Revendicare imobiliară. Decizia nr. 350/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 9277/200/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 350/2013
Ședința publică de la 27 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă M. M., domiciliată în București, sector 6, ., nr. 18, ., ., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. D., domiciliat în com. Tisău, ., și I. V., domiciliată în București, sector 5, .. 7, ., . obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat B. V., pentru recurentă și intimatul N. D. personal, lipsă fiind recurenta și intimata I. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza este la primul termen de judecată – stadiul procesual recurs, recurs motivat, comunicat, netimbrat, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanțelor nr._,_,_,_ ,_, anulate de instanță, și timbru judiciar mobil de 1 leu și împuternicire avocațială de către avocat B. V..
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs.
Avocat B. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 480 Cod Civil. Se precizează în considerentele hotărârii că se respinge acțiunea pentru că intimatul a acaparat suprafața de teren pe baza instituției uzucapiunii; face trimitere la dosarul nr. 2002/2006, arată că se întregește suprafața de teren și se ajunge la suprafața de 710 mp, că suprafața de teren o are în baza unui contract de vânzare cumpărare și că nu este vorba despre un moștenitor aparent. Menționează că recurenta a făcut cerere de recuzare a expertului care a fost respinsă și apreciază că instanța trebuia să dea eficiență raportului de expertiză întocmit de expert F. L.. Izvorul de proprietate nu există pentru intimat, nu se poate invoca uzucapiunea, nefiind îndeplinit termenul prevăzut de lege. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul N. D. solicită respingerea recursului, motivat de faptul că terenul a fost măsurat de mai multe ori, cartea funciară este legală, pe teren sunt construcții, gardul a fost construit pe același loc.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzau sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul N. D., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 50 mp, situat de-a lungul hotarului despărțitor în partea de sud a proprietății din ..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acest teren este moștenit de la tatăl său, Ș. C. B., care la rândul lui, l-a cumpărat prin actul de vânzare nr.96/1933.
Proprietatea sa este formată dintr-o casă cu două camere și suprafața de 416 mp teren, din care pârâtul i-a acaparat o suprafață de 50 mp teren de-a lungul hotarului despărțitor. După decesul tatălui reclamantei, pârâtul a acaparat în mod abuziv suprafața de 50 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a uzat de proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului și expertiza tehnică specialitatea topo-cadastru, ce a fost întocmită de expert B. E.. În cauză s-a întocmit și o nouă expertiză de către expert F. L..
Prin sentința civilă nr.6812/18.11.2009 pronunțată de Judecătoria B. instanța a admis acțiunea reclamantei și a omologat raportul de expertiză topo-F. L., a obligat pe pârâtul N. D. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie către reclamantă suprafața de 50 mp, evidențiată cu culoare galbenă, delimitată de punctele 6” – 6 – 4 -4”, cu dimensiunile la nord de 3,10 ml și la sud de 2,24 ml, suprafață liberă de construcții situată în ., a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 2.224,60 lei - cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul N. D., ce a fost admis prin decizia civilă nr.258/22.03.2010 pronunțată de Tribunalul B.-Secția civilă. A fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru suplimentarea probatoriilor, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Reclamanta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a numitei I. V., având în vedere că pârâtul N. D. a înstrăinat acesteia imobilul ce se afla în litigiu, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.1248/19.02.2010 a Judecătoriei B..
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriu pârâtei, proba testimonială fiind audiați martorii C. S. și R. S., expertiză specialitatea topografie-cadastru, fiind întocmită de expert V. T..
Prin sentința civilă nr._/25.10.2012 Judecătoria B. a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții N. D. și I. V., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat, a admis cererea formulată de pârâtul N. D., fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 610,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a fond a reținut că reclamanta M. M. este moștenitoarea defunctului B. Gh.S., decedat la data de 11.09.1934, cu ultim domiciliu în loc. Grajdana, jud.Buzau, astfel cum rezultă din anexa nr.24 eliberată de Primăria Comunei Tisău, jud.Buzau, sub nr.4983/05.12.2008 al Judecătoriei B..
Prin actul de vânzare autentificat sub nr.963/09.03.1933 de Tribunalul B., Smarande C.Borjoc, în calitate de vânzătoare, a transmis lui Ș. G.Borjoc, în calitate de cumpărător, un loc de casă în suprafață de 2 prăjini (416 mp), situat în vatra satului Miluiți, ..
Pe de altă parte, pârâtul N. D. J. a devenit proprietarul suprafeței de 695 mp, teren intravilan, aferent casei de locuit, situate în ., conform sentinței civile nr.113/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.2002/2006.
Astfel, pârâtul N. D.-J. și-a reîntregit cota de 12/16 din terenul în suprafață de 695 mp, teren aferent construcțiilor, cu număr cadastral 437, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1883/25.05.2004 de BNP V. E., de la B. M. și V. M..
Prin sentința civilă nr.1248/19.02.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2009 instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâtul N. D. J., a constatat că între pârâtul N. D. J. și reclamantă a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilelor casă de locuit și anexe gospodărești bucătărie de vară, șopron, grajd, pătul, WC, coteț păsări, coteț porc și teren intravilan aferent de 695 mp, în tarlaua 241, număr cadastral 437, având ca vecinătăți: N - C. G., pe 17,8l m + 8,68 m, S - drum, pe l7,4 m, V - drum, pe 7,78 m + l6,3 m + 5,71 m + 5,68 m, E - P. C., pe l7,04 m + 8,99 m, situate în . Tisău, județ B., astfel cum au fost identificate de expert topo O. A., cu prețul de 30.000 lei, achitat integral in noiembrie 2008.
Instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului N. D. J., iar ulterior a pârâtei I. V., să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 50 mp, aflată în partea de sud a proprietății sale, din . (în prezent .).
Analizând titlurile de proprietate ale fiecărei părți, prin prisma materialului probator administrat în cauză, s-a reținut din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie V. T. că reclamanta M. M. deține în fapt suprafața de 346 mp (deci cu 70 mp mai puțin decât în actul de vânzare-cumpărare nr.963/09.03.1933), iar pârâta I. V. deține suprafața de 696 mp (deci cu 2 mp mai mult decât în sentința civilă nr.1248/19.02.2010 și în contractul de vânzare-cumpărare nr.1883/2004), hotarul dintre cele două proprietăți fiind pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11, puncte ce reprezintă stâlpii de gard.
Expertul a mai constatat că între nivelul terenului reclamantei și cel al pârâtei există o diferență de nivel, în sensul că nivelul terenului imobilului pârâtei este mai sus decât nivelul terenului imobilului reclamantei cu aproximativ 30 cm, limita acestei denivelari este gardul ce reprezinta hotarul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11, ceea ce dovedeste ca acest hotar a fost pe aceasta pozitie de ceva ani. Punctul 1 ce reprezinta punct de hotar, diferenta dintre gardurile partilor la drum, este considerat de parti ca punct de hotar corect. In planul B, expertul a trasat o linie de hotar, astfel incat imobilul reclamantei sa fie de 416 mp, conform actului din anul 1933. Acest hotar ar fi 1-A-11, care ar intra peste magazia C3, cu aproximativ 3,00 m. Daca gardul ce reprezinta hotarul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11 ar fi fost deplasat cu 1.3 m, la limita magaziei C3, avand in vedere ca punctul 1 este recunoscut de ambele parti ca fiind corect, atunci suprafata cotropita ar fi fost de maxim 15 mp. Deci paratii au mai mult decat in acte 2 mp, dar acest lucru este relativ, dat fiind ca precizia de masurare este de 0,5%, deci la 695 mp, avand o eroare de 3,5 mp.
Nu a observat repere pe teren care să indice mutarea semnelor de hotar. Diferența de nivel între cele două curți, la limita gardului, denotă că acest gard nu a fost mutat de câțiva ani, atât cât ar trece sa se stranga pamant care sa provoace diferenta de nivel.
S-a mai reținut că și în prima expertiză întocmită de expert B. E. s-a constat că pârâtul N. D. deține suprafața de 697,63 mp, deci cu doar 2,63 mp mai mult, ceea ce se încadrează în marja de eroare de 0,5 %, expertul arătând că lipsa terenului reclamantei se poate găsi la ceilalți doi vecini, numiții C. I. și C. G..
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la diferențele de suprafața de teren deținută de autorii pârâtului N. D., instanța a constatat că, prin sentința civilă nr.113/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzau în dosarul nr.2002/2006 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr.178/23.05.2008, s-a respins și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1883/25.05.2004.
Instanța a avut în vedere că în ceea ce privește diferența dintre totalul suprafețelor de teren rămase de pe urma defunctului B. T., astfel cum au fost reținute în IAP și astfel cum au fost identificate, evaluate și lotizate de expert V. T., această diferență se justifică prin faptul că zona Tisau a fost necooperativizată, suprafețele de teren din evidențele Primăriei Tisău au avut caracter declarativ din partea posesorilor.
Un argument în plus în acest sens, a fost acela că potrivit adeverinței nr.1116/06.06.1981 reclamanta figura cu teren în suprafața de 40 de ari, din care: 30 ari-teren arabil, 6 ari-păduri, 4 ari-clădiri si curți. Pe de alta parte, potrivit mențiunilor din cuprinsul raportului de expertiză F. L., reclamanta figura în evidențele Primăriei Tisau, vol. I, tip2, poz.26, cu suprafața totală de 0,23 ha, din care: 0,17 ha arabil si 0,06 ha pășune. În registrul agricol din perioada 2007-2011, nu s-a descărcat partida reclamantei, fiind în curs de completare.
Din declarația martorului R. S. s-a reținut că în jurul anilor 2008-2009, pârâtul N. D. ar fi stricat gardul din țambre dintre proprietatea sa și cea a reclamantei, edificând un nou gard, din plasă, și deși nu a precizat dacă a fost ridicat sau nu pe vechea linie de hotar a arătat că anexa C3 din raportul de expertiză întocmit de expert V. T., a fost edificată de foștii proprietari ai imobilului pârâtului, respectiv B. T., fiind o construcție veche.
În planul B, expertul V. T. a trasat o linie de hotar, astfel încât imobilul reclamantei să fie de 416 mp, conform actului din anul 1933. Acest hotar ar fi 1-A-11, care ar intra peste magazia C3, cu aproximativ 3,00 m.
Or, magazia C3, potrivit declarației martorului R. S., este o construcție veche, fiind edificată de B. T..
S-a constatat astfel că există contradicții între susținerile reclamantei din acțiunea principală potrivit cărora pârâtul N. D. i-a acaparat suprafața de 50 m.p. și situația rezultată din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză.
La rândul ei martora C. S. a declarat că numitul T. B. și-ar fi extins proprietatea în detrimentul reclamantei, fără a preciza însă momentul în care s-a întâmplat această situație.
Declarația martorei a cuprins și elemente lipsite de certitudine susținând că T. B. a decedat de 20 de ani, deși din sentința civilă nr. 113/2008 rezulta că a decedat în urmă cu 10 ani.
Nu s-a reținut această declarație întrucât dacă numitul T. B. ar fi acaparat reclamantei suprafața de 50 m.p. aceasta presupunea ca acapararea să fi intervenit anterior edificării anexei C 3. Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1883/2004 a rezultat că anexele și construcțiile au fost edificate de soții T. B. și M. în timpul căsătoriei de peste 40 de ani.
Având în vedere însă faptul că reclamanta nu a susținut că T. B. i-ar fi ocupat vre-o suprafață de teren ci pârâtul N. D. a fost cel care i-a ocupat suprafața de 50 m.p., instanța de fond a dat eficiență raportului de expertiză întocmit de expert V. T. ce reflectă situația de fapt, cu consecința respingerii acțiunii în revendicare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M. invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă coroborat cu art. 480 Cod civil, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la pronunțarea acesteia, nefiind relevate nici motivele care au determinat respingerea cererii raportat la prevederile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă și art.261 al. 1 pct. 5 Cod pr. civilă.
A apreciat că motivarea instanței de fond nu este pertinentă și completă, că nu corespunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate și nu se raportează la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecații.
Dându-se eficiență juridică raportului de expertiză întocmit de V. T., împotriva căruia a formulat cerere de recuzare, se creează o prezumție de parțialitate a expertului, și, pe cale de consecință și a judecătorului, ceea ce a împiedicat realizarea unei optime administrări a justiției.
A susținut că instanța s-a pronunțat plus petita, reținând aspectul că pârâtul N. D. a invocat joncțiunea posesiilor, depășind raportul juridic dedus judecății.
Din probele administrate a rezultat că acesta i-a acaparat suprafața de teren în litigiu, prin mutarea gardului despărțitor după pronunțarea sentinței civile 113 din dosarul 2002/2006, în care se precizează că N. D. figura cu o suprafață de teren de 500 mp, stăpânind însă o suprafață de 710 mp. Mai mult, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1883/2004 intervenit între B. M. și N. D., obiectul îl constituie o suprafață de 690 mp, deși în registrul agricol este înscrisă o suprafața de 500 mp.
Faptul că instanța de fond a dat eficiență juridică teoriei moștenitorului aparent, propusă de expert D., care justifică faptul înstrăinării unei suprafețe de teren mai mare decât cea deținută cu acte, și coroborării acesteia cu joncțiunea posesiilor, apreciază că nu s-a motivat pertinent sentința atacată.
În documentația tehnică aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr. 1883/2004 nu se precizează că terenul înstrăinat s-ar învecina cu reclamanta, concluzia care trebuia trasă fiind aceea că terenul reclamantei este înglobat în acest contract.
Odată cu suprafața de teren, N. D. i-a acaparat și o magazie care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și nici a ieșirii de indiviziune.
Instanța de fond, bazându-se pe sentința pronunțată în dosarul nr. 2002/2006 rămasă definitivă și irevocabilă și pe existența contractului de vânzare-cumpărare nr. 1883/2004, duce la concluzia că nu a soluționat cererea cu care a fost investită, acțiunea în revendicare fiind singura posibilitate a reclamantei de a combate existența acestor două acte juridice.
A susținut că sentința ce o dețin N. D. și I. V. nu poate fi opusă decât părților ce au stat in litigiu.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond trebuia să compare titlurile de proprietate ale celor două părți și să dea eficiență juridică celui mai bine caracterizat.
Din acest punct de vedere, sentința pronunțata este lipsită de temei legal, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civilă.
Compararea titlurilor de proprietate în condițiile în care acestea provin de la autori diferiți se face prin compararea drepturilor celor doi autori, acordându-se preferință celui mai bine caracterizat. Actul de proprietate prezentat de reclamantă se refera la o suprafața de teren de 416 mp care este anterior celui prezentat de pârâți.
Apreciază că titlul de proprietate este mai bine caracterizat și în aceste condiții, trebuia admisă acțiunea și menținută sentința 6812 pronunțata de Judecătoria B. în dosarul_ în care s-a dat eficiență juridică raportului de expertiză întocmit de F. L..
Tribunalul verificând sentința reculată în raport de motivele de recurs invocate constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, se poate cere modificarea hotărârii pentru motive de nelegalitate respectiv dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În cauză, hotărârea recurată, contrar susținerilor recurentei a fost motivată în fapt și în drept în raport de probele administrate, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt și pronunțând hotărârea în raport de dispozițiile Codului Civil.
Deși recurenta reclamantă a formulat o cerere de recuzare a expertului V. T. aceasta a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din 10.11.2011 a Judecătoriei B. reținându-se faptul că în raport de dispozițiile art. 204 Cod pr. civilă, expertul se poate recuza în termen de 5 zile de la numire, dacă motivele de recuzare există la acel moment.
Reclamanta a invocat ca motiv de recuzare faptul că expertul a întocmit un raport de expertiză într-o cauză anterioară respectiv în dosarul nr._ situație despre care a avut cunoștință la momentul numirii expertului, întrucât i-a fost comunicată copia sentinței civile nr. 113/2008 pronunțată în dosarul nr._, la termenul de judecată din 21.02.2010, situație rezultată din dosarul nr._ .
Ca atare, recurenta nu poate susține o lipsă de imparțialitate a expertului în condițiile în care cererea de recuzare a fost respinsă.
De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat plus petita, ceea ce ar presupus să se pronunțe mai mult decât s-a cerut în acțiunea în revendicare, iar din hotărârea recurată rezultă că instanța de fond s-a pronunțat pe acțiunea în revendicare formulată de către reclamantă, fără a constata că pârâtul N. D. ar fi dobândit vre-o suprafață de teren prin uzucapiune.
Recurenta, în motivele de recurs a făcut referire la aspecte menționate într-o altă sentință, respectiv sentința civilă nr. 113/2008 a Judecătoriei B. susținând că, în considerentele acesteia s-a reținut faptul că N. D. figurează cu o suprafață de 500 m.p. și stăpânește o suprafață de 710 m.p., s-a dat eficiență teoriei moștenitorului aparent pentru a se justifica înstrăinarea unei suprafețe de teren mai mare decât aceea din acte, motive ce nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs exercitat împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei B., fiind străine de prezenta pricină.
Instanța de fond,soluționând acțiunea în revendicare a analizat probele administrate respectiv declarațiile martorilor și expertizele de specialitate întocmite în cauză pentru a stabili dacă într-adevăr pârâtul N. D. indicat inițial în acțiunea reclamantei i-a acaparat sau nu vreo suprafață de teren acesteia.
Au fost avute în vedere titlurile de proprietate ale părților, atât actul de vânzare autentificat sub nr. 963/1933 de Tribunalul B. prin care autorul reclamantei a dobândit suprafața de teren de 416 m.p. cât și titlurile de proprietate ale pârâților N. D. și I. V., respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1883/2004 și sentința civilă nr. 113/2008 a Judecătoriei B. prin care i-a fost atribuit pârâtului N. D. lotul nr. 1 în care era cuprinsă printre alte imobile și suprafața de 95 m.p. teren intravilan.
În privința pârâtei I. V. s-a avut în vedere sentința civilă nr.1248/2010 a Judecătoriei B. ce ține loc de act de vânzare cumpărare, sentință prin care s-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea dintre pârâtul N. D. și reclamanta în acea cauză I. V., având ca obiect imobilele situate în comuna Tisău, . de locuit cu anexe și suprafața de teren intravilan de 695 m.p.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere aceste sentințe tocmai în considerarea faptului că ele reprezentau titlurile de proprietate ale pârâților cu privire la imobilul învecinat cu imobilul proprietatea reclamantei.
Deși se susține de către recurentă că în documentația tehnică aferentă contractului de vânzare cumpărare nr. 1883/2004 prin care pârâtul N. D. a dobândit cota indiviză din imobilul casă de locuit cu anexă și teren aferent, nu figurează reclamanta la vecinătăți și că s-ar concluziona că terenul acesteia este înglobat în contract, această situație nu a rezultat din raportul de expertiză topo - cadastru întocmit de expert V. T..
Expertul a identificat imobilele părților în raport de actele de proprietate, evidențiind în planul A, anexă la raportul de expertiză atât imobilul proprietatea reclamantei între pct. 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,20, 23, 1, cât și imobilele proprietatea pârâtei I. V. între pct. 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11, 12,13,14,15,16,17,18,19,1.
S-a constatat într-adevăr că reclamanta deține mai puțin cu 70 m.p. decât în actul de vânzare cumpărare din 1933 în timp ce pârâta deține 2 m.p. în plus față de actul de proprietate, însă a precizat expertul că hotarul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul de la 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11 este pe această poziție de câțiva ani, existând o diferență de nivel, nivelul terenului pârâtei fiind mai sus decât al reclamantei cu aproximativ 30 cm., iar faptul că pârâta are cu 2 m.p. mai mult decât în acte este dat de precizia de măsurare de 0,5% ceea ce corespunde pentru suprafața de 695 m.p. cu eroare de 3,5 m.p.
Nu au fost observate repere pe teren care să indice mutarea semnelor de hotar iar diferența de nivel a demonstrat faptul că nu a fost mutat gardul de câțiva ani cât ar presupune să se strângă pământul care să determine această diferență.
În planul B, anexă la raportul de expertiză a fost reprezentat și o linie de hotar astfel încât suprafața de teren proprietatea reclamantei să fie de 416 m.p. conform actului de vânzare din 1933, ceea ce ar fi presupus că aliniamentul 1 A 11, să intre peste magazia evidențiată cu C 3 în schița anexă cu aproximativ 3 m.
Ori, din probele administrate declarația martorului R. S. care a susținut că această anexă C 3 a fost edificată de fostul proprietar B. T. cel care a deținut imobilul înaintea pârâtului N. D., respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1883/2004, în care s-a consemnat faptul că anexele precum și construcțiile au fost edificate de soții B. T. și M. în timpul căsătoriei de peste 40 de ani, instanța de fond a reținut că nu a intervenit o acaparare din terenul proprietatea reclamantei în această modalitate, anexa C 3 fiind construită cu mult timp înainte.
Prin motivele de recurs, a susținut recurenta că pârâtul N. D. i-ar fi acaparat odată cu suprafața de teren și o magazie, aspect ce nu a fost invocat prin cererea de chemare în judecată prin care a arătat că i-a acaparat doar suprafața de 50 m.p. de-a lungul hotarului despărțitor
Tocmai această acaparare a suprafeței de teren de 50 m.p. nu a fost dovedită în cauză, împrejurare în care, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea în revendicare.
Este adevărat că în cazul acțiunii în revendicare se compară titlurile de proprietate ale părților și se dă eficiență celui mai bine caracterizat însă, aceasta numai în situația în care se dovedește faptul că pârâtul ocupă o suprafață de teren din proprietatea reclamantei aspect ce nu a rezultat din probele administrate în cauză.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta reclamantă M. M., domiciliată în Municipiul București, sector 6, ., nr. 18, .. A, ., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. D., domiciliat în comuna Tisău, . și I. V., domiciliată în Municipiul București, sector 5, .. 7, ., . obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 februarie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. D.A.M.
Tehnored. C.S.
2 ex./27.03.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond – M. S.
Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
