu (714,3 ha), comunei Gura Teghii (12.203,9 ha) și comunei Siriu (5.105,1 ha), pe amplasamentele menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. V. T. și anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

S-a mai dispus obligarea Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. și Comisiilor Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, să înainteze petentei - intimate titlul de proprietate pentru suprafața totală de 18.023,3 ha, cu respectarea dispozițiilor art. 75 din H.G. nr. 890/2005.

Totodată, s-a constatat că plângerea formulată de petenta-intimată în contradictoriu cu C. L. Brăești, a rămas fără obiect.

Cu ocazia soluționării cauzei au fost administrate, în principal, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar documente de o natură complexă din punct de vedere juridic și istoric, prin care s-a făcut dovada proprietății Munților Județului B. încă din anul 1699, iar în Hărțile Marelui Stat M. al Armatei Regale a României apar configurate toate proprietățile familiei M., fiind analizate punctual și actele de donație si testamentul nr._/3.07.1939. A fost administrată și proba cu o expertiză judiciară, care a avut la baza delimitarea suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M., pe baza MUF-urilor și amenajamentelor silvice, de la nivelul anului 1948, când pădurile au trecut în proprietatea statului. Raportul de expertiza întocmit nu a presupus deplasarea expertului în teren, ci doar stabilirea amplasamentelor pe baza de documentele de proprietate, prin suprapunere a harților.

In motivarea sentinței civile nr. 826/21.06.2007, s-au reținut următoarele:

Intimata a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, la Comisiile Nehoiu, Siriu, Gura Teghii și Brăești, cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr.1/2000, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.247/2005, depunând acte de proprietate, prin care proprietățile surorilor M. au fost donate Academiei Române, precum și testamentul pe care Pauliene de Hessenstein l-a autentificat sub nr._/03.06.1939. De asemenea, au fost atașate monitoare oficiale, regulamente de exploatare a terenurilor, precum și statistica pădurilor din România din anul 1922, întocmită de Ministerul Agriculturii și Pădurilor, lucrare publicată în anul 1924. Au fost indicate, prin cererile de reconstituire, amplasamentele terenurilor cu vegetație forestieră pe care surorile M. le-au donat și testat Academiei Române.

C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a soluționat contestațiile pe care petenta le-a formulat, împotriva soluțiilor propuse de Comisiile Locale, pronunțând hotărârile nr. 350/16.06.2006, 351/07.07.2006 și 353/25.08.2006. Prin aceste hotărâri au fost respinse contestațiile, arătând că înscrisurile doveditoare sunt neconcludente în ceea ce privește dreptul de proprietate pretins; testamentul nr._/03.06.1939 nu și-a produs niciodată efectele, întrucât în anul 1945, testatoarele M. trăiau, actul nemaiproducând efecte juridice; în ceea ce privește sentința civilă nr. 99/1946, pronunțată de Tribunalul B., se face precizarea că surorile M. au donat Academiei Române, în timpul litigiului, bunuri pe care nu le aveau; nu au fost depuse la dosar acte din care să reiasă suprafața solicitată și amplasamentul.

Instanța de fond, analizând primul motiv „înscrisurile doveditoare sunt neconcludente în ceea ce privește dreptul de proprietate pretins”, a apreciat ca sunt neîntemeiate Hotărârile Comisiei Județene B., intrucât surorile M. au făcut acte de donație Academiei Române, acte de donație între absenți, însă, autentificate de Secțiile notariat ale Tribunalelor. S-a realizat analiza detaliata a tuturor actelor de donație, așa cum rezulta din considerentele sentinței 826/21.06.2007, concluzionându-se ca atât oferta de a dărui, cât și acceptarea, au fost făcute în formă autentică, prin urmare, actele de donație au produs efecte juridice, fiind respectate dispozițiile art. 813 și 814 din codul civil.

In privința testamentului nr._/3.06.1939, s-a arătat ca Pauline de Hessenstein a testat averea sa, act din cauză de moarte, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, la momentul întocmirii sale, 3 iulie 1939. Fiind un act din cauză de moarte, el își produce efectele după dispariția fizică a testatoarei, astfel ca, fata de dispozițiile art. 13 din Legea nr.18/1991, la care se adăugă reglementarea succesiunii testamentare, s-a apreciat că testamentul din anul 1939 și-a produs efectele, nefiind revocat.

In ceea ce privește cel de-al treilea motiv de respingere a contestației și anume faptul că surorile M. au donat Academiei Române în timpul litigiului, bunuri pe care nu le aveau, instanța a apreciat că, susținerea este una neîntemeiată, fiind analizate pe larg aceste aspecte, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 826/21.06.2007.

In ceea ce privește ultimul motiv de respingere a contestațiilor, constând în aceea că la dosar nu au fost depuse acte din care să reiasă suprafața solicitată și amplasamentul, instanța a apreciat că nici sub acest aspect hotărârea Comisiei Județene nu este una legală și temeinică, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse documente care fac dovada suprafețelor solicitate și amplasamentului. S-a menționat că prin actele de donație sunt menționați care munți au făcut obiectul acestora și acest lucru este confirmat de Regulamentele de exploatare a terenurilor publicate în monitoarele oficiale, precum și din statistica pădurilor din România întocmită pe anul 1992 de Ministerul Agriculturii și Pădurilor. De asemenea, instanța a arătat că prin raportul de expertiză (varianta inițială și completare), întocmit de expert tehnic judiciar V. T., au fost precizate limitele naturale, suprafața totală și suprafața împădurită, precum și delimitarea suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M. pe baza MUF-urilor și amenajamentelor silvice, de la nivelul anului 1948, când pădurile au trecut în proprietatea statului. S-a apreciat de către instanță ca la întocmirea lucrării, expertul tehnic judiciar a avut în vedere și adresa nr.1100/ 14.03.2007 a Direcției Silvice B., însoțită de schițele aferente terenurilor cu vegetație forestieră, deținute de familia M..

Prin urmare, expertului tehnic judiciar nu i s-a cerut să se deplaseze la fața locului sau să facă măsurători, acesta întocmind raportul de expertiza pe bazaAnexei întocmita de Regia Naționala a Pădurilor, Direcția S. B., expertul precizând ca:” Aceasta Anexa a rezultat in urma suprapunerii harților amenajistice din anii 1982, 1989, aflate in dotarea Ocoalelor Silvice, cu planul Muntelui Penteleu din anul 1945, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, nr. 3094/27.09.2005, ce reprezenta proprietatea Academiei Romane, fosta proprietate a moștenitorilor D. D. M.. În urma acestor suprapuneri, au rezultat limitele naturale și suprafața de fond forestier (pădure) determinate prin însumarea suprafețelor din actualele amenajamente silvice, localizarea parcelară și limitele naturale pentru munții din planul muntelui Penteleu, din anul 1945. Aceste suprafețe le-am comparat cu suprafețele totale ale Fmiliei M., din tabelele cu pădurile și proprietarii acestora din anul 1945. ”

Lucrarea întocmită de expert a presupus efectuarea unor suprapuneri ale harților, iar nu efectuarea de măsurători în teren. De altfel, au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiza, prin care se solicita efectuarea deplasărilor in teren pentru măsurători si nu s-a solicitat expertului sa stabilească daca amplasamentele terenurilor erau libere.

In urma acestei analize a considerentelor sentinței civile nr.826/21.06.2007, se concluzionează că aceasta lucrare tehnica nu a avut caracter determinant pentru pronunțarea sentinței civile 826/2007, soluția învederându-se a fi temeinică pe baza celorlalte probe. De altfel, in materia fondului funciar, cu ocazia soluționării cauzelor având ca obiect plângere împotriva hotărârilor Comisiilor Județene prin care au fost respinse cererile de reconstituirea dreptului de proprietate, pentru reconstituirea dreptului de proprietate este necesară dovedirea dreptului de proprietate al persoanei care solicită retrocedarea terenurilor forestiere, dovada faptului că aceste terenuri au fost preluate de stat de la cel care revendica terenul, iar prin răspunsurile la obiectivele raportului de expertiza nu au fost lămurite aceste aspecte determinante la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind stabilite alte obiective.

Din analiza sentinței civile 826/21.06.2007, se poate constata, cu prisosință, faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pe baza actelor de proprietate si a celorlalte documente care au fost analizate detaliat, iar nu pe baza raportului de expertiza, acesta neavând caracter determinant, nefiind hotărâtor pentru soluționarea cauzei. De altfel, lucrarea întocmita de acesta a avut la baza documente aflate la dosar, situație arătata de expert in cuprinsul raportului de expertiza, iar raportul de expertiza a fost intocmit ., tocmai pentru ca nu s-a cerut deplasarea acestuia pe teren, în caz contrar ar fi fost necesar un timp mai îndelungat pentru întocmire si costuri mult mai ridicate decât onorariul care s-a achitat in situația in care s-ar fii solicitat efectuarea de măsurători, expertul trebuia sa întocmească schițe ale amplasamentului, insa acest obiectiv nu a fost încuviințat.

Susținerea revizuientelor că recunoașterea expertului - in sensul ca acesta nu s-a deplasat in teren in vederea efectuării măsurătorilor - se coroborează cu MUF-urile de care face vorbire, intrucât din conținutul acestora rezultă că proprietarul pădurilor la nivelul anului 1948 era Obștea Moșnenilor ziși de pe B., iar nu Familia M. sau A. R. si ca astfel exista motive de revizuire a hotărârii constituie o modalitate deghizata de a redeschide un proces soluționat definitiv, mai ales ca aceste aspecte puteau fi analizate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, când ar fi putut formula obiecțiuni la raportul de expertiza sau puteau fi motive de recurs. De altfel, așa cum rezulta încheierea de ședință din data de 24.05.2007, au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimatele din dosarul nr. 1534/2006, prin care se solicita deplasarea în teren a expertului.

Având în vedere că în cadrul soluționării revizuirii se analizează aspecte de fapt necunoscute și care nu au putut fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - se apreciază ca cererea de revizuire este neîntemeiata.

Admiterea cererii de revizuire pe motivul ca expertul tehnic nu s-a deplasat la fata locului, fiindu-i aplicata sancțiunea cu caracter administrativ conform sentinței penale nr. 1232/28.05.2012, îmbrăcând astfel o haină penală, în condițiile in care aceste aspecte au fost cunoscute de revizuiente pe parcursul soluționării cauzei, s-ar incalca pricipiul securității raporturilor juridice si a dreptului la un proces echitabil. In acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza S. P. versus România. In această cauză s-a stabilit că defectul sa fi fost cunoscut după finalizarea procesului, iar in condițiile in care acest aspect ar fi fost cunoscut din timpul soluționării procesului, atunci partile au la indemna căile ordinare de atac, conform practicii CEDO in cauzele împotriva României. Pe scurt, se arata ca nevalorificarea in căile de atac a unor aspecte privind obiectivele raportului de expertiza, nu justifica desființarea unei hotărâri intrate in puterea lucrului judecat, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române.

Cum admiterea revizuirii depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile si nefiind îndeplinite aceste condiții, a fost respinsa cerea de revizuire, ca fiind neîntemeiată.

Impotriva sentintei au declarat recurs C. Locala Siriu, C. locala Nehoiu si C. locala Gura Teghii de aplicare a legilor fondului funciar, criticand solutia din urmatoarele considerente: la data de 21.06.2012, printr-o cererea de revizuire . Nehoiu, Comisiei Locale Siriu si Comisiei Locale Gura Tegii, in contradictoriu cu A. R., in temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 Cod proc. civ. si art. 184 Cod. proc. civ., s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 826/21.07.2007 a Judecătoriei Patarlagele, pronunțata in dosarul 1534/2006.

Cererea de revizuire a avut ca obiect „desființarea totala a raportului de expertiza, precum si a completării raportului de expertiza, intocmite de expert judiciar V. T. in cadrul dosarului nr. 1534/2006, dosar ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Patarlagele, ca fiind false si, prin admiterea cererii de revizuire, modificarea sentinței civile nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul cu nr. 1534/2006, in sensul respingerii acțiunii formulata de A. R., ca neintemeiata".

La data de 06.12.2012 (prima zi de infatisare), in temeiul prevederilor art. 132 alin. (1) Cod proc. civ., raportate la prevederile art. 326 alin. (1) Cod proc. civ., C. Orășeneasca Nehoiu a procedat la modificarea cererii de revizuire, modificare prin care a stabilit un alt cadru procesual cu privire la parti, obiect si temei juridic, aceasta renunțând la coparticiparea procesuala, a inteles sa se judece in contradictoriu cu Fundația Patrimoniu a Academiei Romane si celelalte parti ale dosarului 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele si nu in contradictoriu cu A. R., asa cum solicitase prin cererea inregistrata la data de 21.06.2012, a invederat ca isi bazează cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza II Cod proc. civ. si, totodată, a renunțat la capătul de cerere prin care solicitase ca, pe cale incidentala, sa se desființeze raportul de expertiza si suplimentul acestuia, ca fiind false.

De existenta acestei cereri a aflat ulterior pronunțării, din practicaua hotararii, cu ocazia comunicării sentinței recurate.

La data de 06.12.2012 (prima zi de infatisare), instanța a judecat cauza si a respins cererea de revizuire ca fiind neintemeiata, aceasta concluzionând ca nu sunt indeplinite condițiile prevazute de lege pentru admiterea revizuirii.

In motivare, interpretând greșit prevederile art. 322 pct. 4 Cod proc. civ., prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 66/2008 si Decizia nr. 8/2010 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, instanța de fond a arătat ca revizuirea ar fi fost posibila numai in situația in care exista o hotărâre definitiva de condamnare a expertului judiciar, ceea ce nu este cazul, iar pe de alta parte, prin raportare la considerentele sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, a mai arătat ca raportul de expertiza nu a fost determinant in pronunțarea acelei hotărâri.

Suplimentar, din exces de rol activ, instanța de fond a mai arătat ca revizuirea nu este posibila, deoarece s-ar incalca principiul securității raporturilor juridice si a dreptului la un proces echitabil, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudenta obligatorie pentru autoritățile romane.

In dosarul nr. 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, Fundația Patrimoniu a Academiei Romane a formulat plângere impotriva Hotărârilor nr. 350/2006, nr. 351/2006 si nr. 353/2006 ale Comisiei Județene B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitând anularea lor si obligarea Comisiilor Locale Nehoiu, Siriu, Gura Teghii si Braiesti, precum si a Comisiei Județene B., sa reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren solicitate de petenta.

La cererea Fundației Patrimoniu si cu incuviintarea instanței, s-a efectuat o expertiza tehnica judiciara, completata de un supliment, prin care s-au identificat pe unități administrativ teritoriale suprafețele de teren solicitate de petenta Fundația Patrimoniu. Impotriva raportului de expertiza, Comisiile locale au formulat obiectiuni, respinse de instanța ca fiind neintemeiate.

In baza acestei lucrări (raportului de expertiza si a suplimentului acestuia) si a altor inscrisuri, prin care Fundația Patrimoniu a reușit sa creeze aparenta dreptului de proprietate, Judecătoria Patarlagele a pronunțat sentința civila nr. 826/2007, prin care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Academiei Romane asupra suprafeței de 18.023,3 ha, repartizata astfel: 5.105,1 ha la nivelul comunei Siriu, 12.203,9 ha la nivelul comunei Gura Teghii si 714,3 ha la nivelul orașului Nehoiu.

Impotriva sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, Comisiile locale au formulat recursuri, respinse ca nefondate de Tribunalul Argeș prin decizia civila nr. 2208/R din 18.12.2008, pronunțata in dosarul cu nr._ .

Impotriva expertului judiciar ce a efectuat expertiza tehnica in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, in temeiul prevederilor art. 260 Cod penal, motivandu-se ca a inserat in raportul de expertiza date ce nu corespund cu realitatea, s-a formulat plângere penala, fapta pentru care a fost trimis in judecata prin sentința penala nr. 2984 din data de 02.12.2010 a Judecătoriei C. si a fost achitat de infracțiunea prevăzuta de art. 260 alin. 1 si 4 CP prin decizia penala nr. 1232 din 28 mai 2012 a Curții de Apel C., in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. b/l Cpp si 18/1 CP, aplicandu-i-se o sancțiune administrativa. Instanța penala, facand aplicabilitate principiului general al „neagravarii situației in propria cale de atac", a revenit la soluția inițiala din ordonanța nr. 60/P/2009 a Parchetului de pe langa Judecătoria Patarlagele, de scoatere de sub urmărire penala, reținând ca „fapta intruneste toate elementele unei infracțiuni, dar pericolul social este mic si nu s-ar impune o sancțiune penala".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care "[...] In cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii".

Art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

In consecință, deoarece textul de lege declarat neconstitutional nu a fost reexaminat de puterea legislativa, dispozițiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispozițiile de mai sus, au fost suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, și-au incetat efectele juridice.

In aceste condiții, dispozițiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilă "în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispozițiile invocate din art. 322 pct. 4.

Corespunde realității faptul că legea nouă de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, aceasta fiind norma de principiu consacrată de art.725, alin.l Cod proc.civilă. De la această regulă există însă și unele excepții cu privire la competența instanțelor, precum și la căile de atac

In ce privește căile de atac, art.725 alin.3 C.proc.civ., prevede că hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Prin urmare, având in vedere ca deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, calea de atac prevăzută de legea sub care a fost pronunțată sentința civila nr. 826/21.06.2007 a Judecătoriei Patarlagele (definitiva incepand cu data de 21.06.2007, in temeiul art. 377 alin (1), pct. 1 Cod proc. civ.), este cea al cărei conținut îl avea art.322 pct.4 C.proc.civ., în forma modificată prin art. I, pct. 53 din Legea nr. 219 din 6 iulie 2005.

Potrivit art.322 pct.4 teza I Cod proc. civ., revizuirea unei hotărâri ramase definitive in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere si daca un expert, care a luat parte la judecata a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina.

Lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare nu atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire, ci reprezintă o problema de fond. Ca o astfel de cerere este admisibila reiese si din conținutul art. 324 pct. 3 teza 2 Cod proc. civ., care stabilește ca, in lipsa unei astfel de hotărâri, termenul de revizuire curge de la data cand partea a luat cunoștința de "împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

In speța dedusa judecații, prin decizia penala nr. 1232 din 28 mai 2012 a Curții de Apel C., in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. b/l Cpp si 18/1 CP, s-a dispus achitarea expertului tehnic judiciar V. T. pentru infracțiunea prevăzuta de art. 260 alin.l si 4 Cod penal si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in suma de 800 lei, iar pe de alta parte, instanța, prin aceeași hotărâre, a mai dispus respingerea cererii de anulare in procesul penal a raportului de expertiza, in considerente a arătat ca „infracțiunea de mărturie mincinoasa, fiind o infracțiune de pericol, nu are obiect material" si „prin urmare in opinia instanței, nu este posibila anularea/desființarea depoziției mincinoase, indiferent de modul in care aceasta este concretizata - declarație consemnata in instanța pe suport de hârtie, traduceri, rapoarte de expertiza etc., sancțiunea care intervine m acest caz este aceea ca instanțele nu vor tine cont de „mărturia" respectiva, iar in cazul in care s-a pronunțat totuși o hotărâre definitiva pe baza acestei mărturii, aceasta este susceptibila de a fi atacata pe calea unei revizuiri.

Admisibilitatea revizuirii se argumentează si prin raportare la decizia Curții Constituționale nr.66/31.01. 2008, care a constatat ca dispozițiile art. 322 pct.4 Cod proc. civ., in forma prin care s-a inlaturat posibilitatea stabilirii săvârșirii infracțiunilor de către instanța de revizuire contravin normelor si principiilor prevăzute de art. l alin.3, art. 21 si respectiv art. 24 din Constituția României. Revizuirea este o cale extraordinara de atac procedural pentru inlaturarea erorilor de fapt care ar putea fi cuprinse in hotărârile definitive si irevocabile. Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.21 din Constituția României si de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților fundamentale, impun admisibilitatea unei astfel de cereri si in lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare.

Admisibilitatea cererii de revizuire are in mod vădit si o rațiune de ordine publica si anume aceea de a impiedica producerea ori menținerea efectelor juridice care au la origine o „mărturie mincinoasa" materializata . cazul de fata sentința civila nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, chiar daca făptuitorul „mărturiei mincinoase" nu a fost sancționat penal, ci doar administrativ.

Daca pentru existenta „mărturiei mincinoase" este suficient sa se constate ca a fost alterat adevărul prin afirmații mincinoase, in acest sens, in ceea ce il privește pe expertul tehnic judiciar V. T., existând putere de lucru judecat, conform deciziei penale nr. 1232/28.05.2012 a Curții de Apel C., in schimb, pentru ca mărturia mincinoasa sa poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive si irevocabile, trebuie sa se constate ca acea mărturie mincinoasa a servit la pronunțarea hotărârii, ca in considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanței.

Faptul ca expertiza judiciara si suplimentul acesteia au servit la pronunțarea hotărârii instanței rezulta din conținutul sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, astfel la pag. 23 a sentinței, paragraful 3 din dispozitiv se precizează ca „in temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificata si republicata in conformitate cu Legea nr. 247/2005, reconstituie dreptul de proprietate petentei Fundația Patrimoniu a Academiei Romane asupra terenurilor cu vegetație forestiera pe vechile amplasamente, pentru suprafața totala de 18.023,3 ha", iar la pag. 24 a sentinței, paragraful 5 din dispozitiv se precizează ca „obliga C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B., ca in conformitate cu dispozitile art. 75 din HG nr. 890/2005, sa elibereze un singur titlu de proprietate, pentru suprafața totala de teren reconstituita, respectiv 18.023,3 ha, aflata pe raza orașului Nehoiu ( 714,3 ha), comunei Gura Teghii ( 12.203,9 ha ) si comunei Siriu (5.105,1 ha ), pe amplasamentele menționate in raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de ing. V. T. si anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflata in dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS". Din considerentele sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele rezulta ca expertiza judiciara a constituit una din probele care au format convingerea instanței, astfel in ultimul paragraf al paginii 19 din hotărâre se precizează ca „(...) prin raportul de expertiza (varianta inițiala si completatoare ), intocmit de expert tehnic judiciar V. T., au fost precizate limitele naturale, suprafața totala si suprafața impadurita, precum si delimitarea suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M. in baza MUF-urilor si amenajamentelor silvice de la nivelul anului 1948, cand pădurile au trecut in proprietata statului", iar in al doilea paragraf al paginii 20 din aceeași hotărâre, instanța precizează ca „Totodată, au fost stabilite suprafețele de teren cu vegetație forestiera aferente fiecărei comisii locale, expertul tehnic judiciar concluzionând ca suprafața totala deținuta de familia M., astfel cum este consemnata din tabelele din 1945, este de 17.726 ha, iar suprafața rezultata din corecția pe care a facut-o Direcția S. B. in tabelul anexa la adresa 1100/14.03.2007 este de_,3 ha.".

Astfel, conform considerentelor ce preced, Sentința civila nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele incalca principiul securității raporturilor juridice si aduce atingere altor drepturi de proprietate.

La data efectuării expertizei de către expertul judiciar, pe amplasamentul identificat de acesta erau deja reconstituite 5.052,21 ha altor persoane indreptatite, deci, dintr-un total de 18.023,3 ha, numai 12.971,0885 ha erau libere, diferența fiind atribuita legal altor persoane.

In conformitate cu prevederile art. 2 alin (1) si (2) din Legea nr. 1 /2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente numai daca acestea sunt libere, rămânând valabile fara nicio confirmare reconstituirile legale făcute anterior altor persoane.

Afirmațiile false ale expertului ca s-a deplasat pe teren si a efectuat măsurători (in sensul cercetării la fata locului), au fost de natura sa inducă instanța in eroare, rezulta ca acesta ar fi identificat un amplasament liber de 18.023,3 ha, situație ce nu corespunde cu realitatea si astfel instanța indusa in eroare de expertul tehnic judiciar a pronunțat o hotărâre prin care incalca principiul securității raporturilor juridice si aduce atingere dreptului de proprietate ce aparține altor persoane.

Faptul ca instanța a avut convingerea ca amplasamentele sunt libere rezulta din conținutul sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, astfel in considerente, la pagina 22, paragraful 3, se susține ca si concluzie finala (..) „ca nu se poate retine nicio piedica legala de ordine publica la finalizarea procedurii finale?" .... de reconstituire a dreptului de proprietate, iar in dispozitiv, la pagina 24, paragraful 2, obliga Comisiile locale „sa preia prin protocol, terenurile cu vegetatie forestiera de la Ocoalele Silvice deținătoare ale terenurilor cu vegetație forestiera", ca si cum acestea in totalitatea lor s-ar fi aflat in fondul forestier public. Convingerea ca terenurile sunt libere a avut-o si instanța de recurs in pronunțarea deciziei civile nr. 2208/R/2008 a Tribunalului Argeș, aceasta la pagina 27, paragraful 9, afirmând ca expertul tehnic judiciar nu a identificat „cu ocazia efectuării lucrării tehnice terenuri care sa fie ocupate la data la care s-a făcut cercetarea la fata locului".

Având in vedere ca la prima zi de infatisare, in temeiul prevederilor art. 132 alin. (1) Cod proc. civ., C. Orășeneasca Nehoiu a procedat la modificarea cererii de revizuire, iar instanța a procedat la judecată în absența paratelor Fundația Patrimoniu a Academiei Romane, C. Locala Siriu, C. Locala Gura Teghii, C. Locala Braiesti si C. Judetana B., care nu au fost citate sau nu li s-a comunicat cererea modificata,

instanța a încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.

Incălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

Principiul disponibilității, alături de cel al contradictorialității și al dreptului la apărare, se circumscriu noțiunii de proces echitabil, în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., potrivit cărora părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

Reținând ca instanța a pronunțat hotărârea in contradictoriu cu A. R., ce nu figurează ca parte in cererea de revizuire modificata si nici in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, in care s-a pronunțat sentința civila nr. 826/2007 supusa cererii de revizuire, considera ca hotărârea recurata este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a textelor de lege referitoare la modificarea cererii introductive de instanța si rolul activ al instanței in soluționarea cererii dedusa judecații, incalcând principiul disponibilității, critica circumscrisa art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.

O aplicare greșita a textelor de lege a făcut instanța de fond si atunci cand a apreciat ca revizuirea întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza I in speța dedusa judecații este posibila numai in condiția existentei unei hotărâri definitive de condamnare a expertului judiciar, nu si in situația sancționării administrative in temeiul prevederilor art. 18/1 Cod penal.

Acest punct de vedere al instanței de fond este contrazis de normele juridice incidente in materie, de practica judiciara si doctrina, din care a preluat argumentele cuprinse in paragrafele anteriore ale prezentei cereri de recurs. In temeiul art. 304/1 Cod proc. civ., arata ca instanta de fond a analizat expeditiv si părtinitor temeinicia cererii de revizuire, reținând ca expertiza tehnica judiciara nu a avut caracter determinant pentru pronunțarea sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele.

In cuprinsul paragrafelor 17-19 ale cererii de revizuire s-a căutat sa se demonstreze ca expertiza tehnica judiciara a servit la pronunțarea hotărârii si ca in considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanței. Nu isi însuseste punctul de vedere exprimat de A. R. si asumat de instanța de fond ca raportul de expertiza (varianta inițiala si completatoare) este o simpla transpunere a adresei 1100/14.03.2007 a Direcției Silvice B., de altfel neconforma cu realitatea nici aceasta, pentru ca in aceste circumstanțe efectuarea expertizei judiciare nu s-ar mai fi justificat.

Adresa 1100/14.03.2007 este un inscris accesoriu raportului de expertiza, or, este absurd sa concluzioneze ca raportul de expertiza ca inscris principal nu are nicio relevanta in cauza, in timp ce inscrisul accesoriu a fost determinant, cu atat mai mult cu cat, având in vedere prevederile OG nr. 2/2000, expertiza are un caracter oficial. Expertiza tehnica judiciara a fost solicitata si admisa de instanța tocmai pentru a lamuri unele fapte si imprejurari ale cauzei, raportul de expertiza a avut, totuși, scopul de a face o punere de acord intre inscrisurile prin care Fundația Patrimoniu a Academiei Romane a creat aparenta dreptului de proprietate si situația reala de pe teren.

In conformitate cu prevederile art. 21 lit. b) din OG nr. 2/2000, in forma valabila la data efectuării expertizei tehnice judiciare, raportul de expertiza trebuia sa cuprindă si descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații pe baza celor constatate de expert, obligație acoperita de expertul tehnic judiciar prin afirmații mincinoase, date in vileag de organele de cercetare penala ulterior soluționării cauzei ce a format dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele si astfel o . aspecte de fapt au rămas necunoscute și nu au putut fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

In efectuarea lucrării, expertul tehnic judiciar avea obligația sa răspundă la obiectivele stabilite de instanța, respectând si procedura de efectuare a expertizelor tehnice judiciare reglementata prin OG nr. 2/2000, considera ca este neintemeiata susținerea instanței de fond ca acesta lucrare trebuia sa se limiteze doar la suprapunerea unor harți, de altfel, . si discreționar fata de Comisiile locale si adevăr, iar pe de alta parte, părtinitor fata de Fundația Patrimoniu a Academiei Romane si neadevăr, de către un expert tehnic judiciar incompatibil ce isi acundea incompatibilitatea prin completarea in fals a declarațiilor de interese. Instanța de fond isi motivează soluția de respingere a cererii de revizuire si prin imperativul respectării principiului securității raporturilor juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului.

In paragrafele 20-23 ale cererii de revizuire a căutat sa demonstreze ca sentința civila nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele incalca principiul securității raporturilor juridice si aduce atingere altor drepturi de proprietate. Din cele 5.052,21 ha peste care s-a dispus suprapunerea dreptului de proprietate prin Sentința civila nr.826/2007, numai 3385,60 ha aparțin Moșnenilor Buzoieni, ale căror titluri de proprietate se exclud reciproc cu cele ale Academiei Romane, diferența de proprietate de 1666,61 ha aparținând unor persoane fizice prin dobândire legala, deci sentința pentru care s-a solicitat revizuirea se constituie ., o privare de proprietate în sensul celei de-a noua norme a art. 1 din Protocolul nr. 1, poate fi justificată numai dacă se face dovada existenței unui interes public și numai cu respectarea prevederilor legale, ceea ce nu este cazul hotărârii pentru care s-a solicitat revizuirea.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca se poate deroga de la principiu securității raporturilor juridice pentru motive substanțiale și imperios necesare) (Riabykh c. Rusiei, cererea nr._/99), ipoteza in care ne aflam.

Intimata A. R. a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a invocat, in primul rand, pe cale de exceptie:

1. Lipsa calității procesuale active a terților, comisiile locale sus menționate, prevăzuta de art. 32 alin 2 din Legea nr. 18/1991, deoarece acestea nu justifica un interes legitim in constatarea nulității absolute a expertizei efectuate in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele. Intradevar, asa cum s-a statuat in mod constant si in jurisprudenta, constatarea nulității poate fi ceruta in justiție de către Primar, Prefectura, Procuror precum si de orice persoana interesata, cu condiția insa ca respectivele persoane sa justifice un interes legitim. Astfel, prin decizia 1092, Curtea de Apel Oradea - Secția Civila, a decis ca "pentru a cere constatarea nulității absolute a oricărui act, este nevoie de legitimare procesuala activa. Iar o astfel de legitimare procesuala nu o poate avea decât o persoana care justifica un interes legitim. In cazul din speța, [...] chiar daca s-ar admite constatarea nulității unui act, terenurile nu ar ajunge in proprietatea comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar" ele nefiind instituții care sa dobândească prin lege dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera, ci doar sa realizeze reconstituirea dreptului de proprietate de persoanele indreptatite.

Constatarea nulității absolute a unei expertize, cu atat mai mult nu ar justifica un interes legitim din partea celor trei comisii deoarece terenurile nu s-ar intoarce in proprietatea lor, ci eventual in proprietatea statului R. care le-a deținut prin naționalizare din anul 1948 si le-a administrat prin RNP Romsilva, respectiv Direcția S. B.. Or, aceasta instituție nu figurează ca reclamanta in acțiunea de chemare in judecata (DS B.).

2. Legat de excepția lipsei calității procesuale active derivând din nejustificarea unui interes legitim in constatarea nulității absolute a expertizei si, pe cale de consecința, admiterea cererii de revizuire pe temeiul legal invocat, art. 322 pt. 4 Cod procedura civila, se impune a se invoca si inadmisibilitatea caii de atac a revizuirii, deoarece hotărârea nu a rămas definitiva in instanța de apel sau in calea de atac a recursului in care s-a invocat fondul. In cazul nostru, procesul nu a urmat calea de atac a apelului, iar pe de alta parte, in calea de atac a recursului soluționata prin decizia 2208/R/l 8.12.2008 s-a decis: "respinge recursurile declarate de intimatele C. Locala Nehoiu, C. Locala Siriu, C. Locala Gura Teghii, C. Județeană B. si de intervenientii N. T. si Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B." sau cu alte cuvinte nu s-a decis evocarea fondului.

3. Inadmisibilitatea cererii de revizuire decurgând din împrejurarea ca in procesul penal care a format obiectul dosarului_, Curtea de Apel C. a decis: "respinge ca inadmisibile recursurile formulate de C. Locala de Fond Funciar Gura Teghii, C. Locala de Fond Funciar Siriu, C. Locala de Fond Funciar Nehoiu si .>

Or, procesul penal care a format obiectul dosarului_ a avut ca scop direct soluționarea plângerii penale formulate impotriva expertului V. T. care, s-a pretins, a intocmit un raport de expertiza necorespunzator adevatului. Respingând ca inadmisibile recursurile celor trei comisii, in procesul penal, Curtea de Apel C. a apreciat pe de-o parte ca acestea nu au calitate procesuala activa, iar pe de alta parte, ca recursurile lor care vizau anularea raportului de expertiza si declararea lui ca fiind fals, nu au niciun suport legal.

4. Inadmisibilitatea cererii de revizuire decurgând din împrejurarea ca, desi a existat o acțiune penala Curtea de Apel C. a decis in mod definitiv: "respinge cererea privind anularea in procesul penal a raportului de expertiza", desi era obligata, potrivit art. 348 Cod procedura penala cu indicația marginala – rezolvarea separata a actiunii civile - sa procedeze la "desființarea totala sau parțiala a unui inscris si restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii" . Rezolvarea in procesul penal a laturii civile apare ca o obligație si nicidecum ca o facultate pentru aceasta, aflandu-ne literalmente in fata unei denegatio juris, care nu poate fi înlăturata prin promovarea unei acțiuni chiar de către părțile cărora aceeași instanța penala le-a respins ca inadmisibil recursul.

Principiul electa una via, bine cunoscut in procesul penal, impunea in mod obligatoriu pentru Curtea de Apel C. sa faca in cauza aplicarea dispozițiilor art. 348 Cod procedura penala, in acest mod apărând o contradicție evidenta intre dispozițiile prevăzute in dispozitivul sentinței penale, aspect inadmisibil.

Cu alte cuvinte, Curtea de Apel C. trebuia sa rezolve si latura civila, asa cum a rezolvat latura penala, prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ. Trebuie sa recunoaștem ca, potrivit dispozițiile art. 348, desființarea totala sau parțiala a unui inscris si restabilirea situației anterioare se face numai in cazul săvârșirii unei infracțiuni. In speța, a fost aplicata o sancțiune administrativa, deci nu s-a retinut savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prin intocmirea raportului de expertiza, pentru considerente care vor fi arătate si in continuare.

Cu toate acestea, sunt de accord cu punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel C., in ceea ce privește măsura anularii înscrisului pretins fals, deoarece .infracțiunea de mărturie mincinoasa, fiind o infracțiune de pericol, nu are obiect material si, prin urmare, nu este posibila anularea/desființarea depoziției mincinoase, indiferent de modul in care aceasta este concretizata: declaratie consemnata in instanta pe suport de hârtie, traduceri, rapoarte de expertiza, etc, sancțiunea care intervine in acest caz fiind aceea ca instanțele nu vor tine cont de mărturia respectiva".

Pe fondul cererii de revizuire, a aratat ca este adevărat ca in literatura juridica si in practica judiciara s-a statuat in mod constant ca instanța civila poate primi o astfel de acțiune, dar trebuie ea insasi sa verifice daca inscrisul pe baza căruia se cere revizuirea, este fals si, nu in ultimul rand, daca respectivul inscris a servit exclusiv la fundamentarea hotărârii, in cazul de fata Sentința Civila nr. 826/21.06.2007 a Judecătoriei Patarlagele, pronunțata in dosarul 1534/2006.

Arata ca la momentul cand s-a judecat cererea de revizuire, codul de procedura civila fusese modificat prin art. I, pct. 123 din O.U.G. 138/2000 modificat anterior prin art 1.55 din Legea nr. 219/2005, care prevedea in mod expres următoarele: "in cazul in care, in ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, instant de revizuire se va pronunța mai intai pe cale incidental, asupra existentei sau inexistentei infracțiunii invocate ".

Desi declarat neconstitutional, textul îndepărtat din cuprinsul punctului 4 al articolului 322, redactarea finala, va rămânea nemodificat pe tot parcursul procesului de revizuire, iar ca o consecința nu va putea fi examinata pretinsa expertiza falsa pe cale incidental, legiuitorul nedand curs in termenul prevăzut de lege Deciziei Curții Constituționale nr. 66/31.01.2008.

Deci, cu alte cuvinte, instanta, la momentul soluționării cererii de revizuire, nu a avut obligația strict legala sa exercite un control asupra existentei falsului, pe cale incidentala.

Nu este mai puțin adevărat ca in textul art. 322, indiferent de redactarea veche sau redactarea noua, se vorbește de posibilitatea revizuirii pe cale incidentala "atunci cand constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala". Or, asa cum se stie foarte bine, constatarea existentei sau inexistentei infracțiunii s-a făcut printr-o hotărâre penala, Curtea de Apel C. decizand in final ca nu ne aflam in fata unei infracțiuni, ci a unei fapte sancționate administrativ, neputandu-se susține ca mai era necesara examinarea pretinsului fals pe cale incidentala, chiar daca textul fusese modificat.

Mai mult, in cauza penala nu interveniseră nici prescripția si nici decesul făptuitorului, pentru a ne afla in fata primei condiții impusa de text, aceea a inadmisibilitatii examinării pretinsului fals pe cale incidentala.

Deci instanta de fond a procedat in mod corect atunci cand nu a examinat falsul pe cale incidentala, deoarece nu erau indeplinite condițiile textului dinainte de modificare si declarate ca neconstitutionale.

1. Relativ la primul aspect, privitor la "falsitatea" raportului de expertiza, instanța trebuie sa pornească de la următoarele premize:

a) cu privire la obiective de expertiza fixate de instanța de judecata:

Nici Ordonanța P.-procurorului Parchetului de pe langa Judecătoria Patarlagele si nici instanțele de judecata nu au preluat obiectivele de expertiza astfel cum au fost formulate de A. R. in nota de probe si cum au fost reținute de instanța civila prin încheierea din 05.04.2007, preferând o enunțare trunchiata a acestora, potrivit scopului, dinainte fixat, de a declara expertiza ca fiind necorespunzatoare adevărului, pentru a se putea retine o pretinsa infracțiune de mărturie mincinoasa si a se aplica o amenda cu caracter administrativ.

Obiectivele de expertiza din nota de PROBE depusa de A. R. la data de 30.03.2007, reținute de instanța prin incheierea din 05.04.2007, cu care expertul a fost investit, sunt următoarele:

-Sa se precizeze limitele naturale, suprafața totala, suprafața impadurita, structura pe specii de arbori a suprafețelor impadurite si structura pe vârste a arborilor ce compun suprafețele impadurite ale următorilor munți: M. Cernatu -Viforata, Dealul Corbului, M. Ivanetu, M. Casoca (Casauca), M. Tega, Munții Spidisul si Arsele, Poiana din Cale, Podul Calului, Sfoara Boranescu si Soldații Barzoi, Valea Dracului, Piscul L., Izvorul Copăceilor si Plaiul Pitulatul, Valea Copăcei, Valea Cornului si Zanoaga;

-Sa se delimiteze, in munții sus menționați, suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., pe baza MUF-urilor si Amenajamentelor Silvice de la nivelul anului 1948, cand pădurile au trecut in proprietatea statului.

Atat prin nota de probe, cat si prin incheiere, expertului i s-au pus la dispoziție ca material documentar: Memoriul asupra activității Ocolului Silvic Penteleu din anul 1946, intocmit de specialiști ai Domeniului Penteleu, donat ACADEMIEI ROMANE, Tabelul Pădurilor si al Proprietarilor, intocmit la nivelul anului 1923 (din eroare s-a scris 1945), din care rezulta munții, pădurile si proprietățile deținute de moștenitorii M., hărțile Marelui Stat M. al Armatei Romane, intocmite in perioada 1880-1895, din care de asemeni rezultau munții si proprietățile deținute de Familia M. in acești munți, Documentele de proprietate ale Familiei G., de la care s-au cumpărat pădurile de Familia M. si alte documente originale.

In capitolul I - INTRODUCERE, la punctul 4, expertul a precizat in mod expres materialul studiat si anume: dosarul in cauza, dar in declarația sa va recunoaște ca din eroare, preluând cu copy-paste-ul din alta expertiza, ca s-au făcut si măsurători in teren, aspect precizat in declarația de la urmărire penala, dar retractat in declarațiile de la Judecătoria C.

b) cu privire la deplasarea in teren si efectuarea măsurătorilor necesare delimitării suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M.:

Lectura obiectivelor de expertiza atesta, fara putința de tăgada, ca nu i s-a cerut expertului sa se deplaseze in teren si sa efectueze măsurătorile necesare delimitării suprafețelor de pădure, care au aparținut Familiei M., de celelate suprafețe.

Este logic ca, daca i s-ar fi cerut sa măsoare suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., i s-ar fi cerut explicit sa intocmeasca o lucrare cadastrala si nu topo, care ar fi durat peste 2 ani de zile si ar fi necesitat resurse materiale si umane cu costuri infinit mai mari decât onorariul de expertiza care s-a fixat de către instanța, la suma de 500 de lei.

Concluzia ordonanței Procurorului si Curții de Apel C. este ilogica si nefundamentata, deoarece instanța civila care a soluționat dosarul 1534/2006 nu i-a cerut expertului sa se deplaseze in teren si nici sa efectueze măsurători, cu atat mai mult cu cat, potrivit datelor Cadastrului Silvic (UP-uri si UA-uri), pe care le-a avut la dispoziție, prin documentele existente la dosar si care i-au fost furnizate de A. R. si de DIRECȚIA S. B., unitățile amenajistice din cadrul fiecărei unități de producție, erau măsurate de specialiștii silvici inca din anul 1948, cand s-au intocmit amenajamentele silvice din cadrul Marii Unități Forestiere (MUF) a Vaii Superioare a Buzăului, sau, cu alte cuvinte, nu mai era necesar sa se măsoare ceea ce era deja măsurat.

c) cu privire la întocmirea raportului de expertiza pe baza datelor conținute in MUF-uri.

Se pare ca nici P. si nici Curtea de Apel C. nu au analizat dosarul cauzei (1534/2006), deoarece in dosarul nr. 5, depus de A. R., intitulat documentatie tehnica pentru proprietatile M., se afla atașate următoarele documente opisate:

-L. Pitarii - Cabinet de avocat, adresa LPCA/LP/ACD-123/_, pentru furnizarea de date tehnice in țesătura cu proprietățile donate Academiei Romane de moștenitorii M..

-L. Pitarii - Cabinet de avocat, adresa LPCA/LP/ACD-123/_, pentru completarea informațiilor cu terenurile deținute de moștenitorii M. in munții G., Picioru Caprei, L. M. (cu Vârful Alunis) si munții Cursele.

-RNP- Direcția S. B., răspuns la solicitarea Cabinetului din 16.02.2007 si 15.03.2007.

-Anexa la răspunsul Direcției Silvice, cuprinzând munții, trupurile de pădure, ocoalele silvice, unitățile de producție, unitățile amenajistice, limitele naturale si suprafețele in hectare, foste proprietate M..

-Anexa - Harta Ocolul Silvic Nehoiu pentru parte din proprietatea M., Pădurea Hartagu, M. Poiana din Cale, donat Academiei Romane.

-Anexa - Harta Ocolul Silvic Nehoiu pentru proprietățile M. deținute in munții Poiana din Cale, G. Balabon, spidisul si arsele, P. calului, Cernatu-Viforata, Piciorul Caprei, Cursele, D., Sfoara Boranescu, Sa/datii Barzoi, Piscul L., Valea Dracului, Vadul Cornului, Tega, Dealul Corbului si L. M. cu Vârful Alunis.

-Anexa - Harta Ocolul Silvic Gura Teghii, proprietățile Zanoaga si Ivanetul M..

-A. R. - Harta Complexului Penteleu, proprietatea Academiei Romane, fost proprietatea moșnenilor D. D. M., eliberata de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.

-Marea Unitate Forestiera Bazinul Bascele, unitățile de producție Tega, Saldatii Barzoi.

-Amenajamentul unității de producție XIII Cernatu-Viforata, Jud. B., 1949.

-Amenajamentul MUF B. Bascele.

-Amenajamentul unității de producție X Arsele.

-Amenajamentul imitații de producție IX Casoca.

-Amenajamentul imitații de producție XIB, Dealul L..

-Tabelul proprietăților D. D. M. de la 1946

-Referatul Direcției Regimului Silvic nr._/18 mai 1946, privind situația generala a bazinului forestier Penteleu, proprietatea Academiei Romane.

-Tabel Arhivele Naționale B., Direcția a lV-a S., Dosar 55/1943-1944, filele 10-11, cuprinzând proprietățile din nordul județului B..

La pct. 9-14 se afla chiar amenajamentele marilor unitati forestiere din Bazinul Bascele, Cernatu-Viforata, MUF Bascele, Arsele, Casoca si Dealul L., astfel incat expertul nu a facut nicio sustinere care contravine realitatii, cum se sustine in mod nefondat.

Este evident, insa, ca in afara de copiile MUF-urilor atasate la dosar, delimitarea proprietatilor M. s-a facut pe baza tabelului padurilor si prioprietatilor intocmite in anul 1923 (copii extrase din volul I.C.A.S. (Institut din cadrul RNP - ROMSILVA)), precum si prin folosirea datelor inscrise in anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007 a Directiei Silvice Buzau, in care sunt mentionati muntii, localizarile parcelare (Ocoale Silvice, UP-uri si ua-uri), limite naturale (culmi, vai ,etc), precum si suprafata in hectare.

In sfârșit, la punctul B din cuprinsul expertizei inițiale (pagina a 2-a jos), expertul a menționat in mod expres următoarele: "suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., le-am luat din Anexa in tocmita de Regia Naționala a Pădurilor, Direcția S. B.. Aceasta Anexa a rezultat in urma suprapunerii harților amenajistice din anii 1982, 1989, aflate in dotarea Ocoalelor Silvice, cu planul Muntelui Penteleu din anul 1945, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, nr. 3094/27J)9.2005, ce reprezenta proprietatea ACADEMIEI ROMANE, fosta proprietate a moștenitorilor D. D. M..

In urma acestor suprapuneri au rezultat: limitele naturale si suprafețele de fond forestier (pădure) determinate prin "însumarea suprafețelor din actualele amenajamente silvice, localizarea parcelara si limitele naturale pentru munții din planul Muntelui Penteleu din anul 1945. Aceste suprafețe le-am comparat cu suprafețele totale ale Familiei M., din tabelele cu pudurile si proprietarii acestora"

2. Relativ la cel de-al doilea aspect cu privire la pretinsa fundamentare a hotărârii in mod exclusiv pe concluziile expertizei tehnice

Sentința civila nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul nr. 1534/2006, nu se fundamentează exclusiv pe concluziile expertizei, pentru a fi îndeplinita cel puțin formal varianta normativa din art. 260 alin. 2 Cod Penal, citam: "sa se fi dat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase".

Citam din cuprinsul hotărârii, fila 19: "In ceea ce privește ultimul motiv de respingere a contestațiilor, constând in aceea ca la dosar nu au fost depuse acte din care sa reiasă suprafața solicitata si amplasamentul, instanța apreciază ca nici sub acest aspect hotărârea Comisiei Județene nu este una legala si temeinica.

La dosarul cauzei au fost depuse documente care fac dovada suprafețelor solicitate si amplasamentului. Prin actele de donație se arata care munți au făcut obiectul acestora si acest lucru e confirmat de Regulamentele de Exploatare a Terenurilor publicate in Monitoarele Oficiale, precum si din S. Pădurilor din România, întocmita pe anul 1923 de Ministerul Agriculturii si Pădurilor. De asemenea, prin raportul de expertiza, varianta inițiala si completare, "întocmit de expert tehnic judiciar V. T., au fost precizate limitele naturale, suprafața totala si suprafața "împădurită, precum si delimitarea suprafețelor de pădure care au aparținut Familiei M., pe baza MUF-urilor si Amenajamentelor Silvice, de la nivelul anului 1948, cand pădurile au trecut in proprietatea statului.

La "întocmirea lucrării, expertul tehnic judiciar a avut in vedere si adresa nr. 1100/14.03.2007 a Direcției Silvice B., însoțita de schitele aferente terenurilor cu vegetație forestiera, deținute da Familia M....."

La fila 8 din sentința nr. 826/21.07.2007, instanța retine următoarele:

"La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza tehnica judiciara, întocmit de expert tehnic judiciar V. T.. Au fost formulate obiectiuni de către apărătorul petentei si apărătorii ce/or/alte parti, fiind puse in discuția pârtilor, cu respectarea principiului contradictorialitati si fiind dispusa refacerea raportului de expertiza. S-a solicitat expertului a însuma suprafețele din tabelul anului 1945 (corect 1923) in ce privește punctele Cernatu-Viforata si Spidisul-Arsele, cu corectări fata de adresa nr. 1100/14.03.2007 a Direcției Silvice B. si deasemenea sa se stabilească pe fiecare Comisie Locala, suprafețele arondate acestora".

Dupa cum se observa, expertului i-au fost fixate noi obiective, la care a răspuns, completarea raportului de expertiza aflandu-se la filele 479, 480 din Volumul I al dosarului instanței.

Mai menționeaza ca in cuprinsul hotărârii nr. 826/2007, incepand cu pagina a 9-a, instanța retine toate dosarele depuse in probatiune de A. R. si anume:

-Dosarul nr. 1 - ACTE DE PROPRIETATE D. D. M., DOCUMENTE ORIGINALE;

-Dosarul nr. 2 - ACTE DE DONAȚIE ALE SURORILOR M. CĂTRE A. R.;

-Dosarul nr. 3 - ACTELE DE ADMINISTRARE ALE OCOLULUI SILVIC PENTELEU, PENTRU PĂDURILE DONATE ACADEMIEI DE SURORILE M.;

-Dosarul nr. 4 - DOCUMENTE PRIVITOARE LA PROCESUL DIN ANUL 1946;

-Dosarul nr. 5 - DOCUMENTAȚIE TEHNICA PENTRU PROPRIETĂȚILE M.;

-Dosarul nr. 6 - CUPRINZÂND HĂRȚILE MARELUI STAT M. la care s-a atașat un tub conținând hărțile asamblate;

-Dosarul nr. 7 - PRIVIND DOCUMENTE ALE PROCESELOR LUI DELASIRIU si

-Dosarul nr. 8 - CURPINZAND LEGISLAȚIE NECESARA SOLUȚIONĂRII CAUZEI

F. de aceasta documentație vasta, enunțata in mod detaliat si in nota de PROBE depusa de A. R. la data de 30.03.2007, documentație pe care expertul a studiat-o, reținând ceea ce era important pentru intocmirea expertizei, este greu sa se sustina teza fundamentarii hotararii numai pe baza raportului de expertiza, asa cum se retine si nu poate fi vorba de o hotarare care sa se fi dat pe o pretinsa marturie mincinoasa.

Sentinta nr. 826/21.07.2007 are in vedere, in primul rand, toate documentele depuse de A. R. la dosarul cauzei; mai mult, spre deosebire de ceea ce se sustine, sentinta retine in dispozitiv ca se reconstituie dreptul de proprietate pe munti, trupuri de padure, localizari parcelare (UP si UA) si limite naturale, in conformitate cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflata la dosarul nr. 5 din opis.

De asemenea, instanta a dispus obligarea comisiilor locale, sub rezerva obligarii acestiora la plata daunelor cominatorii, sa puna in posesie A. R. pe munti, trupuri padure, localizari parcelare si limite naturale, in conformitate cu acea adresa.

Ea contine toate proprietatile familiei M. donate Academiei Romane, obtinute prin suprapunerea proprietatilor fostului ocol silvic Penteleu, infiintat in anul 1945 de A. R., peste actualele harti amenajistice detinute de Directia silvica.

Ceea ce conteaza intotdeauna in evaluarea fundamentarii unei hotarari este dispozitivul acesteia, ori din dispozitiv rezulta clar ca reconstituirea si punerea in posesie nu a facut trimitere la expertiza, nefiind indeplinita cel putin forma prima varianta normativa din art. 260 al. 2 cod penal: "sa se fi dat o solutie ca urmare a marturiei mincinoase, in cazul de fata a raportului de expertiza.

C. Locala Nehoiu de aplicare a Legilor Fondului funciar a depus raspuns la intampinare, aratand:

1. Considerente cu privire la părțile cauzei.

-In dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, Fundația „Patrimoniu" a Academiei Romane a avut calitatea de reclamații, aceasta fiind persoana juridica ce a formulat plângere împotriva hotărârilor Comisiei Județene B., si inițial prin sentința civila nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea acesteia, hotărâre modificata ulterior pronunțării, pe cale de încheiere, dispunandu-se reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Academiei Romane, instanța reținând ca Fundația „Patrimoniu¹" a acționat in calitate de mandatara a Academiei Romane.

Doctrina si practica judiciara au stabilit ca ceea ce este specific persoanelor juridice in materia capacității de folosința este faptul ca aceasta este limitata de principiul specialității, consacrat expres de ari. 34 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia "persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut; orice act juridic care nu este facut in vederea realizării acestui scop este nul".

Daca se face aplicabilitate principiului tempus regit actum, activitățile desfășurate de Fundația „Patrimoniu" in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, in calitate de mandatara a Academiei Romane, nu au corespuns scopului acesteia, asa cum erau stabilite prin actul constitutiv si statut la data pronunțării sentinței civile nr. 826/21 iunie 2007.

Scopul Fundației „Patrimoniu" consta in „sprijinirea Academiei Romane pentru stimularea si promovarea creațiilor originale, de mare valoare din domeniile științelor, literelor si artelor, in tara si străinătate, precum si in acțiunile cu caracter cultural-științific si social al acesteia. Fundația „Patrimoniu" a primit drept de administrare a terenurilor agricole si silvice dobândite de A. R. prin Legea nr. 251/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 25 iulie 2007, deci ulterior pronunțării sentinței civile nr. 826/ 21 iunie 2007 a Judecătoriei Patarlagele.

Prin cererea de revizuire modificata, C. Locala Nehoiu a solicitat judecata in contradictoriu cu Fundația „Patrimoniu" si nu cu A. R..

Prin raportare la data la care a fost pronunțata hotărârea pentru care se solicita revizuirea se poate retine calitatea de mandatara a Fundației „Patrimoniu" in măsura in care se recunosc „fabulațiile"" acesteia cu privire la pretinsele drepturi ale Academiei Romane, printr-o excelenta creare a aparentei dreptului, dar in acesta situație s-ar impune cel puțin admiterea in principiu a cererii de revizuire.

Pentru considerentele expuse anterior, solicita ca instanta sa lămurească cadrul procesual cu privire la parti.

Lămurirea cadrului procesual cu privire la parti, obiect si temei juridic era o obligație a instanței de fond.

Prin precizarea cererii de revizuire, C. Locala Nehoiu a inteles sa renunțe la coparticiparea procesuala si sa se judece cu alte parti decât cele indicate inițial, deci s-a creat un incident procedural pe care obligatoriu trebuia sa-l soluționeze instanța de fond, practic aceasta era investita cu doua cereri de revizuire diferite ale aceleiasi hotărâri judecătorești, critici care ar atrage casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.

2. Considerente cu privire la apărările pe cale de excepție.

Apărările pe cale de excepție din recurs sunt „copy paste" cu cele ridicate si in judecata fondului, instanța de fond respingând toate aceste excepții ca fiind neîntemeiate.

Desi se poate spune ca argumentele instanței de fond, cuprinse in paginile 18-20 ale hotărârii recurate, pe care si le insuseste, nu sunt exhaustive, considera ca sunt suficiente ca si instanța de recurs sa respingă aceste excepții, cu atat mai mult cu cat A. R. nu a formulai nici recurs împotriva sentinței civile nr. 1477/2012 a Judecătoriei Patarlagele, prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active ale revizuientelor, a lipsei de interes si inadmisibilitatii cererii de revizuire, ca neintemeiate, deci aceste chestiuni sunt soluționate cu autoritate de lucru judecat, de care intelege sa se prevaleze.

3. Considerente cu privire la apărările de fond.

A. R., prin Fundația „Patrimoniu", susține ca in cauza dedusa judecații, având in vedere cadrul normativ in vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 826/2007, nu este posibil ca, pe cale incidentala, in revizuire sa se cerceteze daca raportul de expertiza este fals, fiind obligatorie existenta unei hotărâri judecătorești in acest sens.

Acesta este si motivul pentru care a procedat la modificarea cererii de revizuire, invocând ca temei legal prevederile art. 322 pct. 4 leza l Cod proc. civ. (condamnarea expertului), renunțând la invocarea temeiului legal prevăzut de art. 322 pct. 4 teza II Cod proc. civ. (înscris declarat fals).

Prin decizia civila nr. 1232/28.05.2012 a Curții de Apel C., expertul judiciar V. T. a fost sancționat administrativ pentru fapte ce intra sub incidența art. 260 alin. (1) Cod penal, deci este stabilit cu putere de lucru judecat ca acesta, cu ocazia efectuării expertizei, a alterat adevărul prin afirmații mincinoase.

Prin cererea de modificare a acțiunii si prin cererea de recurs, a căutat sa demonstreze admisibilitatea revizuirii si in lipsa unei hotărâri de condamnare, in acest sens preluand argumente din doctrina si practica judecătoreasca, conform cărora revizuirea este admisibila si într-o astfel de situație, dar pentru ca marturia mincinoasa sa poată constitui temei de revizuire a unei hotărâri definitive, trebuie sa se constate ca aceea mărturie mincinoasa a servit la pronunțarea hotărârii, ca in considerentele hotărârii ea a constituit una din probele ce au format convingerea instanței.

Nu poate fi de acord cu afirmațiile persuasive ale reprezentanților Academiei Romane, ca revizuirea ar fi posibila numai daca respectiva mărturie ar fi „servit exclusiv la formarea hotărârii", este suficient ca aceasta a constituit una din probele ce au format convingerea instanței, fapt demonstrat prin invocarea acesteia atat in considerentele, cat si in dispozitivul sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele.

La baza pronunțării sentinței civile nr. 827/2007 a Judecătoriei Patarlagele, pe care o considera injusta, sta mărturia mincinoasa a expertului judiciar, coroborata cu o . probe cel puțin la fel de îndoielnice, prin care s-a creat o aparenta ce nu corespunde cu realitatea

Sunt invocate, in acest sens, o . înscrisuri ce emana de la Direcția S. B., inclusiv adresa nr. 1 100/14.02.2007, dar nu este clar daca acestea sunt insusite de respectiva entitate sau sunt doar rezultatul unui abuz in serviciu si a unor manevre frauduloase făcute de persoane ce ulterior pronunțării hotărârii, prin preluarea in administrare a respectivelor terenuri, s-au dovedit interesate.

Mai este invocata de către reprezentantul Academiei Romane o harta a Complexului Penteleu, proprietatea Academiei Romane, fosta proprietate a mostenitorilor DD M., eliberata de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale. In realitate, aceasta „harta" este o copie a unui inscris sub semnătura privata elaborata de reprezentanții Academiei Romane si depusa . judecata anterior anului 1948, si astfel s-a ajuns in situația ca o proba constituita de A. R. sa fie reținuta de instanțe ca act oficial, si A. R. sa se folosească de un mijloc de proba pe care ea insasi si l-a constituit.

Sentința civila nr. 820/2007 nu reflecta adevărul, autorii Academiei Romane nu au fost proprietari exclusivi in Munții Buzăului, aceștia având doar un drept de coproprietate alături de alte persoane, s-a creat aparenta proprietății exclusive prin ticluire de probe, fapt ce poate fi demonstrat daca instanța admite in principiu cererea de revizuire.

A arătat in cererea de modificare, precum si in cererea de recurs, ca se impune revizuirea sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, deoarece prin mărturia mincinoasa a expertului judiciar s-a facut si o suprapunere a suprafețelor reconstituite Academiei Romane peste suprafețe reconstituite in condiții legale altor persoane fizice, situație ce nu poate fi corectata daca respectiva hotărâre nu este cel puțin modificata in parte, deci revizuita.

Examinand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, tribunalul se va pronunta mai intai cu privire la exceptiile invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și cu prioritate, conf. art. 137 alin.1 c.p.civilă care arată că „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, retinand urmatoarele aspecte:

1. in primul rand, se arata de catre recurenta C. locala Nehoiu faptul ca in dosarul nr. 1534/2006 al Judecatoriei Patarlagele, in care a fost pronuntata hotararea a carei revizuire se solicita, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Academiei Romane, instanța reținând ca Fundația „Patrimoniu¹" a acționat in calitate de mandatara a Academiei Romane; ca, daca se face aplicabilitate principiului tempus regit actum, activitățile desfășurate de Fundația „Patrimoniu" in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, in calitate de mandatara a Academiei Romane, nu au corespuns scopului acesteia, asa cum erau stabilite prin actul constitutiv si statut la data pronunțării sentinței civile nr. 826/21 iunie 2007; ca scopul Fundației „Patrimoniu" consta in „sprijinirea Academiei Romane pentru stimularea si promovarea creațiilor originale, de mare valoare din domeniile științelor, literelor si artelor, in tara si străinătate, precum si in acțiunile cu caracter cultural-științific si social al acesteia; ca Fundația „Patrimoniu" a primit drept de administrare a terenurilor agricole si silvice dobândite de A. R. prin Legea nr. 251/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 25 iulie 2007, deci ulterior pronunțării sentinței civile nr. 826/ 21 iunie 2007 a Judecătoriei Patarlagele; ca prin cererea de revizuire modificata, C. Locala Nehoiu a solicitat judecata in contradictoriu cu Fundația „Patrimoniu" si nu cu A. R.; ca, prin raportare la data la care a fost pronunțata hotărârea pentru care se solicita revizuirea, se poate retine calitatea de mandatara a Fundației „Patrimoniu" in măsura in care se recunosc „fabulațiile"" acesteia cu privire la pretinsele drepturi ale Academiei Romane, printr-o excelenta creare a aparentei dreptului, dar in acesta situație s-ar impune cel puțin admiterea in principiu a cererii de revizuire; ca, pentru considerentele expuse anterior, este necesar ca instanta sa lămurească cadrul procesual cu privire la parti.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine faptul ca revizuirea este o cale de atac extraordinara, care vizează indreptarea erorilor de fapt; ea urmărește retractarea hotărârii in care starea de fapt stabilita nu corespunde adevărului obiectiv.

Revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac, in cadrul căreia se cercetează existenta unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natura sa conducă la retractarea hotărârii atacate, este evident ca aceasta se poate discuta numai in prezenta celor care au fost parti in judecata ce s-a purtat si doar asupra a ceea ce a format obiectul judecații, deoarece acestea au fost limitele investirii instanței.

Discutandu-se numai^: asupra drepturilor si obligațiilor partilor din proces, respectiv asupra situației juridice a acestora, este firesc ca hotărârea ce se va pronunța sa isi producă efecte fata de persoanele ce s-au judecat, nu si fata de persoanele străine de proces (res inter alios iudicata alteri neque nocere, neque prodesse potest). Or, revizuirea, fiind o cale de atac extraordinara, ea este deschisa numai partilor din proces.

Aceasta concluzie se desprinde implicit din dispozitiile art. 322 si urmatoarele din Codul de procedura civila, care fac trimitere la "partea" din proces, dar si din principiul relativitatii hotararii judecatoresti, care este opozabila numai partilor ce au participat la judecata, ele fiind singurele interesate a schimba in tot sau in parte hotararea atacata, conform art. 327 Codul de procedura civila.

De asemenea, in cadrul dosarului avand ca obiect revizuire, nu pot fi aduse in discutie aspecte referitoare la calitatea de parti, hotararea fiind irevocabila, iar cele statuate in cuprinsul ei au putere obligatorie, cu valoare de autoritate de lucru judecat.

In aceasta situatie, nu prezinta interes ca Fundația „Patrimoniu¹" a acționat in calitate de mandatara a Academiei Romane, daca activitățile desfășurate de Fundația „Patrimoniu" in dosarul 1534/2006 al Judecătoriei Patarlagele, in calitate de mandatara a Academiei Romane, au corespuns sau nu scopului acesteia, asa cum erau stabilite prin actul constitutiv si statut la data pronunțării sentinței civile nr. 826/21 iunie 2007, hotararea fiind, asa cum am aratat, irevocabila.

In legatura cu Fundatia Patrimoniu, tribunalul mai retine si faptul ca in s.c. nr. 826/21.06.2007, pronuntata in dosarul nr. 1534/2006 al Judecatoriei Patarlagele, au figurat ca parti Fundatia Patrimoniou a Academiei Romane, care a formulat plangere impotriva hotararilor nr. 350, 351 si 353/2006 ale Comisiei Judetene Buzau, solicitand anularea lor si obligarea Comisiilor locale Siriu, Nehoiu, Gura Teghii si Braiesti, precum si C. judeteana Buzau, sa reconstituie dreptul de proprietate asupra supafetelor de teren solicitate de petenta.

Ulterior, pe cale de incheiere, s-a dispus indreptarea erorii materiale din cuprinsul sentintei, in sensul ca reconstituirea dreptului de proprietate se face in favoarea Academiei Romane, instanța reținând ca Fundația „Patrimoniu¹" a acționat in calitate de mandatara a Academiei Romane.

Din aceste considerente, tribunalul apreciaza ca, in mod corect, in cauza figureaza, in calitate de intimata, A. R..

2. Se arata de catre recurente ca, la prima zi de infatisare, in temeiul prevederilor art. 132 alin. (1) Cod proc. civ., C. Locala Nehoiu a procedat la modificarea cererii de revizuire, intelegand sa se judece cu alte parti decat cele indicate intial, ca a modificat si cererea de revizuire, astfel incat instanta de fond era obligata sa lamureasca cadrul procesual cu privire la parti, obiect si temei juridic; ca instanta de fond era investita cu doua cereri de revizuire diferite, ale aceleiasi hotarari judecatoresti; ca instanta de fond a procedat la judecată în absența paratelor Fundația Patrimoniu a Academiei Romane, C. Locala Siriu, C. Locala Gura Teghii, C. Locala Braiesti si C. Judetana B., care nu au fost citate sau nu li s-a comunicat cererea modificata; ca, in acest fel, instanta a incalcat

dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod procedură civilă; ca incălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă; ca principiul disponibilității, alături de cel al contradictorialității și al dreptului la apărare, se circumscriu noțiunii de proces echitabil, în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., potrivit cărora părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

In opinia lor, aceste critici duc la casarea hotararii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

F. de acest prim motiv de recurs, tribunalul retine urmatoarele aspecte: potrivit art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Această normă prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Motivul este de odine publică după cum norma încălcată are caracter imperativ sau dispozitiv, nulitatea absolută putând fi invocată de oricare parte care invocă un interes sau instanță din oficiu, ținând cont și de principiul neagravării în propria cale de atac. Deși instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, numai partea căreia nu i s-a soluționat cererea poate să invoce un astfel de motiv.

In speta, tribunalul retine faptul ca, la data de 21.06.2012, pe rolul Judecatoriei Patarlagele a fost înregistrată, sub nr._, cererea de revizuire formulată de C. Locala pentru aplicarea legilor fondului funciar Siriu, C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii, C. Orășenească pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, in contradictoriu cu intimata A. R., a sentinței civile nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele in dosarul cu nr. 1534/2006, solicitându-se desființarea totala a raportului de expertiza, precum si a completării la raportul de expertiza, întocmit de expert V. T., ca fiind false, admiterea cererii de revizuire astfel cum este formulata și modificarea sentinței civile nr.826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele, in dosarul cu nr. 1534/2006, in sensul respingerii acțiunii formulata de A. R., ca neîntemeiata.

In drept, revizuientele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.proc.civ.

La data de 06.12.2012, C. Orășenească Nehoiu a depus la dosar o cerere precizatoare, in conformitate cu prevederile art. 132 al. 1 cod de procedura civila, prin care a solicitat introducerea in cauza si citarea, in calitate de intimati, a Fundatiei Patrimoniu a Academiei Romane, Comisiei Judetene Buzau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, Comisiei locale Siriu, Comisiei locale Braiesti si Comisiei locale Gura Teghii, concluziile fiind de admitere a cererii de revizuire astfel cum este formulata si precizata; modificarea sentinței civile nr. 826/2007, în sensul respingerii acțiunii formulate de către Fundatia Patrimoniu A. R., in esență fiind reiterate aceleași aspecte din cererea de revizuire.

In drept, C. locala Nehoiu a aratat ca isi fundamernteaza cererea pe dispozitiile art. 322 pct. 4 teza I cod de procedura civila, precum si pe dispozitiile legislatiei civile, penale, procesual civile, procesual penale si funciare, cu incidenta in cauza dedusa judecatii.Tribunalul apreciaza ca, in speta, nu este vorba despre o cerere de modificare a cererii initiale de revizuire, ci de o precizare, asa cum, de fapt, a si fost ea intitulata atunci cand a fost depusa la dosar.

In conformitate cu prevederile art. 132 al. 2 cod de procedura civila, cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta:

-cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;

-cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;

-cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

-cand inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau, dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita.

F. de textul de lege, raportat la cererea depusa de C. locala Nehoiu, rezulta ca este vorba despre o cerere de precizare a obiectului cererii de chemare in judecata, nu de o completare, astfel incat nu se impunea acordarea unui nou termen de judecata.

La aceasta se adauga si faptul ca cele trei comisii, fata de care C. locala Nehoiu a solicitat introducerea lor in cauza, figurau in proces in calitate de revizuiente, iar la termenul de judecata din data de 11.10.2012, Judecatoria Patarlagele a dispus introducerea in cauza, in calitate de intimate, a Comisiei locale Braiesti si Comisiei Judetene Buzau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata supra terenurilor, avand in vedere ca au figurat ca parti in dosarul cu nr. 1534/2006, in care s-a pronuntat sentința civile nr. 826/21.06.2007, pronunțata de Judecătoria Patarlagele, a carei revizuire se solicita.

Pentru termenul de judecata din data de 06.12.2012, cand a fost solutionata cererea de revizuire, procedura era completa cu toate partile din proces, asa cum rezulta din continutul citatiilor aflate la dosar, iar faptul ca revizuientele, desi au formulat cereea de revizuire, nu s-au prezentat in instanta pentru a-si sustine cererea, nu poate fi imputat judecatorului fondului, cu atat mai mult cu cat partile au indatorirea sa staruie in desfasurarea procesului si in aflarea adevarului.

Din cele expuse, avand in vedere ca, in speta, este vorba despre o cerere de precizare, nu de modificare, ca partile sunt aceleasi ca cele din sentinta a carei revizuire s-a solicitat, ca temeiul juridic il reprezinta, atat in cererea de revizuire, cat si in cererea precizatoare, dispozitiile art. 322 pct. 4 cod de procedura civila, in mod corect instanta de fond a considerat ca nu se imune acordarea unui nou termen de judeata, solutionad cererea pe fond la termenul de judecata din data de 06.12.2012.

In acest sens, fiind vorba despre o cerere precizatoare, pentru care nu se impune acordarea unui termen de judecata, tribunalul apreciaza ca nu a fost incalcat principiul contradictorialitatii.

Principiul contradictorialității a fost definit în doctrină ca fiind posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Exigența fundamentală a contradictorialității impune ca nicio masură să nu fie ordonată de către instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, pentru ca părțile litigante să beneficieze de un proces echitabil, astfel cum impun exigențele art. 6 din Convenție.

Trebuie precizat, cum pe bună dreptate s-a arătat, că jurisprudența constantă a C.E.D.O. relevă că, atunci când un document nu a fost comunicat niciuneia dintre părți, egalitatea de arme nu este încălcată (M. S. c. Finlandei,_/99, 22 martie 2005; Krcmar și alții c. Republicii Cehe,_/97, 3 martie 2000; Niderost Huber c. Elveția, 18 februarie 1997), însă în situația în care un document este comunicat numai uneia dintre părți, cealaltă va fi în dezavantaj, neputând să își prezinte cauza sau să își exercite dreptul la respectarea contradictorialității, în aceleași condiții.

In ceea ce priveste cererea de precizare a obiectului cererii, Curtea a reamintit că echitatea unui proces trebuie examinată în ansamblu, fiind posibil ca o instanță superioară să poată, în anumite cazuri, să îndrepte încălcarea Convenției de către instanțele inferioare.

De asemenea, apreciaza ca, in situatia in care nu s-a comunicat o cerere formulata de către partea adversă, neputând lua la cunoștină de această modificare decât în momentul adoptării hotărârii, insa a introdus recurs contra acestei hotărâri, recurs în care a putut să-și expună toate argumentele pertinente cu privire la obiectul modificat al procesului, întrucât în acel stadiu procesual reclamantul avea deja la dispoziție elementele care nu-i fuseseră cunoscute anterior, iar instanța de recurs a avut posibilitatea de a examina argumentele sale în această privință, nu este incalcat principiul contradictorialitatii.

S-a aratat, de aceeasi recurenta, ca instanța a încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.

Asa cum am aratat, partile au fost legal citate pentru termenul de judecata din data de 06.12.2012, cand a avut loc jdecata pe fond a cererii de revizuire.

S-a mai aratat ca s-a incalcat principiul disponibilitatii si al dreptului la aparare, ce se circumscriu noțiunii de proces echitabil, în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., potrivit cărora părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

Tribunalul apreciaza ca faptul ca instanța de fond nu a dispus comunicarea cererii precizatoare, conform art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, însă o astfel de împrejurare nu este de natură să fi produs vreo vătămare recurentelor, cât timp, prin hotărârea recurată, au fost analizate pretentiile revizuientelor.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost învestită, în baza art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar una dintre componentele principiului este dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată, cu privire la obiect (pretenția concretă dedusă judecății) și la părți. În toate cazurile, după cum prevede art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel că instanța de fond nu putea să analizeze și să se pronunțe decat cu privire la cererea de revizuire.

Dupa cum se stie, procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului (reglementat de art.129 alin.5 Cod pr.civilă ) nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil; obligația de a-și proba pretențiile revine reclamanților în condițiile art.1169 Cod civil.

Partile sunt cele care fixeaza limitele in care va avea loc judecata, atat din punct de vedere al obiectului, cat si al persoanelor intre care se stabilesc raporturile juridice, precum si al fundamentului pretentiei ce este dedusa judecatii, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti. Instanta de judecata trebuie sa statueze omnia petita, adica sa se pronunte cu privire la tot ce s-a cerut dar, in acelasi timp, numai cu privire la ce s-a cerut, fara a avea posibilitatea sa dea mai mult decat s-a solicitat sau sa se pronunte asupra unei pretentii nesolicitate, in caz contrar hotararea fiind nelegala si supusa cailor de atac.

Rolul activ al instantei, asa cum este el reglementat de art.129 cod de procedura civila, nu inseamna in nici un fel ca instanta este obligata sa faca probe pentru pentru dovedirea pretentiilor reclamantului deduse judecatii, din contra, procesul civil, proces guvernat de principiul disponibilitatii, partile sunt cele care au sarcina probei, au interesul de a propune probele pe care le considera necesare, utile in solutionarea cauzei. Numai in masura in care probele solicitate de parti si incuviintate de instanta nu pot duce la dezlegarea pricinii, instanta are obligatia de a ordona, chiar din oficiu, probe pe care le considera necesare pentru aflarea adevarului, ca expresie a rolului activ de care trebuie sa dea dovada in proces.

Nu in ultimul rand, instanta are dreptul sa califice o cerere formulata de parti, apreciind, in speta, ca este vorba despre o cerere de precizare, nu de modificare a actiunii.

In legatura cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, definit de art.6 al.1 din CEDO, de catre instanta de fond, tribunalul retine faptul ca art. 6 CEDO, în partea sa relevantă, statuează că „Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil (…)”.

Deși în speța dedusă judecății, recurentele au invocat încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, se constată că motivul concret invocat – necomunicarea cererii precizatoare – nu are nicio legătură cu imparțialitatea instanței, astfel cum acest concept este definit în legislația internă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect, tribunalul constată că soluția de respingere pronunțata în cadrul procedurii contencioase, de esența căreia este litigiul purtat între părți cu interese contrarii, nu constituie, prin ea însasi, o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Cum reclamantelor recurente, în prima instanta, le-a fost respinsă, pentru netemeinicie, cererea prin hotărâre motivată în fapt și în drept, iar împotriva acestei soluții partile au exercitat recursul in prezentul dosar, nu echivalează de plano nici cu o eroare judiciară, nici cu o încălcare a dreptului prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (atât timp cât instanța de fond a examinat efectiv pretențiile lor și probele pe care aceasta se sprijină).

Tribunalul apreciaza ca in speta nu au fost incalcate prevederile art.6 din CEDO, deoarece în aplicarea art. 6 din Convenție, analizarea condițiilor privind exercițiul unui anumit drept este subsecventă dreptului de a se adresa unui tribunal, în conformitate cu procedurile legale instituite de stat prin norme de drept care, sub aspectul analizat, sunt explicite, accesibile și previzibile.

Art.13 din Conventie arata ca în fiecare țară trebuie să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție.

În consecință, instanța retine ca, în speță, la nivelul țării există un mecanism care a permis recurentei parate remedierea în plan național a solicitărilor sale privind dreptul de proprietate, anularea certificatului de mostenitor, iar faptul că rezultatul a fost nefavorabil, nu înseamnă că au fost încălcate dispozițiile art.6 din CEDO.

Instanta retine, de asemenea, ca soluția de respingere pronunțata în cadrul procedurii contencioase, de esența căreia este litigiul purtat între părți cu interese contrarii, nu constituie prin ea însasi o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

3. Invoca intimata A. R. exceptia lipsei calitatii procesuale actrive a tertilor comisiile locale, pe considerent ca nu justifica un interes legitim, precum si inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Aceste exceptii au fost analizate de instanta de fond, fiind solutionate prin respingerea lor. Impotriva hotararii primei instante au declarat recurs numai comisiile locale, nu si A. R., astfel incat aceasta, necriticand modul de solutionare a exceptiilor de catre instanta de fond, a achiesat la parerea instantei de fond. In aceste conditii, chiar daca ele sunt exceptii de ordine publica, avand in vedere ca au fost puse in discutia contradictorie a partilor in fata instantei de fond, nu vor mai fi analizare de catre instanta de control judiciar, intrand in puterea lucrului judecat.

4. Cu privire la modul de solutionare a cererii de revizuire pe fondul acesteia, de catre Judecatoria Patarlagele, recurentele reiau, in cererea de recurs, aspectele redate pe larg in cererea de revizuire inregistrata pe rolul Judecatoriei Patarlagele, fara a indica, in mod concret, motivele de fapt si de drept care ar afecta legalitatea hotararii recurate.

In esenta, totusi, se arata ca se solicita revizuirea, apreciind ca sunt indeplinite cerintele art. 322 pct. 4 cod de procedura civila, pe considerent ca, potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri ramase definitive in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere si daca un expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina; ca expertiza judiciara si suplimentul acesteia au servit la pronunțarea hotărârii instanței, lucru ce rezulta din conținutul sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele; ca, din considerentele sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei Patarlagele, rezulta ca expertiza judiciara a constituit una din probele care au format convingerea instanței, fiind indeplinite, in acest sens, cerintele legale pentru admiterea cererii de revizuire.

Tribunalul retine faptul ca temeiul de drept al cererii de revizuire il reprezinta dispozitiile art.322 al.1 pct.4 cod pr. civ., in conformitate cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci cand un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Legea procesual civila a reglementat si posibilitatea reconsiderării situației juridice prezumata ca autentica prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, ce are ca atribut specific si exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea cailor extraordinare de atac în condiții precis si limitativ determinate, revenind persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competenta, în condițiile legii procesual-civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Revizuirea este o cale de atac extraordinara, care vizează îndreptarea erorilor de fapt; ea urmărește retractarea hotărârii in care starea de fapt stabilita nu corespunde adevărului obiectiv. Revizuirea implica, pe langa condițiile necesare pentru exercitarea cailor de atac, respectiv capacitate procesuala, existenta unui interes si calitate procesuala, si indeplinirea conditiei de admisibilitate.

Pentru a putea fi admisibila revizuirea, in temeiul acestui text de lege, se cer intrunite, cumulativ, doua conditii, anume sa fi intervenit o condamnare definitiva a expertului, iar inscrisul lucrare tehnica sa fi avut caracter determinant pentru pronunțarea sentinței civile 826/2007, a carei revizuire se solicita.

Lipsa oricareia din aceste conditii, face ca cererea de revizuire sa nu poata fi primita, ci sa fie respinsa ca neintemeiata.

a. In speta, in legatura cu prima cerinta, respectiv condamnarea expertului V. T., retinem urmatoarele aspecte: in dosarul nr. 1534/2006, in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 826/21.07.2007 de catre Judecatoria Patarlagele, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate in urma solicitarii Academiei Romane, a fost efectuat un raport de expertiza de catre expert V. T., acesta fiind desemnat de catre instanta.

Dupa pronuntarea hotararii si ramanerea acesteia irevocabila, impotriva expertului a fost formulata plangere penala de catre comisiile locale, pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prev. și ped. de art. 260 alin. 1 și 4 din codul penal.

Asa cum s-a retinut de catre instanta de fond, prin Ordonanța nr. 60/P/2009 din 5.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a expertului judiciar V. T. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 260 alin. 1 și 4 din codul penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în sumă de 800 lei; impotriva acestei soluții s-a formulat plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, fiind conexate și dosarele nr._ și_ ; cauza a fost strămutată la Judecătoria C., această instanță, prin sentința penală nr. 2984/02.12.2010, a dispus respingerea excepției tardivității formulată de Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., cu privire la plângerea formulată de intimatul V. T., în baza art. 278 indice 1 alin.8 lit. a c.p.penal s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de A. R. împotriva Ordonanței 60/P/2009, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a c.p.penal s-a respins plângerea formulată de petentul V. T. pentru anularea ordonanței nr. 60/P/2008, fiind admisă plângerea formulată de petenta Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., desființată în parte ordonanța, cauza fiind reținută spre judecare cu privire la infr. prev. de art. 260 alin. 4 c. penal. Urmare a probelor administrate, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. de mărturie mincinoasă, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective a acesteia, dispunându-se, prin sentința penala nr. 1511/2.06.2011, achitarea inculpatului – expert tehnic judiciar V. T..

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către Obștea Moșnenilor Buzoieni de pe B., precum și de către revizuiente, iar prin Decizia penală nr. 1232/28.05.2012, Curtea de Apel C. a respins ca inadmisibile recursurile formulate de revizuiente împotriva sentinței penale nr.1511/2.06.2011, pronunțată de Judecătoria C., a admis recursul Obștii Moșnenilor Buzoieni de pe B., casată sentința, iar în baza art. 11 pct. 2 lit.a c.p.penală, rap. la art.10 lit. b indice 1 c.p.p. si art. 18 indice 1 c.p., a achitat pe expert tehnic judiciar V. T. pentru săv. infr. prev. de art. 260 al. 1 și 4 c.p.

S-a aplicat expertului tehnic judiciar sancțiunea administrativă de 800 lei, fiind respinsă cererea privind anularea în procesul penal a raportului de expertiză.

Din cele expuse pe larg anterior, rezulta ca expertul V. T. nu a fost condamnat, asa cum prevede art. 322 pct. 4 cod de procedura civila, ci a fost achitat, fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă de 800 lei, în baza art.11 pct. 2 lit.a c.p.p. rap.la art.10 lit.b/1 c.p.p. și art.18/1 c.penal.

Pentru incidența acestui caz de revizuire este necesar ca „un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină” .

Pe cale de consecință, in mod corect instanța de fond a apreciat că in cauza nu este îndeplinita condiția existentei unei hotărâri definitive de condamnare a expertului tehnic judiciar V. T., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasa.

b. Cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii de revizuire este aceea ca marturia expertului tehnic judiciar (in speta, raportul de expertiza intocmit de acesta), a fost determinantă pentru soluția la care s-a oprit instanța a cărei hotărâre se atacă cu revizuire.

Pentru a verifica indeplinirea acestei cerinte, este necesar a se porni de la hotararea pronuntata in dosarul nr. 1534/2006, in care a fost administrata proba cu expertiza tehnica de specialitate.

Din cuprinsul acesteia, se observa ca obiectul dosarului l-a reprezentat cererea Academiei Romane, intimata din prezentul dosar, prin Fundatia Patrimoniu, de reconstituire a dreptului de proprietate, cu privire la suprafetele de teren ce i-au fost donate de familia M., situate pe raza teritoriala a Comisiilor Nehoiu, Siriu, Gura Teghii și Brăești, cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr.1/2000, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 247/2005.

In sprijinul cererii, intimata a inteles sa se foloseasca de acte de proprietate, prin care proprietățile surorilor M. au fost donate Academiei Române, precum și testamentul pe care Pauliene de Hessenstein l-a autentificat sub nr._/03.06.1939; au fost atașate monitoare oficiale, regulamente de exploatare a terenurilor, precum și statistica pădurilor din România din anul 1922, întocmită de Ministerul Agriculturii și Pădurilor, lucrare publicată în anul 1924; au fost indicate, prin cererile de reconstituire, amplasamentele terenurilor cu vegetație forestieră pe care surorile M. le-au donat și testat Academiei Române.

Avand in vedere faptul ca cererile au fost respinse de catre comisiile locale de fond funciar anterior enuntate si de catre C. Judeteana Buzau, prin hotărârile nr. 350/16.06.2006, 351/07.07.2006 și 353/25.08.2006, s-a formulat plangere impotriva acestora, fiind inregistrat pe rolul Judecatoriei Patarlagele dosarul nr. 1534/2006.

Instanța de fond, fiind investita cu solutionarea plangerii impotriva hotararilor Comisiei Judetene Buzau, a avut de analizat pertinenta actelor de proprietate depuse de catre A. R., pentru a vedea daca este indreptatita la reconstituire.

Pentru o mai buna solutionare a cauzei, a fost incuviintata si proba cu expertiza tehnica, fiind desemnat expert V. T..

Prin încheierea din 05.04.2007, Judecatoria Patarlagele a stabilit urmatoarele obiective, la care expertul desemnat avea de raspuns in lucrarea sa:

-Sa se precizeze limitele naturale, suprafața totala, suprafața impadurita, structura pe specii de arbori a suprafețelor impadurite si structura pe vârste a arborilor ce compun suprafețele impadurite ale următorilor munți: M. Cernatu -Viforata, Dealul Corbului, M. Ivanetu, M. Casoca (Casauca), M. Tega, Munții Spidisul si Arsele, Poiana din Cale, Podul Calului, Sfoara Boranescu si Soldații Barzoi, Valea Dracului, Piscul L., Izvorul Copăceilor si Plaiul Pitulatul, Valea Copăcei, Valea Cornului si Zanoaga;

-Sa se delimiteze, in munții sus menționați, suprafețele de pădure care au aparținut Familiei M., pe baza MUF-urilor si Amenajamentelor Silvice de la nivelul anului 1948, cand pădurile au trecut in proprietatea statului.

Prin aceeasi incheiere, s-a stabilit ca expertul va avea in vedere ca material documentar: Memoriul asupra activității Ocolului Silvic Penteleu din anul 1946, intocmit de specialiști ai Domeniului Penteleu, donat ACADEMIEI ROMANE, Tabelul Pădurilor si al Proprietarilor, intocmit la nivelul anului 1923, din care rezulta munții, pădurile si proprietățile deținute de moștenitorii M., hărțile Marelui Stat M. al Armatei Romane, intocmite in perioada 1880-1895, din care deasemeni rezultau munții si proprietățile deținute de Familia M. in acești munți, Documentele de propriatate ale Familiei G., de la care s-au cumpărat pădurile de Familia M. si alte documente originale.

In urma administrarii tuturor probelor pe care le-a considerat pertinente, utile si concludente cauzei, instanta de fond a apreciat ca la dosarul cauzei au fost depuse documente care fac dovada suprafețelor solicitate și amplasamentului; ca, prin actele de donație, sunt menționați care munți au făcut obiectul acestora și acest lucru este confirmat de Regulamentele de exploatare a terenurilor publicate în monitoarele oficiale, precum și din statistica pădurilor din România întocmită pe anul 1992 de Ministerul Agriculturii și Pădurilor; ca, prin raportul de expertiză (varianta inițială și completare), întocmit de expert tehnic judiciar V. T., au fost precizate limitele naturale, suprafața totală și suprafața împădurită, precum și delimitarea suprafețelor de pădure care au aparținut familiei M. pe baza MUF-urilor și amenajamentelor silvice, de la nivelul anului 1948, când pădurile au trecut în proprietatea statului; ca, la întocmirea lucrării, expertul tehnic judiciar a avut în vedere și adresa nr.1100/ 14.03.2007 a Direcției Silvice B., însoțită de schițele aferente terenurilor cu vegetație forestieră, deținute de familia M..

In aceste condiții, prin sentința civilă nr. 826/21.06.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2208/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisa cererea de reconstituire formulata de intimata din prezenta cauza, A. R..

Au fost admise plângerile conexate, așa cum au fost completate și precizate de către petenta-intimată A. R., împotriva hotărârilor nr.350/16.06.2006 (C. L. Siriu), nr. 351/7.07.2006 (C. L. Nehoiu) și nr. 353/25.08.2006 (C. L. Gura Teghii) și în contradictoriu cu intimatele C. L. Brăești și C. Județeană B., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință, au fost desființate hotărârile pronunțate de C. L. Siriu, C. L. Nehoiu și C. L. Gura Teghii și hotărârile pronunțate de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. nr. 350/16.06.2006 (C. L. Siriu), 351/7.07.2006 (C. L. Nehoiu) și nr. 353/25.08.2006 (C. L. Gura Teghii), în ceea ce privește pe petenta-intimată.

În temeiul art. 24 alin.1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și republicată în conformitate cu Legea nr. 247/2005, s-a reconstitui dreptul de proprietate al petentei-intimate asupra terenurilor cu vegetație forestieră pe vechile amplasamente, pentru suprafața totală de 18.023,3 ha, după cum urmează:

- suprafața totală de 12.203,9 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza teritorială a Comisiei Locale Gura Teghii, pe următoarele amplasamente: M. Cernatu-viforâta, în suprafață de 3651,9 ha, M. Dealu Corbului, în suprafață de 294,3 ha, M. Ivănețu, în suprafață de 802,8 ha, M. Tega, în suprafață de 639,7 ha, M. Podul Calului, în suprafață de 2698,7 ha, M. Sfoara B., Soldații B., în suprafață de 1135,4 ha, M. Valea Dracului, în suprafață de 230 ha, M. Piscul L., în suprafață de 124,1 ha, M. Vadu Cornului, în suprafață de 47 ha, M. Zănoaga, în suprafață de 2076,9 ha și M. Piciorul Caprei, în suprafață de 503,1 ha.

- suprafața totală de 714,3 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza teritorială a Comisiei Orășenești Nehoiu, pe următoarele amplasamente: M. Spidișul, Arsele, în suprafață de 517 ha și M. L. M., în suprafață de 197,3 ha.

- suprafața totală de 5105,1 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza teritorială a Comisiei Locale Siriu, pe următoarele amplasamente: M. Spidișul, Arsele, în suprafață de 1076,2 ha, M. Poiana din Cale, în suprafață de 1425,4 ha, M. P. Calului, în suprafață de 2103,1 ha și M. G., în suprafață de 500,4 ha.

S-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate, pe munți, trupuri pădure, localizări parcelare (U.P. și U.A.) și limite naturale, în conformitate cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

Au fost obligate Comisiile Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005 să preia, prin protocol, terenurile cu vegetație forestieră, de la Ocoalele Silvice deținătoare ale terenului cu vegetație forestieră.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, au fost obligate Comisiile Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, la punerea în posesie a patentei-intimate și la întocmirea anexei nr. 39 la H.G. nr. 890/2005, pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră, astfel: C. L. Gura Teghii, pentru suprafața de 12.203,9 ha, C. L. Nehoiu, pentru suprafața de 714,3 ha și C. L. Siriu pentru suprafața de 5.105,1 ha, pe munți, trupuri pădure, localizări parcelare (U.P. și U.A.) și limite naturale, în conformitate cu anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

De asemenea, au fost obligate Comisiile Locale Siriu (5.105,1 ha), Nehoiu (714,3 ha) și Gura Teghii (12.203,9 ha), sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, să înainteze procesele-verbale de punere în posesie și anexele nr. 39, în care sunt menționate suprafețele de teren cu vegetație forestieră reconstituite către C. Județeană B. și să elibereze un singur titlu de proprietate, pentru suprafața totală de teren cu vegetație forestieră reconstituită, respectiv 18.023,3 ha, aflată pe raza orașului Nehoiu (714,3 ha), comunei Gura Teghii (12.203,9 ha) și comunei Siriu (5.105,1 ha), pe amplasamentele menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. V. T. și anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007, aflată în dosarul nr. 5 pct. 4 din OPIS.

S-a mai dispus obligarea Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. și Comisiilor Locale Siriu, Nehoiu și Gura Teghii, sub rezerva obligării acestora la plata daunelor cominatorii, în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, să înainteze petentei - intimate titlul de proprietate pentru suprafața totală de 18.023,3 ha, cu respectarea dispozițiilor art. 75 din H.G. nr. 890/2005.

Totodată, s-a constatat că plângerea formulată de petenta-intimată în contradictoriu cu C. L. Brăești, a rămas fără obiect.

Din lectura obiectivelor de expertiza rezulta, fara putința de tăgada, ca nu i s-a cerut expertului sa se deplaseze in teren si sa efectueze măsurătorile necesare delimitării suprafețelor de pădure, care au aparținut Familiei M., de celelate suprafețe, cu atat mai mult cu cat, potrivit datelor Cadastrului Silvic (UP-uri si UA-uri), pe care le-a avut la dispoziție, prin documentele existente la dosar si care i-au fost furnizate de A. R. si de DIRECȚIA S. B., unitățile amenajistice din cadrul fiecărei unități de producție, erau măsurate de specialiștii silvici inca din anul 1948, cand s-au intocmit amenajamentele silvice din cadrul Marii Unități Forestiere (MUF) a Vaii Superioare a Buzăului.

Lucrarea întocmită de expert a presupus efectuarea unor suprapuneri ale harților, iar nu efectuarea de măsurători în teren

Astfel, expertul a întocmit raportul de expertiza pe bazaAnexei întocmita de Regia Naționala a Pădurilor, Direcția S. B., expertul precizând ca:” Aceasta Anexa a rezultat in urma suprapunerii harților amenajistice din anii 1982, 1989, aflate in dotarea Ocoalelor Silvice, cu planul Muntelui Penteleu din anul 1945, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, nr. 3094/27.09.2005, ce reprezenta proprietatea Academiei Romane, fosta proprietate a moștenitorilor D. D. M.. În urma acestor suprapuneri, au rezultat limitele naturale și suprafața de fond forestier (pădure) determinate prin însumarea suprafețelor din actualele amenajamente silvice, localizarea parcelară și limitele naturale pentru munții din planul muntelui Penteleu, din anul 1945. Aceste suprafețe le-am comparat cu suprafețele totale ale Fmiliei M., din tabelele cu pădurile și proprietarii acestora din anul 1945. ”

La intocmirea lucrarii a avut in vedere si toate actele depuse de parti la dosar, fiind evident ca, in afara de copiile MUF-urilor atasate la dosar, delimitarea proprietatilor M. s-a facut pe baza tabelului padurilor si proprietatilor intocmite in anul 1923 (copii extrase din volumul S. PAPURILOR DIN ROMÂNIA REÎNTREGITA, volum aflat Ia I.C.A.S. (Institut din cadrul RNP - ROMSILVA)), precum si prin folosirea datelor inscrise in anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007 a Directiei Silvice Buzau, in care sunt mentionati muntii, localizarile parcelare (Ocoale Silvice, UP-uri si ua-uri), limite naturale (culmi, vai, etc), precum si suprafata in hectare.

Aceste aspecte sunt retinute si de instanta de fond in motivarea sentintei, aratandu-se ca la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza tehnica judiciara, întocmit de expert tehnic judiciar V. T.. Au fost formulate obiectiuni de către apărătorul petentei si apărătorii ce/or/alte parti, fiind puse in discuția pârtilor, cu respectarea principiului contradictorialitati si fiind dispusa refacerea raportului de expertiza. S-a solicitat expertului a însuma suprafețele din tabelul anului 1945 (corect 1923) in ce privește punctele Cernatu-Viforata si Spidisul-Arsele, cu corectări fata de adresa nr. 1100/14.03.2007 a Direcției Silvice B. si deasemenea sa se stabilească pe fiecare Comisie Locala, suprafețele arondate acestora".

De altfel, au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiza, prin care se solicita efectuarea deplasărilor in teren pentru măsurători si nu s-a solicitat expertului sa stabilească daca amplasamentele terenurilor erau libere.

Pentru a fi admisibila cererea de revizuire, se cere si ca expertiza sa fi avut caracter determinant in pronuntarea hotararii, respectiv ca instanta sa isi fi fundamentat solutia exclusiv pe concluziile expertului.

Din analiza sentintei civile nr. 826/21.06.2007, se concluzionează că aceasta lucrare tehnica nu a avut caracter determinant pentru pronunțarea solutiei, ci instanta de fond a avut in vedere, in solutionarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, actele de proprietate depuse de catre intimata A. R., care fac dovada suprafețelor solicitate si amplasamentului, fiind facuta o analiza detaliata a acestora ( espectiv acte de proprietate familia M., acte de donatie ale surorilor M. catre A. R., actele de administrare ale Ocolului Silvic Penteleu, pentru padurile donate Academiei de catre surorile M., documente referitoare la procesul din anul 1946, documentatie tehnica pentru proprietatile respective, hartile Marelui Stat M., acte privind procesele lui Delasiriu), dar si actele depuse de celelalte parti din proces, constand in copiile MUF-urilor atasate la dosar, tabelul padurilor si proprietatilor intocmite in anul 1923 (copii extrase din volumul S. PAPURILOR DIN ROMÂNIA REÎNTREGITA, volum aflat Ia I.C.A.S. (Institut din cadrul RNP - ROMSILVA)), precum si prin folosirea datelor inscrise in anexa la adresa nr. 1100/14.03.2007 a Directiei Silvice Buzau, in care sunt mentionati muntii, localizarile parcelare (Ocoale Silvice, UP-uri si ua-uri), limite naturale (culmi, vai, etc), precum si suprafata in hectare.

De asemenea, instanta a dispus obligarea comisiilor locale, sub rezerva obligarii acestiora la plata daunelor cominatorii, sa puna in posesie A. R. pe munti, trupuri padure, localizari pareclare si limite naturale, in conformitate cu acea adresa.

Ea contine toate proprietatile familiei M. donate Academiei Romane, obtinute prin suprapunerea proprietatilor fostului ocol silvic Penteleu, infiintat in anul 1945 de A. R. peste actualele harti amenajistice detinuite de Directia silvica.

Ceea ce conteaza intotdeauan in evaluarea fundamentarii unei hotarari este dispozitivul acesteia, ori din dispozitiv rezulta clar ca reconstituirea si punerea in posesie nu au facut trimitere la expertiza, nefiind indeplinita cel putin forma, prima varianta normativa din art. 260 al. 2 cod penal: "sa se fi dat o solutie ca urmare a marturiei mincinoase, in cazul de fata a raportului de expertiza.

In acelasi sens s-a pronuntat si CEDO, in cauza S. P. contra Romaniei, in care s-a aratat ca eventuală eroare a expertului în delimitarea terenurilor ar fi putut fi reparată prin intermediul căilor ordinare de atac, evitând astfel repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești definitive (Sergey P. împotriva Rusiei, nr. 1.861/05, § 28, 10 mai 2007). Pe de altă parte, în opinia Curții, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (Pchenitchny împotriva Rusiei, nr. 30.422/03, § 26, 14 februarie 2008). Or, în speță, impotriva sentintei primei instante a fost exercitata calea de atac a recursului, respins prin decizia civila nr. 2208/18.12.2008 a Tribunalului Argeș.

Curtea apreciază că, in asemenea cazuri, revizuirea nu constituie decât o modalitate deghizată de a provoca redeschiderea unei proceduri soluționate în mod definitiv, cu privire la aspecte pe care recurentele revizuiente avuseseră posibilitatea să le aducă în discuție în cadrul acestei proceduri.

Față de considerentele expuse, întrucât în speță nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de revizuentele C. L. SIRIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul in ., C. L. NEHOIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în orașul Nehoiu, Jud B., C. L. GURA TEGHII PT.. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în . B., împotriva sentinței civile nr. 1477/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosar nr._, având ca obiect fond funciar (revizuire), în contradictoriu cu intimatele C. L. BRĂEȘTI PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., A. R., cu sediul în București, sector1, Calea Victoriei, nr. 125, C. JUDEȚEANA B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRSA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., Jud. B., ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013

Președinte, D. R.	Judecător, G. I. R.	Judecător, V. B.
	Grefier, R. - A. S.

Red. RD /Tehnored RD

2 ex/07.06.2013

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

Dosar fond –_

Judecătoria Pătârlagele

Jud. fond – M. M. G.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul BUZĂU		Fond funciar. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul BUZĂU →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BUZĂU Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2013. Tribunalul BUZĂU Revendicare imobiliară. Decizia nr. 350/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul BUZĂU Fond funciar. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul BUZĂU Rezoluţiune contract. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul BUZĂU Contestaţie la executare. Decizia nr. 1509/2013. Tribunalul BUZĂU Pretenţii. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul BUZĂU