Fond funciar. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 7833/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 309
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: I. M.
Judecător: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Grefier: V. P.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de recurenta reclamantă L. I. domiciliată în oraș Pătârlagele, . împotriva deciziei civile nr. 1040 din 18.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimații P. S. domiciliat în oraș Pătârlagele, ., C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Pătârlagele, I. M. C. domiciliată în Timișoara, ., județul T., C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea L. I., personal și avocat T. A. pentru intimatul P. S., lipsă fiind intimații
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității contestației în anulare, excepție de procedură, în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și excepția inadmisibilității căii de atac, excepție de fond, care au fost invocate de către intimatul P. S..
Avocat T. A., pentru intimatul P. S., solicită admiterea excepției tardivității contestației în anulare, având în vedere faptul că pronunțarea deciziei contestate a avut loc la data de 18.09.2012, că aceasta putea fi atacată cu contestație în anulare, în cazul de față de către contestator, în termen de 15 zile de la data când acesta a luat cunoștință de hotărâre, contestatorul formulând contestația în anulare la data de 17.12.2012, cu mult peste termenul de 15 zile susmenționat.
Față de excepția inadmisibilității căii de atac, solicită admiterea, așa cum a fost formulată, întrucât nu a fost evocat fondul, iar din motivele invocate rezultă că se solicită aprecierea situației de fapt și valorificarea anumitor probe, caz în care sunt depășite limitele art. 318 din Codul de procedură civilă.
Cu cheltuieli de judecată
Contestatoarea L. I. depune la dosar planșe foto și solicită respingerea excepției tardivității contestației în anulare și a excepției inadmisibilității căii de atac, ca neîntemeiate, apreciind că a formulat în termen legal contestația în anulare.
Pe fond solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost motivată.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 17.12.2012, contestatoarea L. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1040/2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană B., C. L. Pătârlagele, P. S. și I. M. C..
În motivare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a făcut o analiză corectă a probelor administrate, a raporturilor dintre părți, precum și a datelor avute în vedere de cele două comisii la emiterea titlului de proprietate, săvârșindu-se astfel o gravă eroare materială la interpretarea litigiului dedus judecății.
A precizat contestatoarea că suprafața de 400 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nu este identificată, nu are menționate vecinătățile, deși era obligatoriu și necesar ca actul de punere în posesie să insereze datele cadastrale, astfel cum era amplasamentul din contractul de vânzare-cumpărare.
Contestatoarea a susținut că intimatul S. P., în mod fraudulos, a întocmit pentru aceeași suprafață, două acte de vânzare-cumpărare, atât cu P. N., cât și cu C. M. C., deși se putea observa că era inadmisibilă o asemenea operațiune la 13 octombrie 1978, dar și în 1979.
S-a învederat instanței că documentația tehnică întocmită la data perfectării actului de vânzare-cumpărare face parte integrantă din conținutul acestuia, iar împrejurarea că aici sunt inserate atât casa de locuit, cât și toate dependințele, atestă nu numai că voința vânzătorului de a transmitere a proprietății a fost între aceste limite, ci arată și intenția de fraudă a celui pe care l-a desemnat să facă actul în locul său, P. S..
Un alt argument invocat în contestație a fost în legătură cu un fapt de notorietate, din anul 1978, acela că a stăpânit continuu, neviciat și sub nume de proprietar, suprafața în litigiu, pe amplasamentul din documentația tehnică, actul de vânzare-cumpărare, iar aceste împrejurări obligau comisia de fond funciar să înscrie terenul în titlul de proprietate. Drepturile sale au fost încălcate, iar instanța de fond și de control judiciar nu au remediat situația.
În drept, au fost invocate prevederile art. 318 teza a doua din Codul de procedură civilă.
Intimatul P. S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației, față de prevederile art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă. A precizat că este vorba despre o hotărâre irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, caz în care contestația putea fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, în acest caz momentul pronunțării, 18.09.2012.
O altă excepție invocată a fost cea a inadmisibilității contestației în anulare specială, întrucât nu a fost evocat fondul, iar din motivele invocate rezultă că se solicită aprecierea situației de fapt și valorificarea anumitor probe, caz în care sunt depășite limitele art. 318 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul contestației, intimatul a arătat că este proprietarul terenului și a anexei edificate, o magazie, pe care reclamanta o consideră vândută. Dreptul de proprietate ar rezulta din certificatul de moștenitor nr. 445/1989 emis de notariatul de Stat Pătârlagele.
A menționat că actul de vânzare-cumpărare nr. 1057/1979, încheiat între C. M. C. și L. I., stabilește bunurile care au făcut obiectul transferului dreptului de proprietate, prin mandatar, act care a stat și la baza întocmirii titlului de proprietate al reclamantei.
Contestația a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 10 lei, conform art. 3 lit. g din Legea nr. 146/1997.
Intimatele C. L. Pătârlagele, C. Județeană B. și I. M. C., legal citate, nu au formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 320 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și nici nu s-au prezentat în instanță, pentru a arăta care sunt excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare față de contestația în anulare promovată.
Cu prioritate, în raport de natura juridică și efectele produse, tribunalul va analiza excepția tardivității contestației în anulare, excepție de procedură, în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și excepția inadmisibilității căii de atac, excepție de fond, care au fost invocate de către intimatul P. S..
În ceea ce privește tardivitatea, tribunalul observă aplicabilitatea art. 319 alin. 2, fraza a doua, din Codul de procedură civilă, normă potrivit căreia „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”. Hotărârea contestată, de respingere, nu este supusă executării silite, iar tribunalul va avea în vedere că nu s-a împlinit termenul obiectiv, de un an, prevăzut de art. 319 din Codul de procedură civilă, limita maximă stabilită de lege pentru formularea contestației în anulare. Cum decizia contestată a fost pronunțată la data de 18.09.2012, dată când a devenit irevocabilă, în temeiul art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă, iar calea de atac înregistrată la 17.12.2012, tribunalul va respinge excepția tardivității.
Referitor la inadmisibilitatea contestației, tribunalul constată că s-a susținut că hotărârea atacată nu a evocat fondul. O astfel de condiție, de admisibilitate, nu este însă reglementată pentru contestația în anulare specială, urmată de către recurentă, în temeiul art. 318 din Codul de procedură civilă. Cerința evocării fondului este reglementată pentru o altă cale de atac extraordinară, revizuirea, respectiv art. 322 din Codul de procedură civilă. În cauză, este contestată o decizie a instanței de recurs, iar nu o decizie dată după casarea cu reținere, în vederea rejudecării, partea invocând greșeli materiale, astfel că va fi respinsă și această excepție.
Tribunalul constată că a fost invocat art. 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială și prevede două motive:
- dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
- respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din conținutul textului se deduce că această contestație în anulare specială poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului, nu și împotriva celor pronunțate la prima instanță sau în apel. Contestatoarea a invocat, în motivele de fapt, numai prima ipoteză reglementată de art. 318 din Codul de procedură civilă, arătând în ce ar consta erorile materiale, iar în drept, a precizat și teza a doua, dar fără să se refere, în concret, care motive de modificare sau casare nu ar fi fost cercetate de către instanța de recurs.
Art. 318, prima teză, din codul de procedură civilă are în vedere greșelile materiale, cu caracter procedural, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. O astfel de greșeală trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale judecății și să fi fost săvârșită de instanța de recurs, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. Contestația în anulare întemeiată pe acest motiv are drept efect anularea hotărârii, dar nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Nu va putea fi însă primită o contestație în anulare atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, ceea ce invocă în cauză contestatoarea L. I., ca urmare a aprecierii probelor sau interpretării faptelor, pentru că aceste împrejurări echivalează cu o greșeală de judecată.
Față de aceste mențiuni, tribunalul urmează să aprecieze erorile invocate în raport de situația existentă și obiectul cererii de chemare în judecată, rezultând, din motivele contestației și probele administrate, că se susține o greșeală de judecată, iar nu una materială, avută în vedere de art. 318 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia contestată, au fost avute în vedere motivele de recurs formulate de către contestatoare, precizările sale în legătură cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare, neputând fi analizată soluția instanței de recurs, modul în care au fost apreciate probele, cât timp nu s-a dovedit o greșeală materială, reținându-se situația de fapt care a rezultat din probele administrate, putând fi o greșeală de judecată, dar care nu poate fi analizată în cadrul contestației în anulare.
Față de aceste considerente, argumentele invocate de către contestatoare neîndeplinind condițiile greșelii materiale, avute în vedere de art. 318 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 320 alin. 3, cu trimitere la art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile tardivității contestației în anulare și excepția inadmisibilității căii de atac invocate de către intimatul P. S..
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta reclamantă L. I. domiciliată în oraș Pătârlagele, . împotriva deciziei civile nr. 1040 din 18.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimații P. S. domiciliat în oraș Pătârlagele, ., C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Pătârlagele, cu sediul în oraș Pătârlagele, județul B., I. M. C. domiciliată în Timișoara, ., județul T., C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în B., .. 48, județul B., ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.02.2013.
Președinte, I. M. | Judecător, M. N. | Judecător, C.-F. P. |
Grefier, V. P. |
Red./tehnored. M.N.
2 ex./26.02.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul BUZĂU | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
